2ac-265/25 — repararea prejudiciului material si moral cauzat prin infractiune
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- repararea prejudiciului material si moral cauzat prin infractiune
- Temei legal
- Lipsa temeiului de stramutare prevazut la art. 43 alin. 2 lit. f din Codul de procedura civila. Folosirea cu rea-credinta a drepturilor procedurale
2ac-265/25 — repararea prejudiciului material si moral cauzat prin infractiune (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
ÎNCHEIERE
privind respingerea cererii de strămutare
în cauza civilă
Nicolae Daniliuc împotriva Președintelui Republicii Moldova, Procuraturii
Republicii Moldova, Curții de Apel Chișinău și Judecătoriei Chișinău
(repararea prejudiciului material și moral cauzat prin infracțiune)
(Dosarul nr. 2ac-265/25
NR. PIGD 2-24022640-01-2ac-23092025)
Lipsa temeiului de strămutare prevăzut la art. 43 alin. (2) lit. f) din Codul de
procedură civilă. Folosire cu rea-credință a drepturilor procedurale
29 septembrie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând, în lipsa părților, cererea depusă de Nicolae Daniliuc,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Ion Munteanu,
Gheorghe Stratulat, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 12 iunie 2023, Nicolae Daniliuc a depus o cerere de chemare în judecată
împotriva Președintelui Republicii Moldova, Procuraturii Republicii Moldova, Curții de
Apel Chișinău și Judecătoriei Chișinău privind repararea prejudiciului material și moral
cauzat prin infracțiune.
Prin hotărârea Judecătoriei Căușeni sediul Ștefan Vodă din 1 aprilie 2025
acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.
La 9 aprilie 2025 Nicolae Daniliuc, a depus o cerere de apel împotriva hotărârii
Judecătoriei Căușeni, sediul Ștefan Vodă din 1 aprilie 2025, prin care a solicitat
admiterea cererii de apel, casarea integrală a hotărârii instanței de fond, cu emiterea unei
noi hotărâri de admitere a pretențiilor.
Prin încheierea Curții de Apel Centru din 18 iunie 2025, cauza a fost transmisă
Curții Supreme de Justiție întru determinarea competenței unei alte instanțe de același
nivel pentru examinarea cererii de apel declarate de apelantul Nicolae Daniliuc,
împotriva hotărârii Judecătoriei Căușeni, sediul Ștefan Vodă din 1 aprilie 2025,
motivând prin faptul că în prezenta cauză Curtea de Apel Centru are calitatea procesuală
de pârât în cadrul prezentului proces, totodată, reclamantul Nicolae Daniliuc prin
prezenta cerere solicită repararea prejudiciului material și moral, precum și încasarea
cheltuielilor de judecată, inclusiv din contul Curții de Apel Centru, iar aceste
circumstanțe ar putea pune la îndoială imparțialitatea judecătorilor Curții de Apel
Centru, în virtutea calității procesuale pe care o deține Curtea de Apel Centru în cadrul
acestui proces.
Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 13 august 2025, a fost respinsă
solicitarea Curții de Apel Centru privind strămutarea cauzei la o altă instanță de judecată
egală în grad și a fost remisă cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de
Nicolae Daniliuc împotriva Președintelui Republicii Moldova, Procuraturii Republicii
Moldova, Curții de Apel Chișinău (Centru) și Judecătoriei Chișinău cu privire la
repararea prejudiciului moral cauzat prin infracțiune, pentru continuarea examinării în
ordine de apel la Curtea de Apel Centru. În acest sens, s-a făcut trimitere la încheierea
pronunțată în cauza nr. 2ac-141/25 în care Curtea Supremă de Justiție a ajustat practica
anterioară, statuând că atribuirea formală a calității procesuale de parte a instanței de
judecată nu este, prin ea însăși, suficientă pentru a justifica strămutarea. Strămutarea se
1
impune doar în prezența unor împrejurări suplimentare, obiective și verificabile, care să
creeze un dubiu rezonabil asupra imparțialității tuturor judecătorilor instanței respective.
