3ra-1254/23 — privind anularea actului administrativ defavorabil si obligarea de a emite act administrativ individual favorabil

3ra-1254/23 — privind anularea actului administrativ defavorabil si obligarea de a emite act administrativ individual favorabil (Curtea Supremă de Justiție, 2025)

Î N C H E I E R E

cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de avocata Ludmila Bolocan,

în interesele Tatianei Glukhova,

în cauza de contencios administrativ, inițiată la cererea de chemare în

judecată depusă de Tatiana Glukhova împotriva Inspectoratului General pentru

Migrație al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova (succesor în

drepturi procedurale a Biroul Migrație și Azil) privind contestarea actelor

administrative,

împotriva deciziei din 10 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, prin

care s-a respins cererea de apel depusă de avocata Ludmila Bolocan, în

interesele Tatianei Glukhova și s-a menținut hotărârea din 19 aprilie 2023 a

Judecătoriei Chișinău sediul Râșcani,

(Dosarul nr. 3ra-1254/2023

Nr. PIGD 2-22144838-01-3ra-28122023)

Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) din Codul administrativ.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu constituie un temei de casare

a deciziei contestate.

Au examinat anterior cauza judecătorii:

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (Ig. Barbacaru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (G. Mîra, A. Bostan, Gr. Dașchevici)

09 aprilie 2025

Textul corespunde originalului

Examinând în lipsa părților, cererea de recurs depusă de avocata

Ludmila Bolocan, în interesele Tatianei Glukhova,

Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:

Stela Procopciuc, Președinte,

Ion Malanciuc,

Diana Stănilă, judecători,

constată următoarele:

ÎN FAPT

judecată cu acțiune în contencios administrativ împotriva Biroului Migrație și

Azil al RM, prin care a solicitat anularea deciziei Biroului Migrație și Azil nr.

5286/22 DAI din 15 septembrie 2022, emisă în privința cet. Federației Ruse –

Tatiana Glukhova, cu obligarea Direcției Azil și Integrare din cadrul Biroului

Migrațiune și Azil la acordarea unei forme de protecție internațională

reclamantei Tatiana Glukhova, în temeiul art.16 al Legii nr.270 din 18

decembrie 2008 privind azilul în Republica Moldova.

s-a adresat la Direcția azil și integrare cu o cerere de azil în Republica

Moldova, deoarece se află în afara țării a cărei cetățenie o are.

prin Decizia nr. 5286/22 DAI a șefului Direcției azil și integrare, Iulian Popov,

s-a respins cererea reclamantei de acordare a azilului în Republica Moldova,

care a fost adus la cunoștință reclamantei la data de 16 septembrie 2022.

anulării, or, potrivit circumstanțelor de fapt relatate în cadrul interviului,

aceasta a declarat că a venit în Republica Moldova la 17 decembrie 2019, la

concubinul său, care este cetățean al Republicii Moldova, ca să locuiască

împreună pe teritoriul Republicii Moldova.

Centrul de Custodie publică, Tatiana Glukhova a comunicat că din cauza

situației politice create în Federația Rusă, a incertitudinii și încălcării flagrante

a drepturilor și libertăților omului a regimului autoritar instaurat, nu dorește să

se întoarcă în Federația Rusă. Referitor la motivul plecării din țara de origine,

solicitanta a susținut că Federația Rusă nu mai este la ora actuală un stat de

drept, iar autoritățile nu sunt o garanție în apărarea intereselor cetățenilor, ci

un instrument care acționează în interesele regimului dictatorial. Incontestabil

acest fapt este confirmat odată cu declararea operațiunii speciale și atacurile

armate îndreptate asupra Ucrainei la 24 februarie 2022, declararea de către

Președintele Vladimir Putin la 23 septembrie 2022 a mobilizării cetățenilor

Federației Ruse și înrolarea în trupele armate pentru a lupta împotriva Ucrainei.

1

agresori de mai multe state din lume, pun în pericol viața și securitatea

propriilor cetățeni a căror drepturi sunt lezate, de aceea, Tatiana Glukhova nu

are nici o speranță legitimă că la întoarcerea în Federația Rusă, viața și

integritatea ei nu vor fi puse în pericol .

