3ra-95/24 — anularea actului administrativ individual defavorabil, obligarea emiterii actului individual favorabil
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea actului administrativ individual defavorabil, obligarea emiterii actului individual favorabil
- Temei legal
- recurs vădit neîntemeiat
3ra-95/24 — anularea actului administrativ individual defavorabil, obligarea emiterii actului individual favorabil (Curtea Supremă de Justiție, 2024)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de avocatul Alexandru
Adam în numele și interesele lui Duman Satilmiș,
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Duman Satilmiș împotriva Inspectoratului General pentru
Migrație cu privire la anularea actului administrativ individual defavorabil și
obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil,
împotriva deciziei din 27 septembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău
(Dosarul nr. 3ra-95/24
NR. PIGD 2-21113077-01-3ra-25012024)
Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) Cod administrativ.
Dezacordul recurenților cu decizia instanței de apel nu constituie un temei de
casare a deciziei contestate.
Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, jud. G. Cazacu,
Curtea de Apel Chișinău, jud. V. Negru, I. Dutca, E. Palanciuc
23 octombrie 2024
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de avocatul
Alexandru Adam în numele și interesele lui Duman Satilmiș
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Ion Malanciuc, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 28 iulie 2021, Duman Satilmiș s-a adresat cu o acțiune în contencios
administrativ împotriva Biroului Migrație și Azil al Ministerului Afacerilor
Interne al Republicii Moldova (Inspectoratului General pentru Migrațiune),
solicitând anularea Deciziei nr.44/21/DAI din 18 iunie 2021 și obligarea
acordării statutului de refugiat.
În motivarea acțiunii a indicat că nu este de acord cu decizia de
respingere a cererii de azil, deoarece noțiunea refugiatului, enunțată în p.A2
art. 1 al Convenției din 1951, privind statutul refugiaților prevede
recunoașterea statutului de refugiat pentru persoana care: ”... în urma unor ...
temeri justificate de a fi persecutată datorită rasei, religiei, naționalității,
apartenenței la un anumit grup social sau opiniilor sale politice, se află în afara
țării a cărei cetățenie o are și care nu poate sau, datorită acestei temeri, nu
dorește protecția acestei țări...” Din noțiunea refugiatului din Convenție
remarcă că cele cinci motive de persecuție a refugiaților sunt: rasa, religia,
naționalitatea, grup social și opinia politică. Or, Duman Satilmiș, este născut
în data de 28.08.1984, în regiunea or. Gumușhacikoy, Turcia. De naționalitate
turc și de religie musulman. Însă, nu poate să se întoarcă în Turcia și nu
dorește să fie întors, deoarece se simte în pericol în țara de origine.
Cu referire la motivul plecării din țara de origine, reclamantul declară
că, în Turcia este urmărit de copiii persoanei omorâte de fratele său. Iar aceste
persoane au apărut în viața lui, după ce fratele a fost eliberat din penitenciar,
acesta fiind eliberat sub control judiciar pe perioada pandemiei. Or, ulterior
fratele său a fost plasat din nou în penitenciar, însă persoanele continuă să-l
urmărească și să-l amenințe cu moartea.
În acest context, comunică reclamantul că, a sesizat organul de poliție
și în privința acestora persoane li s-a aplicat o amendă. Or, în cererea de azil
și ulterior în cadrul interviului la Direcția azil și integrare, Duman Satilmiș, a
invocat că, se teme să se întoarcă în țara de origine pe motiv că este amenințat
cu moartea de persoane necunoscute, situație ce se înscrie în una din cele cinci
prevăzute de Convenția din 1951.
1
Prin urmare, susține reclamantul că, decizia contestată este pasibilă
anulării, deoarece este ilegală în fond, fiind emisă contrar prevederilor Legii
nr.270 privind azilul în Republica Moldova. Or, în decizia contestată lipsește
atât cercetarea tuturor aspectelor relevante ale cererii de azil, prevăzută de art.
42 al Legii nr.270, cât și întemeierea autorităților competente pe evenimente
care au avut loc anterior părăsirii țării de origine, cât și pe cele care s-au
desfășurat ulterior părăsirii țării sale de origine, care este obligatorie în
virtutea prevederilor art. 48 al aceleiași Legi nr. 270.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 28 februarie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Rîșcani, s-a respins acțiunea ca fiind neîntemeiată.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 22 martie 2023, avocatul Alexandru Adam, în interesele lui Duman
Satilmiș, a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând
admiterea cererii de apel, casarea integrală a hotărârii și emiterea unei noi
hotărâri de admitere a acțiunii.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 27 septembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, s-a
respins apelul declarat de avocatul Alexandru Adam în interesele lui Duman
Satilmiș împotriva hotărârii din 28 februarie 2023 a Judecătoriei Chișinău,
sediul Rîșcani.
În motivarea soluției, instanța de apel a conchis că apelul declarat de
Duman Satilmiș este neîntemeiat
Instanța a argumentat că solicitantul nu a prezentat dovezi suficiente
care să demonstreze că ar fi supus unui risc serios de persecuție sau vătămări
grave în cazul întoarcerii în Turcia.
