3ra-715/25 — anularea actului administrativ individual si obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea actului administrativ individual si obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil
- Temei legal
- temeiurile recursului
3ra-715/25 — anularea actului administrativ individual si obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil (Curtea Supremă de Justiție, 2026)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea cererii de recurs depusă de Iuliia
Ostapchuk, reprezentată de avocatul de Victor Palancica,
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Ostapchuk Iuliia împotriva Inspectoratului General pentru
Migrație a MAI, cu privire la anularea actului administrativ individual și
obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil,
împotriva deciziei din 04 iunie 2025 a Curții de Apel Centru,
(Dosarul nr. 3ra-715/25
NR. PIGD 2-23027697-01-3ra-07102025)
Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) din Codul administrativ. Dezacordul
recurentului cu decizia instanței de apel nu constituie un temei de casare a ei.
Instanța de fond: Judecătoria Chișinău, sediul Centru, jud. L. Holevițcaia
Instanța de apel: Curtea de Apel Centru, jud. V. Sîrbu, Gr. Dașchevici, A. Cașcaval
06 februarie 2026
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea cererii de recurs depusă
de Iuliia Ostapchuk, reprezentată de avocatul de Victor Palancica,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Oxana Parfeni, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 22 februarie 2023, Iuliia Ostapchuk, reprezentată de avocatul
Victor Palancica, a depus cerere de chemare în judecată împotriva
Inspectoratului General pentru Migrație, Direcția Azil și Apatridie, cu privire
la anularea actului administrativ individual și obligarea emiterii actului
administrativ individual favorabil.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a indicat că,
prin decizia nr. 6114/22/DAI din 01 noiembrie 2022 al Direcției azil și
integrare (DAI) a Biroului migrație și azil, a fost decisă neacordarea azilului
Iuliei Ostapchuk.
Reclamanta a menționat că, este născută la data de ****** în ******,
în regiunea ******, fiind obligată și mutată forțat cu traiul în Federația Rusă.
S-a stabilit cu traiul în or. ******, este de naționalitate rusă, dar are mai multe
rude apropiate în Ucraina.
Motivul plecării din Federația Rusă a fost faptul că, la 24 februarie
2022, după invazia Federației Ruse asupra teritoriului Ucrainei, ea împreună
cu mai multe persoane au ieșit la un protest pașnic împotriva invaziei armatei
ruse, fiind îngrijorată de soarta rudelor sale din Ucraina, iar la puțin timp a
fost reținută de organele de forță și încarcerată într-un izolator cu mai multe
persoane.
În izolator au fost ținuți toată noaptea, în frig și au dormit jos pe
ciment, nu li s-a permis să sune sau să anunțe pe cineva, nu au fost hrăniți, au
fost bruscați, unii chiar loviți și colaboratorii poliției s-au comportat cu ei
foarte agresiv. A doua zi au fost duși în fața unui judecător, fără a-i asigura
prezența unui avocat, i-au stabilit o pedeapsă sub formă de amendă pe motiv
că a încălcat normele de sănătate publică. După acest eveniment soarta ei s-a
schimbat brusc, fiind urmărită și amenințată pentru poziția ei pe care o avea
împotriva războiului.
La 01 mai 2022, la domiciliul ei s-au prezentat mai mulți bărbați, care
au intrat abuziv, din nou având un comportament agresiv și i-au înmânat o
citație prin care i-a fost adusă la cunoștință că urmează să se prezinte, la 04
mai 2022, la comisariatul de poliție al MAI a Rusiei, or. ******, în legătură
cu examinarea materialului nr. ******din ******.
Deplasându-se la adresa indicată și fiind asistată de un avocat, au
intrat în incinta comisariatului unde anchetatorul i-a comunicat că în privința
1
ei a fost depusă o plângere, prin care se invocă că, la 24 februarie 2022, a
incitat la ură și la uciderea cetățenilor Federației Ruse. Colaboratorii de poliție
prezenți încercau să o împingă în izolator, amenințând-o cu închisoarea.