Integrare din 15 septembrie 2022, rezultă că s-a decis respingerea cererii

reclamantei Glukhova Tatiana, cet. a Federației Ruse, deoarece aceasta nu

întrunește condițiile necesare, dat fiind faptul că nu au fost identificate acte de

persecuție în trecut, respectiv nu pot fi identificați nici agenți de persecuție,

fapt care duce la concluzia neimpunerii examinării elementului dat, astfel

cererea reclamantului nu îndeplinește condițiile necesare pentru recunoașterea

statutului de refugiat prevăzute de art. 17 alin.(1) a Legii nr. 270 din 18

decembrie 2008 privind azilul în Republica Moldova.

Integrare s-a menționat că au fost analizate elementele temerii bine - întemeiate

și a credibilității de a fi persecutată, însă în rezultatul stabilirii motivelor

invocate de solicitanta de azil, s-a apreciat că starea de fapt, invocată de ea, nu

constituie acte de persecuție, așa cum este reglementată în legislația națională,

fapt ce ar duce la neimpunerea examinării elementului obiectiv, nu s-a

constatat că acesta ar fi fost persecutată, or aceasta nu a individualizat nici o

acțiune care să fi fost îndreptată împotriva sa, or, că rămânerea sa în țara de

origine ar fi devenit intolerabilă pentru sine din motivele enumerate în definiția

refugiatului. La fel, a invocat că din conținutul deciziei rezultă că Direcția Azil

și Integrare a analizat cererea lui Tatiana Glukhova și din punct de vedere al

existenței elementului subiectiv - nedorința acesteia de a reveni în țara de

origine, deoarece nu are un loc de trai și de muncă și din teama altercațiilor

militare care au loc în orașul natal între ucraineni și ruși. Totodată, s-a apreciat

că solicitanta de azil a părăsit țara de origine în mod legal, având tangență

directă cu autoritățile de stat, ceea ce denotă faptul că ea nu se afla în vizorul

autorităților din țara de origine și nu este urmărită de aceștia.

Consiliului Europei a decis să revoce imediat statului Federației Ruse de

membru al Consiliului Europei, întrucât Federația Rusă, la rândul său, a decis

să părăsească Consiliul Europei la 15 martie 2022, privând cetățenii ruși de

protecția consacrată în Convenția europeană a drepturilor omului și refuzându-

le accesul la căi de atac în fața Curții Europene a Drepturilor Omului.

analizat cererea solicitantei de azil potrivit circumstanțelor descrise în interviu,

de fapt analiza făcută, se referă la un aspect de ordin general fără a fi raportat

la situația individuală a Tatianei Glukhova, care a invocat altercațiile dintre

ucraineni și ruși la locul de trai. Iar, în pofida acestui fapt, Biroul Migrație și

Azil a analizat cererea solicitantei doar din perspectiva încadrării în elementele

definiției protecției umanitare în conformitate cu art. 45 alin. (3) din Legea

2

nr.270 din 18 decembrie 2018 privind azilul în Republica Moldova, și a ajuns

la concluzia că lipsesc acele riscuri prevăzute de norma enunțată.

referire în Decizia nr. 5286/22 DAI din 15 septembrie 2022 cu privire la

respectarea drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului de către

autoritățile naționale din Federația Rusă, în contextul evenimentelor alarmante

de ordin politic care au loc, motiv din care a considerat că Decizia șefului

Direcției Azil și Integrare nr.5286/22 din 15 septembrie 2022, urmează a fi

anulată, deoarece conform reglementărilor internaționale, statutul de refugiat

poate fi acordat acelor persoane care, având temeri întemeiate de a fi

persecutate pe motiv de rasă, religie, naționalitate, opinii politice sau

apartenență la un anumit grup social, nu pot sau nu doresc protecția țării ale

căror cetățeni sau rezidenți sânt. Refugiatul este o persoană care este lipsită de

protecția statului din care provine și, ca urmare este nevoit să caute această

protecție în altă parte.

