3ra-422/24 — privind anularea deciziei, obligarea emiterii actului administrativ favorabil
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- privind anularea deciziei, obligarea emiterii actului administrativ favorabil
- Temei legal
- Inadmisibilitatea recursului vădit neîntemeiat. Art.246, alin. 2, lit. h din Codul administrativ
3ra-422/24 — privind anularea deciziei, obligarea emiterii actului administrativ favorabil (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de către avocatul Alexei
Croitor, în interesele lui Malamou Nicolas,
în cauza de contencios administrativ, intentată la acțiunea depusă de către
Malamou Nicolas împotriva Inspectoratului General pentru Migrație privind
anularea deciziei nr. 39/21/DAI din 02 iunie 2021, obligarea emiterii actului
administrativ favorabil privind oferirea accesului la o nouă procedură de azil,
împotriva deciziei din 06 februarie 2024 a Curții de Apel Chișinău,
Dosarul nr. 3ra-422/24
nr. PIGD 2-21107133-01-3ra-15052024
Inadmisibilitatea recursului vădit neîntemeiat. Art.246, alin. (2), lit. h) din
Codul administrativ.
Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, jud. L. Holevițcaia
Curtea de Apel Chișinău, jud. G. Mîra, A, Bostan, G. Dașchevici
14 mai 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților recursul declarat de către avocatul Alexei
Croitor, în interesele lui Malamou Nicolas,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Ion Malanciuc
Diana Stănilă, judecători,
constată următoarele;
ÎN FAPT
În data de 19 iulie 2021 Nicolas Malamou, prin intermediul avocatului
Veaceslav Ropot, a depus acțiune în contencios administrativ împotriva
Biroului de Migrație și Azil al Ministerului Afacerilor Interne (în prezent
Inspectoratul General pentru Migrație), prin care a solicitat anularea deciziei
nr.39/21/DAI din 02 iunie 2021 și obligarea oferirii accesului la o nouă
procedură de azil.
În argumentarea acțiunii, avocatul reclamantului a invocat că, în fapt, în
data de 02 iunie 2021 Direcția Azil și Integrare a Biroului Migrație și Azil a
emis decizia nr. 39/21/DAI prin care a dispus respingerea accesului la o nouă
procedura de azil a cetățeanului Malamou Nicolas, originar din or. N’Zerekore,
Guineea. Decizia în cauză a fost adusă la cunoștință reclamantului în data de
16 iunie 2021, conform comunicării anexate la decizie, pe care este aplicată
semnătura lui Malamou Nicolas. Ca temei de respingere a accesului la
procedura de azil cetățeanului străin, autoritatea competentă a invocat că nu
există un risc serios la care ar putea fi expus solicitantul (condamnare la moarte
sau supunere la o pedeapsă echivalentă cu aceasta), nu există situație de război
în țara solicitantului de azil și că nu ar exista discriminări religioase în Guineea.
În opinia reclamantului decizia este una neîntemeiată și ilegală, unde se
încalcă grav un șir de principii fundamentale consfințite atât la nivel național,
cât și la cel internațional, iar temeiurile invocate sunt unele formale menite să
restrângă nefondat dreptul la azil a persoanei.
În acest sens, Malamou Nicolas a indicat, că autoritatea pârâtă a admis o
încălcare gravă a art.45, alin.(2), lit.a) din Legea nr.270 din 18 decembrie 2008,
or, nu a luat în considerare informația privind țara de origine (situația din
Guineea) și tratează în mod neserios argumentele solicitantului, acest fapt
reiese cert dacă se analizează pct.10-12 din Raportul O.N.U denumit „Report
of the United Nations High Commissioner for Human Rights”, din 21 ianuarie
2016, sursa electronică (http://www.refworld.org/country.,,,GIN,,56d6b2504,0.html),
care stabilește conflicte între colaboratorii organelor de drept și grupuri de
manifestanți și între susținătorii mișcării prezidențiale și susținătorii opoziției,
în urma cărora au fost uciși și răniți câțiva oameni.
