2ac-265/25 — Repararea prejudiciului material și moral cauzat prin infracțiune

La 12 iunie 2023, Nicolae Daniliuc a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Președintelui Republicii Moldova, Procuraturii Republicii Moldova, Curții de Apel Chișinău și Judecătoriei Chișinău privind repararea prejudiciului material și moral cauzat prin infracțiune.

Prin hotărârea Judecătoriei Căușeni sediul Ștefan Vodă din 1 aprilie 2025 acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 9 aprilie 2025 Nicolae Daniliuc, a depus o cerere de apel împotriva hotărârii Judecătoriei Căușeni, sediul Ștefan Vodă din 1 aprilie 2025, prin care a solicitat admiterea cererii de apel, casarea integrală a hotărârii instanței de fond, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a pretențiilor.

Prin încheierea Curții de Apel Centru din 18 iunie 2025, cauza a fost transmisă Curții Supreme de Justiție întru determinarea competenței unei alte instanțe de același nivel pentru examinarea cererii de apel declarate de apelantul Nicolae Daniliuc, împotriva hotărârii Judecătoriei Căușeni, sediul Ștefan Vodă din 1 aprilie 2025, motivând prin faptul că în prezenta cauză Curtea de Apel Centru are calitatea procesuală de pârât în cadrul prezentului proces, totodată, reclamantul Nicolae Daniliuc prin prezenta cerere solicită repararea prejudiciului material și moral, precum și încasarea cheltuielilor de judecată, inclusiv din contul Curții de Apel Centru, iar aceste circumstanțe ar putea pune la îndoială imparțialitatea judecătorilor Curții de Apel Centru, în virtutea calității procesuale pe care o deține Curtea de Apel Centru în cadrul acestui proces.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 13 august 2025, a fost respinsă solicitarea Curții de Apel Centru privind strămutarea cauzei la o altă instanță de judecată egală în grad și a fost remisă cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Nicolae Daniliuc împotriva Președintelui Republicii Moldova, Procuraturii Republicii Moldova, Curții de Apel Chișinău (Centru) și Judecătoriei Chișinău cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat prin infracțiune, pentru continuarea examinării în ordine de apel la Curtea de Apel Centru. În acest sens, s-a făcut trimitere la încheierea pronunțată în cauza nr. 2ac-141/25 în care Curtea Supremă de Justiție a ajustat practica anterioară, statuând că atribuirea formală a calității procesuale de parte a instanței de judecată nu este, prin ea însăși, suficientă pentru a justifica strămutarea. Strămutarea se 1 impune doar în prezența unor împrejurări suplimentare, obiective și verificabile, care să creeze un dubiu rezonabil asupra imparțialității tuturor judecătorilor instanței respective.

La 19 septembrie 2025, Nicolae Daniliuc a formulat o cerere de a strămuta cauza civilă de la Curtea de Apel Centru la o altă instanță de judecată din motivul că Curtea de Apel Centru este parte în proces, este pârât/intimat în procesul dat și există bănuieli că nepărtinirea judecătorilor ar putea fi știrbită de circumstanțele cauzei sau de calitatea participanților la proces.

Art. 43 alin. (4) din Codul de procedură civilă: „Strămutarea cauzei în cazurile prevăzute la alin.(2) lit.d), e), f) și g) se efectuează de către instanța ierarhic superioară, a cărei încheiere nu se supune niciunei căi de atac. Încheierea instanței ierarhic superioare este emisă în cel mult 5 zile lucrătoare, în baza copiilor de pe actele relevante transmise în formă electronică.”

Art. 32 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „Nimeni nu poate fi lipsit, fără consimțământul său, de dreptul la judecarea cauzei sale de către o instanță sau de judecătorii în a căror competență cauza respectivă este dată prin lege, cu excepția cazurilor expres stabilite de prezentul cod. Instanța ierarhic superioară nu are dreptul să strămute, din oficiu, o cauză de la instanța ierarhic inferioară la alta ori să o preia pentru judecare, cu excepția cazului în care completul de judecată în instanța respectivă nu poate fi legal constituit.”

Art. 61 alin. (1)-(3) din Codul de procedură civilă: „Participanții la proces sunt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanța judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare. În caz de folosire cu rea-credință a drepturilor procedurale, instanța de judecată, la cererea părții interesate, obligă partea vinovată să repare prejudiciul cauzat. Participanții la proces care exercită drepturile procedurale în mod abuziv se sancționează de către instanța de judecată cu amendă în mărime de până la 50 de unități convenționale.”

