2ra-778/25 — compensarea prejudiciului cauzat prin vatamarea sanatatii
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- compensarea prejudiciului cauzat prin vatamarea sanatatii
- Temei legal
- Recursul a fost depus cu omiterea termenului de declarare
2ra-778/25 — compensarea prejudiciului cauzat prin vatamarea sanatatii (Curtea Supremă de Justiție, 2026)
Î N C H E I E R E
privind inadmisibilitatea recursului
Liubov Cujba împotriva Fabricii de Confecții „Ionel” Societate pe Acțiuni
(compensarea prejudiciului cauzat prin vătămarea sănătății)
împotriva deciziei din 25 martie 2025 a Curții de Apel Centru,
(Dosarul nr. 2ra-778/25
NR. PIGD 2-21112047-01-2ra-12052025)
Recursul a fost depus cu omiterea termenului de declarare.
Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. V. Holban)
Curtea de Apel Centru (jud. M. Anton, C. Roșca, D. Dulghieru)
21 ianuarie 2026
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților recursul declarat de către avocatul Grigore
Mocanu, în interesele recurentei Liubov Cujba,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Ion Munteanu,
Gheorghe Stratulat, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 6 iulie 2022, Liubov Cujba, reprezentată de avocatul Vitalie Russu, a depus
o cerere de chemare în judecată împotriva Fabricii de Confecții „Ionel” Societate pe
Acțiuni privind compensarea prejudiciului cauzat prin vătămarea sănătății.
Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău sediul Centru din 3 aprilie 2023, s-a admis
parțial acțiunea, s-a încasat din contul pârâtei în beneficiul reclamantei suma de 50000
lei cu titlu de prejudiciu moral, s-a încasat din contul pârâtei în beneficiul statului taxa
de stat în mărime de 100 lei, în rest cererea de chemare în judecată s-a respins ca
neîntemeiată. La fel, s-a respins cererea SA „Ionel” privind excepția de tardivitate ca
fiind invocată după faza de pregătire a cauzei pentru dezbateri judiciare.
Prin decizia Curții de Apel Centru din 25 martie 2025 s-a respins apelul
declarat de avocatul Andrei Starîi în interesele Elenei Cujba și s-a admis apelul
declarat de SA „Ionel”, s-a casat hotărârea din 3 aprilie 2023 și s-a pronunțat o nouă
hotărâre prin care cererea de chemare în judecată s-a respins ca neîntemeiată.
La 3 noiembrie, de către Grigore Mocanu în interesele recurentei Liubov
Cujba, a fost depusă o cerere de recurs împotriva deciziei din 25 martie 2025 prin care
s-a solicitat casarea acesteia și menținerea în vigoare a hotărârii din 3 aprilie 2023, în
subsidiar casarea deciziei și remiterea cauzei spre rejudecare într-un alt complet de
judecată cu indicația expresă de a administra proba cu expertiza judiciară medico-
legală pentru stabilirea legăturii de cauzalitate.
În motivarea recursului, referitor la termenul depunerii cererii de recurs, a fost
invocat că după pronunțarea dispozitivului deciziei la 25 martie 2025, a fost depusă o
cerere de emitere a deciziei integrale la 31 martie 2025. Ulterior, considerând că nu
are niciun răspuns, la 27 mai 2025 a fost depusă o nouă cerere, la fel considerând că
nu a primit niciun răspuns. La 13 septembrie 2025, Grigore Cujba, în interesele
recurentei Liubov Cujba ar fi făcut cunoștință cu decizia nr. 2a-3644/23 din 25 martie
Respectiv, invocă faptul că anume la 13 septembrie 2025 a început a curge
termenul de 2 luni pentru depunerea cererii de recurs împotriva deciziei instanței de
apel.
1
La 23 decembrie 2025, SA „Ionel” a depus o referință prin care s-a solicitat
declararea recursului ca fiind inadmisibil din motiv că ar fi fost depus în afara
termenului de declarare a recursului.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 431 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă:
„(1) Examinarea recursului împotriva deciziilor instanțelor de apel ține de competența
Curții Supreme de Justiție.
(2) Asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.”
Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă:
,,Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei
integrale, dacă legea nu prevede altfel”.
Art. 433 alin. (1)-(2) din Codul de procedură civilă:
„(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care:
a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1);
a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu excepția cazurilor
prevăzute la art. 429 alin. (5);
b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434;
c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;
d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat;
e) problema juridică invocată în recurs nu este de o importanță fundamentală pentru
dezvoltarea jurisprudenței;
f) recursul este vădit neîntemeiat.
(2) Recursul declarat în temeiul art. 432 alin. (1) lit. e) nu poate fi declarat inadmisibil în
temeiul alin. (1) lit. e) din prezentul articol.”
Art.100 alin.(1) din Codul de procedură civilă:
„(1) Cererea de chemare în judecată și actele de procedură se comunică participanților la
proces și persoanelor interesate, contra semnătură, prin intermediul persoanei împuternicite,
prin poștă, cu scrisoare recomandată și cu aviz de primire, prin intermediul biroului
executorului judecătoresc, la adresa electronică indicată în cererea de chemare în judecată
sau înregistrată prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, sau prin alte
mijloace care să asigure transmiterea textului cuprins în act și confirmarea primirii lui,
precum și prin delegație judiciară”.
