3ra-595/24 — obligarea emiterii actului administrativ favorabil

3ra-595/24 — obligarea emiterii actului administrativ favorabil (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Î N C H E I E R E

cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Lopez Milanes

Alexander, reprezentat de avocatul Adam Alexandru,

în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de Lopez Milanes Alexander împotriva Biroului Migrație și

Azil cu privire la obligarea emiterii actului administrativ favorabil,

împotriva deciziei din 28 februarie 2024 a Curții de Apel Chișinău

(Dosarul nr. 3ra-595/24

NR. PIGD 2-22074504-01-3ra-10072024)

Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) din Codul

administrativ. Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu

constituie un temei de casare a deciziei contestate.

Au examinat anterior cauza judecătorii: Instanța de fond: I. Barbacaru,

Instanța de apel : V. Negru, I. Dutca, E. Palanciuc

18 decembrie 2024

Textul corespunde originalului

Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de

Lopez Milanes Alexander, reprezentat de avocatul Adam Alexandru,

Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:

Ion Malanciuc, Președinte,

Diana Stănilă,

Oxana Parfeni, judecători,

constată următoarele:

ÎN FAPT

Adam Alexandru, a depus acțiune în contencios administrativ împotriva

Biroului Migrație și Azil, privind anularea deciziei nr. 1389/22/DAI din

27.04.2022 și obligarea acordării azilului pe teritoriul Republicii Moldova.

(f.d. 4-8)

indicat că, decizia de refuz privind acordarea azilului pe teritoriul Republicii

Moldova i-a fost comunicată la data de 10 mai 2022.

această decizie și o consideră ilegală din considerent că, s-a născut la data de

XXXXX, în or. Granma, Republica Cuba, de naționalitate cubanez și de

religie creștin. Iar în Republica Moldova este însoțit de către concubina sa -

Sanchez Dominiquez Brenda Dunia (solicitantă de azil) și de fiul său vitreg

- XXXXX (solicitant de azil).

de a solicita azil, întrucât, nu poate să se întoarcă în Republica Cuba și nu

dorește să fie întors deoarece nu se simte în siguranță pe teritoriu acestuia,

din motivele că are frică de actuala guvernare și de poliție, deoarece a

participat la demonstrația care a avut loc în orașul Havana la data de 11 iulie

2021, iar participanții la demonstrație sunt identificați de către poliție și

arestați. Or, regimul de guvernare suprimă populația și comit omucideri.

iulie 2021 a plecat legal în Federația Rusă prin Aeroportul internațional din

Cuba. A plecat din țară în scop de muncă și a cumpărat diverse lucruri

familiei sale. După trei luni de aflare pe teritoriul Federației Ruse (termen de

ședere legală), împreună cu familia a venit ilegal în Republica Moldova,

tranzitând Ucraina. La data de 26 noiembrie 2021, împreună cu familia a

solicitat azil îndată după ce au fost prinși de către poliția de frontieră când

treceau ilegal frontiera Republicii Moldova.

Republica Moldova că, a fost nevoit să părăsească țara de origine din

considerent că riscă de a fi deranjat de către actuala guvernare și de poliție,

1

deoarece nu se simte în siguranță din cauza că a participat la protestul din or.

Havana care a avut loc în data de 11 iulie 2021.

deoarece noțiunea refugiatului, enunțată în p.A2 art. 1 al Convenției din

1951, Privind statutul refugiaților prevede recunoașterea statutului de

refugiat pentru persoana care : „... în urma unor ... temeri justificate de a fi

persecutată datorită rasei, religiei, naționalitătii, apartenenței la un anumit

grup social sau opiniilor sale politice, se află în afara țării a cărei cetățenie o

are și care nu poate sau, datorită acestei temeri, nu dorește protecția acestei

țări... ”. Din noțiunea refugiatului din Convenție înțelege că cele cinci motive

de persecuție a refugiaților sunt : rasa; religia; naționalitatea; grup social;

opinia politică. Or, în cererea de azil și ulterior în cadrul interviului la

Direcția azil și integrare, a invocat că se teme de persecuție, situație ce se

înscrie în una din cele cinci prevăzute de Convenția din 1951 : Grup Social

și Opinia politică.

cont de prevederile art. 19 al Legii 270/2008 privind azilul, protecția

umanitară se acordă străinului care nu îndeplinește condițiile pentru

recunoașterea statutului de refugiat, dar în a cărui privință există motive

serioase și întemeiate de a crede că, în cazul în care ar fi trimis în țara sa de

origine, ar fi supus unui risc real de a suferi vătămările grave definite la art.45

alin.(3) și nu poate sau, ca urmare a acestui risc, nu dorește să obțină protecția

respectivei tari, iar alin. (3) art. 45 al Legii enunțate prevede, că prin vătămări

grave, în sensul prezentei legi, se înțelege prezența uneia din următoarele

situații: b) tortura sau tratamentele ori pedepsele inumane sau degradante

aplicate solicitantului în țara sa de origine”.