acordarea protecției pe teritoriul altui stat ar fi aceea în care circumstanțele

obiective ar asigura protecția alternativă efectivă a solicitantului pe teritoriul

statului de origine (cf. UNHCR, Handbook..., ed. cit.,parag.91).

decembrie 2018 privind azilul în Republica Moldova, statutul de refugiat se

recunoaște, la solicitare, străinului care, în virtutea unei temeri bine întemeiate

de a fi persecutat pe motive de rasă, religie, naționalitate, apartenență la un

anumit grup social sau opinie politică, se află în afara țării a cărei cetățenie o

deține și care nu poate sau, datorită acestei temeri, nu dorește să se pună sub

protecția acestei țări; sau care, nedeținând nicio cetățenie și găsindu-se în afara

țării în care își avea domiciliul legal și obișnuit, ca urmare a unor astfel de

evenimente, nu poate sau, datorită respectivei temeri, nu dorește să se

reîntoarcă.

al autorităților de stat, acestea au obligația la soluționarea cererilor de azil să

investigheze din oficiu orice împrejurare de fapt și de drept care ar putea

conduce la soluționarea cererii și să verifice informația parvenită în cadrul

interviului cu solicitantul și dacă cele invocate de către reclamant corespund

adevărului, în caz contrar, în lipsa unor probe din partea autorităților de stat,

informația se consideră ca fiind credibilă.

că, la examinarea cererii se vor lua în considerare informațiile precise și

actualizate din surse diferite despre situația din țara de origine a solicitantului

de azil, pentru evaluarea situației lui personale.

drepturilor și libertăților cetățenilor, respectarea principiilor diriguitoare poartă

un caracter formal. În cazul în speță agentul de persecuție este statul Federația

3

Rusă și anume organele care apără ordinea de drept. Însă, din decizia BMA se

concluzionează că nu a fost identificat nici un agent de persecuție. Or, temerea

de persecuție poate fi rezultatul raportului dintre experiența trăită și cea

anticipată. Astfel, persecuția poate fi determinată nu numai de o experiență

trăită individual, ci și de nevoia de evitare a unei situații ce ar atrage riscul

viitor și previzibil al persecuției.

reglementează că consilierul de decizie va determina credibilitatea

solicitantului și va evalua dovezile prezentate, acordându-i beneficiul dubiului,

după caz, în vederea stabilirii elementelor obiective și subiective, însă decizia

BMA se bazează doar pe faptul că solicitanta de azil nu este credibilă cu privire

la declarațiile invocate în interviu, deoarece se poate întoarce în țară fără vreun

pericol de fi supusă torturii sau actelor de persecuție.

Tatiana Glukhova se află în afara țării de origine, este prezentă și noțiunea de

temere bine întemeiată de a fi persecutată, deoarece se atestă o instabilitate de

ordin politic în Federația Rusă, iar autoritățile statului nu oferă protecția

necesară, astfel persistă riscul de fi supusă persecuției la întoarcerea în țara de

origine, mai curând există certitudinea că va fi persecutată, ceea ce îi pune în

pericol nu doar integritatea corporală, ci și viața. Or, refugiatul este acea

persoană care datorită condițiilor din țara sa nu mai dorește să rămână să

locuiască în ea, iar în momentul în care statul nu-si îndeplinește obligația de a

asigura protecția cetățeanului sau rezidentului său care este nevoit să-și

părăsească țara, responsabilitatea primară a protecției refugiatului revine

statelor de primire potrivit Convenției O.N.U din 1951 privind statutul

refugiaților sau instrumentelor juridice regionale la care sunt parte.

intermediu statul oferă străinului protecție, acordându-i statutul de refugiat,

protecție umanitară, protecție temporară sau azil politic.

