3ra-949/23 — contestarea actului administrativ

La data de 9 august 2021, Melenciuc Viorel s-a adresat în instanța de judecată cu acțiune în contencios administrativ împotriva împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale privind anularea refuzului Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. M-1252/21 din 6 iulie 2021 și obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să efectueze recalcularea indemnizației pentru creșterea copilului minor, ținând cont de certificatul privind venitul asigurat nr. 0-1-21 din 22 iunie 2021.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că, la 25 februarie 2021, a depus la Casa Teritorială de Asigurări Sociale Ialoveni cerere pentru acordarea indemnizației lunare pentru creșterea copilului minor, până la împlinirea vârstei de 3 ani. La 5 martie 2021 a fost emisă decizia de stabilire a indemnizației lunare pentru creșterea copilului. Iar după primirea indemnizației la contul bancar, a constatat că indemnizația a fost calculată greșit, într-un cuantum mai mic.

Astfel, reclamantul a informat că, adresându-se la angajatorul SRL „Vlaviocons” a aflat că, în IPC 18 pentru luna septembrie 2020 nu s-a reflectat suma calculată de 46 978,17 lei. Darea de seamă corectată a fost prezentată la data de 25 mai 2021, fiind reflectată suma calculată și achitate contribuțiile sociale de stat.

În aceste condiții, reclamantul s-a adresat la Casa Teritorială de Asigurări Sociale Ialoveni cu cerere privind recalcularea indemnizației pentru creșterea copilului, însă, prin răspunsul nr. 2271 din 1 iunie 2021, cererea i-a fost respinsă, din motiv că modificarea ulterioară a datelor în declarația IPC, nu constituie temei pentru recalcularea indemnizației. Or, angajatorul avea obligația de virare a contribuțiilor sociale de stat obligatorii până la data de 25 a lunii următoare.

Nefiind de acord cu refuzul Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Ialoveni reclamantul a depus cerere prealabilă la Casa Națională de Asigurări Sociale prin care a solicitat recalcularea indemnizației pentru creșterea copilului minor, ținând cont de certificatul privind venitul asigurat.

Reclamantul a notat că, la 13 august 2021 a recepționat răspunsul Casei Naționale de Asigurări Sociale nr.M-1252/21 din 06 iulie 2021, prin care a fost 2 informat că, indemnizația lunară a fost stabilită potrivit legislației în vigoare și nu este temei legal de recalculare, deoarece, în cazul dat pentru luna septembrie 2020, nu este recalculare a sumelor salariului în conformitate cu legislația privind salarizarea.

Prin urmare, reclamantul a făcut trimitere la pct.44 al Hotărârii Guvernului nr. 1478/2002, care prevede că, indemnizația pentru creșterea copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani stabilită nu se recalculează, cu excepția cazurilor de modificare a legislației privind modul de salarizare și pe baza hotărârii judecătorești. În cazul în care indemnizația lunară pentru creșterea copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani a fost stabilită, iar beneficiarul prezintă ulterior certificat despre sumele recalculate ale salariului, în conformitate cu legislația privind salarizarea pentru lunile luate în calcul la stabilirea indemnizației, indemnizația se recalculează de la data stabilirii, cu condiția confirmării venitului asigurat în Registru. Respectiv, a solicitat admiterea integrală a acțiunii.

În motivarea soluției, Curtea de Apel Chișinău a reținut prevederile pct.37 din Regulamentul cu privire la modul de stabilire și plată a indemnizațiilor adresate familiilor cu copii aprobat prin Hotărîrea Guvernului cu privire la indemnizațiile adresate familiilor cu copii nr.1478 din 15 noiembrie 2002 (în 3 vigoare în redacția din 01 ianuarie 2020), care prevedea că baza de calcul al indemnizației lunare pentru creșterea copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani o constituie venitul mediu lunar asigurat realizat în ultimele 12 luni calendaristice premergătoare lunii nașterii copilului, venit din care au fost calculate și achitate contribuțiile individuale de asigurări sociale.

Raportând la circumstanțele speței, instanța de apel a menționat că, în ultimele 12 luni calendaristice premergătoare nașterii copilului, intimatul- reclamant Melenciuc Viorel a realizat venituri sub formă de salariu de la (SRL „Alimconstruct Grup”, SRL „City Building”, SRL „Torconstruct” și SRL „Vlaviocons”).

Din conținutul deciziei Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Ialoveni nr. 2021/40/14042 din 05 martie 2021, rezultă că, la calcularea indemnizației pentru creșterea copilului minor, a fost luat în considerare doar venitul realizat de Melenciuc Viorel de la SRL „Alimconstruct Grup”, SRL „City Building” și SRL „Torconstruct”, iar venitul realizat de la SRL „Vlaviocons” nu a fost luat în considerație.

Potrivit certificatului privind venitul asigurat nr.01-21 din 22 iunie 2021, eliberat de SRL „Vlaviocons”, se confirmă că în cursul anului 2020, Melenciuc Viorel a beneficiat de salariu de la această entitate după cum urmează: în luna aprilie – 9 522,61 lei, în luna iunie – 19 680,02 lei și în luna septembrie – 46 978,17 lei (f.d.10).

