3ra-159/24 — anularea actului administrativ individual defavorabil si obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea actului administrativ individual defavorabil si obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil
- Temei legal
- Recursul este vadit neintemeiat art. 246 alin. 2 lit. h din Codul administrativ
3ra-159/24 — anularea actului administrativ individual defavorabil si obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Aleksei Kirakosyan,
reprezentat de avocatul Mariana Barașianț,
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Aleksei Kirakosyan împotriva Inspectoratului General
pentru Migrație al Ministerului Afacerilor Interne cu privire la anularea
actului administrativ individual defavorabil și obligarea emiterii actului
administrativ individual favorabil,
împotriva deciziei din 11 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău
(Dosarul nr. 3ra-159/24
NR. PIGD 2-22180966-01-3ra-14022024)
Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) din Codul
administrativ. Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu
constituie un temei de casare a deciziei contestate.
Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani, jud.: V. Sîrbu,
Curtea de Apel Chișinău, jud.: V. Negru, I. Dutca, E. Palanciuc,
30 mai 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de
Aleksei Kirakosyan, reprezentat de avocatul Mariana Barașianț,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Ion Malanciuc,
Diana Stănilă, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 09 decembrie 2022, Aleksei Kirakosyan, a depus cerere de chemare
în judecată împotriva Biroului migrație și azil al Ministerului Afacerilor
Interne, privind anularea actului administrativ.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a relatat că este
cetățean al Republicii Georgia, iar la moment locuiește în Republica
Moldova, activând în domeniul horeca în calitate de bucătar-șef.
La 01 aprilie 2022, i-a fost eliberat ultimul permis de ședere provizorie
pentru cetățenii străini, pentru perioada 28 martie 2022 - 25 noiembrie 2022,
în scop de muncă, ca lucrător imigrant la SRL ,,Planet Steak” (restaurant
London Steak House din mun. Chișinău, str. Tighina, 12). Din unele motive,
din luna noiembrie 2022, contractul individual de muncă cu SRL ,,Planet
Steak”, a fost desfăcut.
Astfel, la 25 noiembrie 2022, a depus o altă cerere privind acordarea
dreptului de ședere provizorie cu scopul de muncă la compania ÎI „Cușnir
Alexandru”, achitând și amenzile stabilite pentru nedepunerea cererii privind
prelungire/acordare dreptului de ședere în termenul stabilit - cu 30 de zile
înainte de expirarea dreptului de ședere acordat anterior.
La 05 decembrie 2022, s-a prezentat la sediul pârâtului și a recepționat
decizia de returnare de pe teritoriul Republicii Moldova nr. 277 din
24 noiembrie 2022, în care drept temei era invocată revocarea dreptului de
ședere, dar și decizia nr. 947-C ,,Cu privire la revocarea dreptului de ședere
provizorie în scop de muncă lucrător imigrant” din 24 noiembrie 2022, din
care rezultă că, compania SRL „Planet Steak”, a informat pârâtul despre
faptul că angajatul Aleksei Kirakosyan, din motive necunoscute nu se
prezenta la serviciu. Această decizie urmând a fi contestată, or, cele relatate
nu corespund realității, contractul individual de muncă fiind desfăcut. Iar
faptul că relațiile de muncă au încetat prin acordul părților se confirmă și prin
postările de pe pagina web de Facebook a companiei SRL „Planet Steak”,
unde el, în luna octombrie 2022, a făcut ședință foto pentru companie.
De altfel, făcând referire la dispozițiile art. 19 alin.(1) din Constituția
Republicii Moldova, reclamantul a menționat că, chiar dacă compania
1
angajator a solicitat revocarea dreptului de ședere, urma să fie apreciat faptul
depunerii de către el a cererii privind acordarea dreptului de ședere.
Având în vedere cele enunțate, Aleksei Kirakosyan a solicitat anularea
deciziei de returnare de pe teritoriul Republicii Moldova nr.277 din
24 noiembrie 2022, adoptată de Biroul migrație și azi al Ministerului
Afacerilor Interne.
