3ra-1207/23 — anularea actulului administrativ

La 16 mai 2022, Ion Negurița a depus cerere de chemare în judecată împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la anularea refuzului nr. IX-01/09-2480 din 15 martie 2022, refuzului nr. 749/22 din 21 aprilie 2022, privind stabilirea retroactiv, calcularea și achitarea indemnizației pentru creșterea copilului Magda Negurița născută în data de 13 septembrie 2020, solicitată după 12 luni de la data nașterii copilului, precum și obligarea stabilirii retroactiv din 3 martie 2021, cu calcularea și achitarea indemnizației pentru creșterea copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani solicitată după 12 luni de la data nașterii copilului.

În motivarea acțiunii a indicat că, activează în organele Procuraturii Republicii Moldova din 9 aprilie 2009, iar în prezent exercită funcția de procuror în Procuratura pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale și achită contribuții în fondul social ca salariat, fiind persoana asigurată.

Totodată, comunică reclamantul că, în data de 13 septembrie 2020 s-a născut fiica Magda Negurița. Prin ordinul Procurorului General-interimar nr.348-p din 28 februarie 2022, i s-a acordat concediu parțial plătit pentru îngrijirea copilului Magda Negurița a. n. 13 septembrie 2020, până la atingerea vârstei de 3 ani, începând cu 1 martie 2022.

Totodată la data de 3 martie 2022, în adresa Casei Teritoriale de Asigurări Sociale, mun. Chișinău, sect. Centru, a depus o cerere de stabilirea în mod retroactiv, din 3 martie 2021, a indemnizației pentru creșterea copilului Magda Negurița, până la împlinirea vârstei de 3 ani, cu achitarea indemnizației pentru creșterea copilului. Însă, prin răspunsul nr. IX-01/09- 2480 din 15 martie 2022, i s-a respins solicitarea menționată, invocând că solicitantului i se stabilește indemnizația lunară pentru creșterea copilului Magda Negurița, până la împlinirea vârstei de 3 ani, pentru perioada 1 martie 2022-13 septembrie 2023. 1

Relatează reclamantul că în data de 3 februarie 2021, s-a adresat cu o cerere prealabilă către Casa Națională de Asigurări Sociale prin care și-a reiterat solicitarea privind stabilirea în mod retroactiv, din 3 martie 2021, a indemnizației pentru creșterea copilului Magda Negurița, până la împlinirea vârstei de 3 ani. Însă, prin răspunsul nr. 749/22 din 21 aprilie 2022, pârâtul a respins cerințele, invocând că indemnizația lunară pentru creșterea copilului Magda Negurița, născută în data de 13 septembrie 2020, a fost solicitată de către tatăl copilului, Ion Negurița, în data de 3 martie 2022 la Casa Teritorială de Asigurări Sociale Centru, mun. Chișinău cu anexarea actelor necesare... Ținând cont că, concediul pentru îngrijirea copilului a fost acordat, începând cu 1 martie 2022, în temeiul ordinului Procurorului General-interimar nr.348-p din 28 februarie 2022, condiții de acordare a dreptului la indemnizația lunară pentru creșterea copilului, prevăzut de art. 6 alin. (8l) a Legii nr. 289- XV din 22 iulie 2004, au fost întrunite începând cu 1 martie 2022.

Astfel, reclamantul consideră că, refuzul dat este neîntemeiat și ilegal, prin care se încalcă dreptul garantat de stat la susținerea financiară a persoanelor, în cazul producerii unor riscuri, precum creșterea copilului, din raționamentele că, art. 27 din Legea privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale nr.289- XV din 22 iulie 2004 statuează că indemnizația de asigurări sociale poate fi solicitată, în bază de acte justificative, în termen de 12 luni calculat de la data îndeplinirii condițiilor de stabilire a acestei indemnizații, iar ajutorul de deces - din ziua următoare zilei de deces.

Indemnizația pentru creșterea copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani solicitată după 12 luni de la data nașterii copilului se stabilește retroactiv, dar nu mai mult decât pentru 12 luni premergătoare datei solicitării, dacă solicitarea a avut loc până la împlinirea de către copil a vârstei de 3 ani.

