2r-462/25 — Permisiunea stabilirii domiciliului permanent peste hotare a copilului minor fără acordul tatălui

La 29 iunie 2023, Ecaterina Bumbu a depus o cererea de chemare în judecată împotriva lui Ivan Carapunarlî privind permisiunea stabilirii domiciliului permanent peste hotare a copilului minor, fără acordul tatălui.

Ulterior, la 30 iunie 2023, Ivan Carapunarlî a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Ecaterinei Bumbu privind constatarea faptelor juridice, transmiterea copilului de la mamă la tată, cu stabilirea domiciliului minorei la domiciliul tatălui.

Prin încheierea din 23 aprilie 2024, s-a dispus conexarea într-un singur proces a cauzelor civile.

Prin hotărârea din 4 martie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de Ecaterina Bumbu împotriva lui Ivan Carapunarlî, cu privire la permisiunea stabilirii domiciliului permanent peste hotare a copilului minor, fără acordul tatălui, și cererea de chemare în judecată înaintată de Carapunarlî Ivan către Ecaterina Bumbu, cu privire la constatarea faptelor juridice, transmiterea copilului de la mamă, la tată, cu stabilirea domiciliului minorului la domiciliul tatălui, cu următoarele dispoziții: Se încuviințează stabilirea domiciliului permanent în afara hotarelor Republicii Moldova a copilului *****, anul nașterii *****, cu mama, *****, fără acordul tatălui Ivan Carapunarlî. S-a încasat de la Ivan Carapunarlî în beneficiul Ecaterinei Bumbu suma de 100 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. S-a respins ca nefondată cererea de chemare în judecată a lui Ivan Carapunarlî împotriva Ecaterinei Bumbu privind constatarea faptelor juridice, transmiterea copilului de la mamă, la tată, cu stabilirea domiciliului minorului la domiciliul tatălui, precum și încasarea cheltuielilor de judecată.

La 5 martie 2025, avocatul Pavel Cotruță, în interesele lui Ivan Carapunarlî a declarat apel împotriva hotărârii instanței de fond, solicitând admiterea cererii de apel, casarea hotărârii instanței de fond și emiterea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în judecată înaintată de Ecaterina Bumbu să fie respinsă, iar cererea înaintată de Ivan Carapunarlî să fie admisă integral. 1

Prin încheierea din 20 mai 2025 a Curții de Apel Centru, nu s-a dat curs cererii de apel declarat de avocatul Pavel Cotruță, în interesele lui Ivan Carapunarlî. S-a acordat avocatului Pavel Cotruță care acționează în interesele lui Ivan Carapunarlî un termen de 10 zile calendaristice din momentul primirii copiei de pe încheierea în cauză pentru depunerea unei cereri suplimentare de apel, cu indicarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul, prezentarea copiilor de pe cererea de apel suplimentară într-un număr egal cu numărul participanților la proces, precum și prezentarea originalului dovezii de achitare a taxei de stat în mărime de 212, 50 lei și a taxei de timbru în sumă de 200 lei. S-a explicat apelantului că cererea de înlăturare a neajunsurilor menționate urmează să fie prezentată și înregistrată nemijlocit în Direcția Evidență și Documentare Procesuală a Curții de Apel Centru în termenul stabilit, iar în caz de neîndeplinire a indicațiilor din prezenta încheiere, cererea de apel va fi restituită. S-a explicat apelantului că asupra restituirii cererii de apel va decide un complet din 3 judecători, la expirarea termenului acordat, fără citarea participanților la proces.

Prin încheierea din 4 noiembrie 2025 a Curții de Apel Centru, s-a respins cererea avocatului Pavel Cotruță, în interesele lui Ivan Carapunarlî, cu privire la prelungirea termenului de procedură, pentru lichidarea neajunsurilor indicate în încheierea din 20 mai 2025 a Curții de Apel Centru. S-a restituit cererea de apel declarată de avocatul Pavel Cotruță, în interesele lui Ivan Carapunarlî, cu toate documentele anexate.

La 24 noiembrie 2025, avocatul Pavel Cotruță, în interesele lui Ivan Carapunarlî a declarat recurs împotriva încheierii din 4 noiembrie 2025 prin care a solicitat casarea acesteia și soluționarea problemei prin decizie, dispunând în adresa Curții de Apel Centru primirea spre examinare a cererii de apel, sau alternativ restituirea cauzei la Curtea de Apel Centru pentru rejudecarea problemei soluționate prin încheierea casată.

În motivarea cererii de recurs, recurentul a indicat că încheierea contestată este neîntemeiată și ilegală, iar concluziile instanței de apel sunt eronate și contrare materialelor dosarului. Or, cererea de apel suplimentară din 24 iulie 2025, formulată pe 17 pagini, a fost depusă cu respectarea tuturor exigențelor de formă și de conținut prevăzute de lege.

