3ra-422/24 — privind anularea deciziei, obligarea emiterii actului administrativ favorabil

În data de 19 iulie 2021 Nicolas Malamou, prin intermediul avocatului Veaceslav Ropot, a depus acțiune în contencios administrativ împotriva Biroului de Migrație și Azil al Ministerului Afacerilor Interne (în prezent Inspectoratul General pentru Migrație), prin care a solicitat anularea deciziei nr.39/21/DAI din 02 iunie 2021 și obligarea oferirii accesului la o nouă procedură de azil.

În argumentarea acțiunii, avocatul reclamantului a invocat că, în fapt, în data de 02 iunie 2021 Direcția Azil și Integrare a Biroului Migrație și Azil a emis decizia nr. 39/21/DAI prin care a dispus respingerea accesului la o nouă procedura de azil a cetățeanului Malamou Nicolas, originar din or. N’Zerekore, Guineea. Decizia în cauză a fost adusă la cunoștință reclamantului în data de 16 iunie 2021, conform comunicării anexate la decizie, pe care este aplicată semnătura lui Malamou Nicolas. Ca temei de respingere a accesului la procedura de azil cetățeanului străin, autoritatea competentă a invocat că nu există un risc serios la care ar putea fi expus solicitantul (condamnare la moarte sau supunere la o pedeapsă echivalentă cu aceasta), nu există situație de război în țara solicitantului de azil și că nu ar exista discriminări religioase în Guineea.

În opinia reclamantului decizia este una neîntemeiată și ilegală, unde se încalcă grav un șir de principii fundamentale consfințite atât la nivel național, cât și la cel internațional, iar temeiurile invocate sunt unele formale menite să restrângă nefondat dreptul la azil a persoanei.

În acest sens, Malamou Nicolas a indicat, că autoritatea pârâtă a admis o încălcare gravă a art.45, alin.(2), lit.a) din Legea nr.270 din 18 decembrie 2008, or, nu a luat în considerare informația privind țara de origine (situația din Guineea) și tratează în mod neserios argumentele solicitantului, acest fapt reiese cert dacă se analizează pct.10-12 din Raportul O.N.U denumit „Report of the United Nations High Commissioner for Human Rights”, din 21 ianuarie 2016, sursa electronică (http://www.refworld.org/country.,,,GIN,,56d6b2504,0.html), care stabilește conflicte între colaboratorii organelor de drept și grupuri de manifestanți și între susținătorii mișcării prezidențiale și susținătorii opoziției, în urma cărora au fost uciși și răniți câțiva oameni.

La rândul său, în raportul denumit „Доклад Генерального секретаря о деятельности Отделения Организации Объединенных Наций для 1 Западной Африки” din 22 decembrie 2015 la punctul 35, sursa informațională, (http://www. refworld. org. ru/country,,,,GIN,, 568fd67b4,0. html), se confirmă că: „În Guineea, potrivit rapoartelor presei, forțele de securitate au ucis cel puțin trei persoane și au rănit opt persoane în perioada electorală. Au fost raportate, de asemenea, numeroase incidente de vandalism și distrugere de proprietăți”.

Din aceste considerente, argumentele autorității competente de a soluționa cererile de azil, sunt contrare elementelor de fapt și prevederilor de drept, atunci când a examinat solicitarea străinului Malamou Nicolas, unde se încalcă grav art. 14 alin. 1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului care prevede: „În caz de persecuție, orice persoană are dreptul de a căuta azil și de a beneficia de azil în alte țări”.

Hotărârea instanței de fond a fost contestată cu apel, în termen la 31 octombrie 2023, de către avocatul Alexei Croitor în interesele apelantului Malamou Nicolas. (f.d. 111-113)

Instanța de apel, reținând art.16, art.17, art.19, art.51, art.56, lit.a)-f), art.63, alin.(2), lit.a), art.78, art.80 din Legea privind azilul în Republica Moldova nr.270-XVI din 18 decembrie 2008, a concluzionat că cererea de chemare în judecată este neîntemeiată, deoarece, prin noțiunea de azil, se înțelege, o instituție juridică prin al cărei intermediu statul oferă străinului protecție, recunoscându-i statutul de refugiat și acordându-i protecție umanitară, protecție temporară sau azil politic, iar beneficiar de protecție internațională este cetățeanul străin sau apatrid căruia i s-a recunoscut statutul de refugiat sau i s-a acordat protecție umanitară.

