3ra-945/24 — contestarea actului administrativ

3ra-945/24 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2025)

Î N C H E I E R E

cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Oleh Moroz, reprezentat

de avocatul Ștefan Șevciuc,

în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de Oleh Moroz împotriva Inspectoratului General pentru

Migrație (Biroului Migrație și Azil) al Ministerului Afacerilor Interne al

Republicii Moldova cu privire la anularea actului administrativ individual

defavorabil, acordarea protecției umanitare,

împotriva deciziei din 25 septembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău,

(Dosarul nr. 3ra-945/24

NR. PIGD 2-20162767-01-3ra-18122024)

Recursul declarat după 01 septembrie 2023.

Invocarea declarativă a prevederilor art. 2451 alin.(1) lit. a),b) din Codul

administrativ și art.432 alin.(1) lit.a),b) din Codul de procedură civilă nu

constituie temei de admitere a recursului. Dezacordul cu actele judecătorești

contestate nu constituie temei de casare a acestora.

Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, jud. V. Sîrbu,

Curtea de Apel Chișinău, jud. Gh. Mîra, V. Sîrbu, A.Braga,

21 mai 2025

Textul corespunde originalului

Examinând în lipsa participanților la proces recursul depus de Oleh

Moroz, reprezentată de avocatul Ștefan Șevciuc,

Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:

Stela Procopciuc, Președinte,

Ion Malanciuc,

Diana Stănilă, judecători,

constată următoarele:

ÎN FAPT

Oleh Moroz, reprezentat de avocatul Ștefan Șevciuc, a înaintat o acțiune în

contencios administrativ împotriva Biroului Migrație și Azil al Ministerului

Afacerilor Interne al Republicii Moldova (în prezent Inspectoratul General

pentru Migrație al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova),

solicitând anularea deciziei nr. 97/20/DAI din 30 noiembrie 2020, acordarea

formei de protecție prevăzute la art. 16 lit. b) din Legii nr. 270 din 18

decembrie 2008.

Ucraina și s-a adresat către Direcția de Azil și Integrare a Biroului Migrație

și Azil, cu privire la acordarea azilului, însă prin decizia nr. 97/20/DAI din

30 noiembrie 2020 s-a respins cererea sa de azil, de care a luat cunoștință la

01 decembrie 2020.

că: nu există un risc serios la care ar putea fi expus (condamnare la moarte

sau supunere la o pedeapsă echivalentă cu aceasta); lipsa comiterii unei

infracțiuni pe teritoriul statului de proveniență; țara de origine nu a aplicat

tratamente ori pedepse inumane față de aceasta și nu există riscul realizării

acestora la întoarcerea înapoi; s-a concluzionat că nu a fost constrâns să

părăsească țara sa de origine într-un mod forțat; s-a apreciat faptul că situația

din țara de origine nu prezintă un pericol atât pentru viața, cât și pentru

securitatea acesteia în cazul întoarcerii în Ucraina.

grav un șir de principii fundamentale consfințite atât la nivel național (art. 11

din Legea nr.270 din 18 decembrie 2008 privind azilul în Republica Moldova

(Legea nr. 270/2008), art. 19 alin. (3) din Constituția RM), cât și la nivel

internațional (art. 5 alin. (1) din CEDO), iar temeiurile invocate le consideră

drept formale menite să restrângă nefondat dreptul la azil al persoanei.

1

adițional la această Convenție, art. 17 din Legea nr. 270/2008, refugiat este

persona care în baza unor temeri bine întemeiate de a fi persecutat pe motive

de rasă, religie, naționalitate, apartenență la un anumit grup social sau opinie

politică, se află în afara țării a cărei cetățenie o deține și care nu poate sau,

datorită acestei temeri, nu dorește să se pună sub protecția acestei țări; sau

care, nedeținând nici o cetățenie și găsindu-se în afara țării în care își avea

domiciliul legal și obișnuit, ca urmare a unor astfel de evenimente, nu poate

sau, datorită respectivei temeri, nu dorește să se reîntoarcă. În esență

refugiatul este un cetățean străin sau persoană fără cetățenie care, din diverse

motive de persecuție nu poate sau nu dorește să se întoarcă în țara sa de

origine, fund astfel lipsită de protecția acesteia. Statutul de refugiat se acordă