La 19 septembrie 2025, Nicolae Daniliuc a formulat o cerere de a strămuta cauza
civilă de la Curtea de Apel Centru la o altă instanță de judecată din motivul că Curtea
de Apel Centru este parte în proces, este pârât/intimat în procesul dat și există bănuieli
că nepărtinirea judecătorilor ar putea fi știrbită de circumstanțele cauzei sau de calitatea
participanților la proces.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 43 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură civilă:
„Instanța strămută cauza la o altă instanță dacă f) există bănuieli, care derivă din elemente
obiective, că nepărtinirea judecătorilor ar putea fi știrbită de circumstanțele cauzei sau de
calitatea participanților la proces.”
Art. 43 alin. (4) din Codul de procedură civilă:
„Strămutarea cauzei în cazurile prevăzute la alin.(2) lit.d), e), f) și g) se efectuează de
către instanța ierarhic superioară, a cărei încheiere nu se supune niciunei căi de atac. Încheierea
instanței ierarhic superioare este emisă în cel mult 5 zile lucrătoare, în baza copiilor de pe actele
relevante transmise în formă electronică.”
Art. 32 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă:
„Nimeni nu poate fi lipsit, fără consimțământul său, de dreptul la judecarea cauzei sale de
către o instanță sau de judecătorii în a căror competență cauza respectivă este dată prin lege, cu
excepția cazurilor expres stabilite de prezentul cod.
Instanța ierarhic superioară nu are dreptul să strămute, din oficiu, o cauză de la instanța
ierarhic inferioară la alta ori să o preia pentru judecare, cu excepția cazului în care completul
de judecată în instanța respectivă nu poate fi legal constituit.”
Art. 61 alin. (1)-(3) din Codul de procedură civilă:
„Participanții la proces sunt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor
procedurale. Instanța judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz
se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.
În caz de folosire cu rea-credință a drepturilor procedurale, instanța de judecată, la cererea
părții interesate, obligă partea vinovată să repare prejudiciul cauzat.
Participanții la proces care exercită drepturile procedurale în mod abuziv se sancționează
de către instanța de judecată cu amendă în mărime de până la 50 de unități convenționale.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că cererea de
strămutare poate fi înaintată în temeiuri strict determinate de legislația procesual-civilă,
bazată pe argumente plauzibile, și după caz, probe ce confirmă temeinicia cererii
formulate, iar lipsa identificării vreunui temei, care ar permite constatarea acestui fapt,
ar reprezenta un dezechilibru major în exercitarea drepturilor procesuale ale părților.
În încheierea Curții Supreme de Justiție din 13 august 2025, emisă în prezenta
cauză, Curtea a statuat că aplicarea automată a unei strămutări în temeiul unei simple
2
calități procesuale ar institui o prezumție generală de părtinire, contrară principiului
independenței judiciare și eficienței procedurale. Prezența Curții de Apel Chișinău
(Centru) în calitate de pârât, în lipsa unor indicii privind implicarea personală a
judecătorilor sau influențe instituționale, nu echivalează cu o aparență de părtinire
generalizată. Totodată, în această încheiere a fost menționat că încheierea este
pronunțată în contextul ajustării practicii Curții Supreme de Justiție prin încheierea
emisă în cauza nr. 2ac-141/25.
În încheierea Curții Supreme de Justiție nr. 2ac-141/25 (§ 20-30, emisă, la fel,
într-o cauză intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Nicolae Daniliuc
împotriva Președintelui Republicii Moldova, Procuraturii Republicii Moldova, Curții de
Apel Chișinău și Judecătoriei Chișinău cu privire la repararea prejudiciului material și
moral cauzat prin infracțiune, a fost tranșate următoarele concluzii:
a. S-a observat caracterul repetativ al cererilor de strămutare formulate în această
cauză, însoțite de acțiuni procesuale sistemice ale reclamantului, care, prin
frecvență și conținut, afectează în mod vădit buna desfășurare a procedurilor
judiciare. Această practică, prin abuzul mecanismelor legale privind strămutarea,
tinde să eludeze regulile generale de competență și creează dificultăți
semnificative în administrarea eficientă a justiției.