La 03 februarie 2023, Aleksei Kirakosyan a depus cerere de chemare în
judecată suplimentară împotriva Biroului migrație și azil al Ministerului
Afacerilor Interne, în care suplimentar a indicat că a informat pârâtul despre
schimbarea locului de muncă imediat, prin depunerea la 25 noiembrie 2022
a cererii de acordare a dreptului de ședere provizorie, fiind în termen de
ședere legală pe teritoriul Republicii Moldova. Iar în această situație, dreptul
de ședere provizorie nu urma să fie revocat exact cu 1 zi înainte de expirare
termenului stabilit, dar odată cu acordarea/respingerea cererii depuse la
25 noiembrie 2022. Or, conflictul cu fostul angajator (care l-a amenințat că
îl va da afară din Moldova) nu poate constitui temei pentru revocarea
dreptului de ședere și returnarea sa, fără a fi verificate circumstanțele
invocate de fostul angajator în mod obiectiv.
Mai mult, chiar dacă compania angajator a solicitat revocarea dreptului
de ședere, urma să fie apreciat faptul depunerii de către el a cererii privind
acordarea dreptului de ședere. Or, prin deciziile Biroului migrație și azil
contestate și prin lipsa unui răspuns/decizie referitor la solicitarea dreptului
de ședere provizorie din data de 25 noiembrie 2022, este lezat dreptul lui la
libera circulație și la muncă.
Astfel, Aleksei Kirakosyan a solicitat anularea deciziei de returnare de
pe teritoriul Republicii Moldova nr.277 din 24 noiembrie 2022 și a deciziei
nr.947-C din 24 noiembrie 2022 cu privire la revocarea dreptului de ședere
provizorie în scop de muncă lucrător imigrant, adoptate de Biroul migrație
și azi al Ministerului Afacerilor Interne, cu obligarea Biroului migrație și azi
al Ministerului Afacerilor Interne să examineze și să emită decizie pe
marginea cererii privind acordarea dreptului de ședere provizorie depuse la
25 noiembrie 2022 (f.d.39-41).
Prin hotărârea din 10 februarie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Râșcani, cererea de chemare în judecată depusă de Aleksei Kirakosyan s-a
respins ca neîntemeiată (f.d.58).
La 20 februarie 2023, în termenul prevăzut de art. 232 din Codul
administrativ, Aleksei Kirakosyan, reprezentat de avocatul Mariana
Barașianț a depus apel, iar la 13 mai 2023 a prezentat motivarea apelului
împotriva hotărârii din 10 februarie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Râșcani, solicitând casarea acesteia și emiterea unei noi decizii de admitere
a cererii sale de chemare în judecată (f.d.63-65; 81-83).
Prin decizia din 11 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, s-a
2
respins apelul depus de Aleksei Kirakosyan, reprezentat de avocatul Mariana
Barașianț împotriva hotărârii din 10 februarie 2023 a Judecătoriei Chișinău,
sediul Râșcani (f.d.100-114).
Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Chișinău invocând dispozițiile
Codului administrativ, art. 3, art. 431 alin. (3)-(8), art.49, 51, art. 52 alin. (1)
lit. b), art. 84 alin. (2)-(21), art. 841 alin. (1)-(2) din Legea privind regimul
străinilor în Republica Moldova nr. 200 din 16 iulie 2010, dar și reieșind
din materialele cauzei și argumentele participanților la proces, a conchis că
instanța de fond întemeiat a respins cererea de chemare în judecată înaintată
de Aleksei Kirakosyan, deoarece nu au fost stabilite motive privind anularea
deciziei Biroului migrație și azil nr. 947-C din 24 noiembrie 2022 ,,Cu
privire la revocarea dreptului de ședere provizorie în scop de muncă lucrător
imigrant”, și a deciziei nr. 277 din 24 noiembrie 2022 ,,Cu privire la
returnarea lui Aleksei Kirakosyan de pe teritoriul Republicii Moldova”, ce
ar cădea sub incidența art. 224 alin. (1) lit.a) din Codul administrative, fiind
emise cu respectarea legislației în vigoare, competenței și procedurii.
