2rac-282/22 — incasarea datoriei, compensarea cheltuielilor de judecata
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- incasarea datoriei, compensarea cheltuielilor de judecata
- Temei legal
- temeiurile inadmisibilitatii recursului
2rac-282/22 — incasarea datoriei, compensarea cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de Societatea cu
Răspundere Limitată „IUMINAV GRUP”,
în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de
Societatea cu Răspundere Limitată „IUMINAV GRUP” împotriva Societății
Comerciale „NATADORIX” Societate cu Răspundere Limitată, în proces de
insolvabilitate, intervenient accesoriu Societatea cu Răspundere Limitată
„LUNDAS-TRANS”, în proces de insolvabilitate, cu privire la încasarea
datoriei și compensarea cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei din 08 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău.
(Dosarul nr. 2rac-282/22
NR. PIGD 2-17167606-01-2rac-02122022)
Recursul declarat până la 01 septembrie 2023.
Indicarea declarativă a temeiurilor prevăzute la art. 432 alin.(2) lit. a), c), alin. (4) din Codul
de procedură civilă, nu constituie temei de recurs.
Judecătoria Chișinău, sediul Centru, jud. Iu. Potînga,
Curtea de Apel Chișinău, jud. M. Guzun, V. Sîrbu, V. Buhnaci,
24 decembrie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa participanților la proces recursul declarat de
Societatea cu Răspundere Limitată „IUMINAV GRUP”,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Ion Munteanu,
Gheorghe Stratulat, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 18 martie 2015, S.R.L. „IUMINAV GRUP” a depus cerere
împotriva S.C. „NATADORIX” S.R.L., în proces de insolvabilitate,
solicitând confirmarea creanței față de S.C. „NATADORIX” S.R.L.
În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că, prin încheierea din 10
aprilie 2014 a Curții de Apel Chișinău, menținută inițial prin decizia din 11
iunie 2014 a Curții Supreme de Justiție, a fost admisă cererea de validare a
creanțelor înaintată în cadrul procedurii simplificate inițiate în privința S.C.
„NATADORIX” S.R.L. și au fost validate creanțele, după cum urmează:
suma de 75 324,66 de lei, cu titlu de datorie, formată în urma neexecutării
contractului de furnizare a gazelor naturale nr. 3086 din 10 noiembrie 2006,
încheiat între S.A. „MOLDOVAGAZ” și S.C. „NATADORIX” S.R.L., cu
titlu de creanță chirografară de rangul V; suma de 135 883,41 de euro și
486,00 de lei, formată în urma neexecutării contractului de împrumut/credit
nr. C/08/0056 din 24 septembrie 2008 și a contractului de ipotecă nr. 11982,
cu titlu de creanță garantată; a fost obligat lichidatorul S.C. „NATADORIX”
S.R.L., Î.I. „Timotin Veaceslav”, să includă în tabelul creanțelor al S.C.
„NATADORIX” S.R.L. creanțele creditorului S.R.L. „IUMINAV GRUP”.
Însă prin decizia din 17 septembrie 2014, Curtea Supremă de Justiție a casat
încheierea din 10 aprilie 2014 a Curții de Apel Chișinău. Instanța de recurs
a constatat în speță existența unui litigiu de drept, având în vedere că
creanțele înaintate nu pot fi validate, odată ce nu au fost recunoscute de
lichidatorul debitorului și lipsesc documente confirmative ale pretinselor
datorii, fapt ce impune adresarea creditorului într-un proces separat de
confirmare a creanței în conformitate cu art. 144 alin. (4) din Legea
insolvabilității.
Reclamantul a precizat că, în baza contractului de cesiune de creanță
din 29 ianuarie 2014, B.C. „MOBIASBANCĂ-Groupe Societe Generale”
S.A., în calitate de cedent, a cedat către S.R.L. „PFB COLLECTION”
creanța sa față de S.C. „NATADORIX” S.R.L. în mărime de 135 883,41 de
euro și 486,00 de lei. În baza contractului de cesiune de creanță încheiat între
1
S.R.L. „PFB COLLECTION” și S.R.L. „IUMINAV GRUP” a fost cedată
creanța în mărime de 135 883,41 de euro și 486,00 de lei, pe care S.R.L.
„PFB COLLECTION” a avut-o față de S.R.L. „LUNDAS-TRANS”.
Totodată, au fost cedate toate drepturile cedentului din contractul de ipotecă,
obiect al căruia l-a constituit bunul imobil cu numărul cadastral
010010136901.
În baza contractului de cesiune de creanță nr. 85 din 25 noiembrie 2013,
încheiat cu S.A. „MOLDOVAGAZ”, în calitate de cedent, i-a fost cedată
creanța față de S.C. „NATADORIX” S.R.L. în mărime de 75 324,66 de lei.
Actele respective confirmă creanța față de S.C. „NATADORIX” S.R.L.