La rândul său, în raportul denumit „Доклад Генерального секретаря о
деятельности Отделения Организации Объединенных Наций для
1
Западной Африки” din 22 decembrie 2015 la punctul 35, sursa informațională,
(http://www. refworld. org. ru/country,,,,GIN,, 568fd67b4,0. html), se confirmă că: „În
Guineea, potrivit rapoartelor presei, forțele de securitate au ucis cel puțin trei
persoane și au rănit opt persoane în perioada electorală. Au fost raportate, de
asemenea, numeroase incidente de vandalism și distrugere de proprietăți”.
Din aceste considerente, argumentele autorității competente de a
soluționa cererile de azil, sunt contrare elementelor de fapt și prevederilor de
drept, atunci când a examinat solicitarea străinului Malamou Nicolas, unde se
încalcă grav art. 14 alin. 1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului care
prevede: „În caz de persecuție, orice persoană are dreptul de a căuta azil și de
a beneficia de azil în alte țări”.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 31 octombrie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Rîșcani s-a respins ca neîntemeiată acțiunea în contencios administrativ
înaintată de Malamou Nicolas. (f.d.108, 119-132)
Hotărârea instanței de fond a fost contestată cu apel, în termen la 31
octombrie 2023, de către avocatul Alexei Croitor în interesele apelantului
Malamou Nicolas. (f.d. 111-113)
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Curtea de Apel Chișinău prin decizia din 06 februarie 2024 a respins
apelul depus de către avocatul Croitor Alexei, în interesele apelantului
Malamou Nicolas, a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani
din 31 octombrie 2023.( f.d.152,153-161)
Instanța de apel, reținând art.16, art.17, art.19, art.51, art.56, lit.a)-f),
art.63, alin.(2), lit.a), art.78, art.80 din Legea privind azilul în Republica
Moldova nr.270-XVI din 18 decembrie 2008, a concluzionat că cererea de
chemare în judecată este neîntemeiată, deoarece, prin noțiunea de azil, se
înțelege, o instituție juridică prin al cărei intermediu statul oferă străinului
protecție, recunoscându-i statutul de refugiat și acordându-i protecție
umanitară, protecție temporară sau azil politic, iar beneficiar de protecție
internațională este cetățeanul străin sau apatrid căruia i s-a recunoscut statutul
de refugiat sau i s-a acordat protecție umanitară.
Prin urmare, se atestă că pentru admiterea cererii de azil este necesară
efectuarea unei aprecieri individuale, în care solicitantul să demonstreze că
există justificarea temerilor sale de persecuție sau riscului real de a fi supus
unor vătămări grave, la fel trebuie stabilită o legătură cauzală între actele de
persecuție sau vătămare gravă la care se presupune că a fost supus solicitantul
de azil și decizia sa de a fugi din țară, motivele pentru care se solicită acordarea
unei forme de protecție, de faptele relevante referitoare la țara de origine, de
declarațiile și documentele relevante prezentate de solicitant, inclusiv de
2
informațiile cu privire la faptul dacă a fost supus persecuției sau la posibilitatea
de a fi persecutat sau expus unor vătămări grave la întoarcere în țara de origine,
iar în cazul în care nu se poate stabili această legătură este dificil de apreciat că
acesta are nevoie de protecția unui alt stat.
În același timp, este important de stabilit dacă solicitantul s-ar afla
personal în pericol de a fi supus persecuției sau riscului real de a fi supus unor
vătămări grave în țara în care s-ar reîntoarce, existența unui sistem organizat de
violări evidente ale drepturile omului într-o țară neconstituind un motiv
suficient pentru a stabili că o persoană ar fi expusă pericolului de persecuție sau
riscului real de a fi supus unor vătămări.
Curtea de Apel Chișinău, cercetând materialele cauzei a conchis că
Malamou Nicolas nu a prezentat probe pertinente, concludente și admisibile
privind prezența unor temeri bine întemeiate că a fost persecutat în țara sa de
origine pe motive de rasă, religie, naționalitate, apartenență la un anumit grup
social sau opinie politică și datorită acestor temeri nu se poate afla sub protecția
țării a cărei cetățeniei o deține sau datorită respectivei temeri, nu dorește să se
reîntoarcă.