Prin urmare, indică reclamantul că, conform art. 16 alin. (1) se stabilește că asiguratul care se află în concediul pentru îngrijirea copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani la toate unitățile în care desfășoară activități are dreptul la indemnizație lunară pentru creșterea copilului conform următoarelor opțiuni:.., iar alin. (2) aceluiași articol al Legii citate supra stabilește că de indemnizație lunară pentru creșterea copilului beneficiază, la cerere, opțional: unul dintre părinți, bunelul, bunica, o altă rudă care se ocupă nemijlocit de îngrijirea copilului, precum și tutorele, dacă sânt persoane asigurate și îndeplinesc condițiile de realizare a stagiului de cotizare prevăzute la art. 6 alin. (l) sau (2). 2

În acest context, art. 6 din Legea precizată stabilește că, asigurații au dreptul la prestații de asigurări sociale dacă au un stagiu total de cotizare de cel puțin 3 ani. Iar aliniatul 81 a aceluiași articol stabilește că asiguratul care se află în concediu pentru îngrijirea copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani are dreptul la indemnizație lunară pentru creșterea copilului conform uneia dintre opțiunile prevăzute la art. 18 alin. (l) dacă confirmă stagiul de cotizare specificat la alin. (l) sau (2) din prezentul articol.

În concluzie menționează reclamantul că, întrunește condițiile prevăzute de art.16 alin. (l) și (2), art. 6 alin. (l), (81) în coroborare cu art. 27 a Legii, de a beneficia de stabilirea în mod retroactiv, a indemnizației pentru creșterea copilului Magda Negurița, până la împlinirea vârstei de 3 ani, or, Ion Negurița, este unul dintre părinții copilului și este persoană asigurată cu un stagiu total de cotizare de cel puțin 3 ani (alin. (l) art.6 a. Legii privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale nr. 289-XV din 22,07.2004).

Mai mult ca atât, la momentul solicitării calculării în mod retroactiv a indemnizației pentru creșterea copilului Magda Negurița, până la împlinirea vârstei de 3 ani, Ion Negurița se află în concediul pentru îngrijirea copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani (art. 6 al in. (81), art.18 alin.(l) a Legii privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale nr. 289-XV din 22.07.2004). Iar astfel, se reține că, solicitarea indemnizației pentru creșterea copilului Magda Negurița a avut loc până la împlinirea de către copil a vârstei de 3 ani.

La fel, indică reclamantul că, și Hotărârea Guvernului nr.1478 din 15 noiembrie 2002 cu privire la indemnizațiile adresate familiilor cu copii capitolul III par. 7 pct.2 lit. b) stabilește că, în cazul în care indemnizația respectivă a fost solicitată mai târziu de termenul indicat (12 luni de la nașterea copilului), aceasta se stabilește retroactiv, dar nu mai mult decât pentru 12 luni premergătoare datei adresării cu condiția că a fost solicitată în termen de 3 ani - în cazul persoanelor asigurate și în termen de 2 ani - în cazul persoanelor neasigurate, de la data nașterii copilului.

Totodată, consideră reclamantul că, pârâtul a interpretat eronat prevederile Legii privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale nr. 289-XV din 22 iulie 2004 și prevederile capitolul III par.7 pct. 2 lit. b) din Hotărârea Guvernului nr.1478 din 15 noiembrie 2002 cu privire la indemnizațiile adresate familiilor cu copii, or art. 27 din Legea nr.289-XV din 22 iulie 2004 statuează că indemnizația de asigurări sociale poate fi solicitată, în bază de acte justificative, în termen de 12 luni calculat de la data îndeplinirii condițiilor 3 de stabilire a acestei indemnizații, prin urmare această prevedere reglementează termenul în interiorul căruia, beneficiarul poate solicita stabilirea și achitarea indemnizațiilor sociale, or noțiunea de ,,calculat”, se referă la termen (12 luni) și nu la data de când urmează să fie recalculate și efectuate plățile sociale. În asemenea condiții, în redacția legii menționate, indică reclamantul că, ar urma să fie stipulată noțiunea de „calculată”, care s-ar referi la data de când urmează să fie recalculate și efectuate aceste plăți.