Migrație și Azil, a ajuns la concluzia că solicitanta de azil nu îndeplinește

condițiile necesare pentru acordarea protecției umanitare potrivit art. 19 din

Legea privind azilul nr.270 din 18 decembrie 2008, care prevede că protecția

umanitară se acordă străinului care nu îndeplinește condițiile pentru

recunoașterea statutului de refugiat și în a cărui privință există motive de a

crede că, la întoarcere în țara de origine, va fi expus unui risc serios și din cauza

acestui risc nu poate sau nu dorește să obțină protecția acelei țări.

satisfăcută cererea cu privire la acordarea azilului în Republica Moldova și

anume prin prisma art.19 din Legea nr.270 din 18 decembrie 2018 privind

Azilul în Republica Moldova - protecția umanitară, deoarece la data emiterii

Deciziei circumstanțele s-au schimbat, au loc evenimente politice în Federația

4

Rusă, condamnate de guvernele a peste 193 state ale lumii, motiv din care are

loc exodul masiv al cetățenilor din Federația Rusă.

persoanei, deoarece reacția unor persoane aflate în situații similare pot fi

diferite în funcție de puternicele convingeri politice, religioase. Analiza cărora

î-i pot face viața insuportabilă și care a determinat reclamanta să ia o decizia

promptă de a nu se întoarce în țara de origine. Prin urmare temerile acesteia

sunt pe deplin justificate. Astfel, situația precară în care se află refugiații și

protecția care li se acordă nu pot fi înțelese fără a se recurge la standardele

conținute în reglementările privind drepturile omului, dreptul internațional

umanitar, aceasta deoarece refugiații sunt categoria de persoane prin care se

fac vizibile încălcările drepturilor omului.

recunoscută a pericolului de a fi persecutat, cu toate acestea se deduce din art.

33 al Convenției din 1951 că, amenințarea vieții și libertății pe criterii de rasă,

religie, naționalitate, convingeri politice sau apartenență la un grup social,

întotdeauna va fi calificată ca persecuție. Iar, alți factori nefavorabili, precum

situația de nesiguranță în țara de origine, starea de incertitudine și limitările

grave ale drepturilor omului sunt factori care urmau a fi analizați în cumul.

și Azil nr. 5286/22 DAI din 15 septembrie 2022, emisă în privința cet.

Federației Ruse – Tatiana Glukhova, cu obligarea DAI la acordarea unei forme

de protecție internațională reclamantei Tatiana Glukhova, în temeiul art.16 al

Legii nr. 270 din 18 decembrie 2008 privind azilul în Republica Moldova (f.d.

3/5).

POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE

acțiunea în contencios administrativ înaintată de Tatiana Glukhova, s-a

respinsă ca neîntemeiată (f.d.23; 29/34).

Rîșcani a fost notificat avocatei Ludmila Bolocan, care acționează în interesele

Tatianei Glukhova, la 19 aprilie 2023, fapt confirmat prin semnătura olografă

aplicată pe scrisoarea de expediere a actului judecătoresc nr.21473, anexată la

materialele cauzei (f.d.26).

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL

Ludmila Bolocan, acționând în interesele Tatianei Glukhova, a depus cerere de

apel nemotivată, împotriva hotărârii din 19 aprilie 2023 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani (f.d.27).

intermediul poștei electronice pentru notificare părților, copia hotărârii

5

motivate a primei instanțe, fapt confirmat prin extrasul din poșta electronica

anexat la materialele cauzei (f.d. 35).

Tatianei Glukhova, a depus motivarea cererii de apel, prin care a solicitat în

temeiul motivelor de fapt și de drept casarea integrală a hotărârii din 19 aprilie

2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, cu pronunțarea unei noi hotărâri

prin care să fie admisă acțiunea înaintată de Tatiana Glukhova și anume să fie

anulată decizia Biroului Migrație și Azil nr. 5286/22 DAI din 15 septembrie

2022, cu obligarea Direcției Azil și integrare din cadrul Biroului Migrație și

Azil la acordarea unei forme de protecție internațională reclamantei Tatiana

Glukhova, în temeiul art. 16 al Legii nr. 270 din 18 decembrie 2008 privind

azilul în Republica Moldova (f.d. 40/41).

relevă că instanța de apel întemeiat a considerat ca fiind în termen apelul depus

de avocata Ludmila Bolocan, în interesele Tatianei Glukhova, împotriva

hotărârii din 19 aprilie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL

cererea de apel depusă de avocata Ludmila Bolocan, în interesele Tatianei

Glukhova și s-a menținut hotărârea din 19 aprilie 2023 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Rîșcani (f.d.52; 53/63).

