3ra-1269/21 — contestarea actelor administrative individuale defavorabile, obligarea emiterii actului administrativ favorabil

3ra-1269/21 — contestarea actelor administrative individuale defavorabile, obligarea emiterii actului administrativ favorabil (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-1269/2021

2-21043394-01-3ra-08122021

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (I. Barbacaru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Minciuna, V. Sîrbu, V. Mihaila)

D E C I Z I E

23 februarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Civil Comercial și de Contencios Administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

În componență:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecători Nina Vascan

Nicolae Craiu

Aliona Miron

Victor Burduh

examinând recursul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată înaintată

de Oxana Negurița împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la

contestarea actelor administrative individuale defavorabile și obligarea emiterii

actului administrativ individual favorabil,

împotriva deciziei din 15 septembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 22 martie 2021, prin intermeiul oficiului poștal, Oxana Negurița, a depus

cerere de chemare în judecată împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale,

solicitând recunoașterea ilegală a refuzului Casei Teritoriale de Asigurări Sociale

sect.Centru nr. 10611 din 18 decembrie 2020 și a refuzului Casei Naționale de

Asigurări Sociale nr. N-216/21 din 19 februarie 2021, obligarea Casei Naționale de

Asigurări Sociale să recalculeze și să achite indemnizația lunară pentru creșterea

copilului Xxxx, născută la xxxx, în mărime de 30% din salariul mediu al soțului Ion

Negurița, începând cu 02 decembrie 2020 și pînă la atingerea vârstei de 3 ani a

copilului, cît și încasarea cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 2000 de lei.

În motivarea acțiunii a indicat că, la data de 11 iunie 2016 a înregistrat căsătoria

cu Ion Negurița, trecută în Registrul actelor de stare civilă a sectorului Centru, mun.

Chișinău, sub nr. 192, iar la 13 septembrie 2020 în familia lor s-a născut fiica Xxxx.

Soțul, Ion Negurița, activează în organele Procuraturii Republicii Moldova din 09

aprilie 2009, în prezent exercită funcția de procuror în Procuratura pentru

Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale și achită contribuții în

fondul social ca salariat, fiind persoana asigurată.

1

Reclamanta a menționat că dînsa nu este angajată în cîmpul muncii, aflându-se

la întreținerea integrală a soțului, neavând careva surse de venit.

Reclamanta susține că după nașterea fiicei, i-a fost calculată și achitată

indemnizația de maternitate de la 29 iulie 2020 pînă la 01 decembrie 2020, ca

persoană care se află la întreținerea soțului, reieșind din salariul mediu al soțului, iar

ulterior s-a stabilit indemnizația lunară pentru îngrijirea copilului până la împlinirea

vîrstei de 2 ani, de care beneficiază în prezent, ca persoana neasigurată.

La 11 decembrie 2020, s-a adresat cu cerere către Casa Teritorială de Asigurări

Sociale sect. Centru, prin care a solicitat să-i fie stabilită, recalculată și achitată

indemnizația lunară pentru creșterea copilului, ca persoană care se află la întreținerea

soțului salariat, până la atingerea de către copil a vârstei de 3 ani, însă prin răspunsul

nr. 10611 din 18 decembrie 2020 cererea a fost respinsă, fiind invocat faptul că poate

beneficia doar de indemnizație ca persoană neasigurată până la împlinirea copilului

a vîrstei de 2 ani.

Reclamanta a invocat că, decizia prin care a fost stabilită această indemnizație

nu i-a fost adusă la cunoștință, iar cu răspunsul Casei Teritoriale de Asigurări Sociale

sec. Centru, mun. Chișinău nu este de acord.

La 03 februarie 2021, s-a adresat cu cerere prealabilă către Casa Națională de

Asigurări Sociale prin care a solicitat stabilirea, recalcularea și achitarea

indemnizației lunare, pentru creșterea copilului în mărime de 30% din salariul mediu

al soțului Ion Negurița, pînă la atingerea copilului a vîrstei de 3 ani, ca persoană care

se află la întreținerea soțului.

Prin răspunsul nr. N-216/21 din 19 februarie 2021, recepționat prin poștă la 25

februarie 2021, Casa Națională de Asigurări Sociale a refuzat în satisfacerea

cerințelor, invocând că de această indemnizație poate beneficia însăși tatăl asigurat,

iar reclamanta, poate beneficia doar de indemnizație ca persoana neasigurată, până

la împlinirea copilului a vîrstei de 2 ani.