b. În acest context, s-a impus o reflecție asupra oportunității ajustării practicii
judiciare în materia strămutării, astfel încât aplicarea art. 43 alin.(2) lit. f) Cod de
procedură civilă, să echilibreze riscul unei aparențe de părtinire cu impactul
concret al comportamentului abuziv al părților asupra principiilor economiei
procesuale și securității juridice. Atribuirea formală a calității de parte în proces
pentru instanța de judecată, fără susținere obiectivă de împrejurări noi și
relevante, nu trebuie să transforme excepția într-o regulă, subminând stabilitatea
actului de justiție
c. Prin această încheiere, Curtea Supremă de Justiție și-a exprimat în mod clar
intenția de a modifica practica judiciară anterioară, urmând ca pe viitor cererile
de strămutare întemeiate exclusiv pe calitatea procesuală a instanței ca parte în
proces să fie respinse, în absența unor împrejurări suplimentare obiective și
verificabile care să justifice o astfel de măsură extraordinară.
d. În lipsa unor circumstanțe factologice care să indice o presiune instituțională, un
interes personal sau orice altă formă de influență ce ar putea afecta imparțialitatea
tuturor judecătorilor Curții de Apel Centru, strămutarea cauzei nu este justificată.
Admiterea cererii de strămutare exclusiv în temeiul calității procesuale a instanței
ca parte, fără alte elemente obiective, ar însemna instituirea unei prezumții
generale de părtinire, ceea ce ar contraveni principiului independenței judiciare
și ar putea crea un precedent periculos pentru funcționarea sistemului judiciar
Ulterior, într-o altă cauză intentată la cererea de chemare în judecată a lui Nicolae
Daniliuc împotriva Președintelui Republicii Moldova, Procuraturii Republicii Moldova,
3
Curții de Apel Chișinău și Judecătoriei Chișinău cu privire la repararea prejudiciului
material și moral cauzat prin infracțiune, Curtea Supremă de Justiție și-a menținut
direcția jurisprudențială și a respins solicitarea Curții de Apel Centru privind strămutarea
cauzei la o altă instanță de judecată egală în grad (încheierea nr. 2ac-200/25).
În prezenta cauză, cererea de strămutare formulată de Nicolae Daniliuc nu se
aliniază nici cu încheierea Curții Supreme de Justiție din 13 august 2025, nici cu
orientarea jurisprudențială actuală a Curții Supreme de Justiție în ceea ce privește
strămutarea cauzelor în situația în care o judecătorie sau curte de apel este parte la proces
și împotriva căreia este îndreptată acțiunea.
Astfel, solicitarea strămutării pe motivul calității de parte a instanței relevă un
abuz de drept urmărind tergiversarea procesului și îngreunarea activității instanțelor
judecătorești.
În contextul celor constatate și având în vedere efectele exercitării cu rea-credință
a drepturilor procesuale, completul de judecată consideră justificată aplicarea unei
amenzi judiciare lui Nicolae Daniliuc în mărime de 50 unități convenționale.
Date fiind cele relatate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție va
respinge cererea de strămutare a cauzei de la Curtea de Apel Centru la o altă instanță de
judecată egală în grad.
În conformitate cu art. 43 alin. (2) lit. f) și alin. (4), art. 61 alin. (3), art. 269-270
din Codul de procedură civilă,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Respinge cererea depusă de Nicolae Daniliuc, privind strămutarea cauzei de la
Curtea de Apel Centru la o altă instanță de judecată egală în grad.
Aplică lui Nicolae Daniliuc, IDNP *****, amendă judiciară în mărime de 50
(cincizeci) unități convenționale, ceea ce reprezintă 2500 (două mii cinci sute) lei.
Încheierea nu se supune niciunei căi de atac.
Președinte, judecător Stela Procopciuc
Judecători Ion Munteanu
Gheorghe Stratulat
4