art.16, art. 17 alin. (1), art.41, art.42, art.43, art. 44, art.45 din Legea privind

azilul în Republica Moldova nr. 270 din 18 decembrie 2008, în coraport cu

materialele dosarului și criticile formulate în cererea de apel a ajuns la

concluzia că soluția primei instanțe privind respingerea acțiunii, este justă și

legală, aceasta având la bază cumulul dovezilor administrate în cadrul

dezbaterilor judiciare, cărora le-a fost dată aprecierea juridică cuvenită, iar de

către apelant nu au fost prezentate careva probe suplimentare în vederea

demonstrării netemeiniciei concluziilor invocate de prima instanță în hotărârea

motivată.

potrivit pct. 51 din Manualul UNHCR privind proceduri și criterii de acordare

a statutului de refugiat în baza Convenției de la Geneva din 1951 cu privire la

statutul refugiaților, nu există o definiție universală acceptată a „persecuției”,

iar diferitele tentative de a formula o astfel de definiție au avut un succes

limitat. Din Articolul 33 al Convenției din 1951, se poate deduce că o

amenințare a vieții sau a libertății pe motiv de rasă, religie, naționalitate, opinie

politică sau apartenență la un anumit grup social constituie întotdeauna

persecuție. Alte violări grave ale drepturile omului din aceleași motive - vor

constitui, de asemenea, persecuție.

6

stabilit că la evaluarea elementului subiectiv s-au luat în considerație

aserțiunile solicitantului de azil, unde s-a reținut că acesta nu dorește să revină

în țara de origine, deoarece se teme pentru viața personală și nu este de acord

cu ideologia partidului de guvernământ.

privind proceduri și criterii de acordare a statutului de refugiat în baza

Convenției de la Geneva din 1951 cu privire la statutul refugiaților, prevede

că: „Elementului temere - care este o situație de spirit și o condiție subiectivă

- îi este adăugat calificativul „bine întemeiat”. Deci, rezultă că statutul de

refugiat nu este determinat doar de simpla existență a unei stări de spirit a celui

în cauză, ci și de situația obiectivă pe care se bazează aceasta. Termenul

„temeri bine întemeiate” conține deci atât un element subiectiv cît și unul

obiectiv, iar pentru determinarea existenței unei temeri bine întemeiate trebuie

luate în considerație ambele elemente”.

necesar să se evalueze declarațiile făcute de solicitant. Însă, declarațiile

solicitantului nu pot fi considerate în abstract, ci trebuie analizate în contextul

unor situații concrete, iar cunoașterea condițiilor din țara de origine a

solicitantului este indispensabilă.

luat în considerare faptul că solicitantul de azil nu a stabilit într-o măsură

rezonabilă că rămânerea sa în continuare în țara de origine, ar deveni

intolerabilă pentru sine din motivele enunțate în definiția refugiatului, sau că

ar deveni intolerabilă din aceleași motive dacă s-ar întoarce acolo, respectiv

Biroul Migrație și Azil a concluzionat că nu rezultă existența unei temeri bine-

întemeiate.

nici un motiv imperios de temere, or, analizând motivele invocate de către

solicitanta de azil ce ține de motivul părăsirii țării de origine și solicitării

azilului, s-a conchis că aceasta nu a individualizat nici o temere rezonabilă,

fapt ce a dus la concluzia de nu impune examinarea elementului dat.

general, o persoană nu și-ar abandona casa și țara decât constrânsă de motive

imperioase, exceptând situațiile în care ea o face în căutarea aventurii sau pur

și simplu ca să vadă lumea. Pot exista multe motive de constrângere care sunt

imperioase și care pot fi înțelese, dar numai un motiv a fost desemnat drept

criteriu al calității de refugiat. Expresia „în urma unei temeri bine întemeiate

de a fi persecutată” - pentru motivele menționate în definiție, prin indicarea

unor motive specifice în mod automat ca toate celelalte motive de a se refugia

să devină irelevante pentru definiție. Aceasta exclude, deci, persoanele care

sunt victime ale foametei sau ale dezastrelor naturale, cu excepția cazului când

7

ele au totodată temeri bine întemeiate de a fi persecutate pentru unul din

motivele prevăzut.