Reclamanta consideră refuzul neîntemeiat și ilegal, prin care se încalcă dreptul

garantat de stat la susținerea financiară în cazul producerii unor riscuri, precum

maternitatea. Or, conform prevederilor alin. (1) - (2) art. 124 din Codul muncii,

femeilor salariate și ucenicelor, precum și soțiilor aflate la întreținerea salariaților, li

se acordă un concediu de maternitate ce include concediul prenatal cu o durată de

70 de zile calendaristice (în cazul sarcinilor cu 3 și mai mulți feți - 112 zile

calendaristice) și concediul postnatal cu o durată de 56 de zile calendaristice (în

cazul nașterilor complicate sau nașterii a doi sau mai mulți copii - 70 de zile

calendaristice), plătindu-li-se pentru această perioadă indemnizații în modul

prevăzut la art. 123 alin. (2).

În baza unei cereri scrise, persoanelor asigurate indicate la alin. (1), după

expirarea concediului de maternitate, li se acordă un concediu parțial plătit pentru

îngrijirea copilului pînă la vârsta de 3 ani, cu achitarea indemnizației din bugetul

asigurărilor sociale de stat.

În opinia reclamantei, Casa Națională de Asigurări Sociale a interpretat eronat

prevederile art. 124 din Codul muncii, bazându-se pe prevederile Legii nr. 289-XV

din 22 iulie 2004 privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și

alte prestații de asigurări sociale și a Regulamentului cu privire la modul de stabilire

și plată a indemnizațiilor adresate familiilor cu copii, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 1478 din 15 noiembrie 2002.

2

Potrivit prevederilor art. 391 alin. (3) din Codul muncii, actele legislative și alte

acte normative în vigoare ce reglementează raporturile de muncă și alte raporturi

nemijlocit legate de acestea se vor aplica în măsura în care nu contravin prezentului

cod.

Reclamanta consideră, că în cazul dat prevederile actelor normative speciale

care reglementează stabilirea, calcularea și achitarea indemnizațiilor persoanelor

asigurate se aplică și persoanelor care se află la întreținerea salariaților în aceleași

condiții.

Prin hotărârea din 20 aprilie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, a fost

admisă parțial acțiunea înaintată de către Oxana Negurița împotriva Casei Naționale

de Asigurări Sociale, cu privire la contestarea actului administrativ, obligarea

emiterii actului administrativ favorabil, și încasarea cheltuielilor de judecată.

S-a anulat în tot decizia Casei Teritoriale de Asigurări Sociale, sect. Centru,

exprimată prin răspunsul nr. 10611 din 18 decembrie 2020 și decizia Casei Naționale

de Asigurări Sociale exprimată prin răspunsul nr. N-216/21 din 19 februarie 2021.

S-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale la calculul și plata în beneficiul

Oxanei Negurița a indemnizației pentru creșterea copilului Xxxx, născut la xxxx,

lunar a cîte 30% din venitul mediu lunar asigurat realizat în ultimele 12 luni

calendaristice premergătoare lunii nașterii copilului, venit din care au fost calculate

și achitate contribuții individuale de asigurări sociale de către Ion Negurița, începând

cu data expirării concediului de maternitate și până la data împlinirii vîrstei de 3 ani

a copilului.

S-a dispus încasarea din contul Casei Naționale de Asigurări Sociale în

beneficiul Oxanei Negurița, cu titlu de cheltuieli de judecată a sumei de 1000 de lei.

În rest, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 26 aprilie 2021, Casa Națională de Asigurări Sociale, a declarat apel

nemotivat, iar la 11 mai 2021, prin intermediul poștei electronice, a prezentat

motivarea apelui împotriva hotărârii din 20 aprilie 2021 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Rîșcani, solicitând casarea hotărârii contestate și emiterea unei decizii noi

privind respingerea acțiunii.

La 20 mai 2021, prin intermediul poștei electronice, Oxana Negurița,

reprezentată de avocatul Ina Pucas, a declarat apel nemotivat, iar la 16 iunie 2021, a

prezentat motivarea apelului împotriva hotărârii din 20 aprilie 2021 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani, solicitând casarea parțială a hotărârii contestate în partea

ce ține de încasarea cheltuielilor judiciare și emiterea unei decizii noi privind

încasarea din contul Casei Naționale de Asigurări Sociale a cheltuielilor pentru

asistența juridică acordată în sumă de 2 000 de lei (f.d.93-95, 105-107).

Prin decizia din 15 septembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, au fost respinse

apelurile declarate de Oxana Negurița, reprezentată de avocatul Ina Pucas și Casa

Națională de Asigurări Sociale și a fost menținută hotărârea din 20 aprilie 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, pretențiile reclamantei

privind stabilirea, calcularea și achitarea indemnizației de maternitate la locul de

serviciu al soțului său, se încadrează în prevederile art. 124 alin. (1) și (2) din Codul

muncii. Iar, modul de stabilire, calculare și achitare a astfel de indemnizații este

reglementat de Legea privind indemnizațiile pentru incapacitatea temporară de

muncă și alte prestații de asigurări sociale nr. 289-XV din 22 iulie 2004 și

Regulamentul cu privire la condițiile de stabilire, modul de calcul și de plată a

3

indemnizațiilor pentru incapacitatea temporară de muncă și altor prestații de

asigurări sociale, aprobat prin Hotărârea Guvernului al Republicii Moldova nr. 108

din 03 februarie 2005.