Prin urmare, se atestă că pentru admiterea cererii de azil este necesară efectuarea unei aprecieri individuale, în care solicitantul să demonstreze că există justificarea temerilor sale de persecuție sau riscului real de a fi supus unor vătămări grave, la fel trebuie stabilită o legătură cauzală între actele de persecuție sau vătămare gravă la care se presupune că a fost supus solicitantul de azil și decizia sa de a fugi din țară, motivele pentru care se solicită acordarea unei forme de protecție, de faptele relevante referitoare la țara de origine, de declarațiile și documentele relevante prezentate de solicitant, inclusiv de 2 informațiile cu privire la faptul dacă a fost supus persecuției sau la posibilitatea de a fi persecutat sau expus unor vătămări grave la întoarcere în țara de origine, iar în cazul în care nu se poate stabili această legătură este dificil de apreciat că acesta are nevoie de protecția unui alt stat.

În același timp, este important de stabilit dacă solicitantul s-ar afla personal în pericol de a fi supus persecuției sau riscului real de a fi supus unor vătămări grave în țara în care s-ar reîntoarce, existența unui sistem organizat de violări evidente ale drepturile omului într-o țară neconstituind un motiv suficient pentru a stabili că o persoană ar fi expusă pericolului de persecuție sau riscului real de a fi supus unor vătămări.

Curtea de Apel Chișinău, cercetând materialele cauzei a conchis că Malamou Nicolas nu a prezentat probe pertinente, concludente și admisibile privind prezența unor temeri bine întemeiate că a fost persecutat în țara sa de origine pe motive de rasă, religie, naționalitate, apartenență la un anumit grup social sau opinie politică și datorită acestor temeri nu se poate afla sub protecția țării a cărei cetățeniei o deține sau datorită respectivei temeri, nu dorește să se reîntoarcă.

Concomitent, instanța de judecată a reținut, că Malamou Nicolas nu a probat faptul că în privința sa au fost aplicate careva acte de persecuție, care ar fi suficient de grave prin natura sau prin repetarea lor pentru a putea constitui o violare gravă a drepturilor fundamentale ale omului; să reprezinte o multitudine de măsuri, inclusiv violări ale drepturilor omului, care sunt suficient de grave pentru a afecta o persoană în măsura prevăzută, după cum ar fi: acte de violență fizică și psihică, inclusiv a celor de violență sexuală; măsurilor legale, administrative, polițienești și/sau judiciare care sunt discriminatorii sau care sunt aplicate într-o manieră discriminatorie; acuzări sau pedepsei discriminatorii sau disproporționați; acuzări sau pedepsiri ca urmare a refuzului de îndeplinire a serviciului militar în caz de conflict, atunci când îndeplinirea serviciului militar ar presupune săvârșirea de infracțiuni sau de acte care cad sub incidența clauzelor de excludere prevăzute la art.17 al Legii specificate supra; abuzuri și acte discriminatorii împotriva unor persoane din motive de gen sau abuzurilor și actelor discriminatorii împotriva minorilor.

La fel ,instanța de apel a reținut că Malamou Nicolas nu a probat afirmația că se teme de persecuțiile sau a riscului real de a fi supus unor vătămări grave la care urmează a fi supus în țara sa de origine – Guineea, or, nu au fost relevate niciun fel de circumstanțe sau probe care să arate că la revenirea sa în Guineea, acesta ar putea fi supus unui risc real de persecuție.

Mai mult ca atât, relevant speței este și faptul că, Malamou Nicolas, la 14 septembrie 2021, a înaintat directorului Biroului Migrație și Azil o cerere privind acordarea suportului privind reîntoarcerea benevolă în țara de origine.