La solicitarea avocatului de a prezenta careva înscrisuri referitor la
cauza penală în care reclamanta figura, anchetatorii i-au refuzat, spunând că la
această etapă este prematur să elibereze careva acte, la ce avocatul a solicitat
cel puțin actele necesare pentru audierea ei, la care la fel i s-a refuzat.
Împreună cu avocatul au ieșit din comisariatul de poliție, la care
ultimul i-a comunicat că împotriva ei este fabricată o cauză penală și riscă să
fie închisă și ar fi bine dacă are posibilitatea să părăsească țara.
Astfel, peste două zile, la 06 mai 2022, și-a lăsat toate bunurile,
lucrul și familia și a plecat din țară cu speranța să ajungă la rudele din
Ucraina. Din cauza că nu exista conexiune directă cu Ucraina, a aterizat în
Chișinău cu avionul din Istanbul și cu autocarul a încercat să plece în Ucraina,
însă din motiv că este cetățeancă a Federației Ruse, nu i s-a permis intrarea pe
teritoriul Ucrainei, fără ca să fie explicat motivul.
A încercat de trei ori să intre în Ucraina, însă de fiecare dată era
alungată de vameșii ucraineni. Prin urmare, a solicitat oferirea azilului pe
teritoriul Republicii Moldova, deoarece dacă s-ar întoarce la moment în
Federația Rusă ar risca să fie condamnată politic, unde ar fi supusă
persecutărilor și tratamentelor inumane, fiindu-i pusă viața în pericol.
Nu a plecat din Federația Rusă în căutarea unei vieți mai bune, dar a
plecat constrânsă de situația creată, chiar dacă avea un serviciu bine plătit, o
viață decentă și un apartament. Nu a lăsat totul pentru a trăi într-un centru de
refugiați, fără salariu și condiții de trai.
Reclamanta a sublinat că, nu dorește să revină în țara de origine,
deoarece în cazul întoarcerii sale riscă să fie arestată pentru critica adusă
împotriva agresiunii.
Din cele menționate supra, reclamanta a susținut că, în decizia
contestată lipsește atât cercetarea tuturor aspectelor relevante ale cererii de
azil, prevăzută de art. 42 al Legii nr. 270 privind azilul în Republica Moldova,
cât și informații precise și actualizate din surse diferite despre situația
generală din țara de origine, impuse de art. 43, dar și întemeierea autorităților
competente pe evenimente care au avut loc anterior părăsirii țării de origine,
cât și pe cele care s-au desfășurat ulterior părăsirii țării sale de origine, care
este obligatorie în virtutea prevederilor art. 48 al aceleiași legi.
Reclamanta și-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe
dispozițiile art. 17, art. 61 al Legii nr. 270 privind azilul în Republica
Moldova, art. 189, art. 191, art. 196, art. 209, art. 211 și art. 212 din Codul
administrativart.
16. Iuliia Ostapchuk a solicitat anularea deciziei nr. 6114/22/DAI din 01
noiembrie 2022 al Direcției azil și integrare a Biroului migrație și azil și
obligarea Direcției azil și integrare a Biroului migrație și azil să-i acorde
protecție internațională.
2
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea 20 noiembrie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru, s-a respins cererea de chemare în judecată depusă de Iuliia
Ostapchuk, ca neîntemeiată.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 18 decembrie 2024, Iuliia Ostapchuk, reprezentată de avocatul
Victor Palancica, a depus cerere de apel nemotivată, iar la 18 februarie 2025,
a depus cerere de apel motivată împotriva hotărârii din 20 noiembrie 2024 a
Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând admiterea cererii de apel,
casarea hotărârii instanței de fond, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care
cererea de chemare în judecată să fie admsă integral.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 04 iunie 2025 a Curții de Apel Centru, s-a respins
cererea de apel depusă de Iuliia Ostapchuk, reprezentată de avocatul Victor
Palancica, și s-a menținut hotărârea din 20 noiembrie 2024 a Judecătoriei
Chișinău sediul Centru.
În motivarea soluției sale, Curtea de Apel Chișinău a apreciat ca
find întemeiată decizia nr. 6114/22/DAI din 01 noiembrie 2022, emisă de
Biroul Migrație și Azil în privința Iuliei Ostapchuk, reținând că, în cauză, nu
au fost întrunite condițiile legale pentru acordarea azilului.