Mai mult, cu referire la cazul în speță există o normă specială, care o reglementează și anume același art. 27 din Legea precizata care menționează că, indemnizația pentru creșterea copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani solicitată după 12 luni de la data nașterii copilului se stabilește retroactiv, dar nu mai mult decât pentru 12 luni premergătoare datei solicitării, dacă solicitarea a avut loc până la împlinirea de către copil a vârstei de 3 ani. Or, legiuitorul, prin această normă distinge câteva noțiuni de bază și anume: indemnizația pentru creșterea copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani poate fi solicitată după 12 luni de la data nașterii copilului (nu și după 12 luni de la îndeplinirea condițiilor de stabilire a acestei indemnizații). Cu condiția că solicitarea (indemnizației) a avut loc până la împlinirea de către copil a vârstei de 3 ani. Această indemnizație se stabilește retroactiv, dar nu mai mult decât pentru 12 luni premergătoare datei solicitării; (nu și, nu mai mult decât pentru 12 luni premergătoare datei îndeplinirea condițiilor de stabilire a acestei indemnizații).

Prin urmare, la fel reclamantul constată că și aceste condiții au fost întrunite or, indemnizația pentru creșterea copilului a fost solicitată de către Ion Negurița, după 12 luni de la data nașterii copilului, solicitarea a avut loc până la împlinirea de către copil a vârstei de 3 ani. Or, art. 49 alin. (1) și (2) și art. 50 alin. (l) din Constituție, prevede că, statul facilitează, prin măsuri economice și prin alte măsuri, formarea familiei și îndeplinirea obligațiilor ce îi revin. Statul ocrotește maternitatea, copiii și tinerii, stimulând dezvoltarea instituțiilor necesare. Iar art. 47 din Constituție, indică că, statul este obligat să ia măsuri pentru ca orice om să aibă un nivel de trai decent, care să-i asigure sănătatea și bunăstarea lui și familiei, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuința, îngrijirea medicală, precum și serviciile sociale necesare.

În motivarea soluției Curtea de Apel Chișinău a reținut că, prima instanță a interpretat eronat normele de drept material.

Totodată instanța de apel reținând prevederile art. 6 alin. (1)-(2) și alin. (81), art. 18 alin. (1), art. 27 alin. (1) din Legea privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale nr. 289- XV din 22.07.2004, a menționat că, Casa Națională de Asigurări Sociale, întemeiat a refuzat intimatului/reclamant Ion Negurița, stabilirea retroactiv din 3 martie 2021, cu calcularea și achitarea indemnizației pentru creșterea copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani solicitată după 12 luni de la data 5 nașterii copilului, din motiv că, intimatului/reclamant Ion Negurița, i-a fost acordat concediu pentru îngrijirea copilului începând cu 1 martie 2022, condiție obligatorie pentru acordarea indemnizației respective în cazul persoanelor asigurate, iar astfel, temei de stabilire și achitare retroactiv a indemnizației pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani nu este. Or, organul de asigurări sociale a acordat indemnizația respectivă exclusiv în temeiul ordinului privind acordarea concediului de către angajator 1 martie 2022-13 septembrie 2023, până la împlinirea vârstei copilului de 3 ani.

A considerat că prima instanță neîntemeiat a concluzionat temeinicia pretențiilor formulate, menționând că, Ion Negurița a respectat condițiile de stabilire a indemnizației pentru creșterea copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani cu calcularea retroactivă pentru un termen de 12 luni din data depunerii cererii 3 martie 2022, adică începând din 3 martie 2021, iar refuzul Casei Teritoriale de Asigurări Sociale sect. Centru nr. IX-01/09-2480 din 15 martie2022 și refuzul Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. 749/22 din 21 aprilie 2022, de a-i stabili retroactiv, calcula și achita lui Ion Negurița indemnizația pentru creșterea copilului Magda Negurița, născută în data de 13 septembrie 2020, solicitată după 12 luni de la data nașterii copilului, sunt ilegale.

La acest capitol, Completul judiciar a notat că, indemnizația lunară pentru creșterea copilului Magda Negurița, născută în data de 13 septembrie 2020, a fost solicitată de către tatăl Ion Negurița în data de 3 martie 2022 la Casa Teritorială de Asigurări Sociale Centru, mun. Chișinău cu anexarea actelor necesare, precum și ordinului de acordare a concediului pentru îngrijirea copilului din data de 1 martie 2022 și până în data de 13 septembrie 2023. Iar astfel, având în vedere că, concediul pentru îngrijirea copilului a fost acordat intimatului/reclamant Ion Negurița, începând cu 1 martie 2022 în baza ordinului nr. 348-p din 28 februarie 2022, emis de Procuratura Republicii Moldova, condițiile de acordare a dreptului la indemnizația lunară pentru creșterea copilului, au fost întrunite începând cu 1 martie 2022.

