2r-417/25 — anularea certificatelor de mostenitori legali, anularea contractului de donatie, constatarea faptului acceptarii succesiunii, prelungirii termenului de acceptare a succesiunii, revendicarea bunurilor din posesia straina
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea certificatelor de mostenitori legali, anularea contractului de donatie, constatarea faptului acceptarii succesiunii, prelungirii termenului de acceptare a succesiunii, revendicarea bunurilor din posesia straina
- Temei legal
- Emiterea hotararii suplimentare nu a generat nicio consecinta negativa pentru recurenta
2r-417/25 — anularea certificatelor de mostenitori legali, anularea contractului de donatie, constatarea faptului acceptarii succesiunii, prelungirii termenului de acceptare a succesiunii, revendicarea bunurilor din posesia straina (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
D E C I Z I E
cu privire la respingerea recursului
în cauza civilă
Spancec Eugenia împotriva lui Spancec Nicolae, Spancec Ion, Spancec David,
Pîslari Eudochia, Zagareanu Nina, Vozan Aculina și Spancec Nicolae, intervenient
accesoriu Inspectoratul Fiscal de Stat, Primăria s. Văsieni raionul Telenești
(anularea certificatelor de moștenitori legali, anularea contractului de donație,
constatarea faptului acceptării succesiunii, prelungirii termenului de acceptare a
succesiunii, revendicarea bunurilor din posesie străină)
împotriva încheierii din 2 octombrie 2025 a Curții de Apel Nord,
(Dosarul nr. 2r-417/25
NR. PIGD 2-19127802-01-2r-31102025)
Emiterea hotărârii suplimentare nu a generat nicio consecință negativă pentru
recurentă.
Prima instanță: Judecătoria Orhei, sediul Central (jud. S. Lazari)
Instanța de apel: Curtea de Apel Nord (jud. E. Grumeza, N. Costaș, I. Parii)
3 decembrie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților recursul declarat de Eudochia Pîslari,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Ion Munteanu
Gheorghe Stratulat, judecători
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 5 august 2019, Eugenia Spanceac, în interesul copiilor minorilor Nina
Spanceac și Vadim Spanceac, reprezentată de avocatul Sergiu Cotruța, a depus o
cerere de chemare în judecată împotriva lui Nicolae Spanceac, Ion Spanceac, David
Spanceac, Rudochia Pîslari, Nina Zagareanu, intervenienți accesorii Inspectoratul
Fiscal de Stat r-nul Telenești și Primăria Văsieni, privind constatarea acceptării
succesiunii, prelungirea termenului de acceptare a succesiunii și revendicarea
dreptului de posesie.
Prin hotărârea Judecătoriei Orhei, sediul Central din 30 decembrie 2021,
acțiunea a fost admisă parțial. La 4 aprilie 2022, a fost emisă o hotărâre suplimentară.
Nefiind de acord cu hotărârea din 30 decembrie 2021, Eudochia Pîslari,
reprezentată de avocatul Alexandr Russu, a depus la 19 august 2025 o cerere de apel
prin care a solicitat repunerea în termen a apelantei pentru contestarea cu cerere de
apel a hotărârii din 30 decembrie 2021 și hotărârii suplimentare din 4 aprilie 2022, a
scuti apelanta de la achitarea taxei de stat și taxei de timbru, a admite apelul, a casa
hotărârea și hotărârea suplimentară cu dispunerea trimiterii cauzei spre rejudecare în
prima instanță la un alt complet de judecată sau a dispune respingerea ca fiind
neîntemeiată a cererii de chemare în judecată, sau a dispune scoaterea cererii de
chemare în judecată de pe rol în baza art. 267 lit. b) și c) din Codul de procedură
civilă.
Prin Încheierea Curții de Apel Nord din 2 octombrie 2025 a fost respinsă
cererea de repunere în termen a apelului declarat de Eudochia Pîslari și a fost restituită
cererea de apel.
În motivarea încheierii s-a constatat că ultima zi a termenului de atac a hotărârii a
fost 31 ianuarie 2022, iar a hotărârii suplimentare – 5 mai 2022.
Instanța de apel nu a reținut argumentele apelantei privind omiterea termenului de
atac. Or, din materialele cauzei rezultă în mod cert că copia dispozitivului hotărârii
din 30 octombrie 2021 a fost expediată apelantei la 4 ianuarie 2022 (Vol. II, f.d. 107),
iar potrivit avizului de recepție, scrisoarea a fost returnată cu mențiunea „nereclamat
(Vol. II, f.d. 113-114). La fel, copia hotărârii suplimentare a fost expediată în adresa
apelantei la 22 iulie 2022 (Vol. II, f.d. 131).