solicitantul de azil nu a individualizat nici o acțiune care ar fi îndreptată asupra

sa, ce ar prezenta un pericol pentru viața personală. Dânsa a relevat în cadrul

interviului despre faptul că dorește să rămână în Republica Moldova să

locuiască cu concubinul său, care este cetățean al RM. La moment în Rusia are

probleme mari cu locuința, nu are unde trăi, acolo este greu de angajat la

serviciu.

menționa faptul că pct. 22 din Manualul UNHCR privind proceduri și criterii

de determinare a statutului de refugiat în baza Convenției de la 1951 cu privire

la statutul refugiaților, prevede că: „statutul de refugiat se aplică și oricărei

persoane care datorită agresiunii externe, ocupației, dominației străine fie într-

o parte a teritoriului fie în întreaga țară de origine sau a cărei cetățenie o are,

este obligată să părăsească locul de reședință obișnuită pentru a căuta refugiu

într-un alt loc din afara țării sale de origine sau a cărei cetățenie o are”. La baza

definiției date rezultă că, solicitantul de azil nu a identificat nici un motiv de

agresiune, dominație străină sau existența unor evenimente care au tulburat

ordinea publică în țara de origine; nu are nici un motiv de temere, mai mult ca

atât s-a bazat și a relatat informații destul de neclare.

Integrare din cadrul Biroului Migrație și Azil a constatat că solicitantul de azil

a părăsit țara de origine în mod legal, având tangență directă cu autoritățile de

stat, ceea ce constată faptul că reclamanta nu se afla în vizorul autorităților din

țara de origine și nu este urmărit de către aceștia.

cadrul Biroului Migrație și Azil a concluzionat că temerea solicitantului de azil

cu privire la cererea de azil, nu este întemeiată din punct de vedere subiectiv și

obiectiv. Or, din analiza conceptului fundamental de temere bine întemeiată de

persecuție, sub aspectul celor două elemente care îl compun, elementul

subiectiv și cel obiectiv, nu rezultă existența unei temeri sau a unei probabilități

de persecute în sensul Convenției din 1951.

Integrare din cadrul Biroului Migrație și Azil corect a concluzionat că cererea

dnei Tatiana Glukhova nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 17 alin. (1)

din Legea nr. 270 din 18 decembrie 2008 privind azilul în Republica Moldova.

prevederile art. 42 din Legea nr. 270 din 18 decembrie 2008 privind azilul în

Republica Moldova, la soluționarea cererilor de azil, autoritățile competente

investighează din oficiu orice împrejurare de fapt și de drept care ar putea

conduce la soluționarea cauzei chiar dacă împrejurarea nu a fost invocată sau

menționată expres în cererea de azil sau în plângere.

8

Legea nr. 270 din 18 decembrie 2008 privind azilul în Republica Moldova, a

reținut că protecția umanitară se acordă străinului care nu îndeplinește

condițiile pentru recunoașterea statutului de refugiat, dar în a cărui privință

există motive serioase și întemeiate de a crede că, în cazul în care ar fi trimis

în țara sa de origine, ar fi supus unui risc real de a suferi vătămările grave

definite la art. 45 alin. (3) și nu poate sau, ca urmare a acestui risc, nu dorește

să obțină protecția respectivei țări.

Convenția împotriva torturii și altor pedepse și tratamente cu cruzime, inumane

sau degradante, adoptată la New York la 10 decembrie 1984, ratificată de

Republica Moldova la data de 31 mai 1998, termenul „tortură” desemnează

orice act prin care se provoacă unei persoane, cu intenție, o durere sau suferințe

puternice, de natură fizică sau psihică, în special cu scopul de a obține, de la

această persoană sau de la o persoană terță, informații sau mărturisiri, de a o

pedepsi pentru un act pe care aceasta sau o terță persoană 1-a comis sau este

bănuită că 1-a comis, de a o intimida sau de a face presiune asupra unei terțe

persoane, sau pentru orice alt motiv bazat pe o formă de discriminare, oricare

ar fi ea, atunci când o asemenea durere sau suferință sunt provocate de către

un agent al autorității publice sau orice altă persoană care acționează cu titlu

oficial, sau la instigarea sau cu consimțământul expres sau tacit al unor

asemenea persoane.

