3ra-613/25 — anularea actului administrativ individual defavorabil si obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea actului administrativ individual defavorabil si obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil
- Temei legal
- Recursul este vădit neîntemeiat, în temeiul art. 246 alin. 2 lit. h din Codul administrativ. Dezacordul recurentului cu decizia instantei de apel nu constituie un temei de casare a ei
3ra-613/25 — anularea actului administrativ individual defavorabil si obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursurilor depuse de către Azghani
Azar, reprezentată de avocații Găină Natalia și Negru Cristina,
în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată
depusă de Azghani Azar împotriva Inspectoratului General pentru Migrație
cu privire la anularea actului administrativ individual defavorabil și
obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil,
împotriva deciziei din 25 iunie 2025 a Curții de Apel Centru,
(Dosarul nr. 3ra-613/25
NR. PIGD 2-24133528-01-3ra-20082025)
Recursul este vădit neîntemeiat, în temeiul art. 246 alin. (2) lit. h) din Codul
administrativ. Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu
constituie un temei de casare a ei.
Au examinat anterior cauza judecătorii:
Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, jud. I. Barbacaru
Instanța de apel: Curtea de Apel Centru, jud. G. Mîra, V. Sîrbu, A. Cașcaval
21 noiembrie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursurilor depuse de
către Azghani Azar, reprezentată de avocații Găină Natalia și Negru
Cristina,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Gheorghe Stratulat,
Ion Munteanu, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 22 noiembrie 2024, Azghani Azar a depus în adresa instanței cerere
de chemare în judecată împotriva Inspectoratului General pentru
Migrație cu privire la anularea actului administrativ individual
defavorabil și obligarea emiterii actului administrativ individual
favorabil.
În motivarea cererii de chemare în judecată s-a menționat că,
reclamanta a participat la protestele organizate în fața Ambasadei
Iranului din or. Istanbul, Turcia, nu susține politica actualei guvernării
din Iran, iar din aceste motive nu poate să revină în Iran.
Evidențiază că, apreciază ca fiind neîntemeiat conceptul reținut de
Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova, Biroul migrației
și apatrid, că situația din țara de origine a reclamantei nu prezintă un
pericol pentru viața și securitatea acesteia în cazul întoarcerii în țara de
origine.
Invocă faptul că, nu poate să se întoarcă în Iran, deoarece are frică
pentru viață și nu se simte în siguranță.
Susține că, toate persoanele care fug din țara lor de origine din cauza
persecuțiilor sau a unor vătămări grave au dreptul să solicite protecție
internațională. Azilul este un drept fundamental, iar acordarea lui
persoanelor care îndeplinesc criteriile stabilite în Convenția de la
Geneva din 1951 privind statutul refugiaților constituie o obligație
internațională pentru Statele-Părți, printre care se numără și statele
membre ale UE. UE a încorporat condițiile care trebuie îndeplinite
pentru a beneficia de protecție internațională în propriul său corpus
juridic și a extins conceptul, creând o categorie suplimentară de
beneficiari ai protecției internaționale pe lângă refugiați, și anume
beneficiarii protecției subsidiare.
Notează că, după evenimentele indicate în interviul din 21 octombrie
2024, acasă la reclamantă în Iran, unde locuiesc părinții solicitantei de
azil, au fost colaboratorii de poliție, după vizita cărora situația ei s-a
agravat. Faptul că, colaboratorii de poliție o caută, demonstrează
1
temeinicia cererii prin care Azghani Azar solicită azilul pe teritoriul
Republicii Moldova.
Precizează că, în interviu nu este indicată nici o îndoială că,
reîntoarcerea solicitantei de azil în țara ei de origine prezintă pericol
atât pentru viața, cât pentru și securitatea acesteia.
Mai invocă faptul că, la moment, din surse internaționale se confirmă
numărul record de execuții a condamnaților în Iran.
Conchide că, nu au fost elucidate toate faptele invocate de către
reclamantă în interviu, mai mult ca atât, de către IGM i-a fost adresată
întrebarea dacă ultima poate demonstra cu probe cele relatate în
interviu, însă nu au întrebat-o și nu au elucidat care probe pot demonstra
temeinicia solicitării protecției Republicii Moldova.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 219 din Codul
administrativ, art. 16, 17, 19 din Legea nr. 270-XVI din 18.12.2008
privind azilul în Republica Moldova.
Având în vedere circumstanțele de fapt și de drept menționate, solicită
anularea deciziei nr. 6669/24/DAA din 06 noiembrie 2024 și acordarea
protecției umanitare în conformitate cu art. 19 din Legea nr. 270-XVI
din 18.12.2008 privind azilul în Republica Moldova.
