3ra-168/25 — obligarea emiterii actului administrativ favorabil
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- obligarea emiterii actului administrativ favorabil
- Temei legal
- Recursul este vadit neintemeiat, in sensul art. 246 alin. 2 lit. h din Codul administrativ
3ra-168/25 — obligarea emiterii actului administrativ favorabil (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Piskunovici Kiryl,
reprezentat de avocatul Berescu Andrei,
în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă
de Kiryl Piskunovich împotriva Biroului Migrație și Azil privind obligarea emiterii
actului administrativ individual favorabil,
împotriva deciziei din 6 decembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău,
Dosarul nr. 3ra-168/25
PIGD 2-22006296-01-3ra-24032025
Recursul este vădit neîntemeiat.
Art. 246 alin. (2) lit. h) din Codul administrativ. Dezacordul recurentului cu decizia instanței de
apel nu constituie un temei de casare a ei.
Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (V. Chisilița)
Curtea de Apel Chișinău (V. Negru, I. Dutca, E. Palanciuc)
8 octombrie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților recursul depus de Piskunovici Kiryl, reprezentat
de avocatul Berescu Andrei
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Oxana Parfeni,
Diana Stănilă, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 18 ianuarie 2022 Kiryl Piskunovich a depus acțiune în instanța de judecată
împotriva Biroului Migrație și Azil privind anularea deciziei nr.69/21/DAI din
27.12.2021 și obligarea acordării protecției internaționale.
În motivarea acțiunii reclamantul a relatat că este născut la 27.07.2000 în or.
Vitebsk, Republica Belarus și este de religie ortodox. Însă, a plecat din țara de
origine deoarece în rezultatul alegerilor prezidențiale nivelul de trai în țară a scăzut.
Republica Belarus este o țară fără de legi, unde persistă un haos. Armata națională
luptă împotriva manifestanților pașnici. Astfel, comunică reclamantul că, nu a
participat la protestele anti regim statal și nu a întâmpinat careva probleme din partea
autorităților de stat, părăsind țara de origine în mod legal, eschivându-se de la
serviciul militar.
A menționat că în luna ianuarie 2021 a fost citat să se prezinte la comisariatul
militar, însă nu s-a prezentat. Iar persoanele care au fost citate pentru serviciul
militar, care se aflau în afara țării, sunt la evidența Ministerului Afacerilor Interne.
În acest context, susține reclamantul că, în cazul întoarcerii în țara de origine, pe
numele său va fi intentat dosar penal pentru dezertare, iar în cazul în care va fi totuși
înrolat în rândul forțelor armate, există riscul de a fi condamnat pentru spionaj.
Totodată, indică reclamantul că, aproximativ cu două luni în urmă și recent la părinții
săi acasă au venit colaboratorii de miliție unde au întrebat dacă are ca scop să revină
acasă. Or, serviciul militar este obligatoriu și cei care se află peste hotare și revin în
țară sunt obligați să satisfacă serviciul militar. Însă, reclamantul nu dorește să
satisfacă serviciul militar din considerentul că armata este impusă de către regimul
de guvernământ să lupte împotriva manifestanților pașnici. Mai mult, nu dorește să
revină în țara de origine, deoarece riscă ca pe numele său să fie intentat dosar penal,
deoarece în Belarus situația cu privire la drepturile omului este îngrijorătoare și
cetățenilor nu li se permite să părăsească țara de origine.
Relatează reclamantul că, în conformitate cu prevederile alin. (2) art. 43 al
Legii privind azilul, la examinarea cererii se vor lua în considerare informațiile
precise și actualizate din surse diferite despre situația generală din țara de origine a
solicitantului de azil, pentru evaluarea situației lui personale.
Conform art. 42 alin. (2) al Legii privind azilul, la soluționarea cererilor de
azil, autoritățile competente au obligația să cerceteze toate aspectele relevante ale
cererii de azil, în colaborare cu solicitantul, după caz, sau la solicitarea acestuia.