întotdeauna individual și numai dacă se constată că motivele invocate sunt

temeinice, că există temeri reale de persecuție și că acestea privesc direct

persoana.

persoana să-și abandoneze casa, țara, dar dintre toate, doar „temerea bine

întemeiată de a fi persecutat” este considerat un criteriu relevant pentru

determinarea calității de refugiat. Temerea se referă atât la persoanele care

au fost persecutate, cât și acelea care vor să evite o astfel de situație.

interviului realizat de Direcția de Azil și Integrare, și anume: referitor la

motivul plecării din țara de origine, a indicat că a părăsit ilegal Ucraina la 02

octombrie 2020 ca urmare a amenințărilor cu răfuiala din partea autorităților,

cât și din partea persoanelor care se află în subordinea acestora; amenințările

au început în primăvara anul 2018, când era mai vizibil pe rețelele de

socializare drept urmare a publicării unui articol despre bazele reformei

juridice în Ucraina. Or, are dovezi că persoanele care „încurcau”

autorităților, erau ucise în perioada ex președintelui Petro Poroșenko; a intrat

în Republica Moldova ilegal, traversând râul Nistru; motivul solicitării

avizului a fost determinat de riscul de a fi ucis și de răfuială fizică care poate

duce la pierderea capacității de muncă sau invaliditate; este urmărit de către

colaboratorii organelor de drept, din motiv că are dovezi privind ilegalitățile

comise de conducerea MAI a Ucrainei, Arsen Avakov. Pagina sa pe rețelele

de socializare este urmărită de lideri mondiali: Emmanuel Macron

(președintele Franței), Donald Trump (ex-președintele SUA), Angela Merkel

(cancelarul Germaniei); a încercat să rezolve conflictul dintre Ucraina și

Federații Rusă; este considerat drept potențial concurent pentru politicieni și

puterea din Ucraina, deși nu este interesat de politică, consideră că poate avea

o ascensiune rapidă și fructuoasă în politică; este amenințat de către fratele

său pe „viber” că va răspunde penal pentru faptul că a criticat puterea din

Ucraina; în Ucraina îi sunt încălcate drepturile fundamentale: dreptul la

muncă, fiind concediat ilegal de la Institutul Fizicii Teoretice al Academiei

de Științe a Ucrainei; dreptul la secretul corespondenței, scrisorile fiind

2

făcute publice sau falsificate; dreptul la căsătorie prin pierderea timpului prin

instanțele de judecată și neavând timp pentru viața personală; dreptul la o

justiție echitabilă; nu poate reveni acasă, având temerea de a fi ucis. Acestea

fiind doar o parte din motivele invocate. Deci, argumentele menționate supra

și cele din interviul în cadrul BMA, a determinat cetățeanul străin să solicite

azil în RM, pentru a nu fi persecutat de către autoritățile Ucrainene, care într-

un mod direct i-au îngrădit dreptul la libera circulație cât și a siguranței

individuale, temeiuri ce dau dreptul cetățeanului străin de a solicita protecție

în RM.

evaluarea credibilității au fost luate în considerare declarațiile sale, potrivit

cărora are o frică de a se întoarce în țara sa natală, deoarece ar putea fi arestat

de către autoritățile statale. Iar ceea ce ține de elementul obiectiv, este

necesar să se evalueze declarațiile sale, însă acestea nu pot fi considerate în

abstract, însă trebuie analizate în соntextul unor situații concrete.

