3ra-164/25 — cu privire la anularea actului administrativ defavorabil

3ra-164/25 — cu privire la anularea actului administrativ defavorabil (Curtea Supremă de Justiție, 2025)

Î N C H E I E R E

cu privire la inadmisibilitatea recursurilor depuse de avocatul Ludmila

Bolocan, în interesele lui Rukundo Fabrice,

în cauza de contencios administrativ, inițiată la cererea de chemare în

judecată depusă de Rukundo Fabrice împotriva Inspectoratului General

pentru Migrație al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova,

Direcția Azil și Apatridie cu privire la anularea actului administrativ

individual defavorabil,

împotriva deciziei din 25 septembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău,

prin care s-a respins cererea de apel depusă de avocatul Alexandru Adam, în

interesele lui Rukundo Fabrice și s-a menținut hotărârea din 19 martie 2024

a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

(Dosarul nr. 3ra-164/25

NR. PIGD 2-23152302-01-3ra-24032025)

Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) din Codul

administrativ. Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu

constituie un temei de casare a deciziei contestate.

Prima Instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani: jud. O. Țurcan

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău jud. Gh. Mîra, V. Sîrbu, A. Braga

11 iunie 2025

Textul corespunde originalului

Examinând în lipsa părților cererile de recurs depuse de avocatul

Ludmila Bolocan, în interesele lui Rukundo Fabrice,

Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:

Stela Procopciuc, Președinte,

Oxana Parfeni,

Ion Malanciuc, judecători,

constată următoarele:

ÎN FAPT

Alexandru Adam, s-a adresat în instanță cu cererea de chemare în judecată

împotriva Inspectoratului General pentru Migrație al MAI al RM, Direcția

Azil Apatridie, prin care a solicitat anularea deciziei nr. 5565/23/DAA din

28 august 2023 și obligarea de a acorda azil pe teritoriul Republicii Moldova

cu statutul de refugiat.

august 2023 a Direcției Azil și Apatridie a Inspectoratul General pentru

Migrație al MAI, i-a fost respinsă cererea de azil.

și este de naționalitate burund de religie creștină. A venit în Republica

Moldova în anul 2022 cu scopul de a solicita azil. A menționat, cu privire la

întoarcerea sa în țara de origine, că acest fapt este exclus din motiv că nu se

simte în siguranță pe teritoriul acesteia din motiv că, în anul 2022, a venit în

Republica Moldova, iar la baza plecării sale din țara de origine a stat teama

de autoritățile de stat.

Burundia când președintele țării care a fost la putere, a dorit să prelungească

al 3-lea mandat, fapt anticonstituțional și care contravine legislației

naționale. În acel timp activa la ,,Radioul Public African” (RPA) din

Burundia, iar după tentativa loviturii de stat din anul 2015, RPA a fost închis

și incendiat de către Guvern, fiind acuzat de instigarea populației să participe

la manifestații. Drept urmare, s-a refugiat în Rwanda, deoarece o parte din

jurnaliști și personalul care activa la RPA erau încarcerați. Ulterior, în anul

2020, după decesul președintelui, a revenit înapoi în Burundia, sperând că

odată cu alegerea noului președinte se va afla în siguranță. Suplimentar, a

explicat reclamantul că în Burundia sunt 3 etnii, iar el făcea parte dintr-o

etnie care nu făcea parte din Guvern. Estimează că, a fost amenințat de poliție

în legătură cu faptul că va fi judecat și plasat în detenție.

de ziariști se află încă în imposibilitatea de a se întoarce din exilul autoimpus,

iar cei care au rămas găsesc că este dificil să-și desfășoare activitatea în mod

1

liber, adesea ca urmare a hărțuirii din partea forțelor de securitate, lucru

încurajat de discursul oficial care asociază mass-media nealiniată cu

dușmanii țării.

ilegală în fond, fiind emisă contrar prevederilor Legii 270/2008 Privind

azilul în Republica Moldova.