Instanța de apel a reținut că instituția azilului a fost abordată de
instanță din perspectiva celor două dimensiuni esențiale: cea a statului care
analizează cererea și cea a persoanei solicitante. Din punctul de vedere al
statului, acordarea sau refuzul azilului a fost considerată o manifestare a
suveranității, statul având dreptul să permită intrarea și șederea pe teritoriul
său a persoanelor supuse persecuției în statul de origine, dar fără a avea
obligația de a acorda automat protecție internațională. În consecință,
evaluarea temeiniciei unei cereri de azil a fost considerată drept o prerogativă
exclusivă a statului solicitat.
Cu referire la temerea apelantei de a se întoarce în țara de origine -
Federația Rusă, din motiv că are probleme cu autoritățile statului ca urmare a
participării la protestele antiguvernamentale, precum și critica adusă
autorităților statului, fapt pentru care riscă să fie persecutată, instanța de apel a
conchis că aceste circumstanțe nu se încadrează în condițiile art. 45 din Legea
nr. 270/2008 privind azilul în Republica Moldova, pentru a beneficia de
acordarea protecției umanitare/internaționale sub formă de azil și nu
constituie un criteriu pentru a fi recunoscut refugiat.
În astfel de circumstanțe, pentru a aprecia temeinicia temerii de
persecuție trebuie să se examineze consecințele pe care solicitantul le-ar
înfrunta dacă s-ar întoarce în țara sa. Or, nici în prima instanță și nici în
3
instanța de apel, reclamanta/ apelanta, Iuliia Ostapchuk, nu a demonstrat prin
probe pertinente și concludente că, odată revenind în țara sa de origine, ar
putea fi supusă persecuțiilor sau altor vătămări grave, bazate pe faptul
dezacordului său cu politica abordată de Federația Rusă.
Instanța a notat că din circumstanțele elucidate, nu s-au constatat
temeri bine întemeiate și justificate de a fi persecutată pe motive de rasă,
religie, naționalitate, apartenență la un anumit grup social sau opinie politică,
or, cele invocate de către solicitanta de azil nu constituie acte de persecuție
așa cum este reglementată în legislația națională, fapt ce duce la neimpunerea
examinării a elementului obiectiv.
De altfel, instanța de judecată poate acorda protecție internațională,
doar atunci când există dovezi clare și suficiente privind pericolul real, iar
teama invocată este justificată și bine fundamentată în contextul concret.
Mai mult, instanța de apel a subliniat că, pentru admiterea cererii de
azil este necesară efectuarea unei aprecieri individuale, în care solicitantul să
demonstreze că există justificarea temerilor sale de persecuție, la fel, trebuie
stabilită o legătură cauzală între actele de persecuție la care se presupune că a
fost supus solicitantul de azil și decizia sa de a fugi din țară, iar în cazul în
care nu se poate stabili această legătură este dificil de apreciat că acesta are
nevoie de protecția unui alt stat.
Cu toate acestea, Iuliia Ostapchuk nu a justificat iminența
persecutării sale în țara de origine, pe principii stabilite de lege pentru
acordarea azilului din partea unor agenții de persecuție sau vătămări grave,
după cum se descrie la art. 47 și art. 48 al Legii nr. 270 din 18 decembrie
2008.
Deci, în lipsa unor probe care să demonstreze altfel, este relevant
faptul că autoritățile naționale din țara de origine a Iuliei Ostapchuk nu au
întreprins măsuri împotriva reclamantei/apelantei, ce ar pune în pericol viața
și integritatea acesteia.
