3ra-999/22 — Contestara actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- Contestara actului administrativ
- Temei legal
- Pe durata starii de urgenta, in functie de gravitatea situatiei ce a determinat instituirea acesteia, poate fi restrans, daca este cazul, exercitiul unor drepturi sau libertati ale cetatenilor in conformitate cu art.54 din Constitutie, art.5 alin. 1 din Legea nr.212-2004
3ra-999/22 — Contestara actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2026)
D E C I Z I E
cu privire la respingerea recursului depus de LTD „Komaksavia Airport
Invest”,
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de LTD „Komaksavia Airport Invest” împotriva Comisiei
pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova privind anularea pct.35
din Dispoziția Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova
nr.2 din 25 februarie 2022,
împotriva hotărârii din 7 iulie 2022 a Curții de Apel Chișinău
(Dosarul nr. 3ra-999/22
NR. PIGD 22-22029103-01-3ra-28092022)
Pe durata stării de urgență, în funcție de gravitatea situației ce a determinat
instituirea acesteia, poate fi restrâns, daca este cazul, exercițiul unor drepturi
sau libertăți ale cetățenilor în conformitate cu art.54 din Constituție; art.5
alin.(1) din Legea nr.212/2004
Curtea de Apel Chișinău, jud. Gh. Mîra, Gr. Dașchevici, A. Bostan
18 februarie 2026
Textul corespunde originalului
examinând în lipsa părților recursul depus de LTD „Komaksavia
Airport Invest”
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Oxana Parfeni,
Diana Stănilă, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 1 martie 2022, LTD „Komaksavia Airport Invest” a depus cerere
de chemare în judecată împotriva Parlamentului Republicii Moldova și
Comisia pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova solicitând:
- anularea art. 2 pct. 15 din Hotărârea Parlamentului nr. 41 din 24 februarie 2022
privind declararea stării de urgență, în partea sintagmei ce-1 vizează pe reclamant
- „modificarea procedurii de numire în funcție și de destituire a conducătorilor
agenților economici”;
- anularea pct. 35 din Dispoziția Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii
Moldova nr. 2 din 25 februarie 2022, adoptată sub imperiul unei prevederi
normative lovită de nulitate - art. 2 pct. 15 din Hotărârea Parlamentului nr. 41 din
24 februarie 2022 privind declararea stării de urgență, în partea sintagmei -
„modificarea procedurii de numire în funcție și de destituire a conducătorilor
agenților economici”, precum și cu depășirea limitelor drepturilor acordate prin
numita prevedere.
În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, LTD „Komaksavia
Airport Invest” este actualmente unul din cei 2 asociați ai SC „Avia Invest”
SRL care la moment deține 95 % cotă parte din capitalul social al acestei
societăți comerciale. Corespunzător, cota-parte de 5 % din capitalul social al
SC „Avia Invest” SRL, aparține OAO „Khabarovsky Airport”.
Subliniază că SC „Avia Invest” SRL gestionează activele ÎS
„Aeroportul International Chișinău” și a terenului aferent acestuia pe o
perioadă de 49 ani, în temeiul contractului de concesiune nr. 4/03 din 30
august 2013 încheiat între Agenția Proprietății Publice, în calitate de
concedent și SRL „Avia Invest”, în calitate de concesionar, precum și
prestează servicii relevante la nivelul cerințelor și standardelor
internaționale, utilizatorilor aeroportului, pasagerilor și altor categorii de
utilizatori, inclusiv în baza relațiilor comerciale.
La 24 februarie 2022, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat
Hotărârea nr. 41 privind declararea stării de urgență pe întreg teritoriul
Republicii Moldova, pentru o perioadă de 60 de zile, având ca premisă
situația legată de securitatea regională și pericolul la adresa securității
naționale.
Potrivit art.2 pct.15 din Hotărârea Parlamentului nr. 41 din 24
februarie 2022 privind declararea stării de urgență: „Pe perioada stării de
1
urgență, Comisia pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova va emite
dispoziții în vederea punerii în executare a următoarelor măsuri: modificarea
procedurii de numire în funcție și de destituire a conducătorilor agenților
economici și ai instituțiilor publice”.
Ad litteram, prin teza I a art. 2 pct. 15 din Hotărârea Parlamentului nr.
41 din 24 februarie 2022 privind declararea stării de urgență, Comisia pentru
Situații Excepționale a fost investită cu competența de a modifica procedura
de numire în funcție și de destituire a conducătorilor agenților economici.
Respectiv, Comisiei pentru Situații Excepționale i s-a dat competența de a
interveni în latura reglementării unei noi proceduri de desemnare a
conducătorului unei societăți comerciale, fără a se indica la care categorie de
agenți economici se referă Hotărârea Parlamentului (cei în care statul deține
cotă parte și/sau cei privați).
La 25 februarie 2022, după ora 16:00, în mass-media a apărut
informația că dl Sergiu Chetraru a fost numit pe 25 februarie curent
administrator la SRL „Avia Invest”, pe perioada stării de urgență, după ce
Boris Salov a fost suspendat din această funcție. Decizia a fost adoptată în
cadrul ședinței Comisiei pentru Situații Excepționale, anunță ministrul
Infrastructurii și Dezvoltării Regionale, Andrei Spînu. Potrivit lui Andrei
Spînu, „hotărârea este dictată de importanța asigurării securității și ordinii
publice și ținând cont de rolul pe care îl are Aeroportul International Chișinău
în infrastructura avia a Republicii Moldova”.
De asemenea la 25 februarie 2022, după ora 22:00, Sergiu Chetraru s-
a prezentat la sediul SRL „Avia Invest” și invocând Dispoziția Comisiei
pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova, a anunțat despre faptul
că el a devenit administrator al SRL „Avia Invest”, având Dispoziția
Comisiei pentru Situații Excepționale în formă materializată, care nu era
semnată de către emitent, adică de Președintele Comisiei, Prim-ministrul
Natalia Gavriliță. Reprezentanții SRL „Avia Invest” au făcut o copie a
ultimei pagini a Dispoziției pe care o avea în formă materializată Sergiu
Chetraru, iar potrivit pct.35 se indică: „Prin derogare de la prevederile art.
70 al Legii nr.135/2007 privind societățile cu răspundere limitată, se numește
în calitate de administrator al SRL „Avia Invest” – dl. Sergiu Chetraru pentru
perioada stării de urgență dl. Sergiu Chetraru”.
La 26 februarie 2022, pe pagina web oficială a Guvernului Republicii
Moldova a fost publicată Dispoziția Comisiei pentru Situații Excepționale a
Republicii Moldova nr.2 din 25 februarie 2022.
Potrivit pct.35 din Dispoziția în cauză, s-a dispus: „Prin derogare de la
prevederile art. 70 al Legii nr.135/2007 privind societățile cu răspundere
limitată, se suspendă dl. Boris Salov din funcția de administrator al SRL
„Avia Invest” și se numește în calitate de administrator pentru perioada stării
de urgență dl. Sergiu Chetraru”.
2
Susține reclamantul că, textul pct.35 din Dispoziția Comisiei pentru
Situații Excepționale a Republicii Moldova nr.2 din 25 februarie 2022
publicată pe pagina web oficială a Guvernului diferă esențial de textul pct.35
prezentat de către Sergiu Chetraru în formă materializată pe data de 25
februarie 2022.
Consideră că art.2 pct.15 din Hotărârea Parlamentului nr. 41 din 24
februarie 2022 privind declararea stării de urgență, în partea sintagmei ce-1
vizează pe reclamant - „modificarea procedurii de numire în funcție și de
destituire a conducătorilor agenților economici”, reprezintă o ingerință în
drepturile asociaților unei societăți comerciale de a-și desemna
administratorul, în măsură în care prevederea în cauză este lipsită de claritate
și previzibilitate (nu este clar la care categorie de agenți economici se referă
Hotărârea Parlamentului - la cei în care statul deține cotă parte și/sau cei
privați), nefiind justificată din punct de vedere circumstanțial măsura
aplicată în latura pct.35 din Dispoziția Comisiei pentru Situații Excepționale
a Republicii Moldova nr.2 din 25 februarie 2022. Or, potrivit art.22 alin.(1)
lit. h) din Legea privind regimul stării de urgență, de asediu și de război,
nr.212/2004, pe durata stării de urgență, Comisia pentru Situații
Excepționale a Republicii Moldova are următoarele atribuții: stabilește
regimul special de folosire a spațiului aerian. De aceea, nu vede o justificare
plauzibilă de a fi numit un nou administrator al SRL „Avia Invest” în scopul
declarat, cel de asigurare a securității și ordinii publice, în măsura în care
există o altă măsură mai puțin repercursivă atribuită Comisiei pentru Situații
Excepționale, și anume: stabilirea unui regim special de folosire a spațiului
aerian.
La capitolul dat, reclamantul face referire la opinia Comisiei de la
Veneția, potrivit căreia experiența a arătat că cele mai grave încălcări ale
drepturilor omului tind să se producă anume în contextul unei situații de
urgență, or, statele pot fi predispuse, sub pretextul stării de urgență, să-și
folosească puterea de derogare în alte scopuri sau într-o măsură mai mare
decât este justificată de exigența situației (Opinia nr. 359/2005 cu privire la
protecția drepturilor omului în situațiile de urgență, CDL-AD(2006)015, §
12; Opinia nr. 838/2016 cu privire la proiectul legii constituționale a Franței
„Privind protecția Națiunii”, CDL- AD(2016)006, §§ 51, 71).
Indică reclamantul că, potrivit art.49 alin.(2) lit. a) din Legea nr.
135/2007 privind societățile cu răspundere limitată, dacă actul de constituire
nu prevede altfel, de competența adunării generale a asociaților țin: a)
desemnarea și eliberarea înainte de termen a administratorului. La caz,
Statutul SRL „Avia Invest” nu prevede derogări de la norma legală privind
investirea competenței unui alt organ de a desemna administratorul societății
decât Adunarea generală a asociaților.
În context, a mai menționat că, potrivit art.74 alin.(2) al Legii nr.
135/2007 privind societățile cu răspundere limitată, în scopul sustragerii de
3
la obligațiile asumate, nici societatea și nici terții nu sunt în drept să pună la
îndoială legalitatea desemnării administratorului sau a altei persoane cu drept
de reprezentare a societății dacă această desemnare a fost înregistrată la
organul înregistrării de stat.
De aceea, prin excluderea competenței adunării generale a asociaților
agentului economic de a-și desemna administratorul și atribuirea acestei
competențe Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova,
Parlamentul a comis o ingerință sau o limitare a posibilității asociatului
(asociaților) de a-și administra proprietatea sau activele, prin intermediul
organelor de conducere ale agentului economic desemnat anterior (în cazul
din speță, administratorul desemnat de asociați este Boris Salov), ceea ce
face incident art.46 din Constituție și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția
Europeană .
Susține reclamantul că, conceptul de legalitate și conceptul de
preeminență a dreptului într-o societate democratică reclamă ca măsurile
care afectează drepturile fundamentale să fie supuse, în anumite cazuri, unei
forme de proceduri în contradictoriu, în față unei autorități independente
competente să examineze motivele care au stat la baza aplicării măsurilor
limitative și probele relevante. De asemenea amintește că dreptul de
proprietate presupune ca orice ingerință în posesia nestingherită a bunurilor
să fie însoțită de garanții procedurale, care îi oferă persoanei sau entității
vizate posibilitatea rezonabilă de a-și prezenta cazul în față autorităților
responsabile, cu scopul de a contesta, în mod efectiv, măsurile care
interferează cu dreptul ei de proprietate, iar o atare garanție oferă
reclamantului LTD „Komaksavia Airport Invest”, ca deținător a 95 % cotă
parte din capitalul social al SRL „Avia Invest”, a cărui administrator a fost
schimbat în condiții de ilegalitate, de a contesta prin intermediul prezentei
acțiuni de control normativ, atât actul administrativ normativ de bază -
Hotărârea Parlamentului nr. 41 din 24 februarie 2022 privind declararea
stării de urgență, în partea ce ține de prevederea de la art.2 pct.15, cât și actul
administrativ normativ subsecvent al acestuia - Dispoziția Comisiei pentru
Situații Excepționale a Republicii Moldova nr.2 din 25 februarie 2022, în
partea ce ține de pct.35, considerându-le în primul rând disproporționate în
raport cu scopurile legitime declarate de autorități - asigurarea securității și
ordinii publice și garantarea administrării corespunzătoare a SC „Avia
Invest” SRL.