POZIȚIA INSTANȚEI DE FOND
Prin hotărârea din 23 ianuarie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Rîșcani, acțiunea s-a respins ca fiind neîntemeiată.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 25 ianuarie 2025, Azghani Azar, reprezentată de avocatul Negru
Cristina, a depus cerere de apel împotriva hotărârii din 23 ianuarie 2025
a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, iar la 19 martie 2025 Azghani
Azar a depus motivarea apelului, prin care s-a solicitat casarea hotărârii
din 23 ianuarie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani și emiterea
unei decizii noi de admitere integrală a acțiunii.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 25 iunie 2025 a Curții de Apel Centru, s-au respins
apelurile declarate de avocații Negru Cristina și Găină Natalia în
interesele lui Azghani Azar și s-a menținut hotărârea din 23 ianuarie
2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.
Pentru a decide astfel, cu referire la aspectul elucidat în acțiunea
înaintată și în cererea de apel, în sensul că reclamantă/apelantă are
teama pentru viața și libertatea sa, deoarece în anul 2022 ar fi participat
la protestele organizate în fața Ambasadei Iranului din or. Istanbul,
Turcia, nu susține politica actualei guvernări din Iran, și, respectiv a
2
postat viziunile sale politice pe rețele de socializare, instanța de apel a
menționat că, acesta nu poate fi privit prin prisma condițiilor art. 45 din
Legea nr. 270/2008 privind azilul în Republica Moldova.
De altfel, potrivit pct. 80 din Manualul UNHCR privind proceduri și
criterii de acordare a statutului de refugiat în baza Convenției de la
Geneva din 1951 cu privire la statutul refugiaților, a avea opinii diferite
de cele ale guvernului nu înseamnă în sine un motiv pentru a cere statut
de refugiat, ci solicitantul trebuie să demonstreze că se teme de
persecuție datorită acestor opinii. Acesta presupune că solicitantul are
opinii netolerate de autoritățile, opinii ce sunt critice la adresa politicii
sau a metodelor utilizate.
De asemenea, în Manual se menționează că, solicitantul care afirmă că
se teme de persecuție din cauza opiniei politice trebuie să demonstreze
că autoritățile din țara de origine îi cunoșteau opiniile înainte de părăsire
a țării.
Instanța de apel a evidențiat că, reieșind din dispozițiile legale enunțate,
raportate la circumstanțele cauzei, Completul specializat a apreciat că,
la caz, Azghani Azar nu a justificat iminența persecutării sale în țara de
origine pe principiile stabilite de lege pentru acordarea azilului din
partea unor agenții de persecuție sau vătămări grave.
Mai mult ca atât, la stabilirea persecuției „datorită opiniei politice”
trebuie de atras atenția asupra personalității solicitantului și opinia sa
politica, or, la caz stabilit că solicitantul de azil nu a fost о personalitate
politică sau să desfășoare careva activități politice, și era doar simplu
simpatizant.
De altfel, apelanta nu a demonstrat cu probe veridice că partidul de
guvernământ, sau membrii acestuia, o persecută sau aplică presiuni
asupra acesteia.
Totodată, deși apelanta a susținut că este opozant al actualei guvernări
din Iran, iar prin prisma faptului dat, siguranța sa este amenințată,
instanța de apel a remarcat faptul că Azghani Azar s-a aflat în Turcia și
a părăsit legal țara, având contacte directe cu autoritățile statale, iar
persecuții din partea subiecților Iranieni în Turcia, nu a reclamat.
Aceste circumstanțe indică faptul că, reclamanta nu se afla în atenția
autorităților ca o persoană considerată periculoasă pentru ordinea
publică sau securitatea națională, iar declarațiile solicitantului de azil cu
privire la temerea sa bazată pe „opinia politică” sunt considerate
irelevante, or, potrivit pct. 106 din Manualul UNHCR privind proceduri
și criterii de acordare a statutului de refugiat în baza Convenției de la
Geneva din 1951 cu privire la statutul refugiaților, prevede că: Ori de
3
câte ori este posibil, protecția națională are prioritate față de protecția
internațională.
De asemenea, instanța de apel a menționat că, în vederea admiterii
cererii de azil este necesară efectuarea unei aprecieri individuale, în care
solicitantul să demonstreze că există justificarea temerilor sale de
persecuție. La fel, trebuie stabilită o legătură cauzală între actele de
persecuție la care se presupune că a fost supus solicitantul de azil și
decizia sa de a fugi din țară, iar în cazul în care nu se poate stabili
această legătură este dificil de apreciat că acesta are nevoie de protecția
unui alt stat.