Prin încheierea din 13 mai 2015 a Curții de Apel Chișinău, cererea de
chemare în judecată depusă de S.R.L. „IUMINAV GRUP” împotriva S.C.
„NATADORIX” S.R.L. privind încasarea datoriei, s-a strămutat la
Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău, pentru examinarea cauzei conform
competenței jurisdicționale.
Prin cererea concretizare datată cu 21 decembrie 2015, S.R.L.
„IUMINAV GRUP” a solicitat încasarea de la S.C. „NATADORIX” S.R.L.
a sumei de 75 324,66 de lei, cu titlu de datorie, rezultată din neexecutarea
contractului de furnizare a gazelor naturale nr. 3086 din 10 noiembrie 2006
și a sumei de 135 883,41 de euro și 486 de lei, cu titlu de datorie în baza
contractului de credit nr. C/08/0056 din 24 septembrie 2008 și a contractului
de ipotecă nr. 11982.
Prin încheierea din 21 decembrie 2015 a Judecătoriei Rîșcani,
mun.Chișinău, s-a introdus în proces în calitate de intervenient accesoriu
„LUNDAS TRANS” S.R.L.
Prin încheierea din 04 noiembrie 2016 a Judecătoriei Rîșcani,
mun.Chișinău, în temeiul art. 267 lit.a) din Codul de procedură civilă, s-a
scos de pe rol cererea de chemare în judecată depusă de S.R.L. „IUMINAV
GRUP” împotriva S.C. „NATADORIX” S.R.L. cu privire la încasarea
datoriei rezultate din contractul de credit nr. C/08/0056 din 24 septembrie
2008 și contractul de ipotecă nr. 11982, precum și din neexecutarea
contractului de furnizare a gazelor naturale nr. 3086 din 10 noiembrie 2006.
Prin decizia din 11 aprilie 2017 a Curții de Apel Chișinău s-a admis
recursul declarat de S.R.L. „IUMINAV GRUP” și s-a casat încheierea din
04 noiembrie 2016 a Judecătoriei Rîșcani, mun.Chișinău. S-a pronunțat o
nouă decizie sub formă de încheiere prin care s-a respins demersul S.C.
„NATADORIX” S.R.L. privind scoaterea de pe rol a cererii de chemare în
judecată, fiind remisă cauza primei instanțe, pentru examinare în fond.
Prin încheierea din 31 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Rîșcani, s-a încetat procesul civil, la cererea de chemare în judecată depusă
de S.R.L. „IUMINAV GRUP” împotriva S.C. „NATADORIX” S.R.L. cu
privire la încasarea datoriei rezultate din contractul de credit nr. C/08/0056
2
din 24 septembrie 2008 și contractul de ipotecă nr. 11982, precum și din
neexecutarea contractului de furnizare a gazelor naturale nr. 3086 din 10
noiembrie 2006, din motivul existenței unei hotărâri irevocabile între
aceleași părți, cu privire la același obiect și pe aceleași temeiuri.
Prin decizia din 18 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a
admis recursul înaintat de S.R.L. „IUMINAV GRUP” și s-a casat încheierea
din 31 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani. S-a pronunțat
o nouă încheiere prin care s-a respins ca neîntemeiat demersul S.C.
„NATADORIX” S.R.L. privind încetarea procesului civil, fiind remisă
cauza primei instanțe pentru examinare, în același complet de judecată.
Ulterior, concretizând pretențiile, S.R.L. „IUMINAV GRUP”,
reprezentată de avocatul Igor Verejeanu, a solicitat încasarea de la S.C.
„NATADORIX” S.R.L. a sumei de 135 883,41 de euro și 486 de lei, cu titlu
de datorie în baza contractului de credit nr. C/08/0056 din 24 septembrie
2008 și a contractului de ipotecă nr. 11982, a sumei de 75 324,66 de lei, cu
titlu de datorie, rezultată din neexecutarea contractului de furnizare a gazelor
naturale nr. 3086 din 10 noiembrie 2006 și a cheltuielilor de judecată.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 28 septembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru, s-a respins ca fiind neîntemeiată acțiunea formulată de S.R.L.
„IUMINAV GRUP” împotriva S.C. „NATADORIX” S.R.L., în proces de
insolvabilitate, intervenient accesoriu S.R.L. „LUNDAS-TRANS”, în proces
de insolvabilitate, cu privire la încasarea datoriei rezultate din contractul de
credit nr. C/08/0056 din 24 septembrie 2008 și contractului de ipotecă nr.
11982, precum și din neexecutarea contractului de furnizare a gazelor
naturale nr. 3086 din 10 noiembrie 2006 și încasarea cheltuielilor de
judecată.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 01 octombrie 2021, S.R.L. „IUMINAV GRUP” a declarat apel
împotriva hotărârii din 28 septembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru, solicitând casarea hotărârii primei instanțe, pronunțarea unei noi
hotărâri de admitere a cererii de chemare în judecată, inclusiv încasarea
tuturor cheltuielilor de judecată suportate în instanța de fond și cea de apel.