Menționează reclamantul că, în cazul din speță, prin suspendarea dlui
Boris Salov din funcția de administrator al SRL „Avia Invest” și numirea în
calitate de administrator pentru perioada stării de urgență a dlui Sergiu
Chetraru, interesul material al reclamantului „LTD „Komaksavia Airport
Invest”, ca deținător a 95 % cotă parte din capitalul social al SRL „Avia
Invest” de a gestiona activele ÎS „Aeroportul International Chișinău” și a
terenului aferent acestuia pe o perioadă de 49 ani, în temeiul contractului de
concesiune nr. 4/03 din 30 august 2013, este atins, în măsura în care
4
suspendarea dlui Boris Salov din funcția de administrator al SRL „Avia
Invest” își are originea într-o prevedere normativă afectată de claritate și
previzibilitate, dar în același timp, cu depășirea împuternicirilor stipulate în
teza I-a a art. 2 pct.15 din Hotărârea Parlamentului nr. 41 din 24 februarie
2022 privind declararea stării de urgență.
În dezvoltarea ultimei aserțiuni, subliniază că Comisia pentru Situații
Excepționale a fost investită prin art. 2 pct.15 din Hotărârea Parlamentului
nr. 41 din 24 februarie 2022 privind declararea stării de urgență, cu
competența de a modifica procedura de numire în funcție și de destituire a
conducătorilor agenților economici, nu însă de a-1 suspenda pe
administratorul desemnat de reclamant în loc să edicteze noi reglementări ale
procedurii de desemnare a conducătorului unei societăți comerciale, Comisia
pentru Situații Excepționale și-a arogat competența de a numi o persoană
agreabilă acesteia, urmare a suspendării din funcție a administratorului
desemnat prin votul reclamantului.
Având în vedere prevederea normativă contestată (art.2 pct.15 din
Hotărârea Parlamentului nr. 41 din 24 februarie 2022 privind declararea
stării de urgență) și ingerința incidentă asupra dreptului de proprietate al
asociaților societății comerciale, la caz, măsura de reglementare a folosinței
bunurilor (prin numirea administratorului agentului economic de către
autoritatea publică - Comisia pentru Situații Excepționale a Republicii
Moldova), litigiul în ansamblu intră în domeniul de aplicare al alin.(2) al art.
l din Protocolul nr. 1 la Convenție.
Deoarece transpunerea în practică a normei contestate - art.2 pct.15
din Hotărârea Parlamentului nr. 41 din 24 februarie 2022 privind declararea
stării de urgență, este realizată prin aplicarea în condiții neclare a posibilității
Comisiei pentru Situații Excepționale de a interveni în activitatea privată a
agentului economic (în lipsa cărorva criterii de acțiune a autorității publice
care ar servi drept garanție pentru agentul economic), fără o reglementare a
altor norme corespondente din acte normative aferente, consideră că există
un substrat suficient pentru a ajunge la concluzia că sintagma din art.2 pct.15
din Hotărârea Parlamentului nr. 41 din 24 februarie 2022 privind declararea
stării de urgentă, ce-1 vizează pe reclamant - ,,modificarea procedurii de
numire în funcție și de destituire a conducătorilor agenților economici”, este
lipsită de claritate și previzibilitate. În special, standardul calității legii este
afectat prin omisiunea de a stabili în mod expres la care categorie de agenți
economici se referă Hotărârea Parlamentului (cei în care statul deține cotă
parte și/sau cei privați). Prin urmare, ingerința asupra dreptului de proprietate
nu este prevăzută de lege.
Reține reclamantul că, art.2 pct. 15 din Hotărârea Parlamentului nr. 41
din 24 februarie 2022 privind declararea stării de urgență transpune mot-a-
mot prevederea de la art.20 lit. g) al Legii privind regimul stării de urgență,
de asediu și de război, nr.212/2004, care prevede că, pe durata stării de
5
urgență, în funcție de situația concretă, pot fi aplicate următoarele măsuri:
modificarea procedurii de numire în funcție și de destituire a conducătorilor
agenților economici și ai instituțiilor publice. Întrucât Hotărârea
Parlamentului este un act normativ inferior legii organice, Hotărârile
Parlamentului în domeniul de referință au menirea de a acoperi întreaga
problematică a relațiilor sociale ce constituie obiectul de reglementare.
Atenționează reclamantul că, la caz nu se poate vorbi despre
previzibilitate în afaceri acolo unde odată elaborate reguli de activitate
acestea devin inutile, iar activitatea desfășurată un non sens juridic, fără o
notă de motivare solidă sau studiu de impact asupra mediului de afaceri. De
aceea, la adoptarea unui act normativ, autorul trebuie să mențină o justa
proporție între interesul public și interesul privat, cu alte cuvinte trebuie să
respecte principiul proporționalității, principiu consacrat de altfel în art.29
din Codul administrativ.
În sensul acestui principiu, se prezumă că actul normativ adoptat
trebuie să răspundă de o manieră practică scopului pentru care a fost elaborat.
Aceasta presupune o evaluare detaliată și minuțioasă de către autoritate a
circumstanțelor unei situații, în vederea stabilirii unui echilibru just și
rezonabil între toate interesele implicate, astfel încât soluția să satisfacă
interesele tuturor celor implicați. În opinia Curții de Justiție a Uniunii
Europene, principiul proporționalității este unul general indispensabil
dreptului comunitar, în virtutea căruia măsurile adoptate de autoritățile
relevante urmează să fie adecvate și necesare pentru a satisface obiectivele
legitime, precum și să fie mai puțin costisitoare în cazul opțiunii selectării
mai multor măsuri adecvate. Așadar, prevederile contestate prin prezenta
acțiune de control normativ, restrâng exercițiul drepturilor fundamentale ale
agenților economici, fără a exista un echilibru sau proporționalitate între
restrângerea acestor drepturi și scopul urmărit.
În opinia reclamantului, prevederile contestate prin prezenta acțiune
de control normativ instituie o restrângere nejustificată a drepturilor
fundamentale și nu corespunde criteriilor prevăzute de articolul 54 din
Constituție.
În consecință, orice ingerință trebuie să asigure un „echilibru just”
între cerințele interesului general al comunității și cerințele de protecție a
drepturilor fundamentale ale individului. Preocuparea pentru realizarea
acestui echilibru se reflectă în structura art. l din Protocolul nr. 1 la Convenție
integral, inclusiv în alineatul doi al acestuia. Prin urmare, trebuie să existe
un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul
urmărit.
În ceea ce privește scopul legitim urmărit prin ingerință, reclamantul
nu poate accepta, în acest caz particular, argumentul ministrului
Infrastructurii și Dezvoltării Regionale Andrei Spînu, care a afirmat că
„hotărârea este dictată de importanța asigurării securității și ordinii publice
6
și ținând cont de rolul pe care îl are Aeroportul International Chișinău în
infrastructura avia a Republicii Moldova.
Respectarea dreptului de proprietate implică și respectarea unor
garanții procedurale oferite de lege împotriva arbitrarului, pentru ca măsura
în cauză să fie aplicată în mod corect, raportat la fiecare speță. În particular,
nu există o garanție legală suficientă pentru a proteja interesele reclamantului
LTD „Komaksavia Airport Invest”, ca deținător a 95 % cotă parte din
capitalul social al SRL „Avia Invest”, împotriva utilizării puterii de apreciere
a Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova.
În cercetarea „echilibrului just” între interesele concurente, cel public
general (care, în speță, ar fi cel al asigurării securității și ordinii publice, dat
fiind rolul pe care îl are Aeroportul International Chișinău în infrastructura
avia a Republicii Moldova) care au determinat ingerința asupra drepturilor
reclamantului, și cele individuale ale reclamantului - de gestionare a
activelor ÎS „Aeroportul International Chișinău” și a terenului aferent
acestuia pe o perioadă de 49 ani, în temeiul contractului de concesiune nr.
4/03 din 30 august 2013, nici Parlamentul și nici Comisia pentru Situații
Excepționale a Republicii Moldova nu au argumentat necesitatea de a
interveni în activitatea administrativă a societății comerciale, iar reclamantul
nu găsește alte argumente privind riscul de producere a unor prejudicii
iminente grave pentru public, ce ar justifica necesitatea de a-i fi lezat
reclamantului următoarele drepturi: exercițiul dreptului de vot, al dreptului
de convocare și desfășurare a adunării generale a asociaților, al dreptului de
a introduce chestiuni în ordinea de zi, al dreptului de a propune candidați
pentru numirea administratorului societății comerciale.
În această situație particulară, reclamantul consideră că ingerința
adusă asupra acestor drepturi consfințite de Legea nr. 135/2007 privind
societățile cu răspundere limitată nu este justificată în raport cu un interes
major al societății de a asigura securitatea și ordinea publică, deoarece
administratorul suspendat prin pct. 35 din Dispoziția Comisiei pentru Situații
Excepționale a Republicii Moldova nr.2 din 25 februarie 2022, Boris Salov,
nu a obstrucționat și nu a deraiat de la prescripțiile emise de către autoritățile
de resort în asigurarea securității și ordinii publice.
La concret, prin Notificarea Autorității Aeronautice Civile nr. 513 din
24 februarie 2022, în legătură cu analiza informațiilor disponibile cu privire
la prezența unei amenințări în adresa aviației civile respectiva autoritate
publică a informat SRL „Avia Invest” că, în conformitate cu prevederile
Instrucțiunii de evaluare a nivelului de amenințare a Aviației Civile a
Republicii Moldova, precum și în legătură cu introducerea codului galben de
alertă teroristă în Republica Moldova de către SIS RM, precum și NOTAM-
ul AAC din 24.02.2022 (ora 12:00), indicii vulnerabilității conform Matricei
nr. 1 și nr. 2 din 24.02.2022 corespund nivelului mediu de amenințare
(PORTOCALIU). Astfel, ACC a solicitat întreprinderea măsurilor ce se
7
impun, conform Anexei nr.5 la ’’План адекватного усиления мер
безопасности соответственно уровню угрозы безопасности ГА ”, cu
aplicarea acestora până la indicațiile ulterioare.
În strictă conformitate cu Notificarea Autorității Aeronautice Civile
nr. 513 din 24 februarie 2022, SRL „Avia Invest” a executat întocmai Anexa
nr.5 la „План адекватного усиления мер безопасности соответственно
уровню угрозы безопасности ГА”, fără a deraia de la indicația primită. Din
aceste rațiuni, suspendarea administratorului ales de către asociații SRL
„Avia Invest” și numirea dlui Sergiu Chetraru în această funcție de către
Comisia pentru Situații Excepționale, este surprinzătoare pentru reclamant.
Îndeosebi, reclamantul este îngrijorat de numirea acestei persoane,
care nu are experiență managerială, fiind doar un licențiat în specialitatea -
Aeronave și motoare de aviație (inginer) și doctor în științe militare.
Reclamantul nu pune la dubii competențele dlui Sergiu Chetraru în calitate
de inginer, aviator, însă administratorul unei societăți comerciale cum este
cazul SRL „Avia Invest”, implică dexterități de administrare și conducere a
personalului din subordine, lucru care necesită experiență.
În cele din urmă, în baza argumentelor pe care le-a reținut în prezenta
acțiune de control normativ, sintetizat reține că prin adoptarea art.2 pct.15
din Hotărârea Parlamentului nr. 41 din 24 februarie 2022 privind declararea
stării de urgență, în partea sintagmei ce-1 vizează pe reclamant -
,,modificarea procedurii de numire în funcție și de destituire a conducătorilor
agenților economici”, Parlamentul Republicii Moldova a admis încălcarea
principiului legalității și proporționalității, ceea ce derivă atât din încălcarea
gravă a procedurii de adoptare a actelor normative și violarea principiilor de
bază a legislației în vigoare: previzibilitate și transparență, admițând o
ingerință sau o limitare a posibilității asociatului SRL „Avia Invest” de a-și
administra proprietatea sau activele, prin intermediul organelor de conducere
ale agentului economic desemnat anterior (în cazul din speță, administratorul
desemnat de asociați este Boris Salov), ceea ce face incident art.46 din
Constituție și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană, iar prin
adoptarea pct.35 din Dispoziția Comisiei pentru Situații Excepționale a
Republicii Moldova nr.2 din 25 februarie 2022, Comisia a restrâns exercițiul
drepturilor fundamentale ale reclamantului (exercițiul dreptului de vot, al
dreptului de convocare și desfășurare a adunării generale a asociaților, al
dreptului de a introduce chestiuni în ordinea de zi, al dreptului de a propune
candidați pentru numirea administratorului societății comerciale etc.), fără a
exista un echilibru sau proporționalitate între restrângerea acestor drepturi și
scopul urmărit, depășind în același timp limitele drepturilor acordate prin
art.2 pct.15 din Hotărârea Parlamentului nr. 41 din 24 februarie 2022 privind
declararea stării de urgență.