În argumentarea concluziei enunțate, instanțele ierarhic inferioare au
conchis că Aleksei Kirakosyan, cetățean al Republicii Georgia, obținând
dreptul de ședere provizorie în scop de muncă pe teritoriul Republicii
Moldova în baza contractului de muncă încheiat cu SRL „Planet Steak”, la
10 noiembrie 2021, din motive necunoscute nu se prezenta la serviciu,
respectiv angajarea la muncă a servit doar un pretext de pseudo-legalizare a
șederii acestuia pe teritoriul Republicii Moldova, motiv din care SRL „Planet
Steak”, a reziliat contractul de muncă cu acesta.
Prin urmare, având în vedere circumstanțele constatate, precum și
cererea depusă de administratorul persoanei juridice, la 24 noiembrie 2022,
Biroul migrație și azil, a adoptat în privința lui Aleksei Kirakosyan decizia
nr.947-C ,,Cu privire la revocarea dreptului de ședere provizorie în scop de
muncă lucrător imigrant”.
Subsecvent, prin prisma dispozițiilor art. 51 din Legea privind regimul
străinilor în Republica Moldova nr. 200 din 16 iulie 2010, instanțele
ierarhic inferioare au constatat corectitudinea și legalitatea emiterii deciziei
de returnare de pe teritoriul Republicii Moldova nr.277 din
24 noiembrie 2022. Or, Aleksei Kirakosyan, obținând la 10 noiembrie 2021
dreptul de ședere provizorie în scop de muncă pe teritoriul Republicii
Moldova în baza contractului de muncă încheiat cu SRL „Planet Steak”, din
motivul neprezentării la locul de muncă de nenumărate ori și activității
ilegale a acestuia în alte restaurante din mun. Chișinău, angajatorul a reziliat
contractul de muncă cu acesta. Iar astfel, autoritatea administrativă, legal a
emis actele administrative contestate, întrucât probe pertinente și admisibile,
care ar putea fi puse la baza emiterii hotărârii judecătorești de anulare a
actelor administrative, nu au fost prezentate.
3
Mai mult, reclamantul/apelant, n-a dovedit prin probe concludente și
pertinente faptul că, anterior emiterii deciziei de revocare a dreptului de
ședere pe teritoriul Republicii Moldova, s-a adresat către Biroul migrație și
azil cu cerere privind prelungirea dreptului de ședere provizorie în scop de
muncă. Or, deși la materialele cauzei se atestă cererea lui Aleksei
Kirakosyan, adresată Biroului migrație și azil, privind acordarea/prelungirea
dreptului de ședere în Republica Moldova, aceasta a fost depusă ulterior
revocării dreptului de ședere provizoriu în scop de muncă în Republica
Moldova, și anume la 25 noiembrie 2022.
Astfel, la pretenția reclamantului privind obligarea autorității publice
să examineze și să emită decizia pe marginea cererii depuse
25 noiembrie 2022 privind acordarea dreptului de ședere provizorii pe
teritoriul Republicii Moldova, instanțele ierarhic inferioare au relevat că, în
conformitate cu prevederile art.64 alin.(2) din Codul administrativ, refuzul
de a primi sau a examina o cerere se consideră drept respingere a cererii.
Aceeași regulă se aplică și în cazul nesoluționării unei cereri în termen legal.
Iar conform considerentelor Curții Constituționale, cu referire la prevederile
art.64 alin.(2) din Codul administrativ, nesoluționarea în termen a unei cereri
echivalează cu o decizie de respingere a cererii (decizia CC nr.7 din
26 ianuarie 2023).
În context, instanța de apel a subliniat că, în privința lui Aleksei
Kirakosyan, există deja o decizie a Biroului migrație și azil pe marginea
cererii de acordare a dreptului de ședere provizorie pe teritoriul Republicii
Moldova, depuse la 25 noiembrie 2022 – decizie de respingere a cererii ca
urmare a nesoluționării în termen legal a acesteia.