unei aprecieri individuale, în care solicitantul să demonstreze că există

justificarea temerilor sale de persecuție, la fel trebuie stabilită o legătură

cauzală între actele de persecuție la care se presupune că a fost supus

solicitantul de azil și decizia sa de a fugi din țară, motivele pentru care se

solicită acordarea unei forme de protecție, de faptele relevante referitoare la

țara de origine, de declarațiile și documentele relevante prezentate de

solicitant, inclusiv de informațiile cu privire la faptul dacă a fost supus

persecuției sau la posibilitatea de a fi persecutat sau expus unor vătămări

grave la întoarcere în țara de origine iar în cazul în care nu se poate stabili

această legătură este dificil de apreciat că acesta are nevoie de protecția unui

alt stat.

deciziei de respingere observă faptul că Direcția Azil și Apatridie a IGM al

MAI nu a efectuat o verificare minuțioasă a cererii de oferire a unei protecții

pe teritoriul Republicii Moldova.

POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE

Râșcani, s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă

de Rukungo Fabrice împotriva Inspectoratului General pentru Migrație al

MAI cu privire la anularea deciziei nr. 5565/23/DAA din 28 august 2023.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL

avocatul Alexandru Adam, acționând în interesele lui Rukundo Fabrice, a

depus apel nemotivat împotriva hotărârii din 19 martie 2024 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea

hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărârii prin care să fie

admisă integral acțiunea de contencios. (f.d. 55-54)

notificare participanților la proces copia hotărârii motivate a primei instanțe

(f.d. 67), iar materialele cauzei atestă confirmarea recepționării copiei

deciziei expediate.

Alexandru Adam, acționând în interesele lui Rukundo Fabrice, a depus

motivarea apelului împotriva hotărârii primei instanțe. (f.d. 72-75)

2

relevă că, instanța de apel întemeiat a considerat ca fiind în termen apelul

depus de avocatul Alexandru Adam, în interesele lui Rukundo Fabrice,

împotriva hotărârii din 19 martie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani.

POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL

respins cererea de apel depusă de avocatul Alexandru Adam, în interesele lui

Rukundo Fabrice și s-a menținut hotărârea din 19 martie 2024 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani, adoptată în cauza civilă la acțiunea înaintată de

Rukundo Fabrice împotriva Inspectoratului General pentru Migrație al MAI

al RM, cu privire la anularea actului administrativ individual defavorabil.

(f.d. 100, 101-114)

pronunțate în raport cu prevederile art. 225 din Codul administrativ, a

constatat că instanța de fond corect a elucidat și constatat circumstanțele

cauzei, a verificat și apreciat obiectiv probele prezente la materialele cauzei,

stabilind corect circumstanțele de fapt și aplicând corect legislația pertinentă

ce guvernează raportul litigios.

azil, este necesară efectuarea unei aprecieri individuale, în care solicitantul

să demonstreze că există justificarea temerilor sale de persecuție sau a

riscului real de a fi supus unor vătămări grave, precum și, urmează a fi

stabilită legătura cauzală între actele de persecuție sau vătămare gravă la care

se presupune că a fost supus solicitantul de azil și decizia sa de a fugi din

țară, motivele pentru care se solicită acordarea unei forme de protecție,

faptele relevante referitoare la țara de origine, de declarațiile și documentele

relevante prezentate de solicitant, inclusiv de informațiile cu privire la faptul

dacă a fost supus persecuției sau la posibilitatea de a fi persecutat sau expus

unor vătămări grave la întoarcere în țara de origine, or, în imposibilitatea

stabilirii unei astfel de legături, devine dificil de apreciat, dacă acesta într-

adevăr are nevoie de protecția unui alt stat.

stabili, dacă solicitantul protecției umanitare se află în pericolul de a fi supus

persecuției sau vătămărilor grave în țara în care s-ar reîntoarce, existența unui

sistem organizat de violări evidente ale drepturilor omului într-o țară

neconstituind un motiv suficient pentru a se considera că o persoană ar fi

expusă pericolului de persecuție sau riscului real de a fi supus unor vătămări.

supra, instanța de apel a constatat că Rukundo Fabrice a declarat că s-a născut

la xxxxx, în or. Gitega, Burundia și este de naționalitate burund de religie

creștină.