Prin încheierea din 15 martie 2022 a Curții de Apel Chișinău, s-a
declarat inadmisibilă acțiunea depusă de LTD „Komaksavia Airport Invest”
8
împotriva Parlamentul Republicii Moldova și Comisia pentru situații
Excepționale a Republicii Moldova în partea pretenției privind anularea
art.2 pct. 15 din Hotărârea Parlamentului nr. 41 din 24 februarie 2022 privind
declararea stării de urgență, în partea sintagmei - „modificarea procedurii de
numire în funcție și de destituire a conducătorilor agenților economici”.
Prin decizia din 25 mai 2022 a Curții Supreme de justiție s-a respins
recursul depus de către LTD „Komaksavia Airport Invest”. S-a menținut
încheierea din 15 martie 2022 a Curții de Apel Chișinău emisă în cauza de
contencios administrativ intentată la acțiunea LTD „Komaksavia Airport
Invest” împotriva Parlamentului Republicii Moldova și Comisia pentru
Situații Excepționale a Republicii Moldova cu privire la contestarea actelor.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin hotărârea din 7 iulie 2022 a Curții de Apel Chișinău, acțiunea în
control normativ depusă de LTD „Komaksavia Airport Invest” împotriva
Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova privind anularea
pct. 35 din Dispoziția Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii
Moldova nr.2 din 25 februarie 2022, s-a respins ca fiind neîntemeiată.
În motivarea soluției, instanța de apel a reținut că, prin dispoziția
Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova, nr. 2 din 25
februarie 2022, în conformitate cu art. 22 din Legea nr. 212/2004 privind
regimul stării de urgență, de asediu și de război, art. 2 din Hotărârea
Parlamentului nr. 41/2022 privind declararea stării de urgență, pct. 6, 7, 8 și
9 din Regulamentul Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii
Moldova, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1340/2001, Comisia pentru
Situații Excepționale a Republicii Moldova, la pct.35 a dispus că, prin
derogare de la prevederile art.70 al Legii nr.135/2007 privind societățile cu
răspundere limitată, se suspendă dl. Boris Salov din funcția de administrator
al SRL „Avia Invest” și se numește în calitate de administrator pentru
perioada stării de urgență dl. Sergiu Chetraru.
A notat că, dispoziția enunțată supra a fost emisă în conformitate cu
art. 2 din Hotărârea Parlamentului nr. 41/2022 privind declararea stării de
urgență, care la pct. 15 a indicat expres că, Comisia pentru Situații
Excepționale a Republicii Moldova va emite dispoziții în vederea punerii în
executare a următoarelor măsuri: modificarea procedurii de numire în funcție
și de destituire a conducătorilor agenților economici și ai instituțiilor publice.
A subliniat că măsurile întreprinse au un caracter temporar. Astfel, dl.
Boris Salov s-a suspendat din funcția de administrator al SRL „Avia Invest”
și s-a numit în calitate de administrator pentru perioada stării de urgență - dl.
Sergiu Chetraru. Iar potrivit pct. 1 din Hotărârea Parlamentului nr. 41/2022,
s-a declarat stare de urgență pe întreg teritoriul Republicii Moldova pentru o
perioadă de 60 de zile.
9
Totodată, a indicat că Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova nr.
41 din 24 februarie 2022 privind declararea stării de urgență reprezintă un
act normativ cu forță juridică egală cu a unei legi, fiind un act de
reglementare primară. Iar, Comisia pentru Situații Excepționale a Republicii
Moldova, întru executarea acesteia, a dispus că, prin derogare de la
prevederile art.70 al Legii nr.135/2007 privind societățile cu răspundere
limitată, se suspendă dl. Boris Salov din funcția de administrator al SRL
„Avia Invest” și se numește în calitate de administrator pentru perioada stării
de urgență dl. Sergiu Chetraru.
Curtea de Apel a mai menționat că, atât Constituția Republicii
Moldova, cât și Convenția Europeană a Drepturilor Omului autorizează
restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți în condițiile legii
și ale principiilor generale ale dreptului internațional chiar și în situații
ordinare, cu atât mai mult această intervenție a statului este admisă în
perioadele unor stări de urgență, de asediu sau de război, când se pune
problema existenței unor pericole pentru securitatea națională sau ordinea
constituțională, ceea ce face necesară apărarea statului de drept, menținerea
sau restabilirea stării de legalitate. Or, în cazurile date ponderea interesului
social colectiv obține o preponderență suplimentară asupra intereselor
particulare ale unor indivizi, chiar dacă acestea derivă din prevederile unor
acte normative, or, așa cum prevede art. 4 alin. (1) din Legea nr. 212/2004,
în perioada stării de urgență, de asediu sau de război, legile și alte acte
normative adoptate până la instituirea stării respective acționează în măsura
în care nu contravin prezentei legi. Astfel, pornind de la atribuțiile
excepționale pe care le au autoritățile statului pe parcursul unei stări de
urgență, cu referire la actele normative/administrative emise de către aceste
autorități în perioada stării de urgență, în contextul contestării lor urmează a
fi aduse argumente suplimentare care ar proba caracterul nejustificat și
disproporționat al lezării unor drepturi ale reclamantului în contextul stării
de urgență declarate în țară, și nu într-un context social normal, fapt pe care
reclamantul LTD „Komaksavia Airport Invest” în speță nu l-a realizat.
Completul judiciar a reiterat că, prevederea de la pct. 35 din Dispoziția
Comisiei pentru Situații Excepționale nr.2 din 25 februarie 2022, a fost emisă
în temeiul împuternicirilor prevăzute la art. 2 sbp. 15) din Hotărârea
Parlamentului nr. 41/2022, dar și în temeiul prevederilor legale exprese ale
art. 22 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 212/2004.
Cu referire la alegațiile reclamantului precum că, autoritățile publice
și-au arogat atribuții suplimentare, neprevăzute de cadrul normativ,
Completul judiciar a remarcat că, cadrul normativ nu poate stabili expres și
exhaustiv toate posibilitățile și circumstanțele concrete de modificare a
procedurii de numire în funcție și de destituire a conducătorilor agenților
economici, iar în acest sens, a reținut considerentele expuse de Curtea
Constituțională în pct. 82 din Hotărârea pentru controlul constituționalității
unor prevederi din Legea nr. 212 din 24 iunie 2004 privind regimul stării de
10
urgență, de asediu și de război și a unor prevederi din Hotărârea
Parlamentului nr. 55 din 17 martie 2020 privind declararea stării de urgență
nr. 17 din 23 iunie 2020.
A mai indicat instanța de apel că, în baza principiului juridic „qui
potest plus, potest minus” (cine poate mai mult poate și mai puțin), precum
și a atribuțiilor legale exprese pe care le are Comisia pentru Situații
Excepționale în materie de numire în funcție și de destituire a conducătorilor
agenților economici, prevederile contestate ale Dispoziției Comisiei pentru
Situații Excepționale nr.2 din 25 februarie 2022, au fost adoptate ținând cont
de faptul că, Aeroportul International Chișinău prezintă un obiect de o
importantă sporită în infrastructura avia a Republicii Moldova. Respectiv, în
contextul situației regionale, asigurarea securității naționale și ordinii publice
depinde de modul de gestiune a aeroportului în cauză, astfel, se justifică cu
certitudine legalitatea și proporționalitatea măsurii întreprinse prin pct.35 al
Dispoziției Comisiei pentru Situații Excepționale nr.2 din 25 februarie 2022.
Curtea de apel Chișinău a subliniat că, atât art. 22 alin. (1) din Legea
nr.212/2004 privind regimul stării de urgență, de asediu și de război, cât și
art. 2 al Hotărârii Parlamentului nr.41/2022 privind declararea stării de
urgență, prevăd expres atribuția Comisiei pentru Situații Excepționale a
Republicii Moldova de a stabili/modifica procedura de numire în funcție și
de destituire a conducătorilor agenților economici.
Totodată, la art.5 alin.(1) din Legea nr.212/2004 privind regimul stării
de urgență, de asediu și de război, este prevăzut că, pe durata stării de
urgență, de asediu sau de război, în funcție de gravitatea situației ce a
determinat instituirea acesteia, poate fi restrâns, dacă este cazul, exercițiul
unor drepturi sau libertăți ale cetățenilor în conformitate cu art.54 din
Constituție.
Astfel, verbul „poate” din textul normativ pre-citat denotă o marjă
vastă de apreciere a autorităților competente în alegerea măsurilor de
întreprins în toate domeniile vieții sociale, însă acest drept discreționar se
exercită proporțional pentru a proteja interesul public. În speță, acesta
include în mod prioritar dreptul la viață, sănătate și chiar conservarea ființei
națiunii. Mai mult, starea de urgență și gestionarea ei efectivă oferă sui
generis, în limitele temporale ale acesteia, atribuții limitate în sfera funcție
normative a statului.
A reținut că, actele emise în situații excepționale, chiar dacă derogă de
la procedura generală obișnuită, în esență, au drept scop salvarea unui interes
public, în speță securitatea întregii populații.
În această ordine de idei, Completul judiciar a conchis că, măsura
întreprinsă de către Comisia pentru Situații Excepționale a Republicii
Moldova prin pct.35 din Dispoziția nr.2 din 25 februarie 2022, este una
absolut legală, justificată și proporțională, iar aprobarea acesteia a avut loc
11
în strictă conformitate cu prevederile legale și principiile de drept
internaționale.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 5 august 2022 și 9 august 2022, LTD „Komaksavia Airport Invest”
a depus cerere de recurs împotriva hotărârii din 7 iulie 2022 a Curții de apel
Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii din 7 iulie 2022 a
Curții de apel Chișinău, și emiterea unei noi decizii prin care să fie anulat
pct. 35 din Dispoziția Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii
Moldova nr. 2 din 25 februarie 2022.
ARGUMENTELE RECURSULUI
În motivarea recursului, LTD „Komaksavia Airport Invest” a invocat
că, actul procedural emis de Curtea de Apel Chișinău la data de 7 iulie 2022
este unul neîntemeiat și ilegal, pasibilă de a fi anulat, or, în speță instanța de
fond a interpretat și aplicat eronat legea.
Subliniază că instanța de fond nu a analizat efectiv conținutul
prevederii normative supuse controlului judiciar și nici nu a coroborat-o cu
norma-premisă de adoptare a pct.35 din Dispoziția Comisiei pentru Situații
Excepționale a Republicii Moldova nr.2 din 25 februarie 2022.
Atrage atenția că Comisia pentru Situații Excepționale a fost investită
prin art. 2 pct. 15 din Hotărârea Parlamentului nr. 41 din 24 februarie 2022
privind declararea stării de urgenta, cu competența de a modifica procedura
de numire în funcție și de destituire a conducătorilor agenților economici, nu
însă de a-l suspenda pe administratorul desemnat de SRL „Komaksavia
Airport Invest” LTD. Așadar, prin teza a I-a a art. 2 pct. 15 din Hotărârea
Parlamentului nr. 41 din 24 februarie 2022 privind declararea stării de
urgență, Comisia pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova a fost
investită cu competența de a reglementa procedura de numire în funcție și de
destituire a conducătorilor agenților economici pe perioada stării de urgență.
Or, potrivit literei și spiritului normei de la art.2 pct. 15 din Hotărârea
Parlamentului nr. 41 din 24 februarie 2022, prin „modificarea procedurii” se
subînțelege schimbarea actelor și formelor îndeplinite în cadrul activității de
desemnare și de destituire a conducătorilor agenților economici.