Instanța de apel a reiterat că în cadrul procedurii administrative,
Iuliia Ostapchuk nu a putut demonstra faptul că ar fi fost supusă
condamnărilor în țara sa de origine, precum și că în privința sa ar fi fost
aplicate careva acte de persecuție, în sensul art. 17 din Legea privind azilul în
Republica Moldova, care ar fi fost sufficient de grave prin natura sau prin
repetarea lor pentru a putea constitui o violare gravă a drepturilor
fundamentale ale omului, să reprezinte o multitudine de măsuri, inclusive
violări ale drepturilor omului, care sunt suficient de grave pentru a afecta o
persoană în măsura prevăzută, după cum ar fi: acte de violență fizică și
psihică, inclusiv a celor de violență sexuală, măsurilor legale, administrative,
polițienești și/sau judiciare care sunt discriminatorii sau care sunt aplicate
într-o manieră discriminatorie, acuzări sau pedepsei discriminatorii sau
disproporționați, acuzări sau pedepsiri ca urmare a refuzului de îndeplinire a
serviciului militar în caz de conflict, atunci când îndeplinirea serviciului
militar ar presupune săvârșirea de infracțiuni sau de acte care cad sub
incidența clauzelor de excludere prevăzute la art. 17 al Legii specificate supra,
4
abuzuri și acte discriminatorii împotriva unor persoane din motive de gen sau
abuzurilor și actelor discriminatorii împotriva minorilor.
Totodată, analizând și incidența vătămărilor grave de tortură sau
tratamente ori pedepse inumane sau degradante, din circumstanțele elucidate
în decizia contestată în coroborare cu declarațiile apelantei, instanța de apel
nu a constatat că aceasta nu a fost supusă unor tratamente similare celor din
Convenția împotriva torturii și altor pedepse și tratamente cu cruzime,
inumane sau degradante, adoptată la New York la 10 decembrie 1984,
ratificată de Republica Moldova la data de 31 mai 1998.
În speță, autoritatea publică pârâtă a manifestat buna credință și
diligență impusă de lege și a examinat cererea reclamantei și din perspectiva
încadrării în elementele definiției protecției umanitare în conformitate cu
art.45 alin.(3) din Legea nr.270 din 18 decembrie 2008, însă nu a putut să
emită o decizie favorabilă reclamantei, deoarece: nu se identifică existența
riscului serios de tortură, tratamente/pedepse inumane sau degradante sau
amenințări grave și individuale la adresa vieții sau integrității corporale a
reclamantului.
Prin urmare, solicitanta de azil nu a fost constrânsă să părăsească
Federația Rusă în mod forțat, circumstanțe, în baza cărora autoritatea publică
pârâtă corect a ajuns la concluzia că cererea Iuliei Ostapchuk nu îndeplinește
condițiile necesare pentru acordarea protecției umanitare conform art.19 al
Legii nr. 270 din 18 decembrie 2008 privind azilul în Republica Moldova.
În concluzie, instanța de apel a subliniat că solicitanta de azil nu a
invocat careva argumente sau probe veridice care să demonstreze că, la
reîntoarcerea sa în țara de origine există un risc real de a fi supusă unor
tratamente contrare prevederilor art. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor
Omului, or, persoana care pretinde că va fi supusă unui risc, trebuie să susțină
afirmațiile sale cu probe incontestabile și convingătoare.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 02 octombrie 2025, Iuliia Ostapchuk, reprezentată de avocatul de
Victor Palancica, a depus cerere de recurs împotriva deciziei din 04 iunie
2025 a Curții de Apel Centru și a hotărârii din 20 noiembrie 2024 a
Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând admiterea cererii de recurs,
casarea deciziei instanței de apel și hotărârii instanței de fond, cu emiterea
unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă
integral.
SOLICITAREA RECURENTULUI
În motivarea recursului, recurentul a reiterat motivele de fapt și de
drept expuse în cererea de chemare în judecată, cât și în cererea de apel,
invocând că instanțele inferioare nu au examinat sub toate aspectele cauza, cât
și au interpretat eronat legea.
5
Suplimentar, recurenta a menționat că, a solicitat oferirea azilului
pe teritoriul Republicii Moldova, deoarece dacă s-ar întoarce la moment în
Federația Rusă ar risca să fie condamnată politic, unde ar fi supusă
persecutărilor și tratamentelor inumane, fiindu-i pusă viața în pericol. Prin
urmare, cade sub incidența art.16 și art. 19 al Legii nr. 270 din 18 decembrie
2008, astfel urma să-i fie acordată una din formele de protecție prevăzută de
legislație.
