3ra-949/23 — contestarea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actului administrativ
- Temei legal
- Recursul este vadit neintemeiat. Art. 246 alin. 2 lit. h CA
3ra-949/23 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Casa Națională de
Asigurări Sociale
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Melenciuc Viorel împotriva Casei Naționale de Asigurări
Sociale privind contestarea actelor administrative și compensarea cheltuielilor de
judecată
împotriva deciziei din 13 iunie 2023 a Curții de Apel Chișinău
(Dosarul nr. 3ra-949/23
PIGD2-21119081-01-3ra-19092023 )
Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) din Codul administrativ.
Dezacordul recurentei cu decizia instanței de apel nu constituie un temei de casare a ei.
Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani – jud. L. Holevițcaia
Curtea de Apel Chișinău – jud. V. Negru, E. Palanciuc, I. Dutca
12 noiembrie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților recursul depus de Casa Națională de Asigurări
Sociale
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Oxana Parfeni,
Diana Stănilă, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La data de 9 august 2021, Melenciuc Viorel s-a adresat în instanța de
judecată cu acțiune în contencios administrativ împotriva împotriva Casei
Naționale de Asigurări Sociale privind anularea refuzului Casei Naționale de
Asigurări Sociale nr. M-1252/21 din 6 iulie 2021 și obligarea Casei Naționale de
Asigurări Sociale să efectueze recalcularea indemnizației pentru creșterea
copilului minor, ținând cont de certificatul privind venitul asigurat nr. 0-1-21 din
22 iunie 2021.
În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că, la 25 februarie 2021, a depus
la Casa Teritorială de Asigurări Sociale Ialoveni cerere pentru acordarea
indemnizației lunare pentru creșterea copilului minor, până la împlinirea vârstei
de 3 ani. La 5 martie 2021 a fost emisă decizia de stabilire a indemnizației lunare
pentru creșterea copilului. Iar după primirea indemnizației la contul bancar, a
constatat că indemnizația a fost calculată greșit, într-un cuantum mai mic.
Astfel, reclamantul a informat că, adresându-se la angajatorul SRL
„Vlaviocons” a aflat că, în IPC 18 pentru luna septembrie 2020 nu s-a reflectat
suma calculată de 46 978,17 lei. Darea de seamă corectată a fost prezentată la data
de 25 mai 2021, fiind reflectată suma calculată și achitate contribuțiile sociale de
stat.
În aceste condiții, reclamantul s-a adresat la Casa Teritorială de Asigurări
Sociale Ialoveni cu cerere privind recalcularea indemnizației pentru creșterea
copilului, însă, prin răspunsul nr. 2271 din 1 iunie 2021, cererea i-a fost respinsă,
din motiv că modificarea ulterioară a datelor în declarația IPC, nu constituie temei
pentru recalcularea indemnizației. Or, angajatorul avea obligația de virare a
contribuțiilor sociale de stat obligatorii până la data de 25 a lunii următoare.
Nefiind de acord cu refuzul Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Ialoveni
reclamantul a depus cerere prealabilă la Casa Națională de Asigurări Sociale prin
care a solicitat recalcularea indemnizației pentru creșterea copilului minor, ținând
cont de certificatul privind venitul asigurat.
Reclamantul a notat că, la 13 august 2021 a recepționat răspunsul Casei
Naționale de Asigurări Sociale nr.M-1252/21 din 06 iulie 2021, prin care a fost
2
informat că, indemnizația lunară a fost stabilită potrivit legislației în vigoare și nu
este temei legal de recalculare, deoarece, în cazul dat pentru luna septembrie 2020,
nu este recalculare a sumelor salariului în conformitate cu legislația privind
salarizarea.
Prin urmare, reclamantul a făcut trimitere la pct.44 al Hotărârii Guvernului
nr. 1478/2002, care prevede că, indemnizația pentru creșterea copilului până la
împlinirea vârstei de 3 ani stabilită nu se recalculează, cu excepția cazurilor de
modificare a legislației privind modul de salarizare și pe baza hotărârii
judecătorești. În cazul în care indemnizația lunară pentru creșterea copilului până
la împlinirea vârstei de 3 ani a fost stabilită, iar beneficiarul prezintă ulterior
certificat despre sumele recalculate ale salariului, în conformitate cu legislația
privind salarizarea pentru lunile luate în calcul la stabilirea indemnizației,
indemnizația se recalculează de la data stabilirii, cu condiția confirmării venitului
asigurat în Registru. Respectiv, a solicitat admiterea integrală a acțiunii.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 28 iulie 2022, s-a
anulat actul administrativ individual defavorabil – refuzul Casei Teritoriale de
Asigurări Sociale Ialoveni nr. 2271 din 01 iunie 2021 și decizia adoptată în
procedură prealabilă – refuzul Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. M-
1252/21 din 06 iulie 2021 și s-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale să
efectueze recalcularea indemnizației pentru creșterea copilului minor, ținând cont
de certificatul privind venitul asigurat nr. 01-21 din 22 iunie 2021, eliberat de SRL
„Vlaviocons” (38, 44-47).