Menționează că, în loc să edicteze noi reglementări ale procedurii de
desemnare a conducătorului unei societăți comerciale, Comisia pentru
Situații Excepționale a Republicii Moldova și-a arogat competența de a numi
o persoană agreabilă acesteia, urmare a suspendării din funcție a
administratorului desemnat prin votul recurentului.
Din perspectiva celor consemnate, instanța de fond a interpretat și
aplicat eronat prevederile incidente în speță, anume a normei-premise a
pct.35 din Dispoziția Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii
12
Moldova nr.2 din 25 februarie 2022, la caz, norma-premisă este art. 2 pct. 15
din Hotărârea Parlamentului nr. 41 din 24 februarie 2022 privind declararea
stării de urgență), ceea ce condiționează casarea hotărârii recurate.
Comunică că, potrivit art. 49 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 135/2007
privind societățile cu răspundere limitată, dacă actul de constituire nu
prevede altfel, de competența adunării generale a asociaților țin: a)
desemnarea și eliberarea înainte de termen a administratorului. La caz,
statutul SRL „Avia Invest” nu prevede derogări de la norma legală privind
investirea competenței unui alt organ de a desemna administratorul societății
decât Adunarea generală a asociaților.
În context, potrivit art. 74 alin. (2) al Legii nr. 135/2007 privind
societățile cu răspundere limitată, în scopul sustragerii de la obligațiile
asumate, nici societatea și nici terții nu sunt în drept să pună la îndoială
legalitatea desemnării administratorului sau a altei persoane cu drept de
reprezentare a societății dacă această desemnare a fost înregistrată la organul
înregistrării de stat.
De aceea, prin suspendarea lui Boris Salov din funcția de administrator
al SRL „Avia Invest” și numirea în calitate de administrator pentru perioada
stării de urgență a dlui Sergiu Chetraru, Comisia pentru Situații Excepționale
a Republicii Moldova a exclus competenta adunării generale a asociaților
agentului economic de a-si desemna administratorul, fapt prin ce intimatul a
comis o ingerință în dreptul asociatului de a-și administra proprietatea sau
activele, prin intermediul organelor de conducere ale agentului economic
desemnat anterior, în contradicție cu art. 49 alin. (2) lit. a) din Legea
nr.135/2007 privind societățile cu răspundere limitată, în cazul din speță,
administratorul desemnat de asociați este Boris Salov, ceea ce face incident
art. 46 din Constituție și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană.
Totodată, în replică la cele statuate de către instanța de fond,
consemnează că alegațiile Curții Constituționale la care se face referire
(pct.82 din Hotărârea Curții Constituționale pentru controlul
constituționalității unor prevederi din Legea nr. 212 din 24 iunie 2004
privind regimul stării de urgență, de asediu și de război și a unor prevederi
din Hotărârea Parlamentului nr. 55 din 17 martie 2020 privind declararea
stării de urgență nr. 17 din 23 iunie 2020), vizează o altă sintagmă și anume
- „alte acțiuni necesare” ce-i conferă Comisiei pentru Situații Excepționale a
Republicii Moldova prerogativa de a acționa. Însă în cazul din speța dedusă
judecății, Comisia pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova urma
să realizeze nu oricare acțiuni necesare, ci anume „modificarea procedurii de
numire în funcție și de destituire a conducătorilor agenților economici”.
Așadar, la suspendarea lui Boris Salov din funcția de administrator al SRL
„Avia Invest” și numirea în calitate de administrator pentru perioada stării
de urgență a dlui Sergiu Chetraru, Comisia pentru Situații Excepționale a
Republicii Moldova nu a acționat în baza unor prevederi generice, ci în baza
13
unor prevederi concrete, care nu admit o flexibilitate în activitatea de a
acționa.
Mai mult ca atât, instanța de fond a analizat trunchiat Hotărârea Curții
Constituționale pentru controlul constituționalității unor prevederi din Legea
nr. 212 din 24 iunie 2004 privind regimul stării de urgență, de asediu și de
război și a unor prevederi din Hotărârea Parlamentului nr. 55 din 17 martie
2020 privind declararea stării de urgență nr. 17 din 23 iunie 2020, omițând
chintesența acesteia, și anume: „84. Pe de altă parte, chiar dacă legislatorul
a utilizat formulări mai flexibile la descrierea prevederilor contestate, Curtea
reține că acest fapt nu îi acordă executivului o marjă de discreție absolută.
Executivul rămâne limitat în alegerea măsurilor de urgență, deoarece
legislatorul a utilizat cuvântul „necesare” în textul prevederilor contestate.
Sensul acestui cuvânt trebuie interpretat prin prisma textului „în măsura
strictă în care situația o impune” din articolul 15 § 1 din Convenția
Europeană a Drepturilor Omului, care nu presupune altceva decât adoptarea
unor măsuri proporționale. [...] 86. În ceea ce privește starea de urgență,
Comisia de la Veneția a reamintit că este esențial ca legislația și Constituția
să ofere mecanisme - în special de supraveghere parlamentară și judiciară a
executivului - pentru prevenirea abuzului de prerogativele stării de urgență
din partea autorităților naționale. În acest sens, Comisia de la Veneția a
reiterat că, alături de Parlament, sistemul judiciar joacă un rol crucial în
controlul prerogativelor executivului pe durata stării de urgență, pronunțând
hotărâri privind legalitatea declarării stării de urgență, precum și privind
verificarea legalității măsurilor de urgență specifice (a se vedea Avizul nr.
653/201 cu privire la proiectul de lege privind regimul juridic al stării de
urgență al Armeniei, Veneția, 16-17 decembrie 2011, CDL-ÂD(201 l)049-e,
§§22, 41). 87. În fine, Curtea reține că utilizarea unor formulări flexibile în
Legea privind regimul stării de urgență, de asediu și de război poate fi
compensată prin existenta unui control judecătoresc al acțiunilor
executivului.”
Astfel, Curtea Constituțională atrage atenția în Hotărârea nr. 17 din 23
iunie 2020 că, în timpul stării de urgentă executivul pe departe nu este
îndrituit cu competentă absolută, astfel că măsurile luate trebuie să fie
necesare și proporționale. De aceea, problema-cheie care se pune în discuție
este cea a necesității și proporționalității măsurilor întreprinse de executiv în
gestionarea crizei generate de starea de urgență.
Astfel, cu toate că reclamantul-recurent a motivat plenar caracterul
nejustificat al ingerinței admise în drepturile asociatului de a-și administra
societatea comercială, instanța de fond a statuat următoarele: „pornind de la
atribuțiile excepționale pe care le au autoritățile statului pe parcursul unei
stări de urgență, cu referire la actele normative/administrative emise de către
aceste autorități în perioada stării de urgență, în contextul contestării lor
urmează a fi aduse argumente suplimentare care ar proba caracterul
nejustificat și disproporționat al lezării unor drepturi ale reclamantului în
14
contextul stării de urgență declarate în țară, și nu într-un context social
normal, fapt pe care reclamantul LTD „Komaksavia Airportinvest” în speță
nu l-a realizat”.
În contradicție cu cele reținute mai sus, recurentul a raționalizat că
ingerința adusă asupra drepturilor asociatului consfințite de Legea
nr.l35/2007 privind societățile cu răspundere limitată nu este justificată în
raport cu un interes major al societății de a asigura securitatea și ordinea
publică, deoarece administratorul suspendat prin pct. 35 din Dispoziția
Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova nr. 2 din 25
februarie 2022, Boris Salov, nu a obstrucționat și nu a deraiat de la
prescripțiile emise de către autoritățile de resort în asigurarea securității și
ordinii publice. La concret, prin Notificarea Autorității Aeronautice Civile
nr. 513 din 24.02.2022, în legătură cu analiza informațiilor disponibile cu
privire la prezența unei amenințări în adresa aviației civile, respectiva
autoritate publică a informat SRL „Avia Invest” că, în conformitate cu
prevederile Instrucțiunii de evaluare a nivelului de amenințare a Aviației
Civile a Republicii Moldova, precum și în legătură cu introducerea codului
galben de alertă teroristă în Republica Moldova de către SIS RM, precum și
NOTAM-ul AAC din 24.02.2022 (ora 12:00), indicii vulnerabilității
conform Matricei nr. l și nr. 2 din 24.02.2022 corespund nivelului mediu de
amenințare (PORTOCALIU). Astfel, ACC a solicitat întreprinderea
măsurilor ce se impun, conform Anexei nr. 5 la „План адекватного
усиления мер безопасности соответственно уровню угрозы
безопасности ГА”, cu aplicarea acestora până la indicațiile ulterioare. În
strictă conformitate cu Notificarea Autorității Aeronautice Civile nr. 513 din
24.02.2022, SRL „Avia Invest” condusă de administratorul Boris Salov a
executat întocmai Anexa nr. 5 la „План адекватного усиления мер
безопасности соответственно уровню угрозы безопасности ГА”, fără a
deraia de la indicația primită. Din aceste rațiuni, suspendarea
administratorului ales de către asociații SRL „Avia Invest” și numirea dlui
Sergiu Chetraru în această funcție de către Comisia pentru Situații
Excepționale, este vădit nejustificată. Îndeosebi, recurentul este îngrijorat de
numirea acestei persoane, care nu are experiență managerială, fiind doar un
licențiat în specialitatea - Aeronave și motoare de aviație (inginer) și doctor
în științe militare. Nu pune la dubii competențele dlui Sergiu Chetraru în
calitate de inginer, aviator, însă administratorul unei societăți comerciale
cum este cazul SRL „Avia Invest”, implică dexterități de administrare și
conducere a personalului din subordine, lucru care necesită experiență.
Mai mult ca atât, prevederea de la pct.35 din Dispoziția Comisiei
pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova nr.2 din 25 februarie
2022, este disproporționată în raport cu scopurile legitime declarate de
autorități în latura numirii unui nou administrator al societății comerciale
care gestionează activele Aeroportului International Chișinău „hotărârea este
dictată de importanța asigurării securității și ordinii publice și ținând cont de
15
rolul pe care îl are Aeroportul International Chișinău în infrastructura avia a
Republicii Moldova” și garantarea administrării corespunzătoare a SC „Avia
Invest” SRL.
Face referire la opinia Comisiei de la Veneția, potrivit căreia
experiența a arătat că cele mai grave încălcări ale drepturilor omului tind să
se producă anume în contextul unei situații de urgență, or, statele pot fi
predispuse, sub pretextul stării de urgență, să-și folosească puterea de
derogare în alte scopuri sau într-o măsură mai mare decât este justificată de
exigența situației (Opinia nr. 359/2005 cu privire la protecția drepturilor
omului în situațiile de urgență, CDL-AD(2006)015, § 12; Opinia nr.
838/2016 cu privire la proiectul legii constituționale a Franței „Privind
protecția Națiunii”, CDL-AD(2016)006, §§ 51, 71). Potrivit aceleiași opinii,
starea de urgență nu implică suspendarea temporară a principiului
preeminenței dreptului și nu îi autorizează pe cei care sunt la putere să
acționeze astfel încât legea să fie încălcată, pentru că ei sunt obligați să
respecte aceste principii permanent și preeminența dreptului trebuie să
prevaleze (a se vedea CDL-AD(2016)006, § 28).
Mai mult ca atât, instanța de fond a motivat soluția de respingere a
acțiunii prin invocarea caracterului temporar al acțiunilor întreprinse de către
Comisia pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova, reținându-se că
suspendarea lui Salov Boris din funcția de administrator al SRL „Avia
Invest” și numirea în calitate de administrator a dlui Sergiu Chetraru
operează pentru perioada stării de urgență, care sumează 60 de zile. În
replică, la momentul adoptării hotărârii recurate, suspendarea lui Boris Salov
din funcția de administrator al SRL „Avia Invest” împlinea 131 zile, ceea ce
combate ipoteza caracterului temporar al ingerinței. Aceasta deoarece, starea
de urgență a fost prelungită prin Hotărârile Parlamentului nr. 105 din
21.04.2022; nr.153 din 23.06.2022; nr.245 din 28,07.2022, fiind valabilă
până la data de 07 octombrie 2022, inclusiv. Prelungirea stării de urgență
presupune suspendarea continuă a dlui Salov Boris din funcția de
administrator al SRL „Avia Invest”, cumulând în total 223 zile
calendaristice. Oare în atare condiții, nu se poate vorbi despre o
proporționalitate și un caracter temporar al măsurilor întreprinse.