3

cerere de azil în Republica Moldova, invocând că a părăsit țara de origine și

a venit în Republica Moldova în anul 2022 cu scopul de a solicita azil.

Totodată a indicat că întoarcerea în țara sa de origine este exclusă, din motiv

că nu se simte în siguranță pe teritoriu acesteia, la baza plecării sale fiind

teama de autoritățile de stat.

Rukundo Fabrice în cadrul interviului realizat de Direcția de Azil și Integrare

a Biroului Migrație și Azil al MAI, în prezența avocatului, a declarat că,

motivul părăsirii țării de origine a servit faptul că în urma alegerilor locale

din Burundia când președintele țării care a fost la putere, a dorit să

prelungească al 3-lea mandat, fapt anticonstituțional și care contravine

legislației naționale. În acel timp activa la ,,Radioul Public African” (RPA)

din Brundia, iar după tentativa loviturii de stat din anul 2015, RPA a fost

închis și incendiat de către Guvern, fiind acuzat de instigarea populației să

participe la manifestații. După incendiu s-a refugiat în Rwanda, deoarece o

parte din jurnaliști și personalul care activa la RPA erau încarcerați. Ulterior,

în anul 2020, după decesul președintelui, a revenit înapoi în Burundia,

sperând că odată cu alegerea noului președinte se va afla în siguranță.

Suplimentar, a explicat că în Burundia sunt 3 etnii, iar el făcea parte dintr-o

etnie care nu făcea parte din Guvern. Estimează că, a fost amenințat de

poliție în legătură cu faptul că va fi judecat și plasat în detenție. Astfel,

motivul solicitării azilului în Republica Moldova survine din teama de a

reveni în țara de origine, unde consideră că viața și integritatea personală va

fi pusă în pericol. Sub aspectul celor relatate, a notat că posturile radio

independente rămân închise, iar zeci de ziariști se află încă în imposibilitatea

de a se întoarce din exilul auto-impus, iar cei care au rămas găsesc că este

dificil să-și desjășoare activitatea în mod liber, adesea ca urmare a hărțuirii

din partea forțelor de securitate, lucru încurajat de discursul oficial care

asociază mass-media nealiniată cu dușmanii țării.

august 2023, Direcția Azil și Apatridie a Inspectoratul General pentru Migrație

al MAI, în temeiul art. 60 alin. (1), lit. c) din Legea privind azilul din

Republica Moldova, a respins cererea de azil depusă de Rukundo Fabrice, pe

motiv că nu îndeplinește condițiile necesare pentru recunoașterea statutului de

refugiat conform art. 17 alin. (3) din Legea privind azilul în Republica

Moldova și pentru acordarea protecției umanitare conform art. 19 din Legea

privind azilul în republica Moldova. În acest sens, instanța de apel a notat că

potrivit pct. 22 din Manualul UNHCR privind proceduri și criterii de

determinare a statutului de refugiat în baza Convenției din 1951 cu privire la

statutul refugiaților, statutul de refugiat se aplică și oricărei persoane care

datorită agresiunii externe, ocupației, dominației străine fie într-o parte a

teritoriului fie în întreaga țară de origine sau a cărei cetățenie o are, este

obligată să părăsească locul de reședință obișnuită pentru a căuta refugiu într-

4

un alt loc din afara țării sale de origine sau a cărei cetățenie o are. În

corespundere cu pct. 29 din Directiva 2011/95/CE privind standardele

minime, una dintre condițiile pentru a putea obține statutul de refugiat, în

sensul articolului 1 secțiunea ,,A” din Convenția de la Geneva, este existența

unei legături cauzale între motivele de persecuție, și anume cele legate de rasă,

religie, naționalitate, opinie politică sau apartenența la un anumit grup social,