Cu toate acestea, faptele descrise în acțiune și apel, precum că Azghani
Azar este căutată de colaboratorii poliției în Iran, acasă la părinți, în
legătură cu ideologiile sale politice, nu au fost confirmate.
Mai mult, reflectând asupra argumentelor apelantei cu privire la
numărul record de execuții a condamnaților în Iran rezultând din surse
internaționale - DIGI24, gsp. ro, instanța de apel a subliniat că, potrivit
aceleiași surse de probare (presa internațională - deathpenaltyinfo.org),
numărul mare de execuții din Iran nu vizează doar protestatarii
opoziției, or, aproximativ jumătate dintre execuții au avut ca temei
infracțiuni legate de droguri. Totodată, potrivit Human Rights Watch,
în luna februarie 2025, un val de execuții a fost asociat cu tensiunile în
relația Iran–Israel.
Astfel în condițiile în care numărul total al condamnărilor din Iran nu
ține doar de latura politică după cum prezintă apelanta și dat fiind faptul
că din materialele cauzei nu rezultă că Azghani Azar este personal
vizată (membru al protestelor, lider, activist), că suferă persecuție reală
(riscul de detenție arbitrară, tratament abuziv, restricții la libertăți,
tortură etc) și că riscul nu este pur generalizat, instanța de apel a
constatat că este corectă concluzia primei instanțe cu privire la
legalitatea actului administrativ contestat.
Cu privire la motivele invocate în apel, instanța de apel a reținut că, în
raport cu Azghani Azar, nu s-au constatat temeri bine întemeiate și
justificate de a fi persecutată, or, cele invocate de către solicitant, nu
constituie acte de persecuție așa cum este reglementată în legislația
națională, fapt ce duce la neimpunerea examinării a elementului
obiectiv. Suplimentar, în detrimentul obligațiilor sale procedurale,
solicitantul nu a putut demonstra de către cine anume este intimidată în
țara de origine, or aspectele expuse atât în cererea de chemare în
judecată, cât și în cererea de apel, poartă un caracter de ordin general.
Prin urmare, instanța de apel a constatat temeinicia și legalitatea
deciziei Inspectoratului General Pentru Migrație nr. 6669/24/DAA din
06 noiembrie 2024 cu privire la respingerea cererii de azil, or Azghani
4
Azar nu a dovedit faptul că a fost și poate fi supusă persecuției în țara
de origine pe motive politice, că există riscul real de a fi supusă unor
vătămări grave, respectiv, în privința sa nu sunt întrunite condițiile
legale pentru acordarea unei forme de protecție prevăzute de art. 16 din
Legea nr. 270 din 18 decembrie 2008 privind azilul în Republica
Moldova.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 06 august 2025, Azghani Azar, reprezentată de avocatul Găină
Natalia, a depus în adresa Curții Supreme de Justiție cerere de recurs
împotriva deciziei din 25 iunie 2025 a Curții de Apel Centru, prin care
s-a solicitat casarea integrală a deciziei din 25 iunie 2025 a Curții de
Apel Centru și trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel,
deoarece eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de
recurs.
În motivarea recursului au fost reiterate circumstanțele invocate
anterior la examinarea cauzei în prima instanță și instanța de apel, fiind
notat faptul că, Azghani Azar nu a fost citată pentru ședința din 25 iunie
2025.
În drept, s-au invocat prevederile art. 191, 244, 245, 2451 din Codul
administrativ.
Totodată, la 15 august 2025, Azghani Azar, reprezentată de avocatul
Negru Cristina, a depus în adresa Curții Supreme de Justiție cerere de
recurs împotriva deciziei din 25 iunie 2025 a Curții de Apel Centru, prin
care s-a solicitat casarea integrală a deciziei din 25 iunie 2025 a Curții
de Apel Centru și emiterea unei decizii noi de admitere integrală a
acțiunii.
În motivarea recursului au fost reiterate circumstanțele invocate
anterior la examinarea cauzei în prima instanță și instanța de apel.
În drept, s-au invocat prevederile art. 93, 123, 195, 219 din Codul
administrativ și art. 118, 121, 122 din Codul de procedură civilă.
La 20 august 2025, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa
intimatului copiile recursurilor declarate în interesele lui Azghani Azar,
fiindu-i explicat dreptul de a depune referință.
La 29 august 2025, Inspectoratul General pentru Migrație a depus
referința, prin care a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244 alin. (1) din Codul administrativ:
„(1) Hotărîrile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de
apel pot fi contestate cu recurs.”