Astfel, analizând circumstanțele de fapt ale speței în raport cu normele
legale citate mai sus, instanța de apel a concluzionat asupra temeiniciei
soluției primei instanțe de respingere ca neîntemeiate a acțiunii înaintate de
Aleksei Kirakosyan, deoarece argumentele expuse în acțiunea depusă au un
caracter declarativ, fiind combătute prin înscrisurile cauzei și normele legale
aplicabile speței. Iar, toate circumstanțe luate în cumul, confirmă temeinicia
și legalitatea deciziei Biroului migrație și azil nr. 947-C și nr. 277 din
24 noiembrie 2022 și netemeinicia pretenției privind obligarea examinării și
emiterii decizie pe marginea cererii privind acordarea dreptului de ședere
provizoriu depuse la 25 noiembrie 2022. Or, conform art. 93 alin. (1) din
Codul administrativ, fiecare participant probează faptele pe care își
întemeiază pretenția.
Prin urmare, instanța de apel a desconsiderat argumentele avocatului
Mariana Barașianț, ce acționează în interesele apelantului Aleksei
Kirakosyan, deoarece acesta interpretează eronat normele de drept și situația
de fapt, iar concluzia primei instanțe este rezultatul unei interpretări corecte
a normelor de drept material cu aprecierea juridică cuvenită a probelor.
4
În final, având în vedere cele constatate, Curtea de Apel Chișinău a
concluzionat că argumentele apelantului sunt neîntemeiate, iar hotărârea
instanței de fond legală și întemeiată, motiv pentru care a respins apelul
depuse de Aleksei Kirakosyan, reprezentat de avocatul Mariana Barașianț
împotriva hotărârii din 10 februarie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Râșcani.
La 02 februarie 2024, Aleksei Kirakosyan, reprezentat de avocatul
Mariana Barașianț a depus cerere de recurs împreună cu motivarea recursului
împotriva deciziei din 11 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău,
solicitând casarea acesteia și a hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi
decizii de admitere integrală a cererii sale de chemare în judecată.
În susținerea cererii de recurs, recurentul a reiterat motivele de fapt și
de drept indicate anterior la etapa examinării cauzei în prima instanță și
instanța de apel, suplimentar invocând dezacordul cu decizia din
11 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, care în opinia sa este ilegală,
nemotivată, neîntemeiată și pasibilă casării în temeiul art.2451 lit.d) din
Codul administrativ.
La 14 februarie 2024, la adresa de e-mail a Inspectoratului General
pentru Migrație al Ministerului Afacerilor Interne a fost expediată copia
recursului depus de Aleksei Kirakosyan, reprezentat de avocatul Mariana
Barașianț împotriva deciziei din 11 octombrie 2023 a Curții de Apel
Chișinău cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței.
Prin referința depusă la 06 martie 2024, Direcția regională Centru a
Inspectoratului General pentru Migrație al Ministerului Afacerilor Interne a
solicitat respingerea recursului depus de Aleksei Kirakosyan, reprezentat de
avocatul Mariana Barașianț cu menținerea deciziei din 11 octombrie 2023 a
Curții de Apel Chișinău.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, prevede următoarele:
„(1) Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de
apel pot fi contestate cu recurs.”
Art. 245 din Codul administrativ, stipulează că:
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la
pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt
termen.”
Art. 2451 alin.(1) lit.a)-f), alin.(2) și (3) din Codul administrativ,
reglementează că:
„(1) Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței
uniforme a Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
5
c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;
e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu
încălcarea competenței jurisdicționale.
(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă
au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.
(3) Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie
pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1)
lit.d) sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după
trimitere la rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă
anterior la rejudecare pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite
nejustificat sau nu au fost reclamate de către instanța de judecată contrar prezentului
cod.”
Art. 246 alin. (1) și (2) lit.h) din Codul administrativ, prevede că:
„(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de
recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere
irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar
faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web
oficială a Curții Supreme de Justiție și se comunică părților.