Art. 110 din Codul de procedură civilă:
„Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul
căruia instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței
trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte”.
Art. 111 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă:
„(1) Actele de procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu este
stabilit prin lege, termenul de procedură se fixează de către instanța judecătorească. (2)
Termenul de procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei comunicării
2
actului de procedură, a unei perioade sau prin referire la un eveniment viitor și cert că se va
produce. În ultimul caz, actul de procedură poate fi efectuat în decursul întregii perioade.”
Art. 113 din Codul de procedură civilă:
„Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de
lege ori stabilit de instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea
din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.”
Art.22 alin. (1), (3), (4) lit.c) și alin. (5) al Codului civil:
„(1) Se consideră notificare comunicarea unui act juridic sau a unei informații într-un scop
juridic. (3) Notificarea produce efecte din momentul cînd ajunge la destinatar, cu excepția
cazului în care aceasta prevede un efect întîrziat. (4) Notificarea se consideră ajunsă la
destinatar: c) în cazul unei notificări transmise prin poștă electronică sau prin alt mijloc de
comunicare individuală, cînd poate fi accesată de către destinatar; sau (5) Notificarea se
consideră că a ajuns la destinatar după îndeplinirea uneia dintre cerințele prevăzute la alin. (4),
oricare dintre acestea este îndeplinită mai întîi”.
Art. 48 alin. (1) și (2) al Legii nr. 124 din 19 mai 2022 privind identificarea
electronica și serviciile de încredere:
„(1) Dacă semnatarul sau creatorul sigiliului electronic și destinatarul documentului
electronic nu au convenit altfel, moment al expedierii documentului electronic se consideră
momentul intrării acestuia în sistemul informațional care nu este controlat de către semnatar sau
creatorul sigiliului electronic ori de către intermediarul în circulația electronică a documentelor
care expediază documentul electronic în numele semnatarului sau al creatorului sigiliului
electronic.
(2) Dacă semnatarul sau creatorul sigiliului electronic și destinatarul documentului electronic
nu au convenit altfel, momentul recepționării documentului electronic se consideră momentul
intrării acestuia în sistemul informațional indicat de destinatar. În cazul în care destinatarul
documentului electronic nu a indicat sistemul informațional respectiv, documentul electronic se
consideră recepționat din momentul intrării acestuia în sistemul informațional al destinatarului,
iar în cazul în care destinatarul nu dispune de un asemenea sistem – din momentul extragerii de
către destinatar a documentului electronic din sistemul informațional prin care a fost transmis.”
Art. 75 alin. (4) din Codul de procedură civilă:
„(4) Actele procedurale efectuate de reprezentant în limitele împuternicirilor sale sînt
obligatorii pentru persoana reprezentată în măsura în care ele ar fi fost efectuate de ea însăși.
Culpa reprezentantului este echivalentă culpei părții.”
Art. 440 alin. (1) și alin. (2) din Codul de procedură civilă:
„(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433,
completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară
recursul inadmisibil.
(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,
motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de
Justiție și se expediază părților.”
3
MOTIVAREA INSTANȚEI
Până a purcede la verificarea argumentelor recursului, completul de judecată
al Curții Supreme de Justiție urmează să verifice dacă acesta a fost depus în termen.
În sensul art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul, în prezenta
cauză, urma a fi declarat în termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale.
Recurentul susține că termenul de recurs a început a curge la 13 septembrie
2025 când Grigore Cujba, în interesele lui Liubov Cujba, a făcut cunoștință cu decizia
integrală.
Cu toate acestea, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție observă
că avocatul Grigore Mocanu, în baza mandatului nr. 2103792 din 7 martie 2025,
întocmit în conformitate cu Decizia coordonatorului Oficiului teritorial Chișinău al
Consiliului Național pentru Asistență Juridică Garantată de Stat nr. 0323/ACC din 5
februarie 2025 (f.d. 175) a fost admis în proces în interesele lui Liubov Cujba.
Avocatul Grigore Mocanu a participat și la ședința de judecată din 25 martie 2025
(f.d. 185-186).
În jurisprudența sa, Curtea Supremă de Justiție a tranșat deja faptul că din
conținutul art. 100 alin. (1) din Codul de procedură civilă, rezultă că principalul
criteriu după care se realizează comunicarea actelor de procedură este cel al asigurării
eficiente a transmiterii textului cuprins în act și confirmarea primirii lui (Decizia nr.
2ra-435/25, §23).
Pentru ca o adresă electronică să poată servi în mod valid și eficient drept canal
de comunicare procedurală între instanță și participantul la proces, este necesar ca
aceasta cel puțin să fie să fie asumată personal de către partea care o indică în actele
depuse la dosar. Numai în această condiție, comunicarea electronică, de una singură,
poate fi considerată conformă art. 100 alin. (1) din Codul de procedură civilă, care
permite transmiterea actelor de procedură la adresa electronică indicată de participant,
ca alternativă echivalentă comunicării prin poștă terestră contra semnătură (Decizia
nr. 2ra-435/25, §26).