Cunoașterea condițiilor din țara de origine a solicitantului este

indispensabilă.

menționate de către DAI al BMA în decizia emisă, nu au nici o tangență cu

cazul dat. În speța dată, însuși statul este agentul de persecuție. Dacă de axat

pe indicatorii de credibilitate, și anume pe faptul că a oferit suficiente detalii

privind elementul material al cererii, DAI al BMA luând în considerare ITO,

privind situația actuală din Ucraina, ultima a conchis că, temerea invocată nu

este întemeiată și nu există o probabilitate reală că în cazul întoarcerii în țara

de origine, viața și integritatea corporală să fie pusă în pericol, nu există o

probabilitate rezonabilă ca să fie supus unor acțiuni de persecuție. De altfel,

pentru reclamant în calitate de solicitant, ca și pentru alții operează

„beneficiul dubiului” conform art. 44 din Legea nr. 270 din 18 decembrie

2008.

nu au posibilitatea de a proba anumite circumstanțe din considerentul că la

părăsirea țării de origine aceștia nu dispun de suficient timp și garanții că nu

vor fi supuși persecuțiilor de către agenții de persecuție enumerați la art. 47

din Legea sus-menționată. În opinia sa, se încadrează perfect în prevederile

art. 44 din Legea nr. 270 din 18 decembrie 2008, deoarece: a) a depus toate

eforturile pentru a-și susține cererea de azil; b) toate elementele relevante

aflate la dispoziția sa, au fost prezentate, iar lipsa unor astfel de elemente a

fost justificată în mod rezonabil; c) declarațiile sale sunt considerate coerente

și plauzibile și nu sunt contrazise de informațiile din țara de origine,

relevante pentru cazul său; d) a depus cererea de azil cât mai curând posibil,

iar eventuala întârziere este justificată prin motive întemeiate; e)

credibilitatea generală a fost stabilită. Astfel, argumentele redate, legislația

în vigoare și informația din țara de origine, denotă incidența art. 16 lit. b) si

art. 19 din Legea nr. 270 din 18 decembrie 2008, urmând să i se acorde una

3

dintre formele de protecție prevăzute de legislație și anume protecția

umanitară, pe motivul opiniei politice imputate, deoarece integritatea vieții

și sănătății este supusă unui risc real la întoarcerea în țară, din cauza

conflictului cu autoritățile ucrainene.

tuturor aspectelor relevante ale cererii de azil” prevăzută de art. 42 din Legea

nr. 270 din 18 decembrie 2008, cât și „informațiile precise și actualizate din

surse diferite despre situația generală din țara de origine”, impuse de art. 43

din Legea nr. 270 din 18 decembrie 2008, dar și întemeierea autorităților

competente „pe evenimente care au avut loc anterior părăsirii țării de origine,

cât și pe cele care s-au desfășurat ulterior părăsirii tării sale de origine”, care

este obligatorie în virtutea prevederilor art. 48 din Legea nr. 270 din 18

decembrie 2008.

POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE

Rîșcani, s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă

de Oleh Moroz împotriva Biroului Migrație și Azil (Inspectoratului General

pentru Migrație) cu privire la anularea deciziei nr. 97/20/DAI din 30

noiembrie 2020 și acordarea străinului Oleh Moroz forma de protecție

prevăzută de art. 16 lit.b) din Legea nr.270/2008, și anume protecția

umanitară.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL

Șevciuc, a depus cererea de apel nemotivată (f.d.110-111), iar la 02 mai

2024, prin intermediul poștei electronice (f.d.132), a înaintat motivarea

apelului (f.d.133-138) împotriva hotărârii din 16 noiembrie 2023 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, solicitând admiterea apelului, casarea

integrală a hotărârii primei instanțe, emiterea unei noi decizii de acordare a

formei de protecție prevăzută de art. 16 din Legea nr.270 din 18 decembrie

2008 .

POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL

respins apelul declarat de Oleh Moroz și avocatul Ștefan Șevciuc, în

interesele lui Oleh Moroz. S-a menținut hotărârea din 16 noiembrie 2023 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

pronunțate în raport cu prevederile art.225 din Codul administrativ, a

constatat că aceasta urmează a fi menținută, or, instanța de fond, corect a

elucidat și constatat circumstanțele cauzei, a verificat și a apreciat obiectiv,

probele prezente la materialele cauzei, stabilind corect circumstanțele de fapt

și aplicând corect legislația pertinentă ce guvernează raportul litigios.