5
Art. 245 din Codul administrativ:
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la
pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt
termen.”
Art. 2451 alin. (1) și (3) din Codul administrativ:
„(1) Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței
uniforme a Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;
e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu
încălcarea competenței jurisdicționale.
(3) Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie
pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1)
lit.d) sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după
trimitere la rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă
anterior la rejudecare pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite
nejustificat sau nu au fost reclamate de către instanța de judecată contrar prezentului
cod.”
Art. 246 alin. (1) din Codul administrativ:
„(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de
recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere
irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar
faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web
oficială a Curții Supreme de Justiție și se comunică părților.”
Art. 246 alin. (2) lit. h) din Codul administrativ:
„(2) Recursul se declară inadmisibil în special cînd:
h) recursul este vădit neîntemeiat.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de declarare a recursurilor, Completul de judecată
al Curții Supreme de Justiție menționează că, recursurile depuse de
către Azghani Azar, reprezentată de avocații Găină Natalia și Negru
Cristina, a fost înaintat în termen. Or, decizia integrală din 25 iunie 2025
a Curții de Apel Centru, i-a fost comunicată recurentului și avocatului
acestuia la 13 august 2025, iar cererile de recurs au fost depuse în adresa
Curții Supreme de Justiție la 06 august 2025 și 15 august 2025, adică în
interiorul termenului de două luni, prevăzut de art. 245 din Codul
administrativ.
6
Examinând admisibilitatea recursurilor declarate în raport cu actele
cauzei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată
inadmisibilitatea acestora, din următoarele motive.
Din analiza prevederilor art. 2451 – 246 din Codul administrativ rezultă
că, admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, urmează să
însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a
unui control de legalitate veritabil, bazat pe temeiuri concludente și
serioase. Astfel, normele pre citate oferă un drept exclusiv al instanței
de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare
suficient de serioasă.
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul
nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din
perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept
procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel
contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-
o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că, pentru a trece testul
de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În
consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se
referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea
rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că, motivele
de casare invocate în recursurile depuse de către Azghani Azar,
reprezentată de avocații Găină Natalia și Negru Cristina, nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ,
deoarece se referă la dezacordul recurentei cu soluția pronunțata de
către Curtea de Apel Centru și nu relevă interpretarea contrară a legii și
aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, sau că
aceasta ar fi arbitrară sau că s-ar baza în mod determinant pe aprecierea
vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a
deciziei recurate.
Completul de judecată menționează că, argumentul invocat în
susținerea cererii de recurs precum că, Azghani Azar nu a fost citată
pentru ședința din 25 iunie 2025, este neîntemeiat și urmează a fi
respins, or la actele dosarului se regăsește citația expediată la 12 iunie
2025 prin intermediul poștei electronice în adresa lui Azghani Azar și
avocatului Găină Natalia, care sunt corecte și coincid cu adresele de
email ale acestora (f. d. 77).
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că,
recursurile depuse de către Azghani Azar, reprezentată de avocații
7
Găină Natalia și Negru Cristina, conțin obiecții de fapt și de drept
similare celor expuse în cererea de chemare în judecată și cererea de
apel, care au fost analizate minuțios de către Curtea de Apel Centru,
fiind apreciate în modul corespunzător.
În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului
la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în
prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că,
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare,
în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a
învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ.
Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale
cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de
netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor.
Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față
de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor
pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o
hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci
implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Centru și o
minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea
probelor pe care se bazează aceste critici.
Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări
și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel, nu
echivalează cu un argument.
Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument,
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui
autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din
oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de justiție accentuează că,
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și
funcției legale a instanței judecătorești supreme, care constă, în special,
în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor
de contencios administrativ.
Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a
trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin
legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise
8
[Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei
(MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de
admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o
reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o
anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).
Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru
un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).
Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor
în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile
speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea
procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic
superioare în acest sistem (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie
1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39).
La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la
admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de
drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6
(a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A,
nr. 212-A).
În circumstanțele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme
de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibile recursurile
depuse de către Azghani Azar, reprezentată de avocații Găină Natalia
și Negru Cristina împotriva deciziei din 25 iunie 2025 a Curții de Apel
Centru.
Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 230 și 246 din Codul
administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI
Declară inadmisibile recursurile depuse de către Azghani Azar,
reprezentată de avocații Găină Natalia și Negru Cristina împotriva deciziei
din 25 iunie 2025 a Curții de Apel Centru.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Gheorghe Stratulat
Ion Munteanu
9