și actele de persecuție sau lipsa protecției împotriva acestor acte. Totodată,

actele de persecuție trebuie să fie de natura celor descrise de art. 17 din Legea

privind azilul în Republica Moldova, iar motivele de persecuție urmează a fi

apreciate prin prisma alin. (l) art. 46 din Legea nr. 270 din 18 decembrie 2008

privind azilul în Republica Moldova

circumscriu trăsăturilor unui act de persecuție și că nu există o legătură

cauzală între acestea și posibilele motive de persecuție, precum cele legate de

rasă, religie, naționalitate, opinie politică sau apartenența la un anumit grup

social, iar pe cale de consecință a reiterat poziția instanței de fond, potrivit

căreia, la respingerea cererii de acordare a azilului pe teritoriul Republicii

Moldova lui Rukundo Fabrice, s-a luat în considerare faptul că, solicitantul de

azil nu a identificat nici un motiv de agresiune, dominație străină sau existența

unor evenimente care au tulburat ordinea publică în localitatea sa natală,

precum și în sudul țării.

temerile invocate în acest sens de către reclamantul/apelant Rukundo

Fabrice, în calitate de solicitant de azil fiind neîntemeiate din punct de vedere

subiectiv și obiectiv, or, prevederile art. 1A din Convenția de la Geneva din

1951 cu privire la statutul refugiaților și art. 17 alin. (1) din Legea nr. 270

privind azilul în Republica Moldova nefiind aplicabile în speță.

soluția primei instanțe privind respingerea cererii de chemare în judecată

înaintată de Rukundo Fabrice, prin care ultimul a pretins anularea deciziei

nr. 5565/23/DAA din 28 august 2023, cu obligarea autorității de resort să

emită actul administrativ favorabil prin care să îi fie acordat azil pe teritoriul

Republicii Moldova, or, decizia Direcției Azil și Integrale a Inspectoratului

General pentru Migrație, a cărei legalitate a fost supusă verificării în cadrul

prezentului proces de judecată, este întemeiată și justificată din punct de

vedere faptic și juridic și corespunde întru totul rigorilor și prevederilor

legale ce țin de procedură și competența stabilită prin lege.

remarca faptul că evaluarea/soluționarea cererii depuse de către

reclamantul/apelant s-a desfășurat într-o manieră legală și în contextul unei

motivări elocvente a discreției autorității publice, nefiind stabilite careva

încălcări admise de către autoritate în cadrul examinării cererii acestuia,

nefiind demonstrat că discreția decizională a pârâtului a fost valorificată într-

o manieră arbitrară sau abuzivă.

5

reclamantului/apelant privind obligarea autorității pârâte să emită act

administrativ individual favorabil, prin care să fie dispusă în privința acestuia

aprobarea acordării azilului pe teritoriul Republicii Moldova, or, cadrul legal

prevede clar condițiile și circumstanțele în care o astfel de cerere poate fi

admisă, de care autoritatea publică abilitată urmează să se conducă în mod

obligatoriu la examinarea unor asemenea solicitări.

Rukundo Fabrice nu a probat prin probe suficiente, concludente și pertinente,

existența probabilității rezonabile de supunere a acestuia acțiunilor ce ar duce

la încălcarea drepturilor sale fundamentale, care ar constitui acte de

persecuție ce ar face aplicabile prevederile art. 45 alin. (1) și alin. (2) din

Legea nr. 270 privind azilul în Republica Moldova, nefiind probate temeri

întemeiate de persecutare a solicitantului de azil, în țara sa de origine, pe

motive de rasă, religie, naționalitate, apartenență la un anumit grup social sau

opinie politică și datorită acestor temeri nu s-ar putea afla sub protecția țării

a cărei cetățenie o deține, or, faptul că reclamantul bănuiește că ar putea fi

supus răfuielii fizice și condamnat, nu constituie temeiuri legale de acordare

a unei forme de protecție pe teritoriul Republicii Moldova.

probat nici faptul că, în privința sa au fost aplicate careva acte de persecuție

sau a riscului real de a fi suspus unor vătămări grave la care urmează a fi

supus în țara sa de origine, care ar fi suficient de grave prin natura sau prin

repetarea lor pentru a putea constitui o violare gravă a drepturilor

fundamentale ale omului, care să arate că, la revenirea sa în țară, acesta ar

putea fi supus unui risc real de tratamente inumane.

art. 48 alin. (1) al Legii privind azilul în Republica Moldova, la evaluarea

temerii bine întemeiate de persecuție sau a riscului real de a fi supus unor

vătămări grave, autoritățile competente trebuie să se bazeze atât pe

evenimente care au avut loc anterior părăsirii țării de origine, cât și pe cele

care s-au desfășurat ulterior părăsirii țării sale de origine, iar în sensul dat,

reclamantul/apelant nu a prezentat nici o probă în acest sens.