4

17 alin. (1), art.19, art. 45 alin. (3) lit. a)-c), art. 51 alin. (1), art. 56 lit. a)-f),

art. 63 alin. (2) lit. a), din Legea nr. 270 din 18 decembrie 2008 privind azilul

în Republica Moldova, art. 6 alin. (1) lit. a)-c) din Legea 200 din 16 iulie

2010 privind regimul străinilor în Republica Moldova, a reținut că reieșind

din conținutul normelor de drept citate, prin noțiunea de azil se subînțelege

instituția juridică, prin intermediul căreia, statul oferă străinului protecție,

recunoscându-i statutul de refugiat și acordându-i protecție umanitară,

protecție temporară sau azil politic, beneficiar de protecție internațională

fiind cetățeanul străin sau apatrid, căruia i s-a recunoscut statutul de refugiat

sau i s-a acordat protecție umanitară.

necesară efectuarea unei aprecieri individuale, în care solicitantul să

demonstreze că există justificarea temerilor sale de persecuție sau a riscului

real de a fi supus unor vătămări grave, precum și urmează a fi stabilită

legătura cauzală între actele de persecuție sau vătămare gravă la care se

presupune că a fost supus solicitantul de azil și decizia sa de a fugi din țară,

motivele pentru care se solicită acordarea unei forme de protecție, faptele

relevante referitoare la țara de origine, de declarațiile și documentele

relevante prezentate de solicitant, inclusiv de informațiile cu privire la faptul

dacă a fost supus persecuției sau la posibilitatea de a fi persecutat sau expus

unor vătămări grave la întoarcere în țara de origine. Or, în imposibilitatea

stabilirii unei astfel de legături, devine dificil de apreciat dacă acesta într-

adevăr are nevoie de protecția unui alt stat.

protecției umanitare se află în pericolul de a fi supus persecuției sau

vătămărilor grave în țara în care s-ar reîntoarce, existența unui sistem

organizat de violări evidente ale drepturilor omului într-o țară neconstituind

un motiv suficient pentru a se considera că o persoană ar fi expusă pericolului

de persecuție sau riscului real de a fi supus unor vătămări.

Oleh Moroz (a.n. xxxx), născut în or. Kiev, Ucraina, este cetățean al

Ucrainei, de naționalitate ucrainean și de religie creștin. Pentru probarea

identității sale, solicitantul de azil a prezentat Direcției azil și integrare

pașaportul național seria xxxxx nr. xxxxx, eliberat la 28 octombrie 2016,

valabil până la 28 octombrie 2026 și pașaportul intern seria xxxxx nr. xxxxx,

eliberat la xxxxx.

adresat cu cerere de azil în Republica Moldova. Referitor la motivul plecării

din țara de origine invocând că, a părăsit ilegal Ucraina la 02 octombrie 2020,

ca urmare a amenințărilor cu răfuială din partea autorităților din Ucraina și

anume (Poliția, Serviciul Național de Securitate, Consiliului Securității

Naționale), cât și din partea persoanelor care se află în subordinea acestor

5

structuri. Totodată, în cadrul interviului, solicitantul a declarat că a intrat în

Republica Moldova ilegal, traversând râul Nistru.

documentul de identitate temporar de solicitant de azil, valabil până la 09

decembrie 2020 (f.d.25).

noiembrie 2020 la sediul Biroului Migrație și Azil, Direcția azil și integrare,

în prezența avocatului, Oleh Moroz a declarat că amenințările în privința sa

au început în primăvara anului 2018, când ultimul a devenit mai vizibil pe

rețelele de socializare, ca urmare a publicării unui articol despre bazele

reformei juridice în Ucraina.

reclamantul Oleh Moroz a invocat riscul de a fi ucis și de a fi supus răfuielii

fizice, care pot duce la pierderea capacității de muncă sau la invaliditate.