1
A mai fost constatat că apelanta Eudochia Pîslari a fost citată pentru ședințele de
judecată de mai multe ori la adresa – ***** (Vol. I, f.d. 77, 102, 139), adresă care
este indicată și în cererea de apel.
De altfel, Curtea de Apel Nord a mai constatat că la materialele cauzei se regăsește
și dovada de înștiințare a părților care este contrasemnată nemijlocit de către apelanta
Eudochia Pîslari (Vol. I, f.d. 105).
Mai mult ca atât, la materialele cauzei este anexată și cererea privind încetarea
prezentului proces civil din data de 04.09.2019, care de altfel este contrasemnată și
de către apelanta Pîslari Eudochia (f.d.85-86, vol. I).
Prin urmare, alegațiile apelantei precum că, apelanta nu a fost informată despre
examinarea prezentului litigiu și respectiv instanța de fond nu a întreprins toate
măsurile de înștiințare a apelantei-pârâtei Pîslari Eudochia, nu pot fi reținute, or,
materialele cauzei atestă contrariul.
La 20 octombrie 2025, Eudochia Pîslari a depus o cerere de recurs împotriva
încheierii Curții de Apel Nord din 2 octombrie 2025 prin care a solicitat casarea
integrală a acesteia cu restituirea spre rejudecare în instanța de apel fie după caz
soluționarea chestiunii privind repunerea în termenul de declarare a apelului.
În motivarea cererii de recurs, a fost invocat că nu a fost informată despre cererea
depusă la alt judecător privind scoaterea cererii de pe rol. A indicat că nu a cunoscut
că a fost distribuită cauza altui judecător, că nu a fost citată niciodată în cadrul
ședințelor de judecată conduse de președintele ședinței, iar citarea publică a avut loc
cu încălcarea prevederilor art. 108 din Codul de procedură civilă.
Recurenta mai indică că instanța de judecată a examinat cauza în lipsa sa, a
pronunțat hotărârea judecătorească în lipsa sa și nu s-a asigurat că ea a recepționat
actul judecătorescă emis, sau dovada când aceasta a luat cunoștință cu hotărârea de
judecată.
Eudochia Pîslari consideră că legea nu impune o obligație de diligență pentru a
verifica soluția cauzei.
Recurenta reiterează practica Curții Supreme de Justiție din cauza 2rc-46/25
potrivit căreia doar faptul de expediere la actele dosarului nu este în sine o dovadă
suficientă de comunicare corespunzătoare și eficientă a unui act de procedură, în
absența oricăror probe confirmative de recepție.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 424 alin. (2) din Codul de procedură civilă:
,,Curtea Supremă de Justiție examinează recursurile declarate împotriva încheierilor
emise de către curțile de apel.”
Art. 425 din Codul de procedură civilă:
2
„Termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea
încheierii.”
Art. 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă:
„Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3
judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului și a
referinței la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.”
Art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă:
„Instanța de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept: a) să
respingă recursul și să mențină încheierea”.
Art. 10 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă:
„(1) Sancțiunile procedurale sînt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept
procedural civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de
neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum și în caz de
exercitare abuzivă a unui drept procedural.
(2) Efectuarea necorespunzătoare a actelor de procedură va fi invocată, în fiecare caz de
comitere a încălcării legii, de către judecător sau de participantul care are interes să o
invoce”.
Art. 56 alin. (3) din Codul de procedură civilă:
„(3) Participanții la proces sînt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor
procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligațiilor procedurale,
se aplică sancțiunile prevăzute de legislația procedurală civilă”.
Art. 61 alin. (1) din Codul de procedură civilă:
„(1) Participanții la proces sînt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor
procedurale. Instanța judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin
abuz se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare”.
Art.100 alin.(1) din Codul de procedură civilă:
„(1) Cererea de chemare în judecată și actele de procedură se comunică participanților la
proces și persoanelor interesate, contra semnătură, prin intermediul persoanei împuternicite,
prin poștă, cu scrisoare recomandată și cu aviz de primire, prin intermediul biroului
executorului judecătoresc, la adresa electronică indicată în cererea de chemare în judecată
sau înregistrată prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, sau prin alte
mijloace care să asigure transmiterea textului cuprins în act și confirmarea primirii lui,
precum și prin delegație judiciară”.