Fabrice nu a individualizat nici o acțiune întreprinsă împotriva sa, ce ar pune

în pericol viața sau integritatea acestuia, în defavoarea solicitantului de

protecție internațională fiind conchis faptul că acesta a oferit o informație

destul de generală privind temerea sa individuală. Astfel, temerea invocată

de solicitant nu este una întemeiată și nu există o probabilitate reală ca în

cazul întoarcerii în țara de origine, viața și integritatea corporală a acestuia

să fie puse în pericol, nefiind prezentate suficiente probe pentru a considera

că există o probabilitate rezonabilă ca solicitantul de protecție internațională

să fie supus acțiunilor ce ar duce la încălcarea drepturilor sale fundamentale

6

care să constituie acte de persecuție ce ar face aplicabile prevederile art. 45

alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 270 privind azilul în Republica Moldova.

examinării cererii reclamantului și a circumstanțelor importante pentru justa

soluționare a acesteia, s-a concluzionat că solicitantul de azil Rukundo

Fabrice nu a fost constrâns să părăsească țara sa de origine într-un mod forțat.

Drept concluzie, a fost apreciat faptul că, la momentul depunerii cererii de

către reclamant situația din țara sa de origine nu prezenta un pericol atât

pentru viața cât pentru și securitatea acestuia în cazul întoarcerii în țara de

origine. Or, luând în considerare informația din țara de origine a

solicitantului de azil, s-a apreciat că nu au fost găsite informații referitoare

la existența unor schimbări în situația din țară, care ar pune în pericol viața

și libertatea persoanei în cauză și de asemenea, nu au fost găsite rapoarte care

ar înregistra unele încălcări grave ale drepturilor omului.

constatat temeinicia și legalitatea acțiunilor autorității pârâte la emiterea

deciziei nr. 5565/23/DAA din 28 august 2023 privind respingerea cererii de

azil, înaintate de Rukundo Fabrice. Or, instanța ierarhic inferioară a stabilit

toate circumstanțele și raporturile juridice care au importanță pentru

soluționarea cauzei, prin aprecierea corectă a probelor din dosar prezentate

de participanții la proces și fiind aplicată corect legea materială și legea

procedurală, astfel constatându-se legalitatea hotărârii primei instanțe în

întregul ei.

materialele prezentate, a constatat că dosarul nu conține vreun element

susceptibil să o facă să ajungă la o altă concluzie în prezenta cauză. Or,

apelantul, utilizând calea de atac, nu a prezentat în instanța de apel probe de

natură să răstoarne concluziile expuse în hotărârea contestată.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS

avocatul Ludmila Bolocan, acționând în interesele lui Rukundo Fabrice, a

depus cerere de recurs împotriva deciziei din 25 septembrie 2024 a Curții de

Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de

apel și a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri prin care

acțiunea să fie admisă. (f.d. 118-120).

invocate pe parcursul examinării cauzei în instanța de apel, suplimentar a

menționat că instanța de apel la emiterea soluției a neglijat garanțiile pe care

le oferă Convenția Europeană a Drepturilor Omului, garanțiile principale

care oferă protecție libertății de gândire, religie sau credință, formulate în

două prevederi: art. 9 Orice persoană are dreptul la libertate de gândire, de

conștiință și de religie; acest drept include libertatea de a-și schimba religia

sau convingerile, precum și libertatea de a-și manifesta religia sau

7

convingerea în mod individual sau colectiv, în public sau în particular, prin

cult, învățământ, practici și îndeplinirea ritualurilor. Libertatea de gândire,

conștiință și convingeri este astfel privită în mare parte ca un drept individual

adesea exercitat în comun cu alții.

de opinie publică se înscrie perfect în unul dintre cele 5 criterii ale Convenției

de la Geneva privind statutul refugiaților din 1951.

