3ra-715/23 — contestarea actului administrativ nefavorabil, obligarea emiterii actului administrativ

3ra-715/23 — contestarea actului administrativ nefavorabil, obligarea emiterii actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Dosarul nr. 3ra-715/23

2-21010849-01-3ra-30062023

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (L. Holevițcaia)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (G. Mîra, I. Dutca, D. Băbălău)

Î N C H E I E R E

07 februarie 2024 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător Aliona Miron

judecători Diana Stănilă

Ion Malanciuc

examinând admisibilitatea recursului depus de Ahmad Ahmad, reprezentat de

avocatul Adam Alexandru,

în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în judecată

depusă de Ahmad Ahmad împotriva Biroului de Migrație și Azil al Ministerului

Afecerior Interne cu privire la contestarea actului administrativ individual nefavorabil

și obligarea emiterii actului administrativ

împotriva deciziei din 14 februarie 2023 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-

a respins apelul declarat de Ahmad Ahmad, reprezentat de avocatul Adam Alexandru

și s-a menținut hotărârea din 25 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani,

c o n s t a t ă :

La 25 ianuarie 2021, Ahmad Ahmad, prin intermediul avocatului său Adam

Alexandru, a depus acțiune în contencios administrativ împotriva Biroului Migrație

și Azil, prin care a solicitat anularea deciziei nr.01/21/DAI din 12.01.2021 a Direcției

Azil și Integrare, cu obligarea pârâtului să accepte examinarea cererii reclamantului

la o nouă procedură de azil din motive noi apărute.

În argumentarea acțiunii a invocat că, prin decizia nr.01/21/DAI din 12.01.2021

a Direcției Azil și Integrare a Biroului Migrație și Azil al MAI a fost respinsă cererea

de acordare a unei forme de protecție depusă de către Ahmad Ahmad, refuzându-i

accesul la o nouă procedură de azil. Decizia respectivă a fost comunicată

reclamantului la 14.01.2021.

A indicat reclamantul că nu este de acord cu această decizie, o consideră ilegală

și pasibilă anulării, făcând referire la următoarele circumstanțe de fapt și drept. Ahmad

Ahmad, s-a născut la 25.03.1979, în or. Fneidek, statul Liban. Este de naționalitate

libanez și de religie musulmană. În Republica Moldova a venit în anul 2001, pentru a

face studii la Universitatea de Medicină, iar în anul 2008, tatăl său a fost ucis și nu a

mai putut să achite pentru studii, fiind exmatriculat tot în anul 2008. În anul 2009, a

1

fost condamnat de către Republica Moldova la 8 ani închisoare, termen pe care l-a

executat, fiind eliberat înainte de termen pentru comportament bun în anul 2016.

Ahmad Ahmad menționează că a fost condamnat ilegal, se consideră nevinovat de

cele ce a fost învinuit. La data de 05.01.2017, Ahmad Ahmad a solicitat azil pe

teritoriu Republicii Moldova, iar peste 4 luni cererea acestuia a fost respinsă. În

Republica Moldova este căsătorit cu cetățeană a Republicii Moldova, împreună cu

care are un copil minor, Ahmad Alisa, născută la 17.01.2012.

A relatat reclamantul că, a fost sfătuit să plece din Republica Moldova, în pofida

faptului că acestuia îi era frică să se întoarcă în țara sa de origine, viața lui fiind în

pericol, cu toate acestea reclamantul nu menționează cine anume i-a acordat asemenea

îndrumări. Din spusele lui se desprinde că soția urma să-i perfecteze viză pentru el,

pentru a se putea întoarce în Republica Moldova. Din Republica Moldova a plecat,

respectând cadrul legal, prin intermediul aeroportului Internațional Chișinău.

A relatat reclamantul că, soția sa de șapte ori s-a adresat la Biroul Migrație și

Azil al MAI, pentru reîntregirea familiei și de fiecare dată i se refuza în admiterea

cerințelor, ceea ce consideră ca fiind încălcarea drepturilor acestora de a fi cu familia

împreună. După toate încercările de reîntregire a familiei, care de altfel au eșuat,

familia reclamantului, în anul 2019 s-a stabilit în Liban, soția și copilul minor,

obținând cetățenia statului Liban. La data de 01.06.2019, a trimis familia sa înapoi în

Republica Moldova, deoarece în țara de origine a acestuia viața lor nu era în siguranță.

Tot în anul 2019, soția lui Ahmad Ahmad a depus actele la Biroul Migrație și Azil

pentru a dobândi viză pentru ultimul, procedură care s-a soldat cu refuz.