Prin decizia din 08 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău s-a respins
apelul declarat de S.R.L. „IUMINAV GRUP” și s-a menținut hotărârea din
28 septembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.
În consolidarea soluției, instanța de apel a considerat că, soluția
primei instanțe este întemeiată, iar argumentele apelanților poartă un caracter
declarativ.
Prin acțiunea depusă, S.R.L. „IUMINAV GRUP” a solicitat
încasarea datoriei în baza unor contracte încheiate până la 1 martie 2019,
3
dată la care a intrat în vigoare Legea privind modernizarea Codului Civil.
Respectiv, litigiului deferit judecății în prezenta speță îi sunt aplicabile
dispozițiile legii civile în redacția în vigoare până la 1 martie 2019.
Din sensul prevederilor art. 512, art. 514, art. 572, art. 558, art. 560
din Codul civil rezultă că, odată cu încheierea contractului de cesiune, la
cesionar trec toate drepturile și obligațiile pe care acesta le-a avut față
debitorul cedat.
În condițiile speței, s-a constatat cert, că contractul de ipotecă
încheiat între B.C. „MOBIASBANCĂ-Groupe Societe Generale” S.A. și
S.C. „NATADORIX” S.R.L., a avut ca obiect garantarea executării
obligațiilor asumate de S.R.L. „LUNDAS-TRANS” față de Bancă.
La fel, s-a stabilit că după intentarea procesului de insolvabilitate în
privința S.R.L. „LUNDAS-TRANS”, reclamanta/apelantă S.R.L.
„IUMINAV GRUP” și-a validat creanțele sale în mărime totală de 135
883,41 euro și 486 lei.
Raportând normele legale citate anterior la circumstanțele de fapt ale
speței, instanța a conchis asupra temeiniciei soluției primei instanțe de
respingere a pretenției S.R.L. „IUMINAV GRUP” cu privire la încasarea din
contul S.C. „NATADORIX” S.R.L. a sumei de 135 883,41 euro și 486,00
lei, iar argumentele contrare ale apelantei au un caracter declarativ și
neîntemeiat.
Sub acest aspect, a subliniat că, odată ce S.R.L. „IUMINAV GRUP”
și-a validat creanțele sale în mărime de 135 883,41 euro și 486,00 lei, în
cadrul procesului de insolvabilitate intentat în privința S.R.L. „LUNDAS-
TRANS”, aceasta nu mai poate pretinde încasarea aceleiași sume, apărute în
baza acelorași acte juridice, din contul S.C. „NATADORIX” S.R.L. Or,
odată ce creanțele respective au fost validate în cadrul procesului de
insolvabilitate intentat în privința S.R.L. „LUNDAS-TRANS”, a decăzut
dreptul satisfacerii creanțelor apelantei din contul bunurilor ipotecate de
către debitorul garantat S.C. „NATADORIX” S.R.L.
Instanța de apel a respins argumentele apelantei precum că, în cazul
neexecutării obligațiilor debitorului S.R.L. „LUNDAS-TRANS” și ale
debitorului ipotecar S.C. „NATADORIX” S.R.L., creditorul ipotecar S.R.L.
„IUMINAV GRUP” are tot dreptul satisfacerii creanțelor sale din contul
bunurilor ipotecate și a debitorului ipotecar S.C. „NATADORIX” S.R.L.,
așa cum, creanțele creditorului S.R.L. „IUMINAV GRUP” au fost incluse în
tabelul definitiv al creanțelor al S.R.L. „LUNDAS-TRANS” și, creanțele
apelantei, urmează a fi satisfăcute și valorificate în cadrul acelui proces.
Instanța de apel a reținut că, prin încheierea din 11 iulie 2014 a Curții
de Apel Chișinău, în scopul executării creanțelor validate ale S.R.L.
„IUMINAV GRUP”, conform încheierii din 10 aprilie 2014 a Curții de Apel
Chișinău, s-a dispus admiterea cererii creditorului S.R.L. „IUMINAV
4
GRUP” privind autorizarea valorificării bunului și anularea măsurilor de
asigurare, autorizându-se concomitent lichidatorul Radu Fortuna de a
valorifica bunul imobil, și anume construcția amplasată pe adresa mun.
Chișinău, str. Grenoble, nr. 147/2, nr. cadastral 010010136901 (gajată de
către S.C. „NATADORIX” S.R.L.), grevat cu garanții în ordinea prevăzută
de art.131-132 Legea insolvabilității, fiind anulate măsurile de asigurare.
Prin aceeași încheiere lichidatorul a fost obligat să prezinte instanței un
raport privind executarea încheierii.