Concomitent, instanța de judecată a reținut, că Malamou Nicolas nu a
probat faptul că în privința sa au fost aplicate careva acte de persecuție, care ar
fi suficient de grave prin natura sau prin repetarea lor pentru a putea constitui
o violare gravă a drepturilor fundamentale ale omului; să reprezinte o
multitudine de măsuri, inclusiv violări ale drepturilor omului, care sunt
suficient de grave pentru a afecta o persoană în măsura prevăzută, după cum ar
fi: acte de violență fizică și psihică, inclusiv a celor de violență sexuală;
măsurilor legale, administrative, polițienești și/sau judiciare care sunt
discriminatorii sau care sunt aplicate într-o manieră discriminatorie; acuzări sau
pedepsei discriminatorii sau disproporționați; acuzări sau pedepsiri ca urmare
a refuzului de îndeplinire a serviciului militar în caz de conflict, atunci când
îndeplinirea serviciului militar ar presupune săvârșirea de infracțiuni sau de
acte care cad sub incidența clauzelor de excludere prevăzute la art.17 al Legii
specificate supra; abuzuri și acte discriminatorii împotriva unor persoane din
motive de gen sau abuzurilor și actelor discriminatorii împotriva minorilor.
La fel ,instanța de apel a reținut că Malamou Nicolas nu a probat
afirmația că se teme de persecuțiile sau a riscului real de a fi supus unor
vătămări grave la care urmează a fi supus în țara sa de origine – Guineea, or,
nu au fost relevate niciun fel de circumstanțe sau probe care să arate că la
revenirea sa în Guineea, acesta ar putea fi supus unui risc real de persecuție.
Mai mult ca atât, relevant speței este și faptul că, Malamou Nicolas, la
14 septembrie 2021, a înaintat directorului Biroului Migrație și Azil o cerere
privind acordarea suportului privind reîntoarcerea benevolă în țara de origine.
Totodată, instanța de apel a reținut, că solicitantul de protecție
internațională nu a întâmpinat niciun obstacol din partea autorităților de stat,
Malamou Nicolas nu a individualizat nicio acțiune întreprinsă împotriva sa, ce
ar pune în pericol viața sau integritatea acestuia, în defavoarea solicitantului de
3
protecție internațională fiind conchis faptul că acesta a oferit o informație destul
de generală privind temerea sa individuală. Astfel, temerea invocată de
solicitant nu este una întemeiată și nu există o probabilitate reală ca în cazul
întoarcerii în țara de origine, viața și integritatea corporală a acestuia să fie puse
în pericol, nefiind prezentate suficiente probe pentru a considera că există o
probabilitate rezonabilă ca solicitantul de protecție internațională să fie supus
acțiunilor ce ar duce la încălcarea drepturilor sale fundamentale, care să
constituie acte de persecuție. De asemenea, Malamou Nicolas se bucură de
protecția autorităților naționale de stat și acestea niciodată nu au întreprins
careva măsuri împotriva lui Malamou Nicolas, ce ar pune în pericol viața și
integritatea acestuia.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
Împotriva deciziei instanței de apel a depus recurs avocatul Alexei
Croitor, în interesele apelantului Malamou Nicolas, prin care a solicitat casarea
deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de fond cu rejudecarea cauzei
și emiterea unei noi decizii privind admiterea acțiunii. (f.d.171-172)
În motivarea recursului avocatul Alexei Croitor, în interesele
apelantului Malamou Nicolas, a invocat dezacordul cu soluția adoptată de către
instanțele de judecată, reiterând circumstanțele de fapt și de drept indicate în
cererea de chemare în judecată, totodată a menționat încălcarea dreptului de
acces la justiție precum și faptul că decizia contestată este nemotivată fapt ce
contravine de art. 6 CEDO
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 245 din Codul administrativ prevede următoarele:
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la
pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”
Art. 2451, alin. (1) din Codul administrativ statuează că:
„Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței
uniforme a Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea
vădit nerezonabilă a probelor;
e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea
competenței jurisdicționale.”