Art. 48 al Legii privind azilul, indică că, la evaluarea temerii bine întemeiate
de persecuție sau de a fi expus la un risc serios, autoritățile competente trebuie să se
1
bazeze atât pe evenimente care au avut loc anterior părăsirii țării de origine, cât și pe
cele care s au desfășurat ulterior părăsirii țării sale de origine.
Art. 19 din Constituție prevede că cetățenii străini și apatrizii au aceleași
drepturi și îndatoriri ca și cetățenii Republicii Moldova, cu excepțiile stabilite de
lege. Cetățenii străini și apatrizii pot fi extrădați numai în baza unei convenții
internaționale, în condiții de reciprocitate sau în temeiul hotărârii instanței de
judecată. Dreptul de azil se acordă și se retrage în condițiile legii, cu respectarea
tratatelor internaționale la care Republica Moldova este parte.
Conform art. 33 din Convenția privind statutul refugiaților, încheiată la
Geneva în data de 28 iulie 1951, interdicția de expulzare si returnare: Nici un stat
contractant nu va expulza sau returna, în nici un fel un refugiat peste frontierele
teritoriilor unde viața sau libertatea sa ar fi amenințate pe motiv de rasă, religie,
naționalitate, apartenența la un anumit grup social sau opinii politice.
Conform art. 17 al Legii nr. 270 privind azilul în Republica Moldova, statutul
de refugiat se recunoaște, la solicitare, străinului care, în virtutea unei temeri bine
întemeiate de a fi persecutat pe motive de rasă, religie, naționalitate, apartenență la
un anumit grup social sau opinie politică, se află în afara țării a cărei cetățenie o
deține și care nu poate sau, datorită acestei temeri, nu dorește să se pună sub protecția
acestei țări; sau care, nedeținând nici o cetățenie și găsindu-se în afara țării în care
își avea domiciliul legal și obișnuit, ca urmare a unor astfel de evenimente, nu poate
sau, datorită respectivei temeri, nu dorește să se reîntoarcă.
Astfel, concluzionează reclamantul că, prin decizia contestată lipsește atât
cercetarea tuturor aspectelor relevante ale cererii de azil, prevăzută de art. 42 al Legii
270, cât și informațiile precise și actualizate din surse diferite despre situația
generală din țara de origine, impuse de art. 43, dar și întemeierea autorităților
competente pe evenimente care au avut loc anterior părăsirii țării de origine, cât și
pe cele care s-au desfășurat ulterior părăsirii țării sale de origine, care este obligatorie
în virtutea prevederilor art. 48 al aceleiași Legi nr. 270. Prin urmare, consideră că
decizia contestată urmează a fi anulată, fiind emisă contrar prevederilor Legii nr.270
privind azilul în Republica Moldova.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 11 ianuarie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani s-
a respins acțiunea.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La data de 16 ianuarie 2023 Kiryl Piskunovich a declarat apel nemotivat, iar
ulterior în data de 12 mai 2023 – apel motivat împotriva hotărârii Judecătoriei
Chișinău, sediul Râșcani din 11 ianuarie 2023, solicitând casarea hotărârii cu
emiterea unei noi decizii privind admiterea acțiunii.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 6 decembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul
declarat de Kiryl Piskunovich împotriva hotărârii din 11 ianuarie 2023 a Judecătoriei
Chișinău, sediul Râșcani.