În încheierea Curții Supreme de Justiție din 13 august 2025, emisă în prezenta cauză, Curtea a statuat că aplicarea automată a unei strămutări în temeiul unei simple 2 calități procesuale ar institui o prezumție generală de părtinire, contrară principiului independenței judiciare și eficienței procedurale. Prezența Curții de Apel Chișinău (Centru) în calitate de pârât, în lipsa unor indicii privind implicarea personală a judecătorilor sau influențe instituționale, nu echivalează cu o aparență de părtinire generalizată. Totodată, în această încheiere a fost menționat că încheierea este pronunțată în contextul ajustării practicii Curții Supreme de Justiție prin încheierea emisă în cauza nr. 2ac-141/25.

În încheierea Curții Supreme de Justiție nr. 2ac-141/25 (§ 20-30, emisă, la fel, într-o cauză intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Nicolae Daniliuc împotriva Președintelui Republicii Moldova, Procuraturii Republicii Moldova, Curții de Apel Chișinău și Judecătoriei Chișinău cu privire la repararea prejudiciului material și moral cauzat prin infracțiune, a fost tranșate următoarele concluzii: a. S-a observat caracterul repetativ al cererilor de strămutare formulate în această cauză, însoțite de acțiuni procesuale sistemice ale reclamantului, care, prin frecvență și conținut, afectează în mod vădit buna desfășurare a procedurilor judiciare. Această practică, prin abuzul mecanismelor legale privind strămutarea, tinde să eludeze regulile generale de competență și creează dificultăți semnificative în administrarea eficientă a justiției. b. În acest context, s-a impus o reflecție asupra oportunității ajustării practicii judiciare în materia strămutării, astfel încât aplicarea art. 43 alin.(2) lit. f) Cod de procedură civilă, să echilibreze riscul unei aparențe de părtinire cu impactul concret al comportamentului abuziv al părților asupra principiilor economiei procesuale și securității juridice. Atribuirea formală a calității de parte în proces pentru instanța de judecată, fără susținere obiectivă de împrejurări noi și relevante, nu trebuie să transforme excepția într-o regulă, subminând stabilitatea actului de justiție c. Prin această încheiere, Curtea Supremă de Justiție și-a exprimat în mod clar intenția de a modifica practica judiciară anterioară, urmând ca pe viitor cererile de strămutare întemeiate exclusiv pe calitatea procesuală a instanței ca parte în proces să fie respinse, în absența unor împrejurări suplimentare obiective și verificabile care să justifice o astfel de măsură extraordinară. d. În lipsa unor circumstanțe factologice care să indice o presiune instituțională, un interes personal sau orice altă formă de influență ce ar putea afecta imparțialitatea tuturor judecătorilor Curții de Apel Centru, strămutarea cauzei nu este justificată. Admiterea cererii de strămutare exclusiv în temeiul calității procesuale a instanței ca parte, fără alte elemente obiective, ar însemna instituirea unei prezumții generale de părtinire, ceea ce ar contraveni principiului independenței judiciare și ar putea crea un precedent periculos pentru funcționarea sistemului judiciar

Ulterior, într-o altă cauză intentată la cererea de chemare în judecată a lui Nicolae Daniliuc împotriva Președintelui Republicii Moldova, Procuraturii Republicii Moldova, 3 Curții de Apel Chișinău și Judecătoriei Chișinău cu privire la repararea prejudiciului material și moral cauzat prin infracțiune, Curtea Supremă de Justiție și-a menținut direcția jurisprudențială și a respins solicitarea Curții de Apel Centru privind strămutarea cauzei la o altă instanță de judecată egală în grad (încheierea nr. 2ac-200/25).

În prezenta cauză, cererea de strămutare formulată de Nicolae Daniliuc nu se aliniază nici cu încheierea Curții Supreme de Justiție din 13 august 2025, nici cu orientarea jurisprudențială actuală a Curții Supreme de Justiție în ceea ce privește strămutarea cauzelor în situația în care o judecătorie sau curte de apel este parte la proces și împotriva căreia este îndreptată acțiunea.

Astfel, solicitarea strămutării pe motivul calității de parte a instanței relevă un abuz de drept urmărind tergiversarea procesului și îngreunarea activității instanțelor judecătorești.

În contextul celor constatate și având în vedere efectele exercitării cu rea-credință a drepturilor procesuale, completul de judecată consideră justificată aplicarea unei amenzi judiciare lui Nicolae Daniliuc în mărime de 50 unități convenționale.

Date fiind cele relatate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție va respinge cererea de strămutare a cauzei de la Curtea de Apel Centru la o altă instanță de judecată egală în grad.

În conformitate cu art. 43 alin. (2) lit. f) și alin. (4), art. 61 alin. (3), art. 269-270 din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge cererea depusă de Nicolae Daniliuc, privind strămutarea cauzei de la Curtea de Apel Centru la o altă instanță de judecată egală în grad. Aplică lui Nicolae Daniliuc, IDNP *****, amendă judiciară în mărime de 50 (cincizeci) unități convenționale, ceea ce reprezintă 2500 (două mii cinci sute) lei. Încheierea nu se supune niciunei căi de atac. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Gheorghe Stratulat 4