2ac-355/25 — repararea prejudiciului moral cauzat prin infractiune

La 07 iunie 2024, Daniliuc Nicolae a depus cerere de chemare în judecată împotriva Președintelui Republicii Moldova, Procuraturii Republicii Moldova, Consiliului Superior al Procurorilor, Consiliului Superior al Magistraturii, Curții de Apel (Chișinău) Centru, Curții de Apel (Bălți) Nord, Judecătoriei Chișinău și Judecătoriei Orhei cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat prin infracțiune.

Prin încheierea din 06 mai 2025 a Judecătoriei Criuleni, sediul Central, s-a restituit cererea de chemare în judecată depusă de Daniliuc Nicolae.

La 12 mai 2025, Daniliuc Nicolae a depus cerere de recurs împotriva încheierii din 06 mai 2025 a Judecătoriei Criuleni, sediul Central.

Prin încheierea din 30 octombrie 2025 a Curții de Apel Centru, s-a transmis Curții Supreme de Justiție cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Nicolae Daniliuc către Președintele Republicii Moldova, Procuratura Republicii Moldova, Consiliul Superior al Procurorilor, Consiliul Superior al Magistraturii, Curtea de Apel (Chișinău) Centru, Curtea de Apel (Bălți) Nord, Judecătoria Chișinău și Judecătoria Orhei privind încasarea în mod solidar a prejudiciului moral cauzat prin infracțiune și cheltuielilor de judecată, pentru a fi soluționată posibilitatea strămutării cererii de chemare în judecată într- o altă Curte de Apel egală în grad. Or, Curtea de Apel Centru are calitatea procesuală de pârât.

În încheierea Curții Supreme de Justiție nr. 2ac-141/25 (§ 20-30, emisă, la fel, într-o cauză intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Nicolae Daniliuc împotriva Președintelui Republicii Moldova, Procuraturii Republicii Moldova, Curții de Apel Chișinău și Judecătoriei Chișinău cu privire la repararea prejudiciului material și moral cauzat prin infracțiune), au fost tranșate următoarele concluzii: a. S-a observat caracterul repetativ al cererilor de strămutare formulate în această cauză, însoțite de acțiuni procesuale sistemice ale reclamantului, care, prin frecvență și conținut, afectează în mod vădit buna desfășurare a procedurilor judiciare. Această practică, prin abuzul mecanismelor legale privind strămutarea, tinde să eludeze regulile generale de competență și creează dificultăți semnificative în administrarea eficientă a justiției. b. În acest context, s-a impus o reflecție asupra oportunității ajustării practicii judiciare în materia strămutării, astfel încât aplicarea art. 43 alin.(2) lit. f) Cod de procedură civilă, să echilibreze riscul unei aparențe de părtinire cu impactul concret al comportamentului abuziv al părților asupra principiilor economiei procesuale și securității juridice. Atribuirea formală a calității de parte în proces pentru instanța de judecată, fără susținere obiectivă de împrejurări noi și relevante, nu trebuie să transforme excepția într-o regulă, subminând stabilitatea actului de justiție. c. Prin această încheiere, Curtea Supremă de Justiție și-a exprimat în mod clar intenția de a modifica practica judiciară anterioară, urmând ca pe viitor cererile de strămutare întemeiate exclusiv pe calitatea procesuală a instanței ca parte în proces să fie respinse, în 2 absența unor împrejurări suplimentare obiective și verificabile care să justifice o astfel de măsură extraordinară. d. În lipsa unor circumstanțe factologice care să indice o presiune instituțională, un interes personal sau orice altă formă de influență ce ar putea afecta imparțialitatea tuturor judecătorilor Curții de Apel Centru, strămutarea cauzei nu este justificată. Admiterea cererii de strămutare exclusiv în temeiul calității procesuale a instanței ca parte, fără alte elemente obiective, ar însemna instituirea unei prezumții generale de părtinire, ceea ce ar contraveni principiului independenței judiciare și ar putea crea un precedent periculos pentru funcționarea sistemului judiciar.

Ulterior, într-o altă cauză intentată la cererea de chemare în judecată a lui Nicolae Daniliuc împotriva Președintelui Republicii Moldova, Procuraturii Republicii Moldova, Curții de Apel Chișinău și Judecătoriei Chișinău cu privire la repararea prejudiciului material și moral cauzat prin infracțiune, Curtea Supremă de Justiție și-a menținut direcția jurisprudențială și a respins solicitarea Curții de Apel Centru privind strămutarea cauzei la o altă instanță de judecată egală în grad (încheierea nr. 2ac-200/25). Totodată, a se vedea încheierile nr. 2ac- 238/25 și nr. 2ac-265/25.

În prezenta speță, solicitarea Curții de Apel Centru de strămutare a cauzei la o altă instanță de judecată egală în grad nu se aliniază nici cu încheierea Curții Supreme de Justiție din 13 august 2025, nici cu orientarea jurisprudențială actuală a Curții Supreme de Justiție în ceea ce privește strămutarea cauzelor în situația în care o Judecătorie sau Curte de Apel este parte la proces și împotriva căreia este îndreptată acțiunea.

Respectiv, nu s-au invocat careva împrejurări suplimentare, iar prezența Curții de Apel Chișinău (Centru) în calitate de pârât, în lipsa unor indicii privind implicarea personală a judecătorilor sau influențe instituționale, nu echivalează cu o aparență de părtinire generalizată. Sistemul de desemnare aleatorie, posibilitatea abținerii și recuzării individuale, precum și lipsa oricăror presiuni externe, oferă suficiente garanții ale imparțialității.

Aplicarea automată a unei strămutări în temeiul unei simple calități procesuale ar institui o prezumție generală de părtinire, contrară principiului independenței judiciare și eficienței procedurale.

Având în vedere schimbarea recentă a practicii, Completul apreciază că în prezenta cauză nu se impune strămutarea solicitată. 3

În conformitate cu art. 43 alin. (4) și art. 269-270 din Codul de procedură civilă,