2
Reportând prevederile art. 16, 17, 41, 42, 44, 45, 48, 51 din Legea nr. 270 din
18.12.2008 privind azilul în Republica Moldova, instanța de apel a concluzionat
asupra respingerii acțiunii, ca neîntemeiate, nefiind stabilite careva motive privind
anularea deciziei Direcției azil și integritate a Biroului de Migrație și Azil al
Ministerul Afacerilor Interne nr. 69/21/DAI din 27 decembrie 2021 privind
respingerea cererii de azil și obligarea acordării protecției internaționale, ce ar cădea
sub incidența art. 224 alin. (1) lit. b) Cod administrativ. Atât în ședința de judecată
în instanța de fond, cât și în instanța de apel s-a constatat că, Kiryl Piskunovich,
născut în data de 27.07.2000, conform copiei documentului de identitate temporară
eliberată de Biroul de Migrație și Azil în data de 01.01.2021, este cetățean al
Republicii Belarusi (f.d.15). Iar la caz, nu se identifică existența unui risc serios de
a fi condamnat la moarte; nu se identifică existența riscului serios de tortură,
tratamente/pedepse inumane sau degradante sau amenințări grave și individuale la
adresa vieții sau integrității corporale, în țara de origine. Or, solicitantul de azil nu a
stabilit într-o măsură rezonabilă că rămânerea sa în continuare în țara sa de origine
ar deveni intolerabilă pentru sine din motivele enunțate în definiția refugiatului, sau
că ar deveni intolerabilă din aceleași motive dacă s-ar întoarce acolo.
Mai mult ca atât, solicitantul de azil Kiryl Piskunovich nu a identificat nici un
motiv imperios de temere, or analizând motivele invocate de către solicitantul de
azil ceea ce ține de motivul părăsirii țării de origine și solicitării azilului, se atestă
că, acesta nu a individualizat nici o temere rezonabilă, fapt ce a dus la concluzia de
neimpunerea examinării elementului dat.
Curtea de Apel Chișinău a respins ca neîntemeiat argumentul apelantului
privind temerea de a se întoarce în Republica Belarusi din motivul că pe numele său
ar putea fi intentat dosar penal și că situația în țara sa de origine cu privire la
drepturile omului este îngrijorătoare, deoarece nu pot constitui temeiuri legale de
acordare a unei forme de protecție pe teritoriul Republicii Moldova.
În concluzie, instanța de apel a indicat că nu sunt suficiente probe pentru a
considera că există o probabilitate rezonabilă ca Kiryl Piskunovich să fie supus
acțiunilor ce ar duce la încălcarea drepturilor sale fundamentale care să constituie
acte de persecuție ce ar face aplicabile prevederile art. 45 alin.(1) și alin. (2) din
Legea nr. 270 privind azilul în Republica Moldova.
Mai mult ca atât, în prezent pe teritoriul Republicii Belarusi, nu se desfășoară
conflict armat internațional sau intern, și această țară nu se află în situație de război.
Or, Kiryl Piskunovich, nu a fost constrâns să părăsească Republica Belarusi într-un
mod forțat. Motiv din care, situația din țara de origine a lui Kiryl Piskunovich, nu
prezintă un pericol atât pentru viața cât și pentru securitatea acestuia în cazul
întoarcerii în țara de origine. Iar astfel, Biroul Migrație și Azil, fiind învestit cu
atribuții cu privire la regimul străinilor în Republica Moldova, precum și cu privire
la gestionarea evidenței străinilor cărora li s-a acordat drept de ședere în Republica
Moldova, corect a aplicat legislația, emițând actul administrativ contestat și anume,
decizia nr. 69/21/DAI din 27 decembrie 2021.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 13 martie 2025 Piskunovici Kiryl, reprezentat de avocatul Berescu Andrei,
a depus recurs împotriva deciziei din 06 decembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău,
3
solicitând repunerea în termen a recursului, casarea deciziei instanței de a apel și a
hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi decizii de admitere a acțiunii.
În motivarea recursului a invocat că de către instanța de apel nu au fost
constatate și elucidate pe deplin toate circumstanțele cauzei. A menționat că motivul
plecării sale din Republica Belarus a fost critica adusă regimului politic de la
guvernare și în consecință, persecuțiile în țara sa de origine – percheziții, amenințări
cu pornirea cauzelor penale pe numele său și a membrilor familiei sale, informații
care se regăsesc în dosarul administrativ la depunerea cererii de acordare a azilului.