(2) Recursul se declară inadmisibil în special cînd:
h) recursul este vădit neîntemeiat.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de depunere a recursului, Completul de judecată
al Curții Supreme de Justiție conchide că Aleksei Kirakosyan, reprezentat de
avocatul Mariana Barașianț, s-a conformat dispozițiilor art. 245 din Codul
administrativ și a depus în termen recursul la 02 februarie 2024. Or, decizia
Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la 11 octombrie 2023, copia
deciziei motivate fiindu-i notificată avocatei Mariana Barașianț, prin e-mail,
la 23 ianuarie 2024, fapt confirmat prin extrasul din poșta electronică, anexat
la dosar (f.d.116).
Din analiza prevederilor art.2451 din Codul administrativ, rezultă că
admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului, în special, urmează să
însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui
control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.
Astfel, normele pre citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a
filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.
În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul
nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva
invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material
capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,
6
hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond
și invocare ex officio a erorilor de drept.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul
de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În
consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se
referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea
rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs nu
se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ,
deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de către
Curtea de Apel Chișinău și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea
eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza
în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu
constituie temei de casare a deciziei recurate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că
recursul depus de Aleksei Kirakosyan, reprezentat de avocatul Mariana
Barașianț, conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cadrul
examinării cauzei în prima instanță și instanța de apel, care au fost analizate
de către Curtea de Apel Chișinău, fiind apreciate în mod corespunzător. În
consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la
soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima
instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în
sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera
netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute
la art. 2451 din Codul administrativ.
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale
cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de
netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea
recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de
dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din
punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției
legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea
și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios
administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont
pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de
ordin legal fundamental.
7
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder
împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC),
pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui
recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea
statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere
(Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui
recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services
împotriva Franței, pct. 45).
Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor
în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale
procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în
sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest
sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,
p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire
la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de
drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a
se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
Subsidiar, în ceea ce privește susținerea recurentului potrivit căreia
hotărârea instanței de apel ar fi arbitrară, în sensul art. 245¹ alin. (1) lit. d)
din Codul administrativ, instanța de recurs reține că nu orice dezacord cu
soluția instanței inferioare echivalează cu o încălcare a principiilor de drept
sau cu o hotărâre arbitrară.
Din punct de vedere jurisprudențial, noțiunea de „hotărâre arbitrară”
trebuie înțeleasă în lumina interpretărilor date de Curtea Europeană a
Drepturilor Omului.
Astfel, în cauza Bochan v. Ucraina (nr. 2), 5 februarie 2015, § 62,
Curtea a reținut că o decizie judecătorească este arbitrară dacă nu are nicio
bază juridică în dreptul intern și nu stabilește nicio legătură logică între
faptele litigiului, norma juridică aplicabilă și soluția adoptată. În plus, în
cauza Balliktaș Bingöllü v. Turcia, 22 iunie 2021, § 75, s-a subliniat că o
hotărâre este afectată de o „eroare vădită” atunci când conține o eroare de
drept sau de fapt atât de gravă încât niciun judecător rezonabil nu ar fi putut
să o comită și care are potențialul de a compromite echitatea procesului.
Aplicând aceste repere la cauza dedusă judecății, Completul de
judecată al Curții Supreme de Justiție constată că hotărârea instanței de apel
a fost pronunțată în temeiul probelor legal administrate și al unei interpretări
conforme a normelor legale incidente. Hotărârea contestată nu este lipsită de
fundament juridic, iar raționamentele instanței de apel sunt clare și coerente,
reflectând o legătură directă între situația de fapt și dispozițiile legale
aplicabile.
8
Referitor la susținerea privind pretinsa apreciere vădit nerezonabilă a
probelor, instanța de recurs constată că nu a fost demonstrată existența unei
erori evidente de evaluare a materialului probator, care să fi fost
determinantă pentru soluția adoptată. O simplă divergență în interpretarea
probelor nu este suficientă pentru a atrage incidența art. 245¹ alin. (1) lit. d)
Cod administrativ.