Reclamantul a mai invocat că lucra în Liban și ajuta cu bani familia. Ulterior, la

data de 04.08.2020, în portul din Liban s-a produs o explozie mare, la care statul a

solicitat ajutor de la toți care pot să ajute, drept urmare, reclamantul oferindu-se drept

voluntar, reieșind din faptul că avea studii în medicină. La locul unde își desfășurau

activitatea, voluntarii găseau mai multe fragmente de la rachete, aceste rachete fiind

a unei grupări teroriste „Hezbollah”, dar autoritățile le comunicau că explozia a fost

de la silitră.

Fiindu-i frică să rămână în țara sa de origine, a fugit de acolo prin Bulgaria,

ulterior România, aproximativ în două luni, ca în final să ajungă în Republica

Moldova la familia sa. În ziua în care a ajuns în Republica Moldova, s-a deplasat la

autoritatea de migrație unde a solicitat azil, la care tot atunci i-au comunicat că o să i-

se refuze din start în acordarea azilului. Reclamantul a reiterat ca viața sa este în

pericol în cazul returnării sale de pe teritoriu Republicii Moldova în țara de origine

Liban.

Astfel, a rugat să i se acorde azil pe teritoriul Republicii Moldova pe un termen

scurt, pentru ca armata din Liban să preia puterea, pentru ca să aibă posibilitatea să se

întoarcă acasă cu familia sa, relatând toate aceste circumstanțe în cadrul interviului la

Direcția Azil și Integrare a Biroului Migrație și Azil a MAI, în final de către

reprezentanții acestei instituții a fost luată decizia de a refuza în examinarea acesteia.

A menționat că din motivarea deciziei de respingere se observă faptul că Direcția

Azil și Integrare a Biroului Migrație și Azil al MAI nu a efectuat o verificare

minuțioasă a cererii reclamantului Ahmad Ahmad, cu privire la oferirea unei protecții

pe teritoriul Republicii Moldova.

A solicitat reclamantul obligarea Direcției Azil și Integrare a Biroului Migrație

și Azil al MAI să accepte spre examinare cererea depusă de către Ahmad Ahmad

2

pentru acordarea unei forme de protecție pe teritoriul Republicii Moldova, motiv din

care a solicitat admiterea cererii de chemare în instanța de contencios administrativ,

cu anularea deciziei nr.01/21/DAI din 12.01.2021 a Direcției Azil și Integrare a

Biroului Migrație și Azil al MAI și obligarea Direcției Azil și Integrare a Biroului

Migrație și Azil al MAI să accepte la examinare cererea depusă de către Ahmad

Ahmad pentru acordarea unei forme de protecție pe teritoriul Republicii Moldova.

Prin hotărârea din 25 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

acțiunea în contencios administrativ depusă de Ahmad Ahmad împotriva Biroului de

Migrațiune și Azil al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova privind

contestarea actului administrativ individual defavorabil obligarea emiterii actului

administrativ favorabil, a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 01 noiembrie 2021, în interiorul termenului prevăzut de art. 232 alin. (1)-(2)

Cod administrativ, Ahmad Ahmad, prin intermediul avocatului Adam Alexandru, a

declarat apel împotriva hotărârii din 25 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Râșcani, prin care a solicitat admiterea cererii de apel, casarea hotărârii și

emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

Prin decizia din 14 februarie 2023 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de Ahmad Ahmad, reprezentat de avocatul Adam Alexandru și s-a menținut

hotărârea din 25 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani (f.d. 107,

108-123).

Pentru a decide astfel, instanța de apel a concluzionat că, azilul, respectiv

acordarea unui cetățean străin sau apatrid a statutului de refugiat poate fi acordat în

Republica Moldova doar în cazul constatării unei temeri bine întemeiate că această

persoană este sau poate fi persecutată în țara de origine pe motive de rasă, religie,

naționalitate, apartenență la un anumit grup social sau opinie politică și datorită

acestor temeri, în cazul în care se află în afara țării a cărei cetățenie o deține, nu poate

sau nu dorește să se pună sub protecția acestei țări. În cazul lipsei probelor,

documentare sau de altă natură, solicitantul poate face uz de beneficiul dubiului, cu

condiția că sunt îndeplinite cumulativ condițiile stabilite expres de Lege, și anume că

solicitantul a depus toate eforturile pentru a-și susține cererea de azil, că toate

elementele relevante aflate la dispoziția sa au fost prezentate, iar lipsa unor astfel de

elemente a fost justificată în mod rezonabil, că declarațiile solicitantului sunt

considerate coerente și plauzibile și nu sunt contrazise de informațiile din țara de

origine, relevante pentru cazul acestuia, că solicitantul a depus cererea de azil cât mai

curând posibil, iar eventuala întârziere este justificată prin motive întemeiate și că a

fost stabilită credibilitatea generală a solicitantului.