cetățean al Burundiei, care a fost deja în exil în Rwanda din cauza regimului

din Burundia, după schimbarea regimului a revenit în țară, însă din cauza

amenințărilor în adresa sa din partea polițiștilor nu a mai fost posibil să-și

desfășoare liber activitatea în calitate de jurnalist la postul de radio public

african, din care motiv a cerut protecție în Republica Moldova.

unui proces echitabil în ordine de recurs, a expediat pentru notificare prin

intermediul poștei electronice, în adresa Inspectoratului General pentru

Migrație al MAI al RM, copia cererii de recurs depusă de avocatul Ludmila

Bolocan, în interesele lui Rukundo Fabrice, copia cererii de recurs, fapt ce

se confirmă prin extrasul din poșta electronică anexat la materialele dosarului

(f.d. 125).

2025, a depus referință, prin care a solicitat respingerea recursului ca fiind

nefondat.

LEGISLAȚIA RELEVANTĂ

„(1) Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel

pot fi contestate cu recurs.”

„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la

pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”

,,(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia

contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin

admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de

Justiție; c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în

proces; d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe

aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus

tardiv; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu

încălcarea competenței jurisdicționale.

(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit. c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă au

fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.

(3) Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie

pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit.d)

sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la

8

rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare

pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost

reclamate de către instanța de judecată contrar prezentului cod.”

,,(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs.

Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă.

Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,

motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme

de Justiție și se comunică părților.

Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. h) că, recursul se declară inadmisibil

în special când recursul este vădit neîntemeiat.”

,,Procedura acțiunii în contenciosul administrativ se desfășoară conform prevederilor

prezentului cod. Suplimentar se aplică corespunzător prevederile Codului de procedura

civilă, cu excepția art.169-171.”

MOTIVAREA INSTANȚEI

al Curții Supreme de Justiție atestă că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat

decizia contestată la data de 25 septembrie 2024.

septembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău a fost notificată avocatului

Ludmila Bolocan, care acționează în interesele lui Rukundo Fabrice, la data

de 14 februarie 2025, fapt confirmat prin extrasul din poșta electronică

anexat la materialele cauzei. (f.d.115)

menționează că avocata Ludmila Bolocan, acționând în interesele lui

Rukundo Fabrice, s-a conformat prevederilor legale și a depus cererea de

recurs în termenul prevăzut de art. 245 din Codul administrativ.

menționează că din analiza prevederilor art. 2451 din Codul administrativ,

rezultă că admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului urmează să însușească

în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele

pre citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de

recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

Justiție reține că Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv

al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării

unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile

să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile

Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și

invocare ex officio a erorilor de drept.

9

a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare

convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În

consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se

referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea

rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

avocatul Ludmila Bolocan, în interesele lui Rukundo Fabrice, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ,

deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțata de către

instanța de apel și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată

a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod

determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu

constituie temei de casare a deciziei recurate.

recursul depus de avocatul Ludmila Bolocan, în interesele lui Rukundo

Fabrice, conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cererea

de chemare în judecată, care au fost analizate de către instanța de apel, fiind

apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există aparența unei

încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu

privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat

de art. 6 § 1 al Convenției.

dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în

sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera

netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 2451 din Codul administrativ.

cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de

netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea

recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de

dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din

punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

implică determinarea greșelilor imputate Curții de apel și o minimă

argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care

se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea

pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către

instanța de apel, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la

examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții

Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala

cu un control efectuat din oficiu.

10

admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției

legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea

și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios

administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont

pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.

230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care

se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, 14 pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot

fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45).

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în

sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest

sistem (a se vedea cauza Botten vs. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO,

procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care

implică doar chestiuni de drept, 7 și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu

cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea cauza Helmers vs. Suediei 09 octombrie

1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

h) din Codul administrativ

COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,

Declară inadmisibile recursul depus de avocatul Ludmila Bolocan, în

interesele lui Rukundo Fabrice, împotriva deciziei din 25 septembrie 2024 a

Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte Stela Procopciuc

Judecători Oxana Parfeni

Ion Malanciuc

11