Prin urmare, nu se poate reține caracterul arbitrar al hotărârii, întrucât
nu s-a dovedit o abatere evidentă de la dreptul intern, nici o nefundamentare
juridică, astfel cum impune art. 245¹ alin. (1) lit. d) Cod administrativ,
coroborat cu jurisprudența CtEDO.
În ceea ce privește argumentul potrivit căruia Inspectoratul General
pentru Migrație nu ar fi fost în drept să revoce dreptul de ședere temporară
în scop de muncă al recurentului, în condițiile în care procedura de
concediere nu a fost respectată de angajator, instanța de recurs observă că,
potrivit art. 49 lit. a) din Legea nr. 200/2010 privind regimul străinilor în
Republica Moldova, revocarea este permisă atunci când străinul nu mai
întrunește condițiile pentru prelungirea dreptului de ședere sau nu mai
respectă scopul pentru care acesta a fost acordat.
În speță, din actele depuse la dosar rezultă că angajatorul SRL „Planet
Steak”, a încetat raporturile contractuale cu străinul Aleksei Kirakosyan,
printr-un acord de reziliere, fapt care conduce în mod legal la pierderea uneia
dintre condițiile esențiale pentru menținerea dreptului de ședere – angajarea
în muncă și asumarea de către beneficiarul solicitant, la caz, SRL „Planet
Steak”, a obligațiilor prevăzute de art. 431 alin. (7) din Legea nr. 200/2010
privind regimul străinilor în Republica Moldova.
Așadar, Inspectoratul General pentru Migrație nu era obligat să
examineze legalitatea concedierii în sine, ci doar să constate că angajatorul
nu-și mai asumă angajamentele contractuale față de cetățeanul străin. În lipsa
acestei garanții, autoritatea era îndreptățită, conform legii, să revoce dreptul
de ședere.
Referitor la susținerea recurentului privind pretinsa nesoluționare a
cererii de prelungire a permisului de ședere, se constată că aceasta a fost
depusă în ultima zi de ședere legală - 25 noiembrie 2022, ceea ce contravine
termenului stabilit prin art. 432 alin. (4) din Legea nr. 200/2010 privind
regimul străinilor în Republica Moldova, care impune depunerea cererii cu
cel puțin 15 zile calendaristice înainte de expirarea termenului de valabilitate a
permisului de ședere, de altfel, fapt reținut și de instanța de apel în decizia
contestată cu prezentul recurs.
Mai mult, potrivit art. 64 alin. (2) din Codul administrativ,
nesoluționarea unei cereri în termenul legal echivalează cu o decizie de
respingere a acesteia. Acest principiu a fost validat și de Curtea
Constituțională, în Decizia nr. 7 din 26 ianuarie 2023 privind
9
inadmisibilitatea sesizării nr. 223g/2022, în care instanța de contencios
constituțional a reținut că „nesoluționarea în termen a unei cereri echivalează
cu respingerea cererii” (paragraful 31). Astfel, susținerea recurentului
referitoare la presupusa lipsă a unei decizii explicite asupra cererii de
prelungire nu are valoare juridică în contextul prevederilor clare ale legii și
a jurisprudenței Curții Constituționale.
În sfârșit, dezacordul recurentului cu soluția instanței de apel nu
constituie, prin sine, un temei de casare. Potrivit regimului juridic al
recursului, acesta are un caracter devolutiv limitat și vizează exclusiv
legalitatea hotărârii atacate (nu și temeinicia în fapt), fiind admisibil doar în
limitele restrânse ale art. 245¹ din Codul administrativ.
În circumstanțele menționate, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul
depus de Aleksei Kirakosyan, reprezentat de avocatul Mariana Barașianț.
Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 230 și art. 246 alin.(2)
lit.h) din Codul administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de Aleksei Kirakosyan, reprezentat
de avocatul Mariana Barașianț.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Ion Malanciuc
Diana Stănilă
10