Simpla indicare personală a adresei electronice în actul de procedură este
suficientă pentru ca instanța să poată utiliza această adresă ca modalitate validă de
comunicare. În acest sistem, expedierea actului la adresa electronică indicată se
consideră ajunsă la destinatar dacă nu există o notificare de imposibilitate de livrare,
întrucât operatorul poștei electronice generează automat o informare în cazul
respingerii mesajului („Mail delivery system”), iar absența acestei notificări
echivalează cu prezumția recepționării (Decizia nr. 2ra-435/25, §29).
Confirmarea expedierii și recepționării documentului către partea interesată se
atestă prin extrasul eliberat de către operatorul poștei electronice. În mod special,
înscrisul dat conține: datele de identificare a poștei electronice a expeditorului și a
4
destinatarului; data calendaristică, anul, ora expedierii, precum și atașamentul cu actul
judecătoresc. Cu titlu de excepție, în caz de eroare tehnică sau neexpediere a actului
pe poșta electronică, extrasul pre-citat va cuprinde informații cu privire la aceste
inexactități. Cu alte cuvinte, expeditorul va primi un mesaj separat de la „Mail
delivery system” sau extrasul dedus analizei va cuprinde mesajul de la „Mail delivery
system” conform căruia operatorul poștal va explica cauzele care au stat la baza
returnării mesajului către expeditor. De regulă, acesta este informat că transmiterea
mesajului nu a fost posibilă, deoarece adresa nu a fost găsită sau ea nu poate primi
emailuri (decizia nr. 2r-363/24, §54, decizia nr. 2r-385/25, §38).
Raportând aceste considerațiuni asupra cazului dedus judecății, Completul de
judecată al Curții Supreme de Justiție observă că avocatul Grigore Mocanu a indicat
în mai multe acte procesuale adresa electronică grigore.mocanu77@gmail.com (f.d.
175, 178, 202, 206, 219). Instanța de recurs mai observă că această adresă electronică
a fost des utilizată de avocatul Grigore Mocanu pentru a expedia acte instanței de
judecată (f.d. 177, 201, 205, 215). Prin urmare, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție concluzionează că adresa electronică
grigore.mocanu77@gmail.com este adresa profesională a avocatului, utilizată
constant în corespondența cu instanțele de judecată în prezenta cauză.
Decizia integrală a Curții de Apel Centru a fost expediată la adresa electronică
grigore.mocanu77@gmail.com la 15 august 2025 (f.d. 208).
În aceste condiții, termenul de declarare a recursului în temeiul art. 434 alin.
(1) din Codul de procedură civilă a început a curge la 16 august 2025 și s-a împlinit
la 16 octombrie 2025.
Totuși, cererea de recurs a fost depusă electronic de către avocatul Grigore
Mocanu la 3 noiembrie 2015 (f.d. 215).
În virtutea obligației de diligență profesională și a exercitării cu bună-credință
a drepturilor procedurale, avocatul Grigore Mocanu trebuia să manifeste atenția
cuvenită.
Astfel, era previzibil ca instanța de apel după emiterea dispozitivului deciziei
să întocmească și să expedieze decizia integrală participanților la proces. În acest
context, era rezonabil ca avocatul Grigore Mocanu să verifice cu regularitate
corespondența electronică atât timp cât anterior, comunicarea dintre aceasta și
instanțele de judecată în prezenta cauză a avut loc electronic.
Chiar dacă s-ar admite că avocatul Grigore Mocanu nu a verificat
corespondența electronică la adresa grigore.mocanu77@gmail.com, această
împrejurare nu poate fi opusă instanței, ci incumbă exclusiv avocatului Grigore
Mocanu și recurentei.
5
Or, în sensul art. 75 alin. (4) din Codul de procedură civilă, culpa
reprezentantului este echivalentă culpei părții. Astfel, nu poate fi acceptată o omisiune
a unui avocat pentru a justifica începutul curgerii termenului de atac de la o dată
ulterioară.
Din aceste considerațiuni, Completul de judecată apreciază critic argumentul
recurentei că termenul de recurs începe a curge din data de 13 septembrie 2025, dată
la care Grigore Cujba a luat cunoștință cu decizia motivă. Or, avocatul Grigore
Mocanu, în interesele recurentei a luat cunoștință de decizia integrală la 15 august
2025 și tot avocatul Grigore Mocanu a depus recursul la 3 noiembrie 2025.
Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că recursul
declarat de către avocatul Grigore Mocanu, în interesele recurentei Liubov Cujba este
inadmisibil.
Din aceste motive, în conformitate cu art. art. 431, alin. (1) și (2), art. 433, alin.
(1), lit. b), 440, alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Consideră inadmisibil recursul declarat de către avocatul Grigore Mocanu, în
interesele recurentei Liubov Cujba.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte, judecător Stela Procopciuc
Judecători Ion Munteanu
Gheorghe Stratulat
6