Prin nota explicativă a SRL „Vlaviocons” instanța de apel a constatat că, în IPC18 pentru luna septembrie 2020, n-a fost reflectată suma calculată de 46 978,17 lei pentru Melenciuc Viorel, darea de seamă corectată fiind prezentată la 25 mai 2021, prin reflectarea sumei calculate de 46 978,17 lei pentru Melenciuc Viorel și achitarea la stat a contribuțiilor sociale (f.d.11).

Astfel, Curtea de Apel a apreciat ca fiind justă hotărârea primei instanțe, întrucât, prin înscrisurile probatorii se confirmă în mod cert că la calcularea indemnizației pentru creșterea copilului până la atingerea vârstei de 3 ani, au fost admise erori de calcul.

Instanța de apel nu a reținut argumentul apelantei precum că, contribuțiile plătite pentru septembrie 2020 a salariatului Melenciuc Viorel, angajat la SRL „Vlaviocons” nu pot fi temei de recalcul, deoarece acestea nu au fost declarate în registrul menționat. Or, rezultă că, aprecierea caracterului nedeclarat de către apelantă a venitului asigurat s-a bazat pe faptul omisiunii prezentării modificărilor în termen de angajator, nu și pe valoarea sumei reflectate pentru septembrie 2020 a venitului asigurat din care se deduc contribuțiile sociale.

Completul de judecată a notat că, Casa Națională de Asigurări Sociale nu contestă veridicitatea certificatului privind venitul asigurat nr.01-21 din 22 iunie 4 2021, eliberat de SRL „Vlaviocons”, iar faptul că sumele din certificatul respectiv nu au fost luate în calcul, pe motiv că nu figurau în datele din Registrul de stat al evidenței în sistemul public de asigurări sociale, nefiind prezentate de către SRL „Vlaviocons”, nu poate fi interpretat în defavoarea beneficiarului indemnizației - Melenciuc Viorel.

În acest sens, s-a remarcat că sunt relevante și dispozițiile art.5 alin.(1) lit.c) din Legea privind sistemul public de asigurări sociale, care reglementează modalitatea corectării declarației cu aplicarea corespunzătoare a art.188 din Codul fiscal, care la rândul său acordă pentru darea de seamă corectată regimul juridic al dării de seamă precedente fără a avea prevederi cu caracter sancționator aplicabile prezentului caz ce se referă la omiterea termenului de la art.5 alin.(1) lit.a) din Legea privind sistemul public de asigurări sociale.

Prin urmare, instanța de apel a apreciat argumentele apelantei privind netemeinicia soluției primei instanțe, ca fiind declarative și derivă din interpretarea eronată a dispozițiilor legale.

În acest sens, Casa Națională de Asigurări Sociale a reiterat argumentele expuse în cadrul examinării fondului cauzei. Subliniind că, în cazul în care indemnizația lunară pentru creșterea copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani a fost stabilită, iar beneficiarul prezintă ulterior certificat despre sumele recalculate ale salariului, în conformitate cu legislația privind salarizarea pentru lunile luate în calcul la stabilirea indemnizației, indemnizația se recalculează de la data stabilirii, cu condiția confirmării venitului asigurat în Registru. În speță, indemnizația lunară a fost stabilită potrivit legislației în vigoare și nu este temei de recalculare, deoarece, pentru luna septembrie 2020, nu este recalculare a sumelor salariului în conformitatea cu legislația privind salarizarea. 5

Art. 245 din Codul administrativ: „Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”

Art. 2451 alin. (1) din Codul administrativ: „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.”

Art. 246 alin. (1) și (2) lit. h) din Codul administrativ: „Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se comunică părților. Recursul se declară inadmisibil în special când: recursul este vădit neîntemeiat.”

Cererea de recurs a fost depusă la data de 3 octombrie 2023, prin intermediul poștei electronice. Prin urmare, recursul a fost formulat în conformitate cu prevederile art. 245 din Codul administrativ.

În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

În acest caz, instanța de recurs atestă că, cererea de recurs depusă de Casa Națională de Asigurări Sociale nu conține o motivare convingătoare și întemeiată. Criticile din recurs se limitează doar la expunerea fondului cauzei, care au fost analizate și apreciate de către instanța de apel, care a constatat că prin înscrisurile probatorii se confirmă în mod cert că la calcularea indemnizației pentru creșterea copilului până la atingerea vârstei de 3 ani, au fost admise erori de calcul.

Astfel, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază că, admisibilitatea recursului trebuie analizată în contextul rolului și funcției legale atribuite instanței judecătorești supreme, care constau, în principal, în asigurarea aplicării și interpretării unitare a legii în soluționarea cauzelor de contencios administrativ. În acest sens, orice cerere de recurs trebuie să fie motivată în concordanță cu aceste principii fundamentale, pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes.

În acest context, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (a se vedea hotărârile CtEDO Golder c. Regatul Unit, 1975, §38; Stanev c. Bulgariei [MC], 2012, §230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (a se vedea hotărârea CtEDO Luordo c. Italiei, 2003, §85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (a se vedea hotărârea CtEDO Levages Prestations Services c. Franței, 1996, §45). 7

Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin. (2) lit. h) din Codul administrativ, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Oxana Parfeni Diana Stănilă 8