Art. 246, alin. (1) din Codul administrativ reglementează următoarele:
„Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs.
Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă.
4
Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele
și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și
se comunică părților.”
Art. 246, alin. (2), lit. h) din Codul administrativ prevede că:
„Recursul se declară inadmisibil în special când este vădit neîntemeiat.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de declarare a recursului, completul de judecată al
Curții Supreme de Justiție atestă că, decizia Curții de Apel Chișinău a fost
pronunțată public la 06 februarie 2024, a fost notificată participanților la proces
prin intermediul poștei electronice în data de 08 aprilie 2024. (f.d. 165)
Avocatul Alexei Croitor, în interesele apelantului Malamou Nicolas, a
depus recursul motivat la 28 aprilie 2024. (f.d.170)
În asemenea circumstanțe, completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție consideră că, în speță, calea de atac în ordine de recurs a fost demarată
în interiorul termenului legal.
Din analiza prevederilor legale citate supra, rezultă că admisibilitatea/
inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile Codului
administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe
temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele pre citate oferă un drept
exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o
motivare suficient de serioasă
În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv
al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor
veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să
răstoarne decizia instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de
Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio
a erorilor de drept.
Completul Curții Supreme de Justiție notează, că pentru a trece testul
de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare
și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea
cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care
trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de
admisibilitate.
Din analiza recursului declarat de către avocatul Alexei Croitor, în
interesele apelantului Malamou Nicolas rezultă dezacordul recurentului cu
soluția instanței de apel, fără a invoca temeiul legal în baza căruia își întemeiază
recursul și respectiv temeiul de admisibilitate a recursului.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în
sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera
netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la
5
art. 2451 din Codul administrativ. Nu este suficientă simpla expunere a
circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu
indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea
lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de
actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care,
din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică
determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Comrat și o minimă
argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care
se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea
pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea
de Apel Chișinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la
examinarea unei asemenea pretins argument, completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu
un control efectuat din oficiu.
La caz, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă, că
motivele de casare, invocate în recursul depus de avocatul Alexei Croitor, în
interesele apelantului Malamou Nicolas nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ, deoarece argumentele invocate
în recurs sunt irelevante, care nu au putere să răstoarne soluția instanței de apel,
care în temeiul art. 219 din Codul administrativ a cercetat starea de fapt în baza
tuturor probelor prezentate în dosarul administrativ, precum și a celor
prezentate în instanța de judecată.
Astfel, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează
că, recursul depus de avocatul Alexei Croitor, în interesele apelantului
Malamou Nicolas, conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în
cererea de chemare în judecată și în cererea de apel, care au fost analizate
minuțios de către Curtea de Apel Chișinău, fiind apreciate în mod
corespunzător.
În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului
la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima
instanță, în modul în care este garantat de art. 6 §1 al Convenției.
Argumentul recurentului precum că decizia contestată este nemotivată,
este respins de către instanța de recurs, or, motivarea este o parte a hotărârii în
care instanța judecătorească în mod obligatoriu își expune concluziile
formulate în privința cauzei deferite spre soluționare.
Din analiza deciziei instanței de apel din data de 06 februarie 2024
contestată, completul de judecată stabilește că aceasta corespunde normelor de
drept procedural, este clară, motivată, or, cuprinde circumstanțele de fapt
raportate la cadrul legal, precum și concluziile instanței de apel de respingere a
argumentelor invocate de apelant.
Totodată, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului
și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în
6
asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de
contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să
țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste
însușiri de ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder
împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230].
Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât
prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură
în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei,
pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât
pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea
a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor
ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor
respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept
național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.
Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel,
conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de
atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt,
pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09
octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
În circumstanțele menționate, completul de judecată al Curții Supreme
de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de către
avocatul Alexei Croitor, în interesele lui Malamou Nicolas.
Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 230 și 246, alin. (2), lit. h)
din Codul administrativ
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de către avocatul Alexei Croitor, în
interesele lui Malamou Nicolas.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Ion Malanciuc
Diana Stănilă
7