La 06 octombrie 2014, lichidatorul Radu Fortuna a prezentat un
raport cu privire la executarea încheierii din 11 iulie 2014 a Curții de Apel
Chișinău, potrivit căruia acesta a primit de la S.R.L. „IUMINAV GRUP” o
notificare (fără dată), prin care se solicită valorificarea bunului imobil indicat
în regim de urgență, prin vânzarea acestuia către terțul S.R.L. „RIGO PRIM”
la prețul de 1 620 000 lei. La raport a fost anexat raportul de evaluare
nr.14/06-005 din 17 iunie 2014, perfectat la cererea S.R.L. „IUMINAV
GRUP” de către S.R.L. „TERRAINFOPLIUS”, cu indicarea valorii de piață
a imobilului în mărime de 1 536 500 de lei. Concomitent, la raport a fost
anexat procesul verbal nr. 1 de negocieri directe între S.C. „NATADORIX”
S.R.L., în proces de faliment simplificat și S.R.L. „RIGO PRIM” din 05
septembrie 2014, potrivit căruia Radu Fortuna, în calitate de vânzător, a
decis, prin negocieri directe, vânzarea imobilului construcție comercială
amplasată pe adresa mun. Chișinău, str. Grenoble, nr. 147/2, nr. cadastral
010010136901, către S.R.L. „RIGO PRIM”, în calitate de cumpărător, la
prețul de 1 620 000 lei, cu achitarea în decurs de 7 zile din momentul
perfectării notariale a contractului de vânzare-cumpărare. La raport a fost
anexat contractul de vânzare-cumpărare a imobilului nr. 6101 din 05
septembrie 2014, perfectat de notarul public Galina Ceban, potrivit căruia
Radu Fortuna a vândut din numele S.C. „NATADORIX” S.R.L., în proces
de lichidare, în temeiul încheierii din 26 mai 2014 a Curții de Apel Chișinău
(de numire a lui Radu Fortuna, în calitate de lichidator), iar S.R.L. „RIGO
PRIM” a cumpărat la negocieri directe construcția cu suprafața totală de
482,1 mp, înregistrată provizoriu cu număr cadastral 010010136901 din
mun. Chișinău, str. Grenoble, nr. 147/2. La raport au fost anexate
suplimentar 5 ordine de plată conform cărora Fortuna Radu a transferat către
S.R.L. „IUMINAV GRUP” mijloace financiare în sumă totală de 1 619 500
lei, acestea fiind ordinele de plată: nr. 1 din 09 septembrie 2014 suma de 500
000 lei, nr.2 din 09 septembrie 2014 suma de 87 000 lei, nr.3 din 12
septembrie 2014 suma de 500 000 lei, nr.4 din 12 septembrie 2014 suma de
500 000 lei și nr.5 din 12 septembrie 2014 suma de 32 500 lei.
Astfel, la moment creanța validată a S.R.L. „IUMINAV GRUP” față
de debitorul S.R.L. „LUNDAS-TRANS” a fost parțial stinsă din contul
înstrăinării bunurilor gajate în baza contractului de ipotecă încheiat între B.C.
„MOBIASBANCĂ-Groupe Societe Generale” S.A. și S.C. „NATADORIX”
5
S.R.L. Corespunzător, s-a impus concluzia că prima instanță just a respins
pretențiile de încasare a creanței în mărime de 135 883,41 euro și 486,00 lei.
Totodată, a conchis asupra temeiniciei soluției instanței de fond de
respingere a pretențiilor S.R.L. „IUMINAV GRUP” cu privire la încasarea
sumei de 75 324,66 de lei, care rezultă din contractul de cesiune a creanțelor
încheiat cu S.A. „MOLDOVAGAZ”.
În acest sens, instanța a reiterat că potrivit prevederilor legale care
reglementează instituția obligațiilor, obligațiile civile apar în temeiul actelor
juridice, faptelor juridice, sau în temeiul legii. Temeiul executării rezidă în
existența obligației și ajungerea acesteia la scadență.
După cum s-a constatat la caz, prin acțiunea depusă, S.R.L.
„IUMINAV GRUP” a pretins încasarea datoriei în mărime de 75 324,66 lei,
care ar reprezenta datoria S.C. „NATADORIX” S.R.L., față de consumul
gazelor naturale.
Prin înscrisurile cauzei se atestă, că la 25 mai 2006, între S.C.
„NATADORIX” S.R.L. și S.R.L. „LUNDAS-TRANS” a fost încheiat
contractul de locațiune nr. 3, prin care a dat în locațiune bunul imobil
amplasat pe str. Grenoble, nr. 147/2, mun. Chișinău, adresă care este indicată
în calitate de loc de consum al gazelor naturale în contractul de furnizare a
gazelor naturale încheiat între S.C. „NATADORIX” S.R.L. și S.R.L.
„CHIȘINĂU-GAZ”.
Potrivit contractului de locațiune enunțat, locatarul S.R.L.