Potrivit Comisiei de la Veneția, necesitatea și proporționalitatea
măsurilor de urgență și conformarea acestora cu statul de drept necesită o
abordare dinamică. De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a
constatat că articolul 15 § 3 din Convenție cere verificarea permanenta a
necesității măsurilor de urgentă și că interpretarea articolului 15 trebuie să
lase loc pentru adaptarea progresistă. Concluzia se referă și la analiza mai
precisă a proporționalității și a necesității unor măsuri, ceea ce este justificat
imediat, după o criză publică majoră, poate să nu fie necesar câteva luni mai
târziu.
16
Notează că, instanța de fond nu a verificat în dinamică măsura
contestată, marginalizându-se doar la cele 60 de zile de suspendare a dlui
Salov Boris din funcția de administrator al SRL „Avia Invest”, fără a verifica
necesitatea menținerii suspendării, care la momentul emiterii hotărârii
recurate însuma 131 zile calendaristice.
Mai indică că, a solicitat verificarea legalitatea pct. 35 din Dispoziția
Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova nr. 2 din 25
februarie 2022, prin prisma art. 225 alin. (3) lit. c) Cod administrativ, adică
în cazul în care au fost emise acte normative referitoare la securitatea
națională a Republicii Moldova, instanța de judecată poate fi sesizată pentru
exercitarea controlului existenței interesului public care justifică emiterea
actului administrativ. Amintește că prin Hotărârea Curții Constituționale nr.
17 din 23 iunie 2020, s-a declarat neconstituțional art.225 alin. (3) din Codul
administrativ în partea în care limitează competenta instanțelor de judecată
de a efectua controlul proporționalității măsurilor dispuse de către autoritatea
publică. Din această perspectivă, prevederile contestate prin acțiunea de
control normativ - pct. 35 din Dispoziția Comisiei pentru Situații
Excepționale a Republicii Moldova nr. 2 din 25 februarie 2022, restrâng
exercițiul drepturilor fundamentale ale agenților economici, fără a exista un
echilibru sau proporționalitate între restrângerea acestor drepturi și scopul
urmărit, iar instanța de contencios administrativ este competentă să
examineze legalitatea prevederilor contestate în latura existenței interesului
public care justifică emiterea actului administrativ.
În cercetarea „echilibrului just” între interesele concurente, cel public
general (care, în speță, ar fi cel al asigurării securității și ordinii publice, dat
fiind rolul pe care îl are Aeroportul International Chișinău în infrastructura
avia a Republicii Moldova) care au determinat ingerința asupra drepturilor
reclamantului-recurent, și cele individuale - de gestionare a activelor ÎS
„Aeroportul International Chișinău” și a terenului aferent acestuia pe o
perioadă de 49 ani, în temeiul contractului de concesiune nr. 4/03 din 30
august 2013, Comisia pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova nu
a argumentat necesitatea de a interveni în activitatea administrativă a
societății comerciale, iar recurentul nu găsește alte argumente privind riscul
de producere a unor prejudicii iminente grave pentru public, ce ar justifica
necesitatea de a-i fi lezate următoarele drepturi: exercițiul dreptului de vot,
al dreptului de convocare și desfășurare a adunării generale a asociaților, al
dreptului de a introduce chestiuni în ordinea de zi, al dreptului de a propune
candidați pentru numirea administratorului societății comerciale.
În cele din urmă, sintetizat reține că prin adoptarea pct.35 din
Dispoziția Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova nr.2
din 25 februarie 2022, Comisia pentru Situații Excepționale a Republicii
Moldova și-a arogat competența de a numi o persoană agreabilă acesteia,
urmare a suspendării din funcție a administratorului desemnat prin votul
recurentului, precum și a admis încălcarea principiului legalității și
17
proporționalității, admițând o ingerință/o limitare a posibilității asociatului
societăți comerciale de a-și administra proprietatea (activele), prin
intermediul organelor de conducere ale agentului economic desemnat
anterior.
La rîndul său, instanța de fond eronat a reținut caracterul legal,
justificat și proporțional al pct. 35 din Dispoziția Comisiei pentru Situații
Excepționale a Republicii Moldova nr. 2 din 25 februarie 2022.
POZIȚIA INTIMATULUI
Prin referința depusă la 11 octombrie 2022, Comisia pentru Situații
Excepționale a Republicii Moldova a solicitat declararea recursului
inadmisibil sau respingerea recursului.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. XI alin.(3) din Legea nr.246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea
unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții
Supreme de Justiție ):
”Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a
prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii
recursului”.
Legea pentru modificarea unor acte normative (aspecte de procedură
privind activitatea instanțelor judecătorești) nr. 224 din 31.07.2024 (în
vigoare 16.08.2024), art. 13 din Legea cu privire la Curtea Supremă de
Justiție nr. 64 din 30.03.2023 (în vigoare 06.04.2023), s-a completat cu
alineatul (51) cu următorul cuprins:
”Până la începerea activității Curții Supreme de Justiție în noua componentă,
președintele Curții formează completele de judecată. Curtea Supremă de Justiție va
examina în complete de 3 judecători cererile de recurs, cererile de recurs în anulare și
cererile de revizuire, care au fost inițial repartizate spre examinare completelor din 5
judecători. Acestea vor fi examinate de completul de judecători din care face parte
judecătorul raportor.”
Respectiv, ținând cont de modificările operate, prezentul recurs va fi
examinat, în completul de 3 judecători, format prin dispoziția Președintelui
interimar al Curții Supreme de Justiție nr. 193 din 30 decembrie 2025.
Art.244 alin.(1) din Codul administrativ (în vigoare până la 1
septembrie 2023):
„Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel
pot fi contestate cu recurs”.
Art. 245 din Codul administrativ (în vigoare până la 1 septembrie
2023) prevede:
18
„Recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea
deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel
transmite neîntârziat Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.
Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile
de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs,
motivarea recursului se depune la instanța de apel” .
Art. 193 alin. (3) și (31) din Codul administrativ stabilește:
„Curtea Supremă de Justiție examinează acțiunile în contencios administrativ și
cererile de recurs în complete din 3 judecători.
În scopul uniformizării practicii judecătorești, completul din 3 judecători poate
decide, prin vot unanim, ca recursul considerat admisibil să fie examinat de un complet
din 5 judecători, iar completul din 5 judecători poate decide, prin vot unanim, ca recursul
considerat admisibil să fie examinat de un complet din 9 judecători.”
Art. 194 alin.(2) din Codul administrativ prevede:
„În procedura de examinare a cererilor de recurs, hotărârile și deciziile contestate
se examinează din oficiu în privința existenței greșelilor procedurale și aplicării corecte a
dreptului material”.
Art. 247 din Codul administrativ prevede:
„Recursul considerat admisibil se examinează fără înștiințarea și audierea
participanților la proces, cu excepția recursului în care se invocă întemeiat art.2451
alin.(1) lit. b) și d). Completul poate decide și în alte cazuri invitarea participanților în
ședință pentru a se pronunța cu privire la recursul considerat admisibil.”.
Art. 248 alin.(1) lit. a) din Codul administrativ reglementează că:
„În urma examinării recursului, Curtea Supremă de Justiție adoptă una dintre
următoarele decizii: respinge recursul și menține hotărârea și/sau decizia.”
Art. 5 din Codul administrativ:
„Activitatea administrativă reprezintă totalitatea actelor administrative individuale
și normative, a contractelor administrative, a actelor reale, precum și a operațiunilor
administrative realizate de autoritățile publice în regim de putere publică, prin care se
organizează aplicarea legii și se aplică nemijlocit legea.”
Art. 10 alin. (1) din Codul administrativ:
„Actul administrativ individual este orice dispoziție, decizie sau altă măsură oficială
întreprinsă de autoritatea publică pentru reglementarea unui caz individual în domeniul
dreptului public, cu scopul de a produce nemijlocit efecte juridice, prin nașterea,
modificarea sau stingerea raporturilor juridice de drept public.”
Art. 12 din Codul administrativ:
„Un act administrativ normativ este actul juridic subordonat legii adoptat, aprobat
sau emis de o autoritate publică în baza prevederilor constituționale sau legale, care nu se
supune controlului constituționalității și stabilește reguli de aplicare obligatorii pentru un
număr nedeterminat de situații identice.”
Art. 17 din Codul administrativ:
„Drept vătămat este orice drept sau libertate stabilit/stabilită de lege căruia/căreia i
se aduce atingere prin activitate administrativă.”
19
Art. 20 din Codul administrativ:
„Dacă printr-o activitate administrativă se încalcă un drept legitim sau o libertate
stabilită prin lege, acest drept poate fi revendicat printr-o acțiune în contencios
administrativ, cu privire la care decid instanțele de judecată competente pentru
examinarea procedurii de contencios administrativ, conform prezentului cod.”
Art. 21 alin. (1) din Codul administrativ:
„Autoritățile publice și instanțele de judecată competente trebuie să acționeze în
conformitate cu legea și alte acte normative.”
Art. 22 alin. (1) din Codul administrativ:
„Autoritățile publice și instanțele de judecată competente cercetează starea de fapt
din oficiu. Acestea stabilesc felul și volumul cercetărilor și nu sînt legate nici de
expunerile participanților, nici de cererile lor de reclamare a probelor.”
Art. 194 alin. (2) din Codul administrativ:
„În procedura de examinare a cererilor de recurs, hotărîrile și deciziile contestate se
examinează din oficiu în privința existenței greșelilor procedurale și aplicării corecte a
dreptului material.”
Art. 219 alin. (1) din Codul administrativ:
„Instanța de judecată este obligată să cerceteze starea de fapt din oficiu în baza
tuturor probelor legal admisibile, nefiind legată nici de declarațiile făcute, nici de cererile
de solicitare a probelor înaintate de participanți.”
Art. 225 alin. (3) din Codul administrativ:
„În cazul în care au fost emise acte administrative individuale și normative
referitoare la securitatea națională a Republicii Moldova, la exercitarea regimului stării
excepționale, la măsurile de urgență luate de autoritățile publice în vederea combaterii
calamităților naturale, a incendiilor, a epidemiilor, a epizootiilor și a altor fenomene
similare, instanța de judecată poate fi sesizată doar pentru exercitarea controlului
următoarelor circumstanțe:
a) existența situației excepționale la data la care a fost emis actul;
b) competența autorității publice de a emite actul;
c) existența interesului public care justifică emiterea actului administrativ;
d) imposibilitatea efectivă a autorității publice de a emite actul în condiții obișnuite;
e) proporționalitatea, în conformitate cu art.29, a măsurilor adoptate prin act
administrativ.”
Art. 54 alin. (1), (2) și (4) din Constituția Republicii Moldova:
„În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua
drepturile și libertățile fundamentale ale omului și cetățeanului.
Exercițiul drepturilor și libertăților nu poate fi supus altor restrângeri decât celor
prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului
internațional și sunt necesare în interesele securității naționale, integrității teritoriale,
bunăstării economice a țării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă și
infracțiunilor, protejării drepturilor, libertăților și demnității altor persoane, împiedicării
divulgării informațiilor confidențiale sau garantării autorității și imparțialității justiției.
20
Restrângerea trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o și nu poate
atinge existența dreptului sau a libertății.”
Art. 60 alin. (1) din Constituția Republicii Moldova:
„Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului Republicii Moldova și
unica autoritate legislativă a statului.”
Art. 66 lit. m) din Constituția Republicii Moldova:
”Parlamentul are următoarele atribuții de bază: declară starea de urgență, de asediu
și de război.”
Art. 1 din Legea nr. 212 din 24.06.2004 privind regimul stării de
urgență și de război: (în vigoare la data emiterii actului administrativ
contestat)
„stare de urgență – ansamblu de măsuri cu caracter politic, economic, social și de
menținere a ordinii publice, care se instituie provizoriu în unele localități sau pe întreg
teritoriul țării în caz de:
b) existență a unui pericol pentru securitatea națională sau ordinea constituțională,
ceea ce face necesară apărarea statului de drept, menținerea sau restabilirea stării de
legalitate.”