Art.105 alin. (5) din Codul de procedură civilă:
„(5) Citația sau înștiințarea adresată persoanei fizice se înmînează personal contra
semnătură pe cotor. Citația sau înștiințarea adresată unei organizații se înmînează persoanei
cu funcție de răspundere respective contra semnătură pe cotor sau, în cazul absenței acesteia,
se înmînează în același mod unui alt angajat, considerîndu-se recepționată de organizație.
Dacă părțile și alți participanți la proces sînt reprezentați de avocați, citațiile și înștiințările
se expediază la sediul avocaților, recepționarea înlăturînd orice viciu de citare a
participanților. Citațiile și înștiințările expediate reprezentanților la adresa electronică
3
înregistrată în Programul integrat de gestionare a dosarelor se consideră recepționate de către
părți și alți participanți la proces”.
Art.108 alin. (1)-(3) din Codul de procedură civilă:
„(1) Dacă locul de aflare a pîrîtului nu este cunoscut și reclamantul dă asigurări că, deși
a făcut tot posibilul, nu a reușit să afle domiciliul acestuia, președintele instanței dispune
citarea acestuia prin publicitate. Publicarea în presă se consideră citare legală.
(2) Citația se publică într-un ziar republican sau local mai răspîndit în cazul în care
instanța consideră că o astfel de măsură este necesară.
(3) Publicarea citației în ziar se face cu cel puțin 15 zile înainte de data ședinței de
judecată. În cazuri de urgență, președintele instanței poate reduce acest termen la 5 zile”.
Art. 110 din Codul de procedură civilă:
„Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în
interiorul căruia instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de
activitatea instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un
ansamblu de acte”.
Art. 111 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă:
„(1) Actele de procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu
este stabilit prin lege, termenul de procedură se fixează de către instanța judecătorească. (2)
Termenul de procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei comunicării
actului de procedură, a unei perioade sau prin referire la un eveniment viitor și cert că se va
produce. În ultimul caz, actul de procedură poate fi efectuat în decursul întregii perioade.”
Art. 112 alin. (3) și (4) din Codul de procedură civilă:
„(3) Actul de procedură pentru care este stabilit un termen poate fi îndeplinit pînă la ora
24 a ultimei zile din termen. Dacă cererile de apel sau de recurs, documentele sau sumele
bănești au fost predate la oficiul poștal sau la telegraf, sau prin alte mijloace de comunicație
înainte de ora 24 din ultima zi a termenului, actul de procedură se consideră îndeplinit în
termen. (4) Dacă actul de procedură trebuie efectuat nemijlocit în instanța judecătorească ori
în o altă organizație, termenul se consideră expirat la ora care încheie programul lor sau la
care încetează operațiunile respective.”
Art. 113 din Codul de procedură civilă:
„Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut
de lege ori stabilit de instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine
decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.”
Art. 362 alin. (1) și (3) din Codul de procedură civilă:
„(1) Termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării
dispozitivului hotărîrii, dacă legea nu prevede altfel.
(3) Repunerea în termen de apel se face de către instanța de apel în cazurile și în ordinea
prevăzute de art.116”.
Art. 369 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă:
„(1) Instanța de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă: b) apelul a fost depus în
afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanța de apel a
refuzat să efectueze repunerea în termen”.
4
Art.22 alin. (1), (3), (4) lit.c) și alin. (5) al Codului civil:
„(1) Se consideră notificare comunicarea unui act juridic sau a unei informații într-un
scop juridic. (3) Notificarea produce efecte din momentul cînd ajunge la destinatar, cu
excepția cazului în care aceasta prevede un efect întîrziat. (4) Notificarea se consideră ajunsă
la destinatar: c) în cazul unei notificări transmise prin poștă electronică sau prin alt mijloc
de comunicare individuală, cînd poate fi accesată de către destinatar; sau (5) Notificarea se
consideră că a ajuns la destinatar după îndeplinirea uneia dintre cerințele prevăzute la alin.
(4), oricare dintre acestea este îndeplinită mai întîi”.
Art. 250 alin. (2) din Codul de procedură civilă:
„(2) Problema pronunțării unei hotărîri suplimentare poate fi pusă în termenul executării
silite a hotărîrii. Instanța emite, după examinare în ședință de judecată, hotărîrea
suplimentară, care poate fi atacată în ordinea stabilită de prezentul cod. Participanților la
proces li se comunică locul, data și ora ședinței. Neprezentarea lor însă nu împiedică
examinarea problemei.”