argumentele apelantei precum că hotărârea primei instanțe urmează a fi casată,

deoarece concluziile expuse în hotărâre sunt în contradicție cu circumstanțele

cauzei. Or, analizând conținutul hotărârii contestate, instanța de apel a reținut

că hotărârea primei instanțe este una legală, motivată și bine argumentată,

făcând referire la normele de drept material și procedural, dând o apreciere

probelor prezentate de către părți, determinând circumstanțele care au

importanță pentru soluționarea cauzei, apreciind corect caracterul raportului

juridic dintre părți, aplicând legea aplicabilă soluționării cauzei și

admisibilitatea acțiunii, având o motivație și o analiză clară.

apelantă în susținerea poziției sale, nu pot fi reținute de instanța de apel,

deoarece se combat cu cele invocate mai sus și se referă la circumstanțele care

au fost constatate și elucidate pe deplin de prima instanță, având la bază

cumulul de probe, care au fost administrate și apreciate cu respectarea

normelor de drept procedural și susținute de normele de drept material.

apelantei sunt nefondate și combătute integral prin concluziile relatate supra,

în speță lipsind temeiuri legale pentru casarea hotărârii contestate, și drept

urmare a conchis că apelul declarat este integral nefondat și pasibil de a fi

respins.

9

51. EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS

Ludmila Bolocan, acționând în interesele Tatianei Glukhova a depus cerere de

recurs împotriva deciziei din 10 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău,

prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și a

hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi decizii prin care să fie admisă

acțiunea înaintată de Tatiana Glukhova și anume să fie anulată decizia Biroului

Migrație și Azil nr. 5286/22 DAI din 15 septembrie 2022, cu obligarea

Direcției Azil și Integrare din cadrul Biroului Migrație și Azil la acordarea unei

forme de protecție internațională reclamantei Tatiana Glukhova, în temeiul art.

16 al Legii nr. 270 din 18 decembrie 2008 privind azilul în Republica Moldova

(f.d. 69/73).

invocate pe parcursul examinării cauzei în prima instanță și instanța de apel,

suplimentar invocându-se că instanțele de judecată ierarhic s-au limitat la o

analiză de ansamblu a circumstanțelor pricinii care a condus la formarea

convingerii că lipsește riscul, precum ar fi, existența unei condamnări la

pedeapsă capitală sau existența pericolului execuției de tortura sau tratamentele

ori pedepsele inumane sau degradante solicitantei în țara sa de origine;

amenințarea gravă și individuală la viața sau la integritatea corporală a unui

civil din motive de violență generalizată în situații de conflict internațional sau

intern în privința lui Tatianei Glukhova.

de situația în care se află solicitantul de azil până la părăsirea țării de origine și

nu a analizat circumstanțele prin prisma art.48 alin.(1) și (2) din Legea

nr.270/2008 privind azilul în Republica Moldova care statuează că, la

evaluarea temerii bine întemeiate de persecuție sau a riscului real de a fi supus

unor vătămări grave, autoritățile competente trebuie să se bazeze atît pe

evenimente care au avut loc anterior părăsirii țării de origine, cât și pe cele care

s-au desfășurat ulterior părăsirii țării sale de origine. O temere bine întemeiată

de persecuție sau un risc real de a fi supus unor vătămări grave se poate baza

pe acțiuni exercitate de solicitant după părăsirea țării de origine, în special în

cazul în care s-a stabilit că acțiunile respective constituie expresia și

continuarea convingerilor sau a orientărilor pe care le avea în țara de origine.

trimitere la prevederile art.45 din Legea nr.270/2008 privind azilul în

Republica Moldova, însă fără o argumentare în ce mod este aplicabilă speței,

or, de fapt vine în contradicție cu circumstanțele reale care sunt la momentul

examinări cauzei în ordine de apel, în Federația Rusă.

un control eficient al încălcării dreptului discreționar de către Direcției Azil și