Totodată, instanța de apel a reținut, că solicitantul de protecție internațională nu a întâmpinat niciun obstacol din partea autorităților de stat, Malamou Nicolas nu a individualizat nicio acțiune întreprinsă împotriva sa, ce ar pune în pericol viața sau integritatea acestuia, în defavoarea solicitantului de 3 protecție internațională fiind conchis faptul că acesta a oferit o informație destul de generală privind temerea sa individuală. Astfel, temerea invocată de solicitant nu este una întemeiată și nu există o probabilitate reală ca în cazul întoarcerii în țara de origine, viața și integritatea corporală a acestuia să fie puse în pericol, nefiind prezentate suficiente probe pentru a considera că există o probabilitate rezonabilă ca solicitantul de protecție internațională să fie supus acțiunilor ce ar duce la încălcarea drepturilor sale fundamentale, care să constituie acte de persecuție. De asemenea, Malamou Nicolas se bucură de protecția autorităților naționale de stat și acestea niciodată nu au întreprins careva măsuri împotriva lui Malamou Nicolas, ce ar pune în pericol viața și integritatea acestuia.

În motivarea recursului avocatul Alexei Croitor, în interesele apelantului Malamou Nicolas, a invocat dezacordul cu soluția adoptată de către instanțele de judecată, reiterând circumstanțele de fapt și de drept indicate în cererea de chemare în judecată, totodată a menționat încălcarea dreptului de acces la justiție precum și faptul că decizia contestată este nemotivată fapt ce contravine de art. 6 CEDO

Art. 2451, alin. (1) din Codul administrativ statuează că: „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.”

Art. 246, alin. (1) din Codul administrativ reglementează următoarele: „Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă. 4 Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se comunică părților.”

Art. 246, alin. (2), lit. h) din Codul administrativ prevede că: „Recursul se declară inadmisibil în special când este vădit neîntemeiat.”

Din analiza prevederilor legale citate supra, rezultă că admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele pre citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă

În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne decizia instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul Curții Supreme de Justiție notează, că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Din analiza recursului declarat de către avocatul Alexei Croitor, în interesele apelantului Malamou Nicolas rezultă dezacordul recurentului cu soluția instanței de apel, fără a invoca temeiul legal în baza căruia își întemeiază recursul și respectiv temeiul de admisibilitate a recursului.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la 5 art. 2451 din Codul administrativ. Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Comrat și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

La caz, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă, că motivele de casare, invocate în recursul depus de avocatul Alexei Croitor, în interesele apelantului Malamou Nicolas nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ, deoarece argumentele invocate în recurs sunt irelevante, care nu au putere să răstoarne soluția instanței de apel, care în temeiul art. 219 din Codul administrativ a cercetat starea de fapt în baza tuturor probelor prezentate în dosarul administrativ, precum și a celor prezentate în instanța de judecată.

Astfel, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că, recursul depus de avocatul Alexei Croitor, în interesele apelantului Malamou Nicolas, conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cererea de chemare în judecată și în cererea de apel, care au fost analizate minuțios de către Curtea de Apel Chișinău, fiind apreciate în mod corespunzător.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 §1 al Convenției.

Argumentul recurentului precum că decizia contestată este nemotivată, este respins de către instanța de recurs, or, motivarea este o parte a hotărârii în care instanța judecătorească în mod obligatoriu își expune concluziile formulate în privința cauzei deferite spre soluționare.

Din analiza deciziei instanței de apel din data de 06 februarie 2024 contestată, completul de judecată stabilește că aceasta corespunde normelor de drept procedural, este clară, motivată, or, cuprinde circumstanțele de fapt raportate la cadrul legal, precum și concluziile instanței de apel de respingere a argumentelor invocate de apelant.

Totodată, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în 6 asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de către avocatul Alexei Croitor, în interesele lui Malamou Nicolas.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 230 și 246, alin. (2), lit. h) din Codul administrativ COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de către avocatul Alexei Croitor, în interesele lui Malamou Nicolas. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Ion Malanciuc Diana Stănilă 7