A constatat Curtea de Apel Chișinău că, în contextul lipsei unor probe

documentare sau de altă natură ce ar dovedi afirmațiile apelantului expuse în cererea

sa de azil și în cadrul intervievării sale, în cazul dat nu se întrunesc cumulativ

condițiile expuse supra pentru a aplica în speță beneficiul dubiului, deoarece apelantul

nu a dovedit că a depus toate eforturile pentru a-și susține cererea de azil, totodată nu

se atestă din materialele dosarului ca fiind prezentă o eventuală stare de război sau

anarhie în statul de origine a apelantului, așa cum a invocat acesta, instanța

interpretând aceste alegații și descrieri ca fiind declarative, aserțiunile reclamantului,

în lipsa prezentării unor probe care ar confirma că Ahmad Ahmad este, sau potențial

poate fi suspus unor măsuri de persecuție așa cum se declară de către acesta, fiind

doar simple supoziții.

3

A mai relatat că, apelantul s-a limitat la ipoteza existenței unor probleme

generate de faptul că ar fi stare de război pe teritoriul țării sale, însă argumente

plauzibile întru confirmarea pretinselor temeri, implicit eminența uni pericol și risc

pentru viața și integritatea sa pe teritoriul statului de origine, nu au fost prezentate nici

autorității pârâte, nici instanței de fond, nici instanței de apel, acesta ne

individualizând nici o acțiune întreprinsă de autoritățile statului de origine sau

societate ce ar permite formularea unei concluzii despre necesitatea acordării

protecției apelantului în Republica Moldova.

De asemenea, instanța de apel a ajuns la concluzia că argumentele apelantului

nu se încadrează în exigențele legale ce reglementează acordarea statutului de

refugiat, respectiv, a azilului în Republica Moldova, motiv pentru care se constată că

refuzul autorității pârâte, expus în decizia contestată, este conform Legii, temeiuri

pentru anularea acestuia lipsind.

La data de 07 martie 2023 Ahmad Ahmad, reprezentat de avocatul Adam

Alexandru, a declarat recurs motivat împotriva deciziei din 14 februarie 2023 a Curții

de Apel Chișinău (f.d. 125, 131), solicitând admiterea cererii de recurs și casarea

deciziei recurată, cu pronunțarea unei noi decizii de admitere acțiunii

În motivarea recursului recurentul a indicat că, noțiunea de „act administrativ”

este reglementată în legislația națională, cât și în Rezoluția (77)31 „Cu privire la

protecția individului fată de actele autorităților administrative”, adoptată de Comitetul

de Miniștri al Consiliului Europei la 28 septembrie 1997, care statuează că actul

administrativ este o manifestare juridică unilaterală de voință, cu caracter normativ

sau individual, din partea unei autorități publice în vederea organizării executării sau

executării în concret a legii, actul administrativ desemnează orice măsuri individuale

sau decizii luate în cadrul exercitării autorității publice, susceptibile de a afecta direct

drepturile, libertățile sau interesele persoanelor fizice sau juridice și care nu este un

act îndeplinit în cadrul exercitării unei funcții judiciare.

A mai relatat recurentul că conform art. 56 lit. a-f) din Legea nr. 200 din

16.07.2010 privind regimul străinilor în Republica Moldova, la analizarea cererii de

azil, se va ține cont: de vârsta, de trecutul, inclusiv cel al rudelor apropiate, de

identitatea, naționalitatea, țările și locurile de reședință anterioare, de cererile

anterioare de azil, de rutele de tranzit, documentele de identitate și de călătorie, de

motivele pentru care se solicită acordarea unei forme de protecție; de faptele relevante

referitoare la țara de origine, la momentul luării deciziei, inclusiv de legile și

regulamentele din țara de origine și de modalitatea în care sunt aplicate; de declarațiile

și documentele relevante prezentate de solicitant, inclusiv de informațiile cu privire

la faptul dacă a fost supus persecuției sau la posibilitatea de a fi persecutat sau expus

unor vătămări grave la întoarcere în țara de origine; de situația individuală sau de

circumstanțele personale ale solicitantului.