La 07 octombrie 2025, Curtea Supremă de Justiție a expediat
intimatului copia cererii de recurs depusă de Iuliia Ostapchuk, reprezentat de
avocatul de Victor Palancica, creând astfel participanților la proces condiții
egale de a cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât și le-a
acordat, întru asigurarea respectării principiilor contradictorialității și
disponibilității în drepturi, posibilitatea de depunere a referinței.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244 alin. (1) din Codul administrativ:
„Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel
pot fi contestate cu recurs.”
Art. 245 din Codul administrativ:
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la
pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”
Art. 2451 alin. (1) din Codul administrativ:
„Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței
uniforme a Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;
e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu
încălcarea competenței jurisdicționale.
Art. 246 alin. (1) și (2) lit. h) din Codul administrativ:
„ (1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de
recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere
irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele
cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții
Supreme de Justiție și se comunică părților.
(2) Recursul se declară inadmisibil în special când: recursul este vădit
neîntemeiat.”
6
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de declarare a recursului, Completul de judecată
al Curții Supreme de Justiție atestă că, la 26 august 2025, decizia motivată din
04 iunie 2025 a Curții de Apel Centru a fost expediată, prin intermediul poștei
electronice, reprezentantului recurentei, avocatului Victor Palancica, fapt ce
se confirmă prin extrasul din poșta electronică anexat la materialele cauzei
(f.d 108).
Astfel, cererea de recurs depusă de Iuliia Ostapchuk, reprezentată de
avocatul de Victor Palancica, la 02 octombrie 2025, se consideră depus în
termenul stabilit de lege.
Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea
sau inadmisibilitatea recursului, în special, urmează să însușească, în
condițiile Codului administrativ, exercitarea efectivă a unui control de
legalitate veritabil, bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele
pre citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de
recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.
În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv
al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării
unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să
răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții
de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex
officio a erorilor de drept.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de
admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare
și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea
cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care
trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de
admisibilitate.
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recursul
depus de Iuliia Ostapchuk, reprezentată de avocatul de Victor Palancica, nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ,
deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de Curtea
de Apel Chișinău și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată
a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod
determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu
constituie temei de casare a deciziei recurate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că
recursul depus, conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în
cererea de chemare în judecată și cererea de apel, care au fost analizate de
către Curtea de Apel Chișinău, fiind apreciate în mod corespunzător. În
consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la
7
soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima
instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în
sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera
netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la
art. 2451 din Codul administrativ.
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei,
fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe
care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând
nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel,
ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții,
instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci
implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă
argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care
se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea
pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către
Curtea de Apel Chișinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la
examinarea unui asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu
un control efectuat din oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază că
admisibilitatea recursului trebuie analizată în contextul rolului și funcției
legale atribuite instanței judecătorești supreme, care constau, în principal, în
asigurarea aplicării și interpretării unitare a legii în soluționarea cauzelor de
contencios administrativ. În acest sens, orice cerere de recurs trebuie să fie
motivată în concordanță cu aceste principii fundamentale, pentru a trece filtrul
de admisibilitate și a avea succes.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (a se vedea
hotărârile CtEDO Golder c. Regatul Unit, 1975, §38; Stanev c. Bulgariei
[MC], 2012, §230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a
unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea
statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (a
se vedea hotărârea CtEDO Luordo c. Italiei, 2003, §85). Condițiile de
admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (a se
vedea hotărârea CtEDO Levages Prestations Services c. Franței, 1996, §45).
Curtea de la Strasbourg a mai reiterat că modul de aplicare a art. 6 din
CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de
specificul acestor proceduri, urmând a se ține cont de totalitatea procedurilor
în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest
sistem (a se vedea hotărârea CtEDO Botten c. Norvegiei, 1996, §39). La fel,
conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii
de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de
8
fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea hotărârea
CtEDO Helmers c. Suediei, 1991, §31, 36).
Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin. (2) lit. h)
din Codul administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de Iuliia Ostapchuk, reprezentată de
avocatul de Victor Palancica, împotriva deciziei din 04 iunie 2025 a Curții de
Apel Centru.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte, judecător Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Oxana Parfeni
9