teritoriul R. Moldova, a relatat că este urmărit de către colaboratorii

organelor de drept, din motiv că dispune de dovezi privind ilegalitățile

comise de conducerea MAI a Ucrainei, Arsen Avakov, menționând totodată

că, pagina sa pe rețelele de socializare este urmărită de lideri mondiali, cum

sânt: Emmanuel Macron (președintele Franței), Donald Trump (ex-

președintele SUA), Angela Merkel (cancelarul Germaniei), specificând că, a

încercat să rezolve conflictul dintre Ucraina și Federația Rusă. La fel, este

considerat drept potențial concurent pentru politicieni și puterea din Ucraina,

deși nu este interesat de politică, considerând că ar putea avea o ascensiune

rapidă și fructuoasă în politică. În cadrul interviului, a mai comunicat că este

amenințat de fratele său pe „Viber” că va răspunde penal pentru faptul că a

criticat puterea din Ucraina. A mai declarat că în țara sa de origine îi sunt

încălcate drepturile fundamentale: dreptul la muncă, fiind concediat ilegal de

la Institutul Fizicii Teoretice a Academiei de Științe a Ucrainei; dreptul la

secretul corespondenței, scrisorile sale fiind făcute publice sau falsificate;

dreptul la căsătorie - prin pierderea timpului prin instanțele de judecată și

neavând timp pentru viața personală, precum și dreptul la o justiție

echitabilă. În același timp, reclamantul a indicat că, deși în țara sa de origine,

nu a avut niciodată probleme din partea autorităților de stat, nu poate reveni,

având temerea de a fi ucis.

de azil în cadrul interviului, instanța de apel a considerat că, prima instanță

corect a constatat că întru acordarea statutului de refugiat, la depunerea

cererii de azil, reclamantul/apelant Oleh Moroz nu a individualizat nici o

acțiune care ar fi îndreptată asupra sa, ce ar prezenta un pericol pentru viața

sa personală. Or, potrivit pct. 22 din Manualul UNHCR privind proceduri și

criterii de determinare a statutului de refugiat în baza Convenției de la 1951

cu privire la statutul refugiaților, statutul de refugiat se aplică și oricărei

6

persoane care datorită agresiunii externe, ocupației, dominației străine fie

într-o parte a teritoriului fie în întreaga țară de origine sau a cărei cetățenie o

are, este obligată să părăsească locul de reședință obișnuită pentru a căuta

refugiu într-un alt loc din afara țării sale de origine sau a cărei cetățenie o

are.

reclamantul/apelantul nu a identificat nici un motiv de agresiune, dominație

străină sau existența unor evenimente care au tulburat ordinea publică,

nefiind probat pericolul real de reîntoarcere a acestuia în țara sa de origine,

informațiile relatate de către ultimul fiind neclare.

azilului pe teritoriul R. Moldova a indicat că acesta se bucura de protecția

autorităților naționale de stat și acestea niciodată nu au întreprins careva

măsuri îndreptate împotriva sa, care ar pune în pericol viața și integritatea

personală, instanța de fond just concluzionând că, reclamantul/apelant,

aflându-se în țara sa de origine (Ucraina), nu a întâmpinat careva

impedimente din partea autorităților naționale și nu se afla în vizorul

acestora, în calitate de „pericol național”.

potrivit căreia la respingerea cererii de acordare a azilului pe teritoriul R.

Moldova reclamantului Oleh Moroz, s-a luat în considerare faptul că, ultimul

nu a indicat și nu a demonstrat într-o măsură rezonabilă că rămânerea sa în

țara de origine ar deveni intolerabilă sau că ar deveni intolerabilă dacă ar

reveni în Ucraina, temerile invocate în acest sens de către

reclamantul/apelant Oleh Moroz, în calitate de solicitant de azil fiind

neîntemeiate din punct de vedere subiectiv și obiectiv, prevederile art. 17

alin. (1) din Legea nr. 270 privind azilul în Republica Moldova nefiind

aplicabile în speță.

soluția primei instanțe privind respingerea cererii de chemare în judecată

înaintată de Oleh Moroz, prin care ultimul a pretins anularea deciziei nr.

97/20/DAI din 30 noiembrie 2020, cu obligarea autorității de resort să emită

actul administrativ favorabil prin care să îi fie acordat azil pe teritoriul R.