Art. 2 din Legea nr. 212 din 24.06.2004 privind regimul stării de
urgență și de război:
„Prin prezenta lege se stabilesc:
a) temeiurile, modul și condițiile declarării stării de urgență, de asediu sau de război,
precum și competența autorităților care o declară;
b) măsurile ce se aplică în perioada stării de urgență, de asediu sau de război,
precum și drepturile, obligațiile și răspunderea persoanelor juridice și fizice în această
perioadă.”
Art. 5 din Legea nr. 212 din 24.06.2004 privind regimul stării de
urgență și de război:
„Pe durata stării de urgență, de asediu sau de război, în funcție de gravitatea situației
ce a determinat instituirea acesteia, poate fi restrîns, dacă este cazul, exercițiul unor
drepturi sau libertăți ale cetățenilor în conformitate cu art.54 din Constituție.
Restrîngerea prevăzută la alin.(1) trebuie să fie conformă cu obligațiile care rezultă
din tratatele internaționale privind drepturile fundamentale ale omului la care Republica
Moldova este parte și nu poate implica discriminarea unor persoane sau a unor grupuri de
persoane exclusiv din considerente de rasă, naționalitate, limbă, religie, sex, convingeri
politice sau origine socială.”
Art. 12 alin. (1) din Legea nr. 212 din 24.06.2004 privind regimul
stării de urgență și de război:
„Starea de asediu sau de război se declară prin hotărîre a Parlamentului.”
Art. 22 alin (1) lit. g) și alin. (2) din Legea nr. 212 din 24.06.2004
privind regimul stării de urgență și de război: (în vigoare la data emiterii
actului administrativ contestat):
21
„Pe durata stării de urgență, Comisia pentru Situații Excepționale a Republicii
Moldova are următoarele atribuții:
g) stabilește procedura de numire în funcție și de destituire a conducătorilor
agenților economici și ai instituțiilor publice, cazurile cînd este permisă demisia
lucrătorilor;
Dispozițiile Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova se publică
pe pagina web oficială a Guvernului și sînt executorii pentru conducătorii autorităților
administrației publice centrale și locale, ai agenților economici, ai instituțiilor publice,
precum și pentru cetățeni.”
Pct. 6 din Regulamentul Comisiei pentru Situații Excepționale a
Republicii Moldova, anexa nr.2 la Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova
nr.1340 din 4 decembrie 2001:
„Comisia exercită conducerea generală a activității de prevenire și reacționare în
situații excepționale în scopul evitării sau reducerii pericolului declanșării acestora.
Atribuțiile Comisiei sînt:
realizarea programelor de lungă durată și a măsurilor de prevenire a situațiilor
excepționale și lichidarea consecințelor acestora, sporirea gradului de protecție a
populației și teritoriului, siguranței funcționării stabile a economiei și obiectelor potențial
periculoase;
analiza cauzelor și consecințelor situațiilor excepționale, a eficacității măsurilor de
protecție aplicate, generalizarea și popularizarea experienței de lichidare a consecințelor;
Pct. 7 din Regulamentul Comisiei pentru Situații Excepționale a
Republicii Moldova, anexa nr.2 la Hotărîrea Guvernului Republicii
Moldova, nr.1340 din 4 decembrie 2001:
„În caz de pericol și declanșare a situațiilor excepționale, Comisia:
analizează datele recepționate privind situația creată, studiază caracterul, cauzele
declanșării și proporțiile situației excepționale, adoptă decizii cu privire la aplicarea unor
măsuri urgente, precum și unor măsuri ulterioare de protecție a populației, teritoriului și
patrimoniului, localizarea și lichidarea consecințelor situațiilor excepționale. Organele
administrației publice centrale și locale informează Comisia despre situația creată prin
intermediul Inspectoratului General pentru Situații de Urgență al Ministerului Afacerilor
Interne.”
Pct. 8 din Regulamentul Comisiei pentru Situații Excepționale a
Republicii Moldova, anexa nr.2 la Hotărîrea Guvernului Republicii
Moldova, nr.1340 din 4 decembrie 2001:
„În baza decretului Președintelui Republicii Moldova sau Hotărîrii Parlamentului
Republicii Moldova cu privire la instituirea stării de urgență pe teritoriul republicii
Comisia aduce în stare de alertă sistemul de stat de prevenire și lichidare a situațiilor
excepționale sau unele verigi concrete ale acestui sistem conform necesităților.
Pe durata stării de urgență, Comisia, suplimentar la atribuțiile prevăzute în prezentul
Regulament, are următoarele obligații:
g) stabilește procedura de numire în funcție și de destituire a conducătorilor
agenților economici și ai instituțiilor publice, în cazurile cînd este permisă demisia
lucrătorilor.”
22
Pct. 9 din Regulamentul Comisiei pentru Situații Excepționale a
Republicii Moldova, anexa nr.2 la Hotărârea Guvernului Republicii
Moldova, nr.1340 din 4 decembrie 2001:
„Comisia pentru Situații Excepționale are dreptul:
să adopte, în limitele competenței sale, decizii și să le emită sub formă de dispoziții.
Dispozițiile Comisiei sunt executorii pentru conducătorii autorităților administrației
publice centrale și locale, ai agenților economici, ai instituțiilor publice, precum și pentru
cetățeni.”
ASPECTE DE PROCEDURĂ
Prin încheierea din 1 martie 2023 a Curții Supreme de Justiție
recursul depus de LTD „Komaksavia Airport Invest” împotriva hotărârii din
7 iulie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost numit pentru examinare în
complet de 5 judecători. (f.d. 37, V-II)
Însă, pornind de la prevederile art.13 alin. (51) ale Legii nr.64 din 30
martie 2023 cu privire la Curtea Supremă de Justiție (introdus prin LP224 din
31.07.24, MO3161-363/16.08.24 art.569; în vigoare 16.08.24), prezenta cauză va fi
examinată în ordine de recurs în complet de 3 judecători, de completul de
judecători din care face parte judecătorul raportor, format prin dispoziția
Președintelui interimar al Curții Supreme de Justiție nr. 193 din 30 decembrie
2025.
Referitor la termenul de declarare a recursului, prevăzut de art. 245
alin.(1) și (2) din Codul administrativ (în redacția legii în vigoare până la
operarea modificărilor prin Legea nr.246 din 31 iulie 2023 (în vigoare din 01
septembrie 2023), Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă
că, Curtea de Apel Chișinău a pronunțat hotărârea la 7 iulie 2022.
Copia hotărârii din 7 iulie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost
expediată părților prin scrisoare de expediere a actului judecătoresc din 14
iulie 2022. Cu toate acestea, la dosar nu există o dovadă clară a recepționării
acesteia de către recurent.
Prin urmare, instanța de recurs apreciază că, în lipsa unor dovezi
contrare, recursul a fost depus în termenul prevăzut de art. 245 din Codul
administrativ (în redacția legii în vigoare până la operarea modificărilor prin
Legea nr.246 din 31 iulie 2023 (în vigoare din 01 septembrie 2023).
MOTIVAREA INSTANȚEI
Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în
recurs, în coroborare cu normele de drept aplicabile speței, Completul de
judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează asupra respingerii
recursului declarat de LTD „Komaksavia Airport Invest”, din următoarele
considerente.
23
Recapitulând esența litigiului, în scopul verificării aplicării corecte a
dreptului material și procedural, completul reține starea de fapt constatată de
instanță și confirmată de părți.
Conform circumstanțelor faptice ale cauzei, Completul reține că, prin
Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova privind declararea stării de
urgență, nr. 41 din 24.02.2022, în temeiul art. 66 lit. m) din Constituția
Republicii Moldova, al art. 12 din Legea nr.212/2004 privind regimul stării
de urgență, de asediu și de război, având în vedere propunerea Guvernului
Republicii Moldova, care are la bază Raportul Comisiei pentru Situații
Excepționale a Republicii Moldova privind necesitatea declarării stării de
urgență, precum și ținând cont de situația legată de securitatea regională și
pericolul la adresa securității naționale, s-a hotărât:
Art.1. – Se declară stare de urgență pe întreg teritoriul Republicii
Moldova pentru o perioadă de 60 de zile.
Art.2. – Pe perioada stării de urgență, Comisia pentru Situații
Excepționale a Republicii Moldova va emite dispoziții în vederea punerii în
executare a următoarelor măsuri:
1) instituirea unui regim special de intrare și ieșire din țară;
2) stabilirea regimului special de folosire a spațiului aerian;
3) instituirea unui regim special de circulație pe teritoriul țării, inclusiv
în ceea ce privește circulația și controlul mărfurilor;
4) expulzarea de pe teritoriul țării a persoanelor a căror prezentă poate
afecta asigurarea ordinii publice și a securității statului;
5) evacuarea provizorie a cetățenilor din zonele ce prezintă pericol
pentru viață și asigurarea obligatorie a acestora cu locuri de cazare
permanentă sau provizorie;
6) alocarea mijloacelor financiare pentru punerea în aplicare a
dispozițiilor Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova, în
caz de necesitate;
7) stabilirea unui regim special de lucru pentru agenți economici și
instituții publice, soluționarea altor chestiuni privind activitatea acestora,
necesare desfășurării lucrărilor de salvare-deblocare și a altor lucrări de
neamânat;
8) interzicerea desfășurării adunărilor, manifestațiilor publice și a altor
acțiuni de masă;
9) interzicerea creării și activității formațiunilor paramilitare ale
persoanelor aflate pe teritoriul statului;
10) dispunerea, la necesitate, a raționalizării consumului de alimente și
de alte produse de strictă necesitate;
11) dispunerea, în caz de necesitate, a sistării temporare a livrării
gazelor, energiei electrice și apei potabile;
12) adoptarea deciziilor necesare în scopul întreprinderii unor acțiuni
rapide de asigurare cu gaze naturale, cu energie electrică și cu alte surse
energetice, inclusiv prin derogare de la prevederile normative;
24
13) coordonarea activității mijloacelor de informare în masă privind:
a) informarea populației despre cauzele și proporțiile situației
excepționale, despre măsurile întreprinse pentru prevenirea pericolului,
lichidarea urmărilor acestei situații și protecția populației;
b) familiarizarea populației cu regulile de comportare în timpul situației
excepționale;
c) introducerea unor reguli speciale de utilizare a mijloacelor de
telecomunicații, combaterea dezinformării, a știrilor false și a discursului de
ură;
14) interzicerea demisiei lucrătorilor, cu excepția cazurilor prevăzute
de actele normative, pentru această perioadă;
15) modificarea procedurii de numire în funcție și de destituire a
conducătorilor agenților economici și ai instituțiilor publice;
16) implicarea cetățenilor pentru prestări de servicii în interes public în
condițiile legii;
17) efectuarea, în modul stabilit de lege, a rechizițiilor de bunuri în
scopul prevenirii și lichidării consecințelor situațiilor care au impus
declararea stării de urgență;
18) efectuarea acțiunilor necesare pentru protecția infrastructurii critice,
precum și pentru asigurarea securității cibernetice;
19) efectuarea altor acțiuni necesare în vederea prevenirii, diminuării și
lichidării consecințelor situațiilor care au impus declararea stării de urgență;
20) întreprinderea măsurilor necesare pentru gestionarea fluxurilor
migrațiunile;
21) accesarea și gestionarea asistenței internaționale pentru durata stării
de urgență.
Art.3. – Dispozițiile Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii
Moldova sunt obligatorii și executorii pentru conducătorii autorităților
administrației publice centrale și locale, ai agenților economici, ai
instituțiilor publice, precum și pentru cetățeni și alte persoane aflate pe
teritoriul Republicii Moldova.
Art.4. – Dispozițiile Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii
Moldova intră în vigoare în momentul emiterii.
Art.5. – Parlamentul Republicii Moldova va informa, în termen de 3
zile, Secretarul General al ONU și Secretarul General al Consiliului Europei
despre prezenta hotărâre și cauzele adoptării acesteia.
Art.6. – Se abrogă Hotărârea Parlamentului nr.1/2022 privind
declararea stării de urgență, cu efect pentru viitor.