A precizat că conform notei informative nr. 12-235/2023-3970) din 16
octombrie 2023 a Procuraturii Generale a Republicii Moldova, se confirmă
recepționarea de la Comitetul de Urmărire Penală a Republicii Belarus a cererii de
la comisia rogatorie pentru efectuarea acțiunilor de urmărire penală în privința sa,
bănuit de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 435 alin. (1) Cod penal al
Republicii Belarusi – „eschivarea de la înrolarea în serviciul militar”.
Astfel, recurentul consideră că la materialele cauzei au fost anexate suficiente
probe pentru confirmarea riscurilor la care urmează să fie expus în cazul respingerii
cererii de acordarea a azilului.
Prin referința din 28 martie 2025 intimatul a solicitat respingerea recursului
ca fiind nefondat.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 245 din Codul administrativ:
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la pronunțarea
hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”
Art. 244 alin. (1) din Codul administrativ:
„Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi
contestate cu recurs.”
Art. 2451 alin. (1) și (3) din Codul administrativ:
„Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței
uniforme a Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme
de Justiție;
c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea
vădit nerezonabilă a probelor;
e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea
competenței jurisdicționale.
Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie pentru
instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin. (1) lit. d) sau a
cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare.
La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare pot fi
prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost reclamate de
către instanța de judecată contrar prezentului cod.”
Art. 246 alin. (1) din Codul administrativ:
„Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă
recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă.
4
Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele
și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție
și se comunică părților.”
Art. 246 alin. (2) lit. h) din Codul administrativ:
„Recursul se declară inadmisibil în special când: recursul este vădit neîntemeiat.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de declarare a recursului, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție atestă că, materialele dosarului nu conțin probe prin care să se
confirme notificarea deciziei motivate către recurent Piskunovici Kiryl sau
reprezentatul acestuia - avocatul Berescu Andrei. Prin urmare, recursul se consideră
a fi depus în termen.
Examinând admisibilitatea recursului declarat în raport cu actele cauzei,
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată inadmisibilitatea
acestuia, din următoarele motive.
Din analiza prevederilor art. 2451 – 246 din Codul administrativ, rezultă că
admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, urmează să însușească în
condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate,
veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele pre citate oferă
un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă
o motivare suficient de serioasă.
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului,
dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și
esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile
instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță
într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de
admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și
întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii
de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le
întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că motivele de
casare, invocate în recursul depus de Piskunovici Kiryl, reprezentat de avocatul
Berescu Andrei, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul
administrativ, deoarece se referă la dezacordul recurentei cu soluția pronunțata de
către Curtea de Apel Chișinău și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea
eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta ar fi arbitrară sau
că s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor,
respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul
depus de Piskunovici Kiryl, reprezentat de avocatul Berescu Andrei conține obiecții
5
de fapt și de drept similare celor expuse în cererea de chemare în judecată, care au
fost analizate minuțios de către Curtea de Apel Chișinău, fiind apreciate în mod
corespunzător.
În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la
soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în
modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul
arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia
hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 245¹ din Codul
administrativ. Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale
cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie
pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu
doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci
expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a
pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare
a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel
Chișinău și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea
probelor pe care se bazează aceste critici.
Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau
aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău, nu
echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins
argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui
autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a
instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea
uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel,
motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de
admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de
acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva
Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în
special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa
necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o
anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de
admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages
Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de
aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de
caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de
totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic
6
superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,
Reports 1996-1, p. 141, § 39).
La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la
admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de 7 drept, și
nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers
c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A). În circumstanțele
menționate, Completul de judecată al Curții Supreme de justiție ajunge la concluzia
de a declara inadmisibil recursul depus de Piskunovici Kiryl, reprezentat de avocatul
Berescu Andrei.
Din aceste considerente, în conformitate cu art. 230 și 246 din Codul
administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de Piskunovici Kiryl, reprezentat de avocatul
Berescu Andrei.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Oxana Parfeni
Diana Stănilă
7