Art. 236 alin. (4) din Codul de procedură civilă:
„(4) Participanții care nu au fost prezenți la pronunțarea dispozitivului hotărîrii primesc
copia hotărîrii în decurs de 5 zile.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Completul de judecată atestă că încheierea contestată a fost emisă la 3
septembrie 2025 și expediată participanților la proces la 6 octombrie 2025 (Vol. II,
f.d. 193). Astfel, prin depunerea recursului la 20 octombrie 2025, recurenta a
respectat termenul prevăzut la art. 425 din Codul de procedură civilă.
Studiind materialele dosarului, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție consideră că recursul declarat împotriva încheierii contestate urmează a fi
respins din următoarele considerațiuni.
În jurisprudența sa, Curtea Supremă de Justiție a dezvoltat raționamentul că
obligația participantului la proces de a lua măsuri în intervale rezonabile de timp
pentru a afla despre progresul procedurilor judiciare despre care cunoștea derivă
din obligația părților de a se folosi cu bună credință de drepturile procedurale în
virtutea prevederilor art. 56 alin.(3), art. 61 alin.(1) din Codul de procedură civilă
(a se vedea decizia nr. 2rc-58/25, §21).
Doar faptul atestării scrisorii de expediere la actele dosarului nu este în sine
o dovadă suficientă de comunicare corespunzătoare și eficientă a unui act de
procedură, în absența oricăror probe confirmative de recepție (decizia nr. 2r-
148/25, §32).
În cauza 2r-388/25 (§22-24), Curtea Supremă de Justiție a analizat
conținutul art. 108 din Codul de procedură civilă și a subliniat că acesta prevede
un regim excepțional al citării prin publicitate aplicabil doar în cazul în care locul
de aflare al pârâtului nu este cunoscut și dacă reclamantul oferă garanția că a depus
toate diligențele rezonabile pentru a afla domiciliul acestuia. Astfel, citarea prin
5
publicitate este o măsură ultimă și subsidiară, nu una primară. Citarea prin
publicitate nu poate fi aplicată automat, doar pentru că o scrisoare anterioară s-a
întors cu mențiunea „nereclamat”, ci numai după ce instanța constată că celelalte
modalități posibile de notificare au fost epuizate. Constatarea instanței va interveni
doar în măsura în care reclamantul își demonstrează rolul său activ, prin acțiuni
concrete în vederea stabilirii locului de aflare a pârâului, care nu s-au soldat cu
succes. Dacă instanța de judecată constată că este necesară o citare publică,
realizarea acesteia nu substituie obligația instanței de a expedia actele procesuale
la adresa cunoscută a părții, chiar dacă anterior unele scrisori s-au întors ca
nereclamate.
Raportând aceste raționamente dezvoltate în jurisprudența Curții Supreme
de Justiție la cazul dedus judecății, completul de judecată constată că instanța de
apel le-a respectat și aplicat corect.
În acest sens, Completul de judecată observă că:
31.1. Recurenta Eudochia Pîslari recunoaște în calitate de adresă de
corespondență și își atribuie adresa – *****. Această adresă,
Eudochia Pîslari o indică în cererea privind încetarea procesului
(Vol. I, f.d. 85), cererea privind eliberarea copiei hotărârii din 22
iulie 2022 (Vol. II, f.d. 169), în cererea de apel (Vol. II, f.d. 170),
în cererea de recurs (Vol. II, f.d. 195). Toate aceste cereri au fost
contrasemnate personal de către Eudochia Pîslari.
31.2. Judecătoria Orhei sediul Central a expediat în adresa Eudochiei
Pîslari mai multe citații (Vol. I, f.d. 74, 77, 102, 139, 169; Vol, II
f.d. 59, 90). Dispozitivul hotărârii a fost, la fel, expediat în adresa
Eudochiei Pîslari (f.d. 113). Toate aceste scrisori au fost restituite
cu mențiunea „nereclamat”.
31.3. La 17 octombrie 2025, Eudochia Pîslari, recepționează la adresa
– *****, încheierea Curții de Apel Nord din 2 octombrie 2025
(Vol. II, f.d. 212).