Art.7. – Prezenta hotărâre intră în vigoare la data adoptării, se aduce
îndată la cunoștința populației prin mijloacele de informare în masă și se
publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
Prin dispoziția Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii
Moldova, nr. 2 din 25 februarie 2022, în conformitate cu art. 22 din Legea
nr. 212/2004 privind regimul stării de urgență, de asediu și de război, art. 2
25
din Hotărârea Parlamentului nr. 41/2022 privind declararea stării de urgență,
pct. 6, 7, 8 și 9 din Regulamentul Comisiei pentru Situații Excepționale a
Republicii Moldova, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1340/2001,
Comisia pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova, la pct. 35 a
dispus că, prin derogare de la prevederile art.70 al Legii nr.135/2007 privind
societățile cu răspundere limitată, se suspendă dl. Boris Salov din funcția de
administrator al SRL „Avia Invest” și se numește în calitate de administrator
pentru perioada stării de urgență dl. Sergiu Chetraru.
La 1 martie 2022, LTD „Komaksavia Airport Invest” a depus cerere
de chemare în judecată împotriva Parlamentului Republicii Moldova și
Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova cu privire la
anularea art. 2 pct. 15 din Hotărârea Parlamentului nr. 41 din 24 februarie
2022 privind declararea stării de urgență, în partea sintagmei ce-1 vizează pe
reclamant - „modificarea procedurii de numire în funcție și de destituire a
conducătorilor agenților economici”; anularea pct. 35 din Dispoziția
Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova nr. 2 din 25
februarie 2022, adoptată sub imperiul unei prevederi normative lovită de
nulitate - art. 2 pct. 15 din Hotărârea Parlamentului nr. 41 din 24 februarie
2022 privind declararea stării de urgență, în partea sintagmei - „modificarea
procedurii de numire în funcție și de destituire a conducătorilor agenților
economici”, precum și cu depășirea limitelor drepturilor acordate prin
numita prevedere.
Prin încheierea din 15 martie 2022 a Curții de Apel Chișinău, s-a
declarat inadmisibilă acțiunea depusă de LTD „Komaksavia Airport Invest”
împotriva Parlamentul Republicii Moldova și Comisia pentru situații
Excepționale a Republicii Moldova în partea pretenției privind anularea art.2
pct. 15 din Hotărârea Parlamentului nr. 41 din 24 februarie 2022 privind
declararea stării de urgență, în partea sintagmei - „modificarea procedurii de
numire în funcție și de destituire a conducătorilor agenților economici”.
Prin decizia din 25 mai 2022 a Curții Supreme de justiție, s-a respins
recursul depus de către LTD „Komaksavia Airport Invest”. S-a menținut
încheierea din 15 martie 2022 a Curții de Apel Chișinău emisă în cauza de
contencios administrativ intentată la acțiunea LTD „Komaksavia Airport
Invest” împotriva Parlamentului Republicii Moldova și Comisia pentru
Situații Excepționale a Republicii Moldova cu privire la contestarea actelor.
Prin hotărârea din 7 iulie 2022 a Curții de Apel Chișinău, acțiunea în
control normativ depusă de LTD „Komaksavia Airport Invest” împotriva
Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova privind anularea
pct. 35 din Dispoziția Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii
Moldova nr.2 din 25 februarie 2022, s-a respins ca fiind neîntemeiată.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție apreciază că
soluția emisă de către Curtea de Apel Chișinău este justă și întemeiată, având
26
la bază un cumul de dovezi administrate, cărora le-a fost dată o apreciere
juridică cuvenită.
În recursul declarat LTD „Komaksavia Airport Invest” a dezvoltat
critici împotriva argumentelor din hotărârea instanței de apel.
Raportat la criteriile formulate, Completul de judecată reține că,
soluția pronunțată de prima instanță este legală și temeinică, nefiind
constatate prin recurs statuările conform cărora, instanța a aplicat eronat
normele de drept material.
În conformitate cu prevederile art. 225 alin. (3) din Codul
administrativ, în cazul în care au fost emise acte administrative individuale
și normative referitoare la securitatea națională a Republicii Moldova, la
exercitarea regimului stării excepționale, la măsurile de urgenta luate de
autoritățile publice în vederea combaterii calamităților naturale, a
incendiilor, a epidemiilor, a epizootiilor și a altor fenomene similare, instanța
de judecată poate fi sesizată doar pentru exercitarea controlului următoarelor
circumstanțe: a) existența situației excepționale la data la care a fost emis
actul; b) competența autorității publice de a emite actul; c) existența
interesului public care justifică emiterea actului administrativ; d)
imposibilitatea efectivă a autorității publice de a emite actul în condiții
obișnuite; e) proporționalitatea, în conformitate cu art. 29, a măsurilor
adoptate prin act administrativ.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atrage atenția că,
actul administrativ contestat urmează a fi supus verificării prin prisma tuturor
circumstanțelor enumerate de prevederile art. 225 alin. (3) din Codul
administrativ.
Cu referire la existența situației excepționale la data la care a fost
emis actul, se constată cu certitudine că, prin Hotărârea Parlamentului
Republicii Moldova privind declararea stării de urgență nr. 41 din 24
februarie 2022, s-a declarat stare de urgență pe întreg teritoriul Republicii
Moldova pentru o perioadă de 60 de zile. Dispoziția contestată a fost emisă
la 25 februarie 2022.
Respectiv, se constată cu certitudine că la data emiterii actului
administrativ contestat, pe întreg teritoriul Republicii Moldova, era declarată
stare de urgență, astfel fiind întrunită prima condiție - existența situației
excepționale la data la care a fost emis actul.
Cu privire la competența autorității publice de a emite actul, se rețin
prevederile art. 21 alin. (1) al Legii privind regimul stării de urgență, de
asediu și de război nr. 212-XV din 24.06.2004, potrivit căruia în cazul
declarării stării de urgență la iminența declanșării sau la declanșarea unor
situații excepționale cu caracter natural, tehnogen sau biologico-social, fapt
ce impune necesitatea prevenirii, diminuării și lichidării consecințelor
acestora, planificarea, organizarea și coordonarea activității de aplicare a
27
măsurilor impuse revin Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii
Moldova, iar coordonarea aducerii la îndeplinire a măsurilor de rigoare
revine Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale.
Articolul 22 al aceleiași legi, prevede că pe durata stării de urgență,
Comisia pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova are următoarele
atribuții: a) emite dispoziții privind aplicarea măsurilor de protecție a
populației și bunurilor, de localizare și lichidare a consecințelor situațiilor
excepționale, de apărare a statului de drept și de menținere sau restabilire a
stării de legalitate. Dispozițiile Comisiei pentru Situații Excepționale a
Republicii Moldova se publică pe pagina web oficială a Guvernului și sunt
executorii pentru conducătorii autorităților administrației publice centrale și
locale, ai agenților economici, ai instituțiilor publice, precum și pentru
cetățeni. Comisia pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova va
asigura actualizarea și evidența permanentă a dispozițiilor emise.
Potrivit pct. 7 din Regulamentul Comisiei pentru Situații
Excepționale a Republicii Moldova, anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului
Republicii Moldova, nr. 1340 din 04 decembrie 2001, în caz de pericol și
declanșare a situațiilor excepționale, Comisia analizează datele recepționate
privind situația creată, studiază caracterul, cauzele declanșării și proporțiile
situației excepționale, adoptă decizii cu privire la aplicarea unor măsuri
urgente, precum și unor măsuri ulterioare de protecție a populației,
teritoriului și patrimoniului, localizarea și lichidarea consecințelor situațiilor
excepționale. Organele administrației publice centrale și locale informează
Comisia despre situația creată prin intermediul Inspectoratului General
pentru Situații de Urgenta al Ministerului Afacerilor Interne.
Articolul 15 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului
(„Derogarea în caz de stare de urgență”), prevede că, în caz de război sau de
alt pericol public ce amenință viața națiunii, orice Înaltă Parte Contractantă
poate lua măsuri care derogă de la obligațiile prevăzute de prezenta
Convenție, în măsura strictă în care situația o impune și cu condiția ca aceste
măsuri să nu fie în contradicție cu alte obligații care decurg din dreptul
internațional.
Art. 15 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului stabilește
trei condiții pentru validitatea derogării: - trebuie să existe un război sau un
alt pericol public ce amenință viața națiunii; - măsurile adoptate pentru a
răspunde acestui război sau acestui pericol public nu trebuie să depășească
măsura strictă în care situația o cere; - astfel de măsuri nu trebuie să fie în
contradicție cu celelalte obligații ale statului care decurg din dreptul
internațional.
Sensul normal și obișnuit al sintagmei „pericol public ce amenință
viața națiunii” desemnează „o situație de criză sau de pericol excepțional și
iminent, care afectează întreaga populație și constituie o amenințare pentru
28
viața organizată a comunității care alcătuiește statul” [Lawless împotriva
Irlandei (nr. 3), 1961, pct. 28].
Pericolul trebuie să fie efectiv sau iminent. O criză care afectează
doar o regiune a statului poate constitui un pericol public ce amenință „viața
națiunii” (a se vedea, de exemplu, derogările referitoare la Irlanda de Nord
în cauza Irlanda împotriva Regatului Unit, 1978, pct. 205, și cele referitoare
la sudestul Turciei în cauza Aksoy împotriva Turciei, 1996, pct. 70). Criza
sau pericolul trebuie să fie excepționale, adică măsurile sau restricțiile
normale, permise de Convenție pentru protejarea siguranței și ordinii publice
și a sănătății, trebuie să fie vădit insuficiente [Danemarca, Norvegia, Suedia
și Țările de Jos împotriva Greciei („Cauza elenă”), raportul Comisiei, 1996,
pct. 153].
Respectiv, în contextul instituirii stării de urgență în țară prin
Hotărârea Parlamentului nr. 41 din 24 februarie 2022, stare care survine
potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 212/2004 privind regimul stării de
urgență, de asediu și de război, fie în caz de iminență a declanșării sau
declanșare a unor situații excepționale cu caracter natural, tehnogen sau
biologico-social, ceea ce face necesară prevenirea, diminuarea și lichidarea
consecințelor acestora, fie în cazul existenței unui pericol pentru securitatea
națională sau ordinea constituțională, ceea ce face necesară apărarea statului
de drept, menținerea sau restabilirea stării de legalitate, este evidentă
întrunirea cerințelor prevăzute de art. 54 din Constituția Republicii Moldova,
dar și de Legea nr. 212/2004, în contextul unor eventuale restrângeri ale
drepturilor și libertăților fundamentale ale omului și cetățeanului, precum și
se atestă competența Comisiei Situații Excepționale de a emite actul
administrativ contestat.
Prin urmare, în contextul situației regionale de insecuritate și
pericolul la adresa securițății naționale a Republicii Moldova (declarată prin
hotărîrea Parlamentului RM nr. 41 din 24.02.2022) se permite derogarea de
la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în esență și de la prevederile
art. 70 a Legii nr. 135/2007 privind societățile cu răspundere limitată.
În privința existenței interesului public care justifică emiterea actului
administrativ, se rețin prevederile art. 18 din Codul administrativ, care
stabilește că, interesul public vizează ordinea de drept, democrația,
garantarea drepturilor și a libertăților persoanelor, precum și obligațiile
acestora, satisfacerea necesităților sociale, realizarea competențelor
autorităților publice, funcționarea lor legală și în bune condiții.
Astfel, prevederile contestate ale Dispoziției Comisiei pentru Situații
Excepționale nr.2 din 25 februarie 2022, au fost adoptate ținând cont de
faptul că, Aeroportul International Chișinău prezintă un obiect de interes
național, de o importantă sporită în infrastructura avia a Republicii Moldova.
Respectiv, în contextul situației regionale, asigurarea securității naționale și
ordinii publice depinde de modul de gestiune a aeroportului în cauză.
29
Cu referire la imposibilitatea efectivă a autorității publice de a emite
actul în condiții obișnuite, instanța de recurs menționează că, în situația în
care pe teritoriul întregii țări este declarată o stare de urgență, intervenția
Comisiei pentru Situații Excepționale presupune, intrinsec, faptul că,
mecanismele legale ordinare puse la dispoziția celorlalte autorități publice
nu au fost apte să asigure într-o manieră suficientă excluderea riscurilor
pentru care este necesară intervenția CSE, sau, chiar și în situația în care
acestea, fiind duse la o finalitate, în abstract, ar putea asigura eliminarea
riscurilor constatate, datorită duratei de desfășurare a lor se prezintă a fi
ineficiente și improprii pentru eliminarea unor pericole iminente și cu un
efect ireversibil pentru interesele publice și care au fost protejate astfel prin
intervenția CSE.