Deși Duman Satilmiș a invocat că este urmărit și amenințat de copii
unei persoane omorâte de fratele său, instanța a considerat că aceste
amenințări nu sunt suficient de grave pentru a justifica acordarea statutului de
refugiat. Nu au fost prezentate dovezi clare că autoritățile din Turcia nu ar
putea sau nu ar dori să-l protejeze.
Instanța a constatat că, la momentul examinării cazului, în Turcia nu
există conflicte armate internaționale sau interne și că situația din țară nu
prezintă un pericol semnificativ pentru viața sau siguranța reclamantului. Mai
2
mult, solicitantul nu a demonstrat că ar fi fost constrâns să părăsească Turcia
din cauza unui risc iminent sau că viața sa ar deveni intolerabilă la întoarcere.
Instanța a subliniat că legislația privind azilul cere ca cererile de azil să
fie susținute de dovezi care să demonstreze o temere bine întemeiată de
persecuție din motive de rasă, religie, naționalitate, apartenență la un anumit
grup social sau opinie politică. În cazul de față, solicitantul nu a reușit să
demonstreze că amenințările cu moartea invocate se încadrează în aceste
motive de persecuție, conform Convenției de la Geneva din 1951.
Instanța a concluzionat că reclamantul nu a demonstrat că autoritățile
turce nu sunt capabile să-i asigure protecția necesară. De asemenea, nu a
dovedit că situația sa personală ar fi suficient de gravă pentru a solicita
protecție internațională, iar afirmațiile sale privind amenințările primite nu au
fost susținute prin dovezi convingătoare.
A remarcat că solicitantul nu a invocat motive care să se încadreze în
definiția unui refugiat, așa cum este prevăzută în legislația națională și
internațională. Duman Satilmiș a menționat și acumularea de datorii în Turcia,
ceea ce a condus instanța să considere că motivele plecării sale din țară sunt
în mare parte de natură economică, ceea ce nu poate justifica acordarea
azilului.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 10 ianuarie 2024, avocatul Alexandru Adam, în numele și interesele
lui Duman Satilmiș, a declarat recurs împotriva deciziei din 27 septembrie
2023 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea lui și casarea deciziei,
cu emiterea unei decizii noi, prin care acțiunea să fie admisă.
ARGUMENTELE RECURSULUI
În motivarea recursului, a invocat că decizia este ilegală, fiind emisă
contrar prevederilor Legii privind azilul în Republica Moldova nr. 270/2008,
conform căreia solicitantul trebuie protejat în cazul unei temeri bine
întemeiate de persecuție.
Consideră că instanța de apel a analizat doar o parte din argumentele
invocate de apelant și a omis toate aspectele relevante ale cererii, încălcând
prevederile legale care obligă autoritățile competente să investigheze temeinic
toate faptele relevante legate de cererea de azil.
A subliniat că Direcția Azil și Integrare nu a efectuat o evaluare
detaliată a cererii sale, încălcând obligațiile impuse de lege în materie de
procedură administrativă, ceea ce a dus la o decizie incorectă.
3
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244 alin. (1) Cod administrativ prevede următoarele:
„(1) Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel
pot fi contestate cu recurs.”
Art. 245 Cod administrativ relevă că:
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la
pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”
Art. 2451 din Codul administrativ prevede că:
(1) Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței
uniforme a Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;
e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu
încălcarea competenței jurisdicționale.
(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă au
fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.
(3) Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie
pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit.d)
sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la
rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare
pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost
reclamate de către instanța de judecată contrar prezentului cod.
Art. 246 alin. (1) și (2) Codul administrativ prevede că:
(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de
recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere
irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele
cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții
Supreme de Justiție și se comunică părților.
Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. h) că, recursul se declară inadmisibil
în special când recursul este vădit neîntemeiat.”
4
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de depunere a recursului, la caz se atestă că
decizia motivată a instanței de apel a fost notificată avocatului recurentului,
prin intermediul poștei electronice (f.d.107), la 09 ianuarie 2024, iar cererea
de recurs a fost depusă la data de 10 ianuarie 2024, cu respectarea prevederilor
art. 245 din Codul administrativ.
Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că
admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului, în special, urmează să însușească
în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de
legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele
citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs
care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv
al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării
unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile
să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile
Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare
ex officio a erorilor de drept.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul
de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În
consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă
la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării
testului și filtrului de admisibilitate.
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu
se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ,
deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțata de către
Curtea de Apel Chișinău și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea
eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza
în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu
constituie temei de casare a deciziei recurate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că
recursul depus de avocatul Alexandru Adam în numele și interesele lui
Duman Satilmiș, conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în
cererea de chemare în judecată, care au fost analizate de către Curtea de Apel
Chișinău, fiind apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există
aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor
5
argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care
este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în
sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera
netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la
art. 2451 din Codul administrativ.
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale
cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de
netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea
recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de
dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din
punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci
implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă
argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care
se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea
pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către
Curtea de Apel Chișinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la
examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu
un control efectuat din oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției
legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea
și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios
administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont
pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de
ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder
împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.
230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,
întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care
se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo
împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi
mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva
Franței, pct. 45).
6
Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor
în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale
procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în
sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest
sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.
141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la
admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept,
și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se
vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin.(2) lit.h)
din Codul administrativ, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de avocatul Alexandru Adam în numele
și interesele lui Duman Satilmiș.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Ion Malanciuc
7