Recurentul susține că, la data de 7 iulie 2025, a depus o cerere de prelungire a termenului, în temeiul art. 115 CPC, pentru prezentarea cererii de apel suplimentare până la data de 25 iulie 2025, motivând că se afla în concediu de odihnă și era plecat în afara Republicii Moldova, în vacanță împreună cu familia.

Critică remiterea cu întârziere, de peste o lună, a încheierii din 20 mai 2025, cu încălcarea termenului de 5 zile prevăzut de art. 272 CPC, precum și acordarea unui termen nerezonabil de scurt, raportat la complexitatea cauzei. Totodată, invocă faptul că nu a fost informat despre redistribuirea cauzei unui alt judecător, 2 lipsa unui judecător-raportor pe cauză în perioada 30 iunie 2025 – 1 septembrie 2025, precum și lipsa unei soluții asupra cererii de prelungire a termenului de procedură.

Recurentul invocă că a înlăturat toate neajunsurile prin cererea de apel suplimentară din 24 iulie 2025, la data depunerii căreia cererea privind prelungirea termenului de procedură din 7 iulie 2025 nu fusese încă soluționată. Astfel, impedimentul procedural a fost înlăturat, fiind prezumată lichidarea integrală a neajunsurilor până la emiterea încheierii de respingere a cererii de prelungire a termenului de procedură și de restituire a cererii de apel.

Articolul 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „(3) Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului și a referinței la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților”.

Articolul 427 lit. a) din Codul de procedură civilă: „Instanța de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept: a) să respingă recursul și să mențină încheierea”.

Articolul 368 alin. (1) și (3) din Codul de procedură civilă: „Dacă cererea de apel nu întrunește condițiile prevăzute la art. 364 și 365 și dacă cererea este depusă fără plata taxei de stat și/sau a taxei de timbru, instanța de apel, în termen de 10 zile de la repartizarea dosarului, dispune printr-o încheiere, fără înștiințarea participanților la proces, să nu se dea curs cererii, acordând apelantului un termen pentru lichidarea neajunsurilor. Încheierea instanței de apel de a nu se da curs cererii poate fi atacată odată cu fondul”.

Articolul 369 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Instanța de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă: a) apelantul nu a îndeplinit în termen indicațiile instanței de apel din încheierea emisă în conformitate cu art. 368 alin. (1). (2) Încheierea judecătorească de restituire a cererii de apel poate fi atacată cu recurs”.

Articolul 100 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de chemare în judecată și actele de procedură se comunică participanților la proces și persoanelor interesate, contra semnătură, prin intermediul persoanei împuternicite, prin poștă, cu scrisoare recomandată și cu aviz de primire, prin intermediul biroului executorului judecătoresc, la adresa electronică indicată în cererea de chemare în judecată sau înregistrată prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, sau prin alte mijloace care să asigure transmiterea textului cuprins în act și confirmarea primirii lui, precum și prin delegație judiciară”.

Articolul 115 din Codul de procedură civilă: „La cererea participanților la proces interesați, instanța de judecată poate prelungi termenul de procedură stabilit de instanța de judecată. Termenul poate fi prelungit pentru 3 același temei o singură dată. Termenul de procedură stabilit de lege nu poate fi prelungit, fiind aplicabil art. 116”.

Articolul 56 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Participanții la proces sînt în drept să ia cunoștință de materialele dosarului, să facă extrase și copii de pe ele, să solicite recuzări, să prezinte probe și să participe la cercetarea lor, să pună întrebări altor participanți la proces, martorilor, experților și specialiștilor, să formuleze cereri, să reclame probe, să dea instanței explicații orale și scrise, să expună argumente și considerente asupra problemelor care apar în dezbaterile judiciare, să înainteze obiecții împotriva demersurilor, argumentelor și considerentelor celorlalți participanți, să atace actele judiciare și să-și exercite toate drepturile procedurale acordate de legislația procedurală civilă”.

Articolul 61 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Participanții la proces sînt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanța judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare”.

Articolul 75 alin. (4) din Codul de procedură civilă: „(4) Actele procedurale efectuate de reprezentant în limitele împuternicirilor sale sînt obligatorii pentru persoana reprezentată în măsura în care ele ar fi fost efectuate de ea însăși. Culpa reprezentantului este echivalentă culpei părții.”

Studiind materialele dosarului, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat împotriva încheierii contestate urmează a fi respins, reieșind din următoarele considerente.

În jurisprudența sa, Curtea Supremă de Justiție a indicat că neajunsurile constatate în încheierea de nu da curs cererii de apel urmează a fi înlăturate în totalitate (a se vedea decizia nr. 2r-191/25) și în modul corespunzător (a se vedea decizia nr. 2r-297/25).

Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a statuat că dreptul de a avea acces la o intanță nu este absolut și poate fi supus unor limitări care nu restricționează sau nu reduc accesul peroanei în cauză într-un mod sau într-o asemenea măsură încât însăși esența dreptului să fie afectată. Principiile aplicării examinării restrucțiilor privind accesul la instanțele superioare au fost rezumate de curte în cauza Zubac împotriva Croației ([MC], nr. 40160/12, §§ 78-86, 5 aprilie 2018). Astfel, atunci când se pronunță asupra proporționalității unei astfel de restricții, Curtea acordă o atenție deosebită la trei criterii: (i) previzibilitatea restricției; (ii) chestiunea cine ar trebui să suporte consecințele negative ale erorilor 4 comise în timpul procedurii; și (iii) dacă restricțiile în cauză pot fi considerate „formalism excesiv”.

În aceste condiții, Completul de judecată consideră că instanța de apel, având la bază prevederile art. 369 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă, întemeiat a dispus, prin încheierea din 4 noiembrie 2025, respingerea cererii de prelungire a termenului de procedură și restituirea apelului declarat de avocatul Pavel Cotruță, în interesele lui Ivan Carapunarlî, din motivul neîndeplinirii indicațiilor din încheierea Curții de Apel Centru din 20 mai 2025.

Instanța de recurs apreciază ca fiind întemeiată soluția instanței de apel prin care a fost respinsă cererea formulată de avocatul Pavel Cotruță, în interesele lui Ivan Carapunarlî, privind prelungirea termenului de procedură pentru depunerea cererii de apel suplimentare. Contrar argumentelor recurentului, instanța reține că motivele invocate în susținerea cererii de prelungire nu au fost confirmate prin probe pertinente și concludente. Astfel, nu a fost prezentată nicio dovadă care să ateste că reprezentantul apelantului s-ar fi aflat în concediul anual de odihnă în perioada 28 iunie 2025 – 15 iulie 2025 și nici că ar fi fost plecat peste hotarele țării în intervalul 29 iunie 2025 – 14 iulie 2025, circumstanțe ce ar fi putut justifica imposibilitatea respectării termenului procedural.

Totodată, instanța de recurs reține că, din moment ce avocatul Pavel Cotruță, în interesele lui Ivan Carapunarlî, și-a rezervat în mod expres, prin cererea de apel (Vol. I, f.d., 195-196), dreptul de a depune ulterior o cerere de apel motivată, după punerea la dispoziție a hotărârii motivate, asupra sa a incumbat obligația minimă de diligență de a se interesa periodic de stadiul redactării hotărârii și de evoluția procedurii judiciare în cauza respectivă. O asemenea conduită este inerentă exercitării dreptului la apel și respectării principiului bunei-credințe procesuale.

Or, neîndeplinind această obligație elementară de diligență, recurentul a manifestat o atitudine pasivă, deși era direct interesat de progresul apelului său. Această pasivitate a contribuit în mod nemijlocit la omisiunea de a înlătura, în termen, neajunsurile cererii de apel. Mai mult, din materialele dosarului rezultă că avocatul Pavel Cotruță a confirmat recepționarea hotărârii motivate din 4 martie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, la data de 2 mai 2025 (vol. I, f.d. 215). Prin urmare, având la dispoziție hotărârea motivată încă din această dată, recurentul putea proceda la redactarea și depunerea apelului motivat fără a aștepta emiterea încheierii de a nu da curs apelului de către Curtea de Apel Centru. În aceste condiții, instanța de recurs apreciază că avocatul Pavel Cotruță a beneficiat de un termen mai mult decât suficient pentru motivarea cererii de apel, respectiv din data de 2 mai 2025, când a recepționat hotărârea motivată, și până la termenul indicat în încheierea Curții de Apel Centru din 20 mai 2025, respectiv, cel târziu, până la data de 10 iulie 2025. În aceste condiții, Completul de judecată apreciază 5 că argumentele invocate de recurent în susținerea cererii de recurs au un caracter vădit declarativ, nefiind susținute de niciun mijloc de probă și neputând, prin urmare, răsturna legalitatea și temeinicia soluției instanței de apel.

La acest aspect sunt relevante dispozițiile art. 56 alin. (3) și art. 61 alin.(1) din Codul de procedură civilă, care expres statuează că, participanții la proces sunt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligațiilor procedurale, se aplică sancțiunile prevăzute de legislația procedurală civilă. Iar conform prevederilor art. 75 alin. (4) din Codul de procedură civilă, actele procedurale efectuate de reprezentant în limitele împuternicirilor sale sânt obligatorii pentru persoana reprezentată în măsura în care ele ar fi fost efectuate de ea însăși. Culpa reprezentantului este echivalentă culpei părții.

Având în vedere că încheierea din 4 noiembrie 2025 a Curții de Apel Centru a fost emisă cu respectarea normelor procedurale, iar motivele recursului sunt neîntemeiate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție respinge recursul declarat de avocatul Pavel Cotruță, în interesele lui Ivan Carapunarlî, și menține încheierea recurată.

În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 din Codul de procedură civilă,