În privința proporționalității, în conformitate cu art. 29, a măsurilor
adoptate prin act administrativ, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că art. 29 din Codul administrativ prevede că, orice măsură
întreprinsă de autoritățile publice prin care se afectează drepturile sau
libertățile prevăzute de lege trebuie să corespundă principiului
proporționalității. O măsură întreprinsă de autoritățile publice este
proporțională dacă: a) este potrivită pentru atingerea scopului urmărit în
temeiul împuternicirii atribuite prin lege; b) este necesară pentru atingerea
scopului; c) este rezonabilă. Măsura întreprinsă de autoritățile publice este
una rezonabilă dacă ingerința produsă prin ea nu este disproporțională în
raport cu scopul urmărit.
Proporționalitatea acțiunii administrative, în special a actului
administrativ, constă în obligația autorităților publice de a nu interveni în
drepturile cetățeanului, decât într-un mod armonios și echilibrat și doar
atunci când o cere interesul public, fără a atinge substanța dreptului
subiectiv. Ingerințele în drepturile omului prin acțiune administrativă nu este
exclusă, însă ea trebuie să urmărească un scop legitim urmând să fie potrivă,
necesară și rezonabilă.
Proporționalitatea constituie un element obligatoriu al principiului
legalității acțiunii administrative. Controlul judecătoresc efectiv realizat prin
acțiunea în contencios administrativ obligă judecătorul administrativ să
verifice respectarea acestei axiome juridice de către autoritățile publice,
atunci când se relaționează cu cetățeanul prin acțiunea administrativă. Orice
hotărâre judecătoreasca prin care se înfăptuiește jurisdicția administrativă
trebuie să conțină efectuarea testului proporționalității.
Astfel, orice măsură întreprinsă de autoritățile publice prin care se
afectează drepturile sau libertățile prevăzute de lege trebuie să corespundă
principiului proporționalității. Verbul „trebuie”, utilizat de legiuitorul
Republicii Moldova în textul articolului 29 din Codul administrativ, denotă
despre o obligație absolută de respectare de către autoritățile publice a
30
proporționalității atunci când întreprind măsuri oficiale, dar și obligația
instanței de judecată de a verifică în ce măsura corespunde proporționalității.
Instanța de recurs reține prevederile art. 54 alin. (2) din Constituție,
care stabilește că exercițiul drepturilor și al libertăților nu poate fi supus altor
restrângeri decât celor „prevăzute de lege”.
Totodată, Curtea Constituțională a Republicii Moldova și Curtea
Europeană a Drepturilor Omului au stabilit că: evitarea unui pericol real ce
ar amenința ordinea constituțională, prevenirea riscului răspândirii unei
epidemii ori consecințele unei calamități naturale, protecția minorilor,
apărarea securității naționale, a ordinii publice, reprezintă măsuri care
privesc restrângerea exercițiului libertăților publice, fiind necesare într-o
societate democratică, deoarece prin aceste măsuri se urmărește protejarea
unor valori fundamentale.
Potrivit art. 1 al Legii securității statului nr. 618-XIII din 31.10.1995,
securitatea statului este parte integrantă a securității naționale. Prin
securitatea statului se înțelege protecția suveranității, independenței și
integrității teritoriale a țării, a regimului ei constituțional, a potențialului
economic, tehnico-științific și defensiv, a drepturilor și libertăților legitime
ale persoanei împotriva activității informative și subversive a serviciilor
speciale și organizațiilor străine, împotriva atentatelor criminale ale unor
grupuri sau indivizi aparte.
Iar art. 3 al aceleiași legi prevede că securitatea statului se asigură
prin stabilirea și aplicarea de către stat a unui sistem de măsuri cu caracter
economic, politic, juridic, militar, organizatoric și de altă natură, orientate
spre descoperirea, prevenirea și contracararea la timp a amenințărilor la
adresa securității statului.
Potrivit art. 4 alin. (1), alin. (2) lit. d) din Legea securității statului nr.
618-XIII din 31.10.1995 (în vigoare la momentul emiterii actului contestat),
prin amenințări la adresa securității statului se înțelege ansamblul de acțiuni,
condiții și factori ce comportă pericol pentru stat, societate și personalitate.
- Pericol deosebit pentru securitatea statului prezintă: d) acțiunile care
favorizează apariția de evenimente extraordinare în transporturi,
telecomunicații, la unitățile economice și cele de importantă vitală.
Reieșind din cele expuse, Completul de judecată al Curții Supreme
de Justiție conchide că, măsura întreprinsă de către Comisia pentru Situații
Excepționale a Republicii Moldova prin pct. 35 din Dispoziția Comisiei
pentru Situații Excepționale nr.2 din 25 februarie 2022 este una legală,
justificată și proporțională, iar aprobarea acesteia a avut loc în conformitate
cu prevederile legale și principiile de drept internaționale.
Astfel Completul de judecată constată că, argumentele recurentului
sunt nefondate, întrucât instanța de fond a reținut în mod corect că, dispoziția
nr. 2 din 25 februarie 2022 a fost emisă în conformitate cu art. 2 din
31
Hotărârea Parlamentului nr. 41/2022 privind declararea stării de urgență,
care la pct. 15 a indicat expres că, Comisia pentru Situații Excepționale a
Republicii Moldova va emite dispoziții în vederea punerii în executare a
următoarelor măsuri: modificarea procedurii de numire în funcție și de
destituire a conducătorilor agenților economici și ai instituțiilor publice.
Iar, Comisia pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova, întru
executarea acesteia a dispus că, prin derogare de la prevederile art.70 al Legii
nr.135/2007 privind societățile cu răspundere limitată, se suspendă dl. Boris
Salov din funcția de administrator al SRL „Avia Invest” și se numește în
calitate de administrator pentru perioada stării de urgență dl. Sergiu Chetraru.
Instanța de recurs reiterează că, prevederea de la pct. 35 din
Dispoziția Comisiei pentru Situații Excepționale nr.2 din 25 februarie 2022,
a fost emisă în temeiul împuternicirilor prevăzute la art. 2 sbpct. 15) din
Hotărârea Parlamentului nr. 41/2022, dar și în temeiul prevederilor legale
exprese ale art. 22 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 212/2004, care stabilește că:
Pe durata stării de urgență, Comisia pentru Situații Excepționale a Republicii
Moldova are următoarele atribuții stabilește procedura de numire în funcție
și de destituire a conducătorilor agenților economici și ai instituțiilor publice,
cazurile când este permisă demisia lucrătorilor.
Prin urmare, măsura suspendării și numirii administratorului a fost
emisă în stricta executare a unui act normativ primar, cu forță juridică egală
cu cea a unei legi.
Mai mult, măsurile întreprinse au un caracter temporar. Astfel, dl.
Boris Salov s-a suspendat din funcția de administrator al SRL „Avia Invest”
și s-a numit în calitate de administrator pentru perioada stării de urgență dl.
Sergiu Chetraru. Iar potrivit pct. 1 din Hotărârea Parlamentului nr. 41/2022,
s-a declarat stare de urgență pe întreg teritoriul Republicii Moldova pentru o
perioadă de 60 de zile.
Completul Curții Supreme de Justiție nu poate reține argumentul
recurentului precum că, Comisia pentru Situații Excepționale și-a arogat
atribuții suplimentare, or, cadrul normativ nu poate stabili expres și exhaustiv
toate posibilitățile și circumstanțele concrete de modificare a procedurii de
numire în funcție și de destituire a conducătorilor agenților economici, iar în
acest sens se rețin considerentele expuse de Curtea Constituțională în
Hotărârea pentru controlul constituționalității unor prevederi din Legea nr.
212 din 24 iunie 2004 privind regimul stării de urgență, de asediu și de război
și a unor prevederi din Hotărârea Parlamentului nr. 55 din 17 martie 2020
privind declararea stării de urgență nr. 17 din 23 iunie 2020, unde printre
altele se preciza că:
„Pct. 82 Autoritățile responsabile de gestionarea stării de urgență au nevoie de
flexibilitate pentru a putea reacționa prompt la diversitatea situațiilor de urgență care
pot pune țara în pericol. Descrierea detaliată și anticipată a măsurilor care pot fi
necesare pentru a combate starea de urgență echivalează cu faptul că Parlamentul ar
32
trebui din timp să prevadă ce măsuri sunt necesare în fiecare caz de urgență. Curtea
consideră că această sarcină este greu de realizat sau chiar imposibilă pentru
Parlament. Mai mult, utilizarea unor formulări rigide sau descrierea în mod exhaustiv
a măsurilor poate limita capacitatea puterii executive în fața situației de urgență cu care
se confruntă. Așadar, în contextul stării de urgență, reglementarea de o manieră
flexibilă a măsurilor care eventual pot fi întreprinse de către autorități pentru a face
față stării de urgență este acceptabilă și necesară.”
Instanța de recurs reiterează că atât Constituția Republicii Moldova,
cât și Convenția Europeană a Drepturilor Omului, autorizează restrângerea
exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți în condițiile legii și ale
principiilor generale ale dreptului internațional chiar și în situații ordinare,
cu atât mai mult această intervenție a statului este admisă în perioadele unor
stări de urgență, de asediu sau de război, când se pune problema existenței
unor pericole pentru securitatea națională sau ordinea constituțională, ceea
ce face necesară apărarea statului de drept, menținerea sau restabilirea stării
de legalitate. Or, în cazurile date sarcina protecției interesului social colectiv
obține o preponderență suplimentară asupra intereselor particulare ale unor
indivizi, chiar dacă acestea derivă din prevederile unor acte normative, or,
așa cum prevede art. 4 alin. (1) din Legea nr. 212/2004, în perioada stării de
urgență, de asediu sau de război, legile și alte acte normative adoptate până
la instituirea stării respective acționează în măsura în care nu contravin
prezentei legi.
Colegiul judiciar consideră necesar să menționeze că nu va formula
un răspuns detaliat pentru fiecare argument al recurentului, ci va analiza doar
motivele decisive pentru soluționarea prezentei cauze (a se vedea cauza
Garda Ruiz vs Spania (Marea Cameră), 21 ianuarie 1999, parag. 26; Moreira
Ferreira vs Portugalia (nr. 2) (Marea Cameră); 11 iulie 2017, parag. 84, 98).
În baza acestor considerații, se constată că alte susțineri ale
recurentului nu constituie temei de admitere a recursului, deoarece se combat
cu cele invocate mai sus și se axează asupra circumstanțelor, care au fost
constatate și elucidate pe deplin de către instanța de fond, având la bază
cumulul de probe apreciate cu respectarea normelor de drept material și
procedural.
În context, instanța de recurs menționează, că argumentele
recursului, coincid cu argumentele LTD „Komaksavia Airport Invest”
indicate în cererea de chemare în judecată, cărora Curtea de Apel Chișinău
le-a dat o apreciere corespunzătoare.
În conexiunea celor relatate, instanța de recurs, prin prisma
jurisprudenței CEDO și anume cauza Rebai și alții contra Franței din 25
februarie 1995, nr.26561/1995, unde Curtea a menționat că „... art. 6 § 1 al
Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță
de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul
declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit
de șanse de succes”, consideră necesar de a respinge și restul argumentelor
33
invocate în recurs, cu atât mai mult, că acestea nu denotă încălcarea esențială
sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept
procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
Din considerentele menționate și având în vedere faptul că hotărârea
instanței de fond este întemeiată și legală, iar criticile formulate în recurs
sunt nejustificate, completul judiciar al Curții Supreme de Justiție ajunge la
concluzia de a respinge recursul și a menține hotărârea contestate.
În conformitate cu art. 248 alin. (1) lit. a) din Codul administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Respinge recursul depus de LTD „Komaksavia Airport Invest”.
Menține hotărârea din 7 iulie 2022 a Curții de Apel Chișinău, în cauza de
contencios administrativ intentată la cererea de chemare în judecată depusă
de LTD „Komaksavia Airport Invest” împotriva Comisiei pentru Situații
Excepționale a Republicii Moldova privind anularea pct.35 din Dispoziția
Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova nr.2 din 25
februarie 2022.
Decizia este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Oxana Parfeni
Diana Stănilă
34