„LUNDAS-TRANS” s-a obligat să achite plata locațiunii, precum și toate
serviciile comunale, inclusiv gazele naturale, energia electrică și paza
obiectului pentru folosirea bunului închiriat.
Astfel, odată ce datoria pentru gazele naturale a fost formată de
S.R.L. „LUNDAS-TRANS” și nu de S.C. „NATADORIX” S.R.L., apelanta
S.R.L. „IUMINAV GRUP” nu poate pretinde încasarea sumei de 75 324,66
lei din contul S.C. „NATADORIX” S.R.L., așa cum, obligația de plată a
gazelor naturale revine locatarului și nu intimatei.
Instanța de apel a respins argumentele apelantei precum că, instanța
de fond nu a luat în considerare faptul, că începând cu 1 ianuarie 2013,
conform prevederilor Legii cu privire la gazele naturale, atribuțiile privind
furnizarea gazelor naturale consumatorilor mun. Chișinău, au fost transmise
de la S.R.L. „CHIȘINĂU-GAZ” către S.A. „MOLDOVAGAZ”, iar S.R.L.
„CHIȘINĂU-GAZ” a transmis drepturile sale rezultate din contractul nr.
3086 din 10 noiembrie 2006, către S.A. „Moldovagaz”, inclusiv factura
fiscală din 31 decembrie 2012 în sumă de 33 624,13 lei. Or, prin înscrisurile
cauzei se confirmă, că locul de consum al gazelor a fost transmis în locațiune
terțului, care în baza contractului de locațiune și-a asumat obligația de a
achita gazele naturale consumate.
6
La fel, instanța de apel a considerat nefondat argumentul precum că,
prima instanță a lăsat fără o apreciere faptul, că datoriile S.C.
„NATADORIX” S.R.L. față de S.R.L. „CHIȘINĂU-GAZ” și S.A.
„MOLDOVAGAZ” sunt pentru perioada 1 decembrie 2012 – 31 ianuarie
2013, când posesor și beneficiar a bunurilor din str. Grenoble, nr. 147/2 era
S.C. „NATADORIX” S.R.L., așa cum, la momentul intentării procesului de
insolvabilitate în privința S.C. „NATADORIX” S.R.L., imobilul indicat se
afla în posesia și folosința S.R.L. „LUNDAS-TRANS”.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 16 noiembrie 2022, S.R.L. „IUMINAV GRUP” a depus cerere de
recurs împotriva deciziei din 08 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău,
solicitând declararea recursului admisibil, casarea integrală a deciziei
instanței de apel și a hotărârii primei instanțe cu pronunțarea unei noi hotărâri
de admitere integrală a acțiunii.
În motivarea recursului, recurentul a invocat ilegalitatea deciziilor
prin prisma prevederilor art. 432 alin. (2) lit. a) și c) și alin. (4) din Codul de
procedură civilă, argumentând că, instanțele inferioare nu au aplicat legea
care trebuia să fie aplicată și anume dispozițiile art. 556, art. 558, art. 560 din
Codul civil. Deși instanța de apel formal le-a indicat în decizie, totuși
concluzia de respingere s-a fundamentat prin prisma dispozițiilor Legii
insolvabilității. În decizie s-a indicat că, și-a validat creanțele sale în mărime
de 135 883,41 euro și 486 de lei în cadrul procesului de insolvabilitate
intentat în privința S.R.L. „LUNDAS-TRANS” și nu mai poate pretinde
încasarea aceleiași sume, apărute în baza acelorași acte juridice, din contul
S.C. „NATADORIX” S.R.L.
Instanțele inferioare au interpretat eronat și arbitrar normele de drept
material raportat la circumstanțele speței, au ignorat în totalitate argumentele
și înscrisurile prezentate. Actele judecătorești contestate sunt bazate exclusiv
pe argumentele intimatului. Instanțele nu au analizat în detaliu și
multiaspectual circumstanțele, ambele au admis încălcări ce au dus la
soluționarea greșită a cauzei. Deși instanța de fond face referire la înscrisurile
din care rezidă datoria solicitată, totuși ajunge la concluzia că, nu este
confirmată creanța. Instanțele au respins acțiunea de încasare a datoriei, doar
sub aspectul că, creanța de 135 883, 41 de euro a fost validată prin includerea
în tabelul definitiv al creanțelor în procesul de insolvabilitate intentat în
privința S.R.L. „LUNDAS-TRANS”, iar acest fapt decade partea de a
solicita încasarea datoriei de la intimatul S.C. „NATADORIX” S.R.L. La
fel, deși au constatat circumstanțele faptice și au determinat raportul
material-litigios dintre părți, au admis încălcări prin respingerea acțiunii
înaintate, nu au argumentat în mod clar cum în condițiile existenței unui act
juridic valabil, ce corespunde cerințelor legale, coroborat cu neexecutarea
obligațiile contractuale de către debitor, nu este îndreptățit la încasarea
datoriilor.