Moldova. Or, decizia Direcției Azil și Integrale a Inspectoratului General

pentru migrație, a cărei legalitate a fost supusă verificării în cadrul

prezentului proces de judecată, este întemeiată și justificată din punct de

vedere faptic și juridic și corespunde întru totul rigorilor și prevederilor

legale ce țin de procedură și competența stabilită prin lege.

de către reclamantul/apelant, s-a desfășurat într-o manieră legală și în

contextul unei motivări elocvente a discreției autorității publice, ne fiind

stabilite careva încălcări admise de către autoritate în cadrul examinării

7

cererii acestuia, ne fiind demonstrat că, discreția decizională a pârâtului a

fost valorificată într-o manieră arbitrară sau abuzivă.

reclamantului/apelant privind obligarea autorității pârâte să emită act

administrativ individual favorabil, prin care să fie dispusă în privința acestuia

aprobarea acordării azilului pe teritoriul R. Moldova, or, cadrul legal prevede

clar condițiile și circumstanțele în care o astfel de cerere poate fi admisă, de

care autoritatea publică abilitată urmează să se conducă în mod obligatoriu

la examinarea unor asemenea solicitări.

nu a probat prin probe suficiente, concludente și pertinente existența

probabilității rezonabile de supunere a acestuia acțiunilor ce ar duce la

încălcarea drepturilor sale fundamentale, care ar constitui acte de persecuție

ce ar face aplicabile prevederile art. 45 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 270

privind azilul în Republica Moldova, nefiind probate temeri întemeiate de

persecutare a solicitantului de azil în țara sa de origine, pe motive de rasă,

religie, naționalitate, apartenență la un anumit grup social sau opinie politică

și datorită acestor temeri nu s-ar putea afla sub protecția țării, a cărei

cetățenie o deține. Or, faptul că reclamantul bănuiește că ar putea fi supus

răfuielii fizice și ucis și este amenințat pe rețelele sociale, nu constituie

temeiuri legale de acordare a unei forme de protecție pe teritoriul Republicii

Moldova.

nici faptul că, în privința sa au fost aplicate acte de persecuție sau a riscului

real de a fi suspus unor vătămări grave la care urmează a fi supus în țara sa

de origine – Ucraina, care ar fi suficient de grave prin natura sau prin

repetarea lor pentru a putea constitui o violare gravă a drepturilor

fundamentale ale omului, care să arate că la revenirea sa în Ucraina, acesta

ar putea fi supus unui risc real de tratamente inumane.

circumstanțelor importante pentru justa soluționare a acesteia, s-a

concluzionat că solicitantul de azil Oleh Moroz nu a fost constrâns să

părăsească Ucraina într-un mod forțat. Drept concluzie, a fost apreciat faptul

că, la momentul depunerii cererii de către reclamant situația din țara sa de

origine nu prezenta un pericol atât pentru viața cât pentru și securitatea

acestuia în cazul întoarcerii în țara de origine. Or, luând în considerare

informația din țara de origine a solicitantului de azil, s-a apreciat că nu au

fost găsite informații referitoare la existența unor schimbări în situația din

țară, care ar pune în pericol viața și libertatea persoanei în cauză și de

asemenea, nu au fost găsite rapoarte care ar înregistra unele încălcări grave

ale drepturilor omului.

8

legalitatea acțiunilor autorității pârâte la emiterea deciziei nr. 97/20/DAI din

30 noiembrie 2020 privind respingerea cererii de azil.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS

Oleh Moroz, reprezentat de avocatul Ștefan Șevciuc, a depus cerere de recurs

împotriva deciziei din 25 septembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând admiterea recursului, casarea integrală a hotărârii primei instanțe

și a deciziei instanței de apel, pronunțarea unei noi hotărâri de acordare a

unei forme de protecție.

instanței de fond și decizia instanței de apel. Nici instanta de fond, nici cea

de apel, nu au examinat complet, obiectiv și sub toate aspectele cauza, iar

hotărârile ambelor instanțe sunt nefondate. Instanța de apel a examinat

superficial cauza de contencios administrativ și nu a atras atenția la

rapoartele internaționale citate, la care și Direcția Azil și Integrare a făcut

referire în decizia sa. Ambele instante nu au tinut cont de prevederile art.11

alin.(2) din Legea nr.270 din 18 decembrie 2008, art. 19 alin.(3) din

Constituția RM, art.5 alin.(1) din CEDO, iar temeiurile invocate, drept unele

formale menite să restrângă nefondat dreptul la azil.

judecată, recurentul a mai indicat despre prevederile art.3 din Convenția

Europeana a Drepturilor Omului, relevate anume în cauzele: Margoci vs.