În acest context, instanța de apel atestă că, Casa Națională de Asigurări Sociale just a stabilit că, întrucât intimatului/reclamant Ion Negurița, i-a fost acordat concediu pentru îngrijirea copilului începând cu 1 martie 2022, condiție obligatorie pentru acordarea indemnizației respective în cazul persoanelor asigurate, respectiv temei de stabilire și achitare retroactiv a indemnizației pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani nu este. Or, organul de asigurări sociale a acordat indemnizația respectivă exclusiv în temeiul ordinului Procuraturii Republicii Moldova nr. 348-p din 28 februarie 2022,,Cu privire la acordarea concediului”, prin care i-a fost stabilit lui Ion 6 Negurița, concediu parțial plătit pentru îngrijirea copilului până la atingerea vârstei de 3 ani, cu suspendarea din funcție din data de 1 martie 2022 până în data de 13 septembrie 2023 inclusiv (până la împlinirea copilului a vârstei de 3 ani).

A subliniat că, indemnizația solicitată de către Ion Negurița, nu poate fi stabilită și achitată retroactiv până în data de 1 martie 2022, deoarece pentru perioada respectivă ultimul era angajat în câmpul muncii, onorându- și obligațiunile de serviciu. Or, dreptul la indemnizația solicitată este eliberat de către angajator, acesta indicând nemijlocit perioada pentru care intimatul se va afla în concediu pentru îngrijirea copilului și nu poate fi interpretată altfel (la caz, 1 martie 2022-13 septembrie 2023).

Astfel, a considerat eronată concluzia instanței de fond precum că, Casa Națională de Asigurări Sociale a refuzat în acordarea indemnizației pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani, deoarece suportul probatoriu anexat la dosar denotă că, Casa Națională de Asigurări Sociale a acordat indemnizația pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani în temeiul ordinului depus către organul de asigurări sociale de însuși intimat. Or, Casa Națională de Asigurări Sociale a refuzat plata indemnizației retroactive începând cu data nașterii copilului, din lipsa de temei legal și un act confirmativ corespunzător.

Instanța de apel nu poate reține la caz argumentul intimatului /reclamant precum că, Casa Națională de Asigurări Sociale, prin refuzul de a-i stabili și achita retroactiv indemnizația pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3, i s-a încălcat un drept garantat prin legea națională. Întrucât, intimatul nu întrunește condițiile pentru stabilirea și achitarea retroactiv a indemnizației pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani. Or, mama copilului, fiind persoană neasigurată, se poate adresa la Casa Teritorială de Asigurări Sociale pentru solicitarea indemnizației lunare pentru îngrijirea copilului, care poate fi acordată pentru perioada retroactivă de 12 luni datei adresării și până la data acordării indemnizației tatălui, cu condiția adresării până la împlinirea vârstei de 2 ani a copilului.

La fel nu a reținut nici argumentele intimatului/ reclamant, care interpretează eronat normele de drept și situația de fapt, iar concluzia primei instanțe privind temeinicia pretențiilor formulate de către reclamant, este una neîntemeiată și rezultă din interpretarea eronată a normelor de drept.

A reiterat prevederile art. 27, 16 alin. (1) și (2) art. 6 alin (81) din Legea privind indemnizațiile pentru incapacitate temporara de munca și alte prestații de asigurări sociale nr. 289-XV din 22 iulie 2004.

Menționează că, instanța de apel eronat a interpretat termenul care se afla în concediul pentru îngrijirea copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani or, Legea privind indemnizațiile pentru incapacitate temporara de munca și alte prestații de asigurări sociale nr.289-XV din 22 iulie 2004, nu prevede expres ca condiție obligatorie pentru acordarea indemnizației în mod retroactiv, aflarea asiguratului în concediul pentru îngrijirea copilului, timp de 1 an până la depunerea cererii de acordare a acestei indemnizații în mod retroactiv, aliniatul 81 a Legii menționate prevede clar că asiguratul care se afla în concediu pentru îngrijirea copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani, adică la momentul solicitării nu și pe perioada unui an de zile până la solicitarea indemnizației respective în mod retroactive organului social.