7
Recurentul a opinat că, motivarea instanței de apel este o copiere a
poziției instanței de fond, fapt probat prin contrapunerea acestor acte
judecătorești. Astfel, soluția pronunțată de instanța de apel nicidecum nu
reprezintă rezultatul cercetării fondului cauzei și a argumentelor invocate în
cererea de apel, iar acest fapt încalcă prevederile art. 239 din Codul de
procedură civilă.
Potrivit pct. 31 din Avizul nr. 11 (2008) al Consiliului Consultativ al
Judecătorilor Europeni (CCJE) în atenția Comitetului de Miniștri al
Consiliului Europei privind calitatea hotărârilor judecătorești, pentru a fi de
calitate, hotărârea judecătorească trebuie percepută de justițiabil și de
societate în general drept rezultatul unei aplicări pertinente a regulilor de
drept, a unei proceduri echitabile și a unei aprecieri convingătoare a faptelor,
fiind executabilă. Doar atunci justițiabilul va avea convingerea că, a fost
examinată cauza sa și că a fost soluționată corect. Soluțiile instanțelor
inferioare denotă o examinare superficială a cauzei. Or, motivarea este un
element esențial al hotărârii judecătorești, o puternică garanție a
imparțialității judecătorului și a calității actului de justiție, precum și o
premisă a exercitării corespunzătoare de către instanța superioară a
atribuțiilor de control judiciar de legalitate și temeinicie. Obligativitatea
motivării hotărârilor judecătorești constituie o condiție a procesului
echitabil, exigență a art. 239 din din Codul de procedură civilă și art. 6 § 1
CEDO, care reglementează inter alia, obligația de a efectua o examinare
adecvată a declarațiilor, argumentelor și probelor, fără a prejudicia evaluarea
acestora sau a faptului dacă ele sunt relevante pentru decizia sa.
Corelând prevederile legale procedurale naționale cu jurisprudența
CtEDO referitor la obligația instanțelor naționale de a-și motiva soluțiile,
constatăm că instanțele inferioare nu și-au îndeplinit obligațiile procedurale.
Având în vedere rolul instanței ierarhic superioare, precum și existența
erorilor de drept, se impune a considera admisibilă prezenta cerere de recurs.
Conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii
de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de
fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva
Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212A).
Cu referire la încasarea datoriei de 135 883,41 de euro, a precizat că,
aceasta rezidă din actele juridice, redându-le cronologic de la încheierea
contractului de credit, urmat de contractul de ipotecă, acordul adițional și
contractele de cesiune a creanței, menționând în final despre încheierea la 19
februarie 2014 a contractului de cesiune a creanței, prin care în calitate de
cesionar, a preluat cu titlu oneros drepturile de creanță și alte drepturi
deținute de S.R.L. „LUNDAS-TRANS” conform contractelor și actelor:
contractul cadrul nr. P/40363177100 din 15 octombrie 2010, un plafon
global multe-valutar și multe-opțional în valoare totală de 350 000,00 de
euro, pe un termen de 30 de luni, respectiv cu data scadenței la 15 aprilie
2013; anexa nr. 6 din 26 mai 2011 la contractul cadru nr. P/40363177100 din
8
15 octombrie 2010; anexa nr. 7 din 2 septembrie 2011 la contractul cadru nr.
P/4036177100 din 15 octombrie 2010; contractul de ipotecă următor nr.
P/40363117100/G1 din 15 octombrie 2010, confirmare de înregistrare a
gajului nr. 146584 din 19 octombrie 2010; contractul de ipotecă nr. 1-11982
din 17 octombrie 2008 și acordul adițional la contractul de ipotecă înregistrat
cu nr. 10521 din 25 octombrie 2010, la biroul notarului Evghenii Berghii și
toate drepturile accesorii actelor menționate, inclusiv dreptul la dobânda
aferentă, taxa de stat, penalități neachitate, cât și plățile supuse cesiunii.
Conform pct. 1.2 din contract părțile au prevăzut că, drepturile de creanță
care fac obiectul contractului sunt cesionate împreună cu drepturile de gaj și
ipotecă deținute în temeiul contractului de ipotecă nr. 8472 din 11 noiembrie
2009 și acordului adițional nr. 1 din 19 octombrie 2010 încheiat între B.C.
„MOBIASBANCĂ-Groupe Societe Generale” S.A. și S.R.L. „LUNDAS-
TRANS”, a contractului de gaj următor cu nr. P/40363177100/G1 din 15
octombrie 2010 și a contractului de ipotecă cu nr. 1-11982 din 17 octombrie
2008 și acordului adițional la contractul de ipotecă din 25 octombrie 2010,
încheiat între B.C. „MOBIASBANCĂ-Groupe Societe Generale” S.A. și
S.C. „NATADORIX” S.R.L. Conform pct. 1.4., „Valoarea totală a datoriilor
acumulate constituie 135 883,41 de EUR și 486 MDL”.