Moldova (cererea nr.13421/06), Gagiu vs. Romania (cererea nr.63258/00),

Rotaru vs. Moldova (cererea nr.51216/06), Kudla vs. Poland (cererea

nr.30210/96).

alin.(3) din Legea nr.270 din 18 decembrie 2008, care enumeră situațiile de

risc serios. În opinia recurentului, la respingerea solicitării de acordare a unei

forme de protecție, autoritatea competenta a invocat о serie de argumente

formale.

de azil, a cooperat cu consilierul de eligibilitate oferind toata informația

disponibila și nu au fost depistate declarații contradictorii. Or, cade perfect

sub incidența art.16 din Legea nr.270 din 18 decembrie 2008 și urmează să i

se acorde una din formele de protecție prevăzute de legislație, deoarece

integritatea vieții și sănătății este supusa unui risc real.

intimatului copia recursului depus, creând astfel participanților la proces

condiții egale de a cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât și

le-a acordat, întru asigurarea respectării principiilor contradictorialității și

disponibilității în drepturi, posibilitatea de depunere a referinței, fapt ce se

9

confirmă prin extrasul din poșta electronică, anexat la materialele dosarului

(f.d. 182-184).

recurs.

LEGISLAȚIA RELEVANTĂ

„(1) Hotărîrile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel

pot fi contestate cu recurs.

(2) Pentru procedura de recurs se aplică corespunzător prevederile cap. III din cartea a

treia, dacă din prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva.”

„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la

pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”

„(1) Recursul este admis dacă:

a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței

uniforme a Curții Supreme de Justiție;

b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții

Supreme de Justiție;

c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;

d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea

vădit nerezonabilă a probelor;

e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv;

f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea

competenței jurisdicționale.

(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă au

fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.

(3) Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie

pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1)

lit.d) sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere

la rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la

rejudecare pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu

au fost reclamate de către instanța de judecată contrar prezentului cod.”

„(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs.

Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere

irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele

cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții

Supreme de Justiție și se comunică părților.

(2) Recursul se declară inadmisibil în special cînd: a1) recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art.2451”.

MOTIVAREA INSTANȚEI

menționează că Curtea de Apel a pronunțat dispozitivul deciziei la 25

septembrie 2024, iar la 28 octombrie 2024, prin intermediul poștei

10

electronice (f.d.171), instanța ierarhic inferioară a notificat decizia motivată

avocatului recurentului. Astfel, recursul depus la 14 decembrie 2024, prin

intermediul poștei electronice (f.d.173), a fost depus cu respectarea

prevederilor art. 245 din Codul administrativ.

că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui

control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Astfel, normele precitate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a

filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva

invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material

capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,

hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond

și invocare ex officio a erorilor de drept.

de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare

convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În

consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se

referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea

rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ,

deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțata de către

Curtea de Apel și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată

a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod

determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu

constituie temei de casare a deciziei recurate.

recursul depus conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în

cererea de chemare în judecată, care au fost analizate de către Curtea de Apel,

fiind apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există aparența unei

încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu

privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al

Convenției.

dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în

sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera

netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 2451 din Codul administrativ.

11

cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de

netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea

recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de

dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din

punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel și o minimă

argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care

se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea

pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către

Curtea de Apel nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la

examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții

Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala

cu un control efectuat din oficiu.

admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției

legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea

și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios

administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont

pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.

230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care

se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi

mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45).

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în

sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest

sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,

p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire

la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a

se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A)

12

din Codul administrativ,

COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,

Declară inadmisibil recursul depus de Oleh Moroz, reprezentat de

avocatul Ștefan Șevciuc.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte Stela Procopciuc

Judecători Ion Malanciuc

Diana Stănilă

13