A menționat recurentul că, prin noțiunea de azil se înțelege, o instituție juridică

prin al cărei intermediu statul oferă străinului protecție, recunoscându-i statutul de

refugiat și acordându-i protecție umanitară, protecție temporară sau azil politic, iar

beneficiar de protecție internațională este cetățeanul străin sau apatrid căruia i s-a

recunoscut statutul de refugiat sau i s-a acordat protecție umanitară.

Consideră că, pentru admiterea cererii de azil este necesară efectuarea unei

aprecieri individuale, în care solicitantul să demonstreze că există justificarea

temerilor sale de persecuție, la fel trebuie stabilită o legătură cauzală între actele de

4

persecuție la care se presupune că a fost supus solicitantul de azil și decizia sa de a

fugi din țară, motivele pentru care se solicită acordarea unei forme de protecție, de

faptele relevante referitoare la țara de origine, de declarațiile și documentele relevante

prezentate de solicitant, inclusiv de informațiile cu privire la faptul dacă a fost supus

persecuției sau la posibilitatea de a fi persecutat sau expus unor vătămări grave la

întoarcere în țara de origine iar în cazul în care nu se poate stabili această legătură este

dificil de apreciat că acesta are nevoie de protecția unui alt stat.

Conform art. XI alin. (1) și (3) din Legea pentru modificarea unor acte normative

(modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) nr.

246 din 31 iulie 2023, prezenta lege intră în vigoare la data publicării în Monitorul

Oficial al Republicii Moldova, cu excepția art. IV, V pct.1–9 și 11–16 și art. VII, care

vor intra în vigoare la 01 septembrie 2023.

Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare

a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii

recursului.

Din sensul normei de drept enunțate, urmează că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția temeiurilor

în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până

la data intrării în vigoare a prezentei legi. Respectiv, recursul depus de Ahmad

Ahmad, reprezentat de avocatul Adam Alexandru a fost depus până la data intrării în

vigoare a Legii pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului

normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) nr. 246 din 31 iulie 2023, și va

fi examinat în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

Potrivit art. 245 alin. (1) din Codul administrativ (în vigoare la data depunerii

recursului), recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la

notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că dispozitivul

deciziei instanței de apel a fost pronunțata de către Curtea de Apel Chișinău la data

de 14 februarie 2023

La data de 07 martie 2023, prin intermediul poștei electronice, Ahmad Ahmad,

reprezentat de avocatul Adam Alexandru, a depus recurs motivat împotriva deciziei

din 14 februarie 2023 a Curții de Apel Chișinău, în termenul stabilit de art. 245 alin.

(2) din Codul administrativ (f.d. 125,131).

Astfel, recursul depus de Ahmad Ahmad, reprezentat de avocatul Adam

Alexandru, împotriva deciziei din 14 februarie 2023 a Curții de Apel Chișinău, este

în termen.

La data de 30 iunie 2023, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

intimatului copia cererii de recurs.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Ahmad Ahmad, reprezentat

de avocatul Adam Alexandru, în raport cu materialele cauzei, Completul de judecată

al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă recursul este

inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă. Încheierea

5

privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și

temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de

Justiție și se comunică părților.

Conform art. 246 alin. (2) din Codul administrativ, în vigoare la data depunerii

recursului, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele

a) - f).

Din analiza prevederilor citate, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, depus până la data de 01 septembrie 2023, în special, nu se limitează doar

la temeiurile menționate la art. 246 alin. (2) din Codul administrativ ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține cu valoare de principiu

jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor

de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de

a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe

cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

reține că Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul ne devolutiv al recursului,

dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și

esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile

instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță

într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece

testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare

și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din

particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul administrativ și anume

din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ,

în vigoare la data depunerii recursului. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs

în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească

cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul

depus de Ahmad Ahmad, reprezentat de avocatul Adam Alexandru, conține obiecții

de fapt și de drept similare celor expuse în cadrul examinării cauzei și cererea de apel,

care au fost analizate de către prima instanță și Curtea de Apel Chișinău, fiind

apreciate corespunzător.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind

necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se

bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar

exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea

tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o

hotărâre neîntemeiată. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de

lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă

argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se

bazează aceste critici.

Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau

aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău, nu echivalează

cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument,

6

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului,

fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

De asemenea, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează

că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a

instanței judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea

uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel,

motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de

admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul

de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel,

conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac

și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie

1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de Ahmad Ahmad,

reprezentat de avocatul Adam Alexandru.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, Completul de

judecată al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de Ahmad Ahmad, reprezentat de avocatul Adam Alexandru, se

declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Aliona Miron

judecători Diana Stănilă

Ion Malanciuc

7