Notează că, întrunește condițiile prevăzute de art. 16 alin. (l) si (2), art. 6 alin.(l), (81) in coroborare cu art. 27 a Legii, de a beneficia de stabilirea în mod retroactiv, a indemnizației pentru creșterea copilului Magda Negurița, până la împlinirea vârstei de 3 ani.

Subliniază că, afirmația instanței de apel că organul de asigurări sociale a acordat indemnizația respectiv exclusiv in temeiul ordinului privind acordarea concediului de către angajator 1 martie 2022-13septembrie 2023, până la împlinirea vârstei copilului de 3 ani este una total eronata or, organul de asigurări sociale trebuie să acorde indemnizația respectiva în temeiul legii, în care doar una din condiții este aflarea asiguratului în concediul pentru îngrijirea copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani.

Totodată, consider că atât Casa Națională de Asigurări Sociale cât și instanța de apel a interpretat eronat prevederile Legii privind indemnizațiile pentru incapacitate temporara de munca si alte prestații de asigurări sociale nr. 289-XV din 22 iulie 2004 și prevederile capitolul III par.7 pct.2 lit. b) din 8 Hotărârea Guvernului nr. 1478 din 15 noiembrie 2002 cu privire la indemnizațiile adresate familiilor cu copii.

Mai mult indică că, instanța de apel își mai motivează decizia menționând că indemnizația solicitata de către Ion Negurita, nu poate fi stabilita și achitată retroactiv până în data de 1 martie 2022, deoarece pentru perioada respectiva, ultimul era angajat în câmpul muncii, onorându-și obligațiile de serviciu. Or dreptul la indemnizația solicitata este eliberat de către angajator, acesta indicând nemijlocit perioada pentru care intimatul se va afla in concediu pentru îngrijirea copilului și nu poate fi interpretata altfel (la caz 1 martie 2022-13 septembrie 2023). 37. О asemenea interpretare a normelor care reglementează acordarea indemnizațiilor este una extensiva și defavorabila or instanța de apel, aducând acest argument nu face trimitere la careva norme legale care ar impune о asemenea restricție or prin analogie, Legea privind indemnizațiile pentru incapacitate temporara de munca și alte preștiai de asigurări sociale și legislația muncii prevede posibilitatea angajatului de a reveni din concediul pentru îngrijirea copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani anterior dății până la care i s-a acordat acesta, în astfel de circumstanțe angajatul beneficiază atât de salariu cât și de indemnizația menționata supra, astfel instanța eronat menționează ca nu poate fi stabilită și achitata retroactiv până în data de 1 martie 2022, deoarece pentru perioada respectiva, ultimul era angajat în câmpul muncii, deoarece în circumstanțele descrise de către recurent la fel persoana se afla și angajat în câmpul muncii și beneficiază de indemnizație pentru creștea copilului până la vârsta de 3 ani.

Art. 244 alin. (1) Cod administrativ (în vigoare până la 1 septembrie 2023): „Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.” 9

Art. 245 Cod administrativ (în vigoare până la 1 septembrie 2023): „Recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.”

Art. 246 din Codul administrativ (în vigoare până la 1 septembrie 2023): „Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere. (2) Recursul se declară inadmisibil în special când: a) decizia instanței de apel nu poate fi contestată cu recurs; b) recursul este depus în mod repetat; c) recursul este depus de o persoană neîmputernicită; d) recursul a fost depus după expirarea termenului stabilit la art.245 alin.(1); e) motivarea recursului nu a fost depusă sau a fost depusă după expirarea termenului prevăzut la art.245 alin.(2); f) cererea de recurs nu corespunde cerințelor stabilite la art.244 alin.(2), art.233 alin.(1) și (2) și art.234 alin.(2) și recurentul nu a înlăturat neajunsurile în termenul stabilit de Curtea Supremă de Justiție.”

Din analiza prevederilor legale citate supra, rezultă că admisibilitatea /inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate, ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul Curții Supreme de Justiție reține că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 3 judecători. 10

În această ordine de idei, completul Curții Supreme de Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile curții de apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus.

Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ.

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct.38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct.85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct.45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141,§39).

La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6§1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, §31, Seria A, nr.212-A). 11

În circumstanțele menționate, Completul Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de Ion Negruța.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 230 și 246 din Codul administrativ COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de Ion Negruța. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Ion Malanciuc 12