În partea încasării datoriei în sumă de 75 324, 66 de lei, a indicat că,
rezultă din contractul de cesiune nr. 85 din 25 noiembrie 2013, încheiat, în
calitate de cesionar cu S.A. „MOLDOVAGAZ, în calitate de cedent, s-a
cedat S.C. „NATADORIX” S.R.L. creanța în mărime de 75 324,66 de lei.
Ulterior încheierii actelor juridice , la 12 martie 2014, S.C. „NATADORIX”
S.R.L. a fost declarată insolvabilă, iar prin hotărârea Curții de Apel Chișinău,
a fost intentată procedura simplificată a falimentului. Având în vedere
obligația debitorului de a plăti creditorului suma de bani rezultată din
contractul de credit, ipotecă și din contractul de furnizare a gazelor naturale,
a depus cerere de validare a creanței în sumă de 135 883,41 de euro și 75
324,66 de lei. Prin încheierea din 10 aprilie 2014 a Curții de Apel Chișinău,
menținută inițial prin decizia din 11 iunie 2014 a Curții Supreme de Justiție,
a fost validată, iar ulterior, prin decizia din 17 septembrie 2014 a Curții
Supreme de Justiție, a fost casată din 10 aprilie 2014 a Curții de Apel
Chișinău, fiind constatată existența unui litigiu de drept. În contextul
constatărilor instanței supreme, a și înaintat acțiunea în instanța de judecată.
Raportând prevederile art. 8 alin. (2), art.514, art.666, art. 572
alin.(1) din Codul civil la circumstanțele faptice reiese că, instanțele
inferioare absolut eronat și contrar prevederilor legii au concluzionat la
respingerea acțiunii depuse, din motiv că, și-ar fi validat creanța în mărime
de 135 883, 41 de euro și 486, 00 de lei în cadrul procesului de insolvabilitate
intentat în privința S.R.L. „LUNDAS-TRANS” și astfel nu mai poate
pretinde încasarea aceleiași sume.
Cu trimitere la prevederile art. 46 alin.(1), (2), art. 142 alin.(10), art.
181 alin. (4), art. 30 alin.(1), (2), (3) din Legea insolvabilității, art. 487 alin.
9
(2) din Codul civil, în redacția de până la 01 martie 2019. În condițiile
neexecutării obligațiilor de către debitorul S.R.L. „LUNDAS-TRANS” și a
debitorului ipotecar S.C. „NATADORIX” S.R.L., are dreptul la admiterea
creanțelor sale din contul bunurilor ipotecate inclusiv de către debitorul
ipotecar S.C. „NATADORIX” S.R.L. Uzând de normele legale și având în
vedere existența obligației a S.C. „NATADORIX” S.R.L., determină dreptul
de recuperare a creanței din contul bunurilor ipotecate, fapt care a și fost
realizat, prin încheierea din 11 iulie 2014 a Curții de Apel Chișinău. În
prezent, creanța fiind parțial stinsă din contul înstrăinării bunurilor gajate în
bază contractul de ipotecă încheiat între B.C. „MOBIASBANCĂ-Groupe
Societe Generale” S.A. și S.C. „NATADORIX” S.R.L.
Corespunzător instanțele inferioare au omis să se expună asupra
faptului că, contractul de locațiune încheiat între S.R.L. „LUNDAS-
TRANS” și S.C. „NATADORIX” S.R.L. nr. 3 din 25 mai 2006 a fost
încheiat pe un termen de 1.01.2006- 01.06.2010 ( pct. 1.4. din contract),
Astfel începând cu 2010 posesor al bunului era S.C. „NATADORIX” S.R.L.
Datorii existente reflectă situația pentru perioada 01 decembrie 2012-31
ianuarie 2013, perioadă când bunul era în posesia S.C. „NATADORIX”
S.R.L. Astfel, concluzia instanțelor de judecată precum că nu poate pretinde
încasarea sumei din contul S.C. „NATADORIX” S.R.L., deoarece obligația
de plată a gazelor naturale revine locatarului, este eronată în condițiile în care
contractul de locațiune a încetat la 01 iunie 2010.
La 07 decembrie 2022, Curtea Supremă de Justiție a expediat în
adresa intimatului și intervenientului accesoriu copia recursului declarat,
creând astfel participanților la proces condiții egale de a cunoaște modul de
derulare a procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru asigurarea
respectării principiilor contradictorialității și disponibilității în drepturi,
posibilitatea de depunere a referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de
însoțire anexată la materialele dosarului (Vol.III, f.d.128).
La 02 februarie 2023, prin intermediul poștei electronice (Vol.III,
f.d.131), lichidatorul S.C. „NATADORIX” S.R.L., Igor Bulgaru, a depus
referință la cererea de recurs, exprimând poziția în favoarea declarării
recursului inadmisibil.