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La data de 01 august 2022, Casa Națională de Asigurări Sociale a depus
apel nemotivat, iar la data de 08 decembrie 2022 a depus apelul motivat, prin care
a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi
decizii, prin care acțiunea să fie respinsă.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 13 iunie 2023 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul
declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale și s-a menținut hotărârea primei
instanțe.
În motivarea soluției, Curtea de Apel Chișinău a reținut prevederile pct.37
din Regulamentul cu privire la modul de stabilire și plată a indemnizațiilor
adresate familiilor cu copii aprobat prin Hotărîrea Guvernului cu privire la
indemnizațiile adresate familiilor cu copii nr.1478 din 15 noiembrie 2002 (în
3
vigoare în redacția din 01 ianuarie 2020), care prevedea că baza de calcul al
indemnizației lunare pentru creșterea copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani
o constituie venitul mediu lunar asigurat realizat în ultimele 12 luni calendaristice
premergătoare lunii nașterii copilului, venit din care au fost calculate și achitate
contribuțiile individuale de asigurări sociale.
Raportând la circumstanțele speței, instanța de apel a menționat că, în
ultimele 12 luni calendaristice premergătoare nașterii copilului, intimatul-
reclamant Melenciuc Viorel a realizat venituri sub formă de salariu de la (SRL
„Alimconstruct Grup”, SRL „City Building”, SRL „Torconstruct” și SRL
„Vlaviocons”).
Din conținutul deciziei Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Ialoveni nr.
2021/40/14042 din 05 martie 2021, rezultă că, la calcularea indemnizației pentru
creșterea copilului minor, a fost luat în considerare doar venitul realizat de
Melenciuc Viorel de la SRL „Alimconstruct Grup”, SRL „City Building” și SRL
„Torconstruct”, iar venitul realizat de la SRL „Vlaviocons” nu a fost luat în
considerație.
Potrivit certificatului privind venitul asigurat nr.01-21 din 22 iunie 2021,
eliberat de SRL „Vlaviocons”, se confirmă că în cursul anului 2020, Melenciuc
Viorel a beneficiat de salariu de la această entitate după cum urmează: în luna
aprilie – 9 522,61 lei, în luna iunie – 19 680,02 lei și în luna septembrie –
46 978,17 lei (f.d.10).
Prin nota explicativă a SRL „Vlaviocons” instanța de apel a constatat că, în
IPC18 pentru luna septembrie 2020, n-a fost reflectată suma calculată de
46 978,17 lei pentru Melenciuc Viorel, darea de seamă corectată fiind prezentată
la 25 mai 2021, prin reflectarea sumei calculate de 46 978,17 lei pentru Melenciuc
Viorel și achitarea la stat a contribuțiilor sociale (f.d.11).
Astfel, Curtea de Apel a apreciat ca fiind justă hotărârea primei instanțe,
întrucât, prin înscrisurile probatorii se confirmă în mod cert că la calcularea
indemnizației pentru creșterea copilului până la atingerea vârstei de 3 ani, au fost
admise erori de calcul.
Instanța de apel nu a reținut argumentul apelantei precum că, contribuțiile
plătite pentru septembrie 2020 a salariatului Melenciuc Viorel, angajat la SRL
„Vlaviocons” nu pot fi temei de recalcul, deoarece acestea nu au fost declarate în
registrul menționat. Or, rezultă că, aprecierea caracterului nedeclarat de către
apelantă a venitului asigurat s-a bazat pe faptul omisiunii prezentării modificărilor
în termen de angajator, nu și pe valoarea sumei reflectate pentru septembrie 2020
a venitului asigurat din care se deduc contribuțiile sociale.
Completul de judecată a notat că, Casa Națională de Asigurări Sociale nu
contestă veridicitatea certificatului privind venitul asigurat nr.01-21 din 22 iunie
4
2021, eliberat de SRL „Vlaviocons”, iar faptul că sumele din certificatul respectiv
nu au fost luate în calcul, pe motiv că nu figurau în datele din Registrul de stat al
evidenței în sistemul public de asigurări sociale, nefiind prezentate de către SRL
„Vlaviocons”, nu poate fi interpretat în defavoarea beneficiarului indemnizației -
Melenciuc Viorel.
În acest sens, s-a remarcat că sunt relevante și dispozițiile art.5 alin.(1) lit.c)
din Legea privind sistemul public de asigurări sociale, care reglementează
modalitatea corectării declarației cu aplicarea corespunzătoare a art.188 din Codul
fiscal, care la rândul său acordă pentru darea de seamă corectată regimul juridic
al dării de seamă precedente fără a avea prevederi cu caracter sancționator
aplicabile prezentului caz ce se referă la omiterea termenului de la art.5 alin.(1)
lit.a) din Legea privind sistemul public de asigurări sociale.