la Direcția azil și integrare, a comunicat că riscă să fie persecutat în țara de

origine cu încălcarea dreptului său la libera circulație în țările semnatare a

Convenției din 1951.

este ilegală în fond, fiind emisă contrar prevederilor Legii nr. 270 privind

azilul în Republica Moldova. Or, art. 17 alin. (1) din Legea privind azilul :

„Statutul de refugiat se recunoaște, la solicitare, străinului care, în virtutea

unei temeri bine întemeiate de a fi persecutat pe motive de rasă, religie,

naționalitate, apartenență la un anumit grup social sau opinie politică, se află

în afara țării a cărei cetățenie o deține și care nu poate sau, datorită acestei

temeri, nu dorește să se pună sub protecția acestei țări; sau care, nedeținând

nici o cetățenie și găsindu-se în afara țării în care își avea domiciliul legal și

obișnuit, ca urmare a unor astfel de evenimente, nu poate sau, datorită

respectivei temeri, nu dorește să se reîntoarcă”.

azil, autoritățile competente au obligația să cerceteze toate aspectele

relevante ale cererii de azil, în colaborare cu solicitantul, după caz, sau la

2

solicitarea acestuia”. Iar în corespundere cu prevederile art. 48 al Legii

privind azilul, la evaluarea temerii bine întemeiate de persecuție sau de a fi

expus la un risc serios, autoritățile competente trebuie să se bazeze atât pe

evenimente care au avut loc anterior părăsirii țării de origine, cât și pe cele

care s-au desfășurat ulterior părăsirii tarii sale de origine.”

cercetarea tuturor aspectelor relevante ale cererii de azil, prevăzută de art. 42

al Legii 270, cât și întemeierea autorităților competente pe evenimente care

au avut loc anterior părăsirii țării de origine, cât și pe cele care s-au desfășurat

ulterior părăsirii țării sale de origine, care este obligatorie în virtutea

prevederilor art. 48 al aceleiași Legi nr. 270.

1389/22/DAI din 27 aprilie 2022 și obligarea acordării azilului pe teritoriul

Republicii Moldova.

Rîșcani, acțiunea în contencios administrativ înaintată de Lopez Milanes

Alexander, reprezentat de avocatul Adam Alexandru, împotriva Biroului

Migrație și Azil, privind anularea deciziei nr. 1389/22/DAI din 27 aprilie

2022 și obligarea emiterii actului administrativ favorabil, a fost respinsă ca

fiind neîntemeiată (f.d. 32; 39-45).

avocatul Adam Alexandru, a declarat apel împotriva hotărârii din 26 iulie

2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, și emiterea unei noi decizii prin

care acțiunea înaintată să fie admisă integra.

respins apelul declarat de Lopez Milanes Alexander, reprezentat de avocatul

Adam Alexandru.

întemeiat a ajuns la concluzia privind respingerea acțiunii, ca neîntemeiate,

nefiind stabilite careva motive privind anularea deciziei Direcției azil și

integritate a Biroului de Migrație și Azil al Ministerul Afacerilor Interne nr.

1389/22/DAI din 27 aprilie 2022 privind respingerea cererii de azil și

obligarea acordării statutului de refugiat în Republica Moldova, ce ar cădea

sub incidența art. 224 alin. (1) lit. b) Cod administrativ. Întrucât, atât în

ședința de judecată în instanța de fond, cât și în instanța de apel s-a constatat

că, Lopez Milanes Alexander, născut la XXXXX, conform copiei

documentului de identitate temporară eliberată de Biroul de Migrație și Azil

în data de 26 noiembrie 2021, este cetățean al Republicii Cuba (f.d.20). Iar

la caz, nu se identifică existența unui risc serios de a fi condamnat la moarte;

nu se identifică existența riscului serios de tortură, tratamente/pedepse

inumane sau degradante sau amenințări grave și individuale la adresa vieții

sau integrității corporale, în țara de origine. Or, solicitantul de azil nu a

stabilit într-o măsură rezonabilă că rămânerea sa în continuare în țara sa de

origine ar deveni intolerabilă pentru sine din motivele enunțate în definiția

3

refugiatului, sau că ar deveni intolerabilă din aceleași motive dacă s-ar

întoarce acolo.

argumentul apelantului privind temerea de a se întoarce în Cuba deoarece nu

se simte în siguranță pe teritoriu acesteia din motivele că, are frică de actuala

guvernare și de poliție, deoarece a participat la demonstrația care a avut loc

în orașul Havana în data de 11.07.2021. Iar participanții la demonstrație sunt

identificați de către poliție și arestați. Or, regimul de guvernare suprimă

populația și comite omucideri. Întrucât, conform cu art. 47 din Legea privind

azilul în Republica Moldova nr. 270-XVI din 18.12.2008, Agenți de

persecuție sau vătămări grave sânt: a) statul; b) partidele sau organizațiile

care au sub control statul sau o parte importantă din teritoriul statului; c)

agenții neguvernamentali, în cazul în care se poate demonstra că agenții

menționați la lit.a) și b), inclusiv organizațiile internaționale, nu pot sau nu

doresc să acorde o protecție împotriva persecuției sau a vătămărilor grave în

sensul art.471. Iar conform art. 471 din legea notată, (1) protecția împotriva

persecuției sau a vătămărilor grave poate fi asigurată numai de către: a) stat;

b) partide sau organizații, inclusiv organizații internaționale care controlează

statul sau o parte importantă din teritoriul acestuia, cu condiția ca acestea să

fie dispuse și în măsură să ofere protecție în conformitate cu alin.(2). (2)