Astfel, materialele cauzei confirmă expedierea citațiilor și actelor
judecătorești la adresa *****, adresă recunoscută și utilizată nemijlocit de către
recurenta Eudochia Pîslari în toate cererile procesuale formulate ulterior: cererea
privind încetarea procesului (Vol. I, f.d. 85), cererea privind eliberarea copiei
hotărârii (Vol. II, f.d. 169), cererea de apel (Vol. II, f.d. 170), precum și cererea de
recurs (Vol. II, f.d. 195), toate fiind semnate personal.
Totodată, completul observă că recurenta nu poate invoca, cu bună-
credință, lipsa informării despre judecarea cauzei, din moment ce a intervenit
explicit în proces prin depunerea cererii privind încetarea acestuia la 4 septembrie
O asemenea conduită procesuală confirmă existența unei cunoașteri efective
6
asupra litigiului și activează în sarcina părții obligația de a monitoriza evoluția
acestuia în mod rezonabil, în temeiul art. 56 alin. (3) și art. 61 alin. (1) din Codul
de procedură civilă. Neexercitarea acestei diligențe nu poate genera în beneficiul
părții un drept de repunere în termen.
De asemenea, instanța reține caracterul neîntemeiat al susținerii recurentei
potrivit căreia instanța nu s-ar fi asigurat de recepționarea actelor judiciare. Faptul
că citațiile și dispozitivul hotărârii au fost restituite cu mențiunea „nereclamat” nu
reflectă vreo circumstanță imputabilă instanței în procesul comunicare a actelor, ci
pasivitatea recurentei, care, deși cunoscând existența litigiului, nu a manifestat un
minim interes pentru a intra în posesia corespondenței. Mai mult, la 17 octombrie
2025 recurenta a recepționat la aceeași adresă încheierea Curții de Apel Nord din
2 octombrie 2025 (Vol. II, f.d. 212), confirmând funcționalitatea adresei.
Deși la materialele dosarului se regăsește textul avizului publicitar în sensul
art. 108 din Codul de procedură civilă, nu există dovada faptului că citarea publică
a fost de facto realizată. În acest sens, decade critica recurentei referitor la faptul
citării publice cu încălcarea prevederilor art. 108 din Codul de procedură civilă.
Completul de judecată mai adaugă faptul că, deși instanța de fond a
intenționat să publice un aviz publicitar în vederea citării pârâților, această formă
de comunicare nu a fost utilizată ca un mijloc unic și primar de comunicare cu
aceștia. Acest mijloc de comunicare a fost încercat a fi utilizat ca mijloc subsidiar
de comunicare despre cauza aflată în examinare urmare a nereclamării actelor
expediate prin poștă.
Referitor la argumentul că Eudochia Pîslari nu ar fi fost înștiințată despre
examinarea cauzei urmare a modificării judecătorului care examinează cauza,
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază următoarele.
Cu adevărat, la 3 decembrie 2019, prin încheierea președintei Judecătoriei
Orhei, sediul Central cauza a fost redistribuită aleatoriu din motiv că judecătorul
Eugenia Ciubotaru se află în concediu suplimentar neplătit pentru îngrijirea
copilului până la 19 septembrie 2020. Astfel, cauza a fost repartizată în mod
automat-aleatoriu judecătorului Steliana Lazari (Vol. I, f.d. 114-115).
În jurisprudența Curții Supreme de Justiție, aceasta a tranșat în situații
comparative faptul că urmare a unei declinări de competență, schimbarea
judecătorului nu echivalează nu o nouă inițiere a procesului care să impună o nouă
citare formală a tuturor participanților, mai ales atunci când aceștia au fost deja
legal înștiințați anterior și au exercitat acte de procedură în mod expres (decizia nr.
2ra-171/25, §44).
Astfel, instanța de recurs observă că până la modificarea judecătorului care
examinează cauza din 3 decembrie 2019, Eudochia Pîslari la 4 septembrie 2019 a
semnat personal și depus cererea privind încetarea procesului. Pe de altă parte, la
7
11 decembrie 2019, Eudochia Pîslari a contrasemnat dovada de înștiințarea părților
pe dosar (Vol. I, f.d. 105).
În concluzie, completul de judecată constată că Eudochia Pîslari a cunoscut
despre faptul aflării pe rol a cauzei vizate și a întreprins acțiuni procedurale atât
până la, cât și după schimbarea judecătorului. Acest fapt denotă nu doar că i s-a
respectat dreptul la informare, ci și că a cunoscut și trebuia să cunoască cursul
cauzei. Schimbarea judecătorului care examinează cauza nu modifică statutul
procesual al persoanei din perspectiva dreptului la apărare sau a posibilității de
participare la proces.