Integrare din cadrul Biroului Migrație și Azil la examinarea cererii solicitantei

de azil, or, timp cât în Federația Rusă există violări ale drepturilor omului,

10

Tatiana Glukhova beneficiază de beneficiul dubiului și urmeze să acceadă la o

formă de protecție pe teritoriul Republicii Moldova în conformitate cu art. 16

al Legii 270 din 18 decembrie 2008 cu privire la azil.

unui proces echitabil în ordine de recurs, a expediat prin intermediul poștei

electronice, pentru notificare în adresa Inspectoratului General pentru

Migrațiune al MAI al RM, copia cererii de recurs depusă de avocata Ludmila

Bolocan, în interesele Tatianei Glukhova, împotriva deciziei din 10 octombrie

2023 a Curții de Apel Chișinău, fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta

electronică anexată la materialele dosarului (f.d.78/79).

copia cererii de recurs, intimatul nu și-a valorificat dreptul procedural respectiv

și nu a depus referință, prin care să-și expună opinia referitor la cererea de

recurs depusă de avocata Ludmila Bolocan, în interesele Tatianei Glukhova,

împotriva deciziei din 10 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău.

LEGISLAȚIA RELEVANTĂ

„(1) Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi

contestate cu recurs.”

„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la

pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”

,,(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată

este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea

recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c)

hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; d)

hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit

nerezonabilă a probelor; e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv; f) instanța nu a

fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței

jurisdicționale.

(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost

invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.

(3) Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie pentru

instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit.d) sau a

cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare.

La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare pot fi

prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost reclamate de

către instanța de judecată contrar prezentului cod.”

,,(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs.

Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă.

Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele

11

și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și

se comunică părților.

Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. h) că, recursul se declară inadmisibil în

special când recursul este vădit neîntemeiat.”

MOTIVAREA INSTANȚEI

Curții Supreme de Justiție reține că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat

decizia contestată la 10 octombrie 2023 (f.d.52)

fost notificată participanților la proces, prin intermediul poștei electronice la

11 decembrie 2023, fapt confirmat prin extrasul din poșta electronică anexat la

materialele cauzei (f.d.64).

menționează că avocata Ludmila Bolocan, acționând în interesele Tatianei

Glukhova, s-a conformat prevederilor legale și a depus cererea de recurs în

termenul prevăzut de art. 245 din Codul administrativ.

menționează că din analiza prevederilor art. 2451 din Codul administrativ,

rezultă că admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului urmează să însușească

în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele

pre citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de

recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

Justiție reține că Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv

al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor

veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să

răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții

de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex

officio a erorilor de drept.

trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare

convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În

consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă

la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării

testului și filtrului de admisibilitate

avocata Ludmila Bolocan, în interesele Tatianei Glukhova, nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ, deoarece se referă la

dezacordul recurentului cu soluția pronunțata de către instanța de apel și nu

relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept

material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe

12

aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate.

recursul depus de avocata Ludmila Bolocan, în interesele Tatianei Glukhova,

conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cererea de chemare

în judecată, care au fost analizate de către instanța de apel, fiind apreciate în

mod corespunzător. În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului

recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei

în prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în

sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera

netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 2451 din Codul administrativ.

fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe

care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu

doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci

expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții,

instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

implică determinarea greșelilor imputate Curții de apel și o minimă

argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care

se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea

pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către

instanța de apel, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea

unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control

efectuat din oficiu.

admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale

a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și

interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios

administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont

pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230].

Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât

prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură

în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei,

13

pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât

pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în

sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest

sistem (a se vedea cauza Botten vs. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO,

procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică

doar chestiuni de drept, 7 și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele

articolului 6 § 1 (a se vedea cauza Helmers vs. Suediei 09 octombrie 1991, §

31, Seria A, nr. 212-A).

din Codul administrativ,

COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,

Declară inadmisibil recursul depus de avocata Ludmila Bolocan, în

interesele Tatianei Glukhova.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte Stela Procopciuc

Judecători Ion Malanciuc

Diana Stănilă

14