Protecția împotriva persecuției sau vătămărilor grave trebuie să fie efectivă

și să nu aibă un caracter temporar. Aceasta se acordă, în general, atunci cînd

agenții menționați la alin.(1) iau măsuri rezonabile pentru a împiedica

persecuția sau vătămările grave, atunci cînd dispun de un sistem juridic

eficient care să permită descoperirea, urmărirea penală și sancționarea

acțiunilor ce constituie o persecuție sau o vătămare gravă și atunci când

solicitantul are acces la o astfel de protecție.

defavoarea solicitantului de azil, Lopez Milanes Alexander, a fost luată în

considerare faptul că acesta nu a stabilit într-o măsură rezonabilă că

rămânerea sa în continuare în țara sa de origine ar deveni intolerabilă pentru

sine din motivele enumerate în definiția refugiatului, sau că ar deveni

intolerabilă din aceleași motive dacă s-ar întoarce acolo, întrucât, nu rezultă

existența unei temeri întemeiate. Or, nu sunt suficiente probe pentru a

considera că există o probabilitate rezonabilă ca Lopez Milanes Alexander

să fie supus acțiunilor ce ar duce la încălcarea drepturilor sale fundamentale

care să constituie acte de persecuție ce ar face aplicabile prevederile art. 45

alin.(1) și alin. (2) din Legea nr. 270 privind azilul în Republica Moldova.

Or, Lopez Milanes Alexander, a părăsit țara de origine în mod legal având

tangență directă cu autoritățile de stat, ceia ce constată faptul că ultimul nu

se afla în vizorul autorităților de stat, ca o persoană ce ar prezenta un pericol

național.

Adam Alexandru, a depus recurs împotriva deciziei din 28 februarie 2024 a

4

Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat casarea deciziei instanței de apel

și, pronunțarea unei decizii noi de admitere a acțiunii.

Chișinău din28 februarie 2024, o consideră arbitrară și bazată în mod

determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.

cererea de chemare în judecată și cererea de apel.

LEGISLAȚIA RELEVANTĂ

„(1) Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de

apel pot fi contestate cu recurs.”

„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la

pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”

(1) Recursul este admis dacă:

a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței

uniforme a Curții Supreme de Justiție;

b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții

Supreme de Justiție;

c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;

d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe

aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;

e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv;

f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu

încălcarea competenței jurisdicționale.

(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit. c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă

au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.

(3) Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie

pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit.d)

sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la

rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare

pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost

reclamate de către instanța de judecată contrar prezentului cod.

(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de

recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere

irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele

cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții

Supreme de Justiție și se comunică părților.

Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. h) că, recursul se declară inadmisibil

în special când recursul este vădit neîntemeiat.

5

MOTIVAREA INSTANȚEI

al Curții Supreme de Justiție atestă că decizia motivată a instanței de apel a

fost notificată reprezentantului recurentei, avocatul Adam Alexandru, la data

de 19 iunie 2024, prin intermediul poștei electronice, fapt ce se confirmă prin

extrasul din poșta electronică anexat la dosar (f.d.112).

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, consideră că recursul

este depus cu respectarea prevederilor art. 245 din Codul administrativ.

inadmisibilitatea recursului, în special, urmează să însușească în condițiile

Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate

veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele pre citate

oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care

nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva

invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material

capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,

hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond

și invocare ex officio a erorilor de drept.

de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare

convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În

consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se

referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea

rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Lopez Milanes Alexander, reprezentat de avocatul Adam Alexandru, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ,

deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțata de către

Curtea de Apel Chișinău și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza

în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu

constituie temei de casare a deciziei recurate.

recursul depus de Lopez Milanes Alexander, reprezentat de avocatul Adam

Alexandru, conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în

cererea de chemare în judecată, care au fost analizate de către Curtea de Apel

Chișinău, fiind apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există

aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor

argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în

care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

6

dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în

sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera

netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 2451 din Codul administrativ.

cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de

netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea

recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de

dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din

punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă

argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care

se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea

pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către

Curtea de Apel Chișinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la

examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții

Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala

cu un control efectuat din oficiu.

admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției

legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea

și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios

administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont

pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.

230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care

se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi

mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45).

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în

sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest

sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,

p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire

la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

7

drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a

se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

din Codul administrativ,

COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,

Declară inadmisibil recursul depus de către Lopez Milanes Alexander,

reprezentat de avocatul Adam Alexandru.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte Ion Malanciuc

Judecători Diana Stănilă

Oxana Parfeni

8