În atare situație, simpla schimbare a judecătorului nu impune reluarea
formalităților de citare, cu toate că în procedura judecătorului Steliana Lazari
Eudochiei Pîslari i-au fost expediate scrisori repetate care s-au întors, la fel, cu
mențiunea „nereclamat”.
În continuare, completul de judecată urmează să examineze dacă, în
contextul particular al prezentei cauze, neexpedierea hotărârii suplimentare în
adresa recurentei poate genera, în privința acesteia, un drept autonom de repunere
în termenul de exercitare a căii de atac.
Însăși recurenta în cererea sa de apel indică că „urmează a fi casată și
Hotărârea Suplimentară emisă de Judecătoria Orhei (sediul Central) din
05/04/2022 deoarece este un act consecutiv care în viziunea noastră face parte
dintr-o hotărâre neîntemeiată și pasibilă casării, respectiv nu poate fi menținută
valabilitatea hotărârii suplimentare atâta timp cât este afectată hotărârea inițială”.
Completul de judecată reține că susținerile recurentei privind hotărârea
suplimentară nu sunt formulate ca motive autonome de critică, ci sunt prezentate
exclusiv ca un efect derivat din eventualitatea casării hotărârii principale din 30
decembrie 2021. Din analiza cererii de apel se constată că argumentele dezvoltate
de recurentă nu vizează distinct conținutul, temeiurile sau legalitatea hotărârii
suplimentare, ci se raportează integral la ceea ce recurenta apreciază a fi
nelegalitatea hotărârii de bază.
Completul de judecată constată că deși a fost emisă unipersonal, hotărârea
suplimentară din 5 aprilie 2022 la materialele dosarului nu este prezentată nicio
dovadă a recepționării acesteia.
Chiar dacă formal, instanța de judecată la emiterea hotărârii suplimentare
nu a respectat prevederile art. 250 alin. (2) și art. 236 alin. (4) din Codul de
procedură civilă, completul de judecată consideră că în prezenta cauză concretă,
recursul Eudochiei Pîslari și în partea acestei critici urmează a fi respins, din
următoarele considerațiuni.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, reiterează că în
prezenta cauză, în prima instanță, Eudochia Pîslari a avut calitatea de pârât.
8
Prin hotărârea suplimentară a Judecătoriei Orhei sediul Central din 5 aprilie
2022 doar s-a respins cerința reclamantei Spancec Eugenia către Spancec Nicolae,
Spancec Ion, Spancec David, Pîslari Eudochia, Zagareanu Nina, Vozan Aculina și
Spancec Nicolae privind compensarea cheltuielilor de judecată, motivând că atât
timp cât acțiunea reclamantei a fost admisă doar partial, instanța consideră
compensate cheltuielile de judecată în cuantum de 400,00 lei, suportate de
reclamantă la depunerea cererii de chemare în judecată. Cu referință la cheltuielile
de asistență juridică, acestea nu au fost prezentate, motiv pentru care instanța nu
se va expune.
Astfel, emiterea hotărârii suplimentare nu a generat nicio consecință
negativă pentru Eudochia Pîslari. Nici eventualele omisiuni în ceea ce ține
emiterea și comunicarea hotărârii suplimentare, în prezenta cauză, nu pot constitui
temei pentru repunerea în termen la exercitarea unei căi de atac autonome.
În asemenea circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
constată că recursul declarat de Eudochia Pîslari este pasibil de respingere.
În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 din Codul de procedură civilă,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI
Respinge recursul declarat de Eudochia Pîslari.
Menține încheierea din 2 octombrie 2025 a Curții de Apel Nord adoptată în cauza
civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Spancec Eugenia către
Spancec Nicolae, Spancec Ion, Spancec David, Pîslari Eudochia, Zagareanu Nina,
Vozan Aculina și Spancec Nicolae, intervenient accesoriu Inspectoratul Fiscal de
Stat, Primăria s. Văsieni raionul Telenești privind anularea certificatelor de
moștenitori legali, anularea contractului de donație, constatarea faptului acceptării
succesiunii, prelungirii termenului de acceptare a succesiunii, revendicarea bunurilor
din posesie străină.
Decizia este irevocabilă.
Președinte, judecător Stela Procopciuc
Judecători Ion Munteanu
Gheorghe Stratulat
9