Prin urmare, instanța de apel a apreciat argumentele apelantei privind
netemeinicia soluției primei instanțe, ca fiind declarative și derivă din
interpretarea eronată a dispozițiilor legale.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
Decizia instanței de apel din 13 iunie 2023 a fost contestată de către Casa
Națională de Asigurări Sociale cu recurs nemotivat la data de 20 iunie 2023 și cu
recurs motivat la 3 octombrie 2023.
ARGUMENTELE RECURSULUI
În susținerea recursului, recurenta consideră că soluția Curții de Apel
Chișinău este neîntemeiată, deoarece nu au fost analizate multilateral actele
normative și legislația în vigoare ce reglementează astfel de litigii, precum și nu
au fost dovedite circumstanțele considerate de prima instanță și instanța de apel
ca fiind stabilite.
În acest sens, Casa Națională de Asigurări Sociale a reiterat argumentele
expuse în cadrul examinării fondului cauzei. Subliniind că, în cazul în care
indemnizația lunară pentru creșterea copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani
a fost stabilită, iar beneficiarul prezintă ulterior certificat despre sumele
recalculate ale salariului, în conformitate cu legislația privind salarizarea pentru
lunile luate în calcul la stabilirea indemnizației, indemnizația se recalculează de
la data stabilirii, cu condiția confirmării venitului asigurat în Registru. În speță,
indemnizația lunară a fost stabilită potrivit legislației în vigoare și nu este temei
de recalculare, deoarece, pentru luna septembrie 2020, nu este recalculare a
sumelor salariului în conformitatea cu legislația privind salarizarea.
5
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244 alin. (1) din Codul administrativ:
„Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi
contestate cu recurs.”
Art. 245 din Codul administrativ:
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la pronunțarea
hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”
Art. 2451 alin. (1) din Codul administrativ:
„Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței
uniforme a Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme
de Justiție;
c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit
nerezonabilă a probelor;
e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea
competenței jurisdicționale.”
Art. 246 alin. (1) și (2) lit. h) din Codul administrativ:
„Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă
recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă. Încheierea
privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul
inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se comunică
părților.
Recursul se declară inadmisibil în special când: recursul este vădit neîntemeiat.”
ASPECTE DE PROCEDURĂ
Referitor la termenul de depunere a recursului, Completul de judecată al
Curții Supreme de Justiție atestă că decizia motivată a instanței de apel a fost
notificată recurentei la data de 8 septembrie 2023, prin intermediul poștei
electronice, fapt ce se confirmă prin extrasul anexat la dosar (f.d. 80).
Cererea de recurs a fost depusă la data de 3 octombrie 2023, prin
intermediul poștei electronice. Prin urmare, recursul a fost formulat în
conformitate cu prevederile art. 245 din Codul administrativ.
MOTIVAREA INSTANȚEI
Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea sau
inadmisibilitatea recursului, în special, urmează să însușească, în condițiile
Codului administrativ, exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil,
bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele pre citate oferă un drept
6
exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o
motivare suficient de serioasă.
În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al
recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor
veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să
răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de
Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a
erorilor de drept.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de
admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și
întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii
de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le
întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
În acest caz, instanța de recurs atestă că, cererea de recurs depusă de Casa
Națională de Asigurări Sociale nu conține o motivare convingătoare și întemeiată.
Criticile din recurs se limitează doar la expunerea fondului cauzei, care au fost
analizate și apreciate de către instanța de apel, care a constatat că prin înscrisurile
probatorii se confirmă în mod cert că la calcularea indemnizației pentru creșterea
copilului până la atingerea vârstei de 3 ani, au fost admise erori de calcul.
Astfel, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la
soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care
este garantat de art. 6 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază că,
admisibilitatea recursului trebuie analizată în contextul rolului și funcției legale
atribuite instanței judecătorești supreme, care constau, în principal, în asigurarea
aplicării și interpretării unitare a legii în soluționarea cauzelor de contencios
administrativ. În acest sens, orice cerere de recurs trebuie să fie motivată în
concordanță cu aceste principii fundamentale, pentru a trece filtrul de
admisibilitate și a avea succes.
În acest context, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (a se vedea
hotărârile CtEDO Golder c. Regatul Unit, 1975, §38; Stanev c. Bulgariei [MC],
2012, §230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui
recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului,
care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (a se vedea
hotărârea CtEDO Luordo c. Italiei, 2003, §85). Condițiile de admisibilitate ale
unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (a se vedea hotărârea CtEDO
Levages Prestations Services c. Franței, 1996, §45).
7
Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin. (2) lit. h) din
Codul administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Oxana Parfeni
Diana Stănilă
8