La 13 februarie 2023, creditorul S.C. „NATADORIX” S.R.L.,
Alexandru Mahalov, a depus referință la cererea de recurs, exprimând poziția
în favoarea declarării recursului inadmisibil.
Alte referințe nu au parvenit.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte
normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme
de Justiție) au fost operate modificări în Codul de procedură civilă, care au
intrat în vigoare la 01 septembrie 2023. În conformitate cu prevederile art.
10
XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023, recursurile depuse la Curtea
Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi
examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului. Din
sensul normei de drept enunțate rezultă că legiuitorul a optat pentru
principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția
temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea
Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Recursul declarat de S.R.L. „IUMINAV GRUP” a fost depus până
la data intrării în vigoare a Legii nr. 246 din 31 iulie 2023 și va fi examinat
în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.
Art. 434 din Codul de procedură civilă:
„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a
deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. (2) Termenul de 2 luni este termen de
decădere și nu poate fi restabilit.”
Art. 440 din Codul de procedură civilă:
„(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433,
completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților,
declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care
conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina
web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”
Art. 432 din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 01
septembrie 2023):
„(1) Părțile și alți participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care
se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
normelor de drept procedural.
(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în
cazul în care instanța judecătorească:
a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;
b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;
b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;
c) a interpretat în mod eronat legea;
d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.
(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat
în cazul în care:
a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea
ei;
b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat
locul, data și ora ședinței de judecată;
c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a
procesului;
d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate
în proces;
e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;
f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.
(4) Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare
a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la
soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că
11
aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care
erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.”
Art. 433 din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 01
septembrie 2023):
„Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs
menționează că dispozitivul deciziei instanței de apel a fost pronunțat public
la 08 iunie 2022. Materialele cauzei atestă expedierea copiei integrale a
deciziei instanței de apel către participanții la proces, la data de 13
septembrie 2022, inclusiv prin intermediul poștei electronice, doar că adresa
de email a avocatului Igor Verejeanu a fost indicată greșit
„verejanu@yahoo.com” în loc de „verejeanu@yahoo.com” (Vol.III,
f.d.113). Urmează a fi reținută afirmația recurentului că a recepționat copia
deciziei instanței de apel la 20 septembrie 2022, confirmată prin mențiunea
efectuată în înscrisul anexat la recurs (Vol.III, f.d.124). Astfel, recursul
depus la 16 noiembrie 2022, se consideră declarat în termenul stabilit de
lege.
Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin.
(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.
În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, în
vigoare la data depunerii recursului, cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că
examinarea admisibilității recursului presupune verificarea conformității
temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute în art. 432
din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului.
Din analiza recursului declarat rezultă că S.R.L. „IUMINAV GRUP”
în motivarea recursului a invocat temei de admisibilitate prevederile art. 432
alin. (2) lit. a) și c) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii
recursului.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, reținând
temeiurile de drept prevăzute de art. 432 alin. (2) lit. a), c) din Codul de
procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului, invocate de recurent
în sensul menționat supra, și anume neaplicarea legii care trebuia să fie
aplicată și interpretarea eronată a legii, nu a stabilit că normele aplicate
suscită îndoieli la aplicare sau instanța de apel, aplicând normele respective,
ar fi extins norma juridică dincolo de ipotezele la care se aplică sau invers.
12
Argumentele invocate în cererea de recurs nu se încadrează în
limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a
deciziei contestate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în
cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.
Totodată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține
că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de
procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a
probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe
sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute
în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.
Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța
de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural
și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar
probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite
în art. 130 din Codul de procedură civilă.
La fel, nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele, un alt
argument invocat de recurent.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în
jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este
absolut. Există limitări implicit admise (cauza Golder împotriva Regatului
Unit, p.38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special
cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura
sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această
privință de o anumită marjă de apreciere (cauza Luordo împotriva Italiei, p.
85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât
pentru un apel (cauza Levages Prestations Services împotriva Franței, p.
45).
La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor
Omului, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile
care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi conforme
cu cerințele articolului 6 § 1 (cauza Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991,
, Seria A, nr. 212-A).
Din considerentele redate, Completul de judecată al Curții Supreme
de Justiție ajunge la concluzia că, recursul declarat de S.R.L. „IUMINAV
GRUP” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și
(4) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului și
drept urmare, este inadmisibil.
Din aceste motive, în conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de
procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului, art. 440 alin. (1),
(2) din Codul de procedură civilă,
13
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Consideră inadmisibil recursul declarat de Societatea cu Răspundere
Limitată „IUMINAV GRUP” împotriva deciziei din 08 iunie 2022 a Curții
de Apel Chișinău.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Ion Munteanu
Gheorghe Stratulat
14