Instanța de apel a constatat, la data survenirii cazului asigurat, reclamanta

Oxana Negurița nu era angajată în câmpul muncii și se afla la întreținerea soțului

Ion Negurița, care este angajat în organele Procuraturii Republicii Moldova din 09

aprilie 2009, în prezent exercitând funcția de procuror în Procuratura pentru

Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale.

Astfel, în temeiul art. 2 din Legea privind sistemul public de asigurări sociale

nr. 489-XIVdin 08 iulie 1999, art. 18 alin. (1) și (6) din Legea Republicii Moldova

nr. 289-XV din 22 iulie 2004 privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară

de muncă și alte prestații de asigurări sociale, instanța de apel a apreciat ca fiind

întemeiată concluzia instanței de fond privind admiterea cerinței reclamantei

referitor la obligarea calculării și achitări indemnizației pentru îngrijirea copilului

până la vârsta de 3 ani din venitul mediu lunar al soțului.

Referitor la cerința reclamantei cu privire la încasarea sumei de 2 000 de lei, cu

titlu de cheltuieli de asistență juridică, instanța de apel a concluzionat că având în

vedere esența litigiului, prestația efectivă și volumul pretinselor activități exercitate

de avocat, prima instanță just a încasat suma de 1000 de lei cu titlu de cheltuieli de

asistență juridică, care constituie o sumă reală, necesară și rezonabilă, și care

corespunde volumului serviciilor prestate. Respectiv, criticile Oxanei Negurița

privind necesitatea încasării cheltuielilor de judecată în volum deplin, au fost

respinse de instanța de apel, deoarece litigiul nu este de o complexitate majoră, cauza

fiind examinată în termen restrâns, fără participarea părților. Mai mult, de către

reclamanta nu a fost prezentat originalul bonului deplată, fiind anexată doar o copie

în xerox neautentificată (f.d. 63).

La 17 septembrie 2021, prin intermediul poștei electronice, Casa Națională de

Asigurări Sociale a depus recurs nemotivat, iar la 08 octombrie 2021, prin

intermediul poștei electronice, a prezentat Curții Supreme de Justiție motivarea

recursului împotriva deciziei din 15 septembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând admiterea recursului, casarea deciziei contestate, cu emiterea unei decizii

noi.

În motivarea recursului, Casa Națională de Asigurări Sociale și-a exprimat

dezacordul cu instanțelor ierarhic inferioare considerându-le neîntemeiate,

menționând că, Legea privind indemnizațiile pentru incapacitatea temporară de

muncă și alte prestații sociale nr. 289-XV din 22 iulie 2004, prevede stabilirea

indemnizației lunare pentru creșterea copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani,

doar persoanelor asigurate care se află în concediul pentru îngrijirea copilului și

confirmă stagiul necesar de cotizare. Deci, nu reglementează dreptul la indemnizație

lunară pentru creșterea copilului soțiilor aflate la întreținerea soților, deoarece însăși

tatăl asigurat, la acordarea concediului pentru îngrijirea copilului, are dreptul la o

indemnizație lunară pentru creșterea copilului până la vârsta de 3 ani, care se

calculează reieșind din venitul asigurat al tatălui realizat în ultimele 12 luni

calednaristice premergătoare lunii nașterii copilului.

Astfel, dat fiind faptul că la data nașterii copilului, Oxana Negurița avea statut

de persoană neasigurată, deoarece nu era încadrată în cîmpul muncii și nu întrunea

condițiile prevăzute la art. 18 alin. (2) din Legea privind indemnizațiile pentru

incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale nr. 289-XV din

4

22 iulie 2004, are dreptul la indemnizație lunară pentru îngrijirea copilului pînă la

vîrsta de 2 ani.

Recurentul a invocat că, art. 124 alin. (1) din Codul muncii, prevede acordarea

concediului de maternitate soțiilor aflate la întreținerea soților și nu acordarea

indemnizațiilor lunare pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani. Totodată,

alineatul 2 al aceluiași articol, stabilește că în baza unei cereri scrise, persoanele

asigurate indicate la alin. (1), după expirarea concediului de maternitate, li se acordă

un concediu parțial plătit pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani, cu

achitarea indemnizației din bugetul asigurătorilor sociale de stat. La caz, reclamanta

nu are statut de persoană asigurată.

În circumstanțele expuse, recurentul a menționat că soțul reclamantei are

dreptul personal, legal de a solicita și de a beneficia de indemnizația lunară pentru

îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărîrile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

Cu referire la termenul de depunere a recursului declarat de către Casa

Națională de Asigurări Sociale, instanța de recurs reține prevederile art. 245 din

Codul administrativ, care statuează că recursul se depune la instanța de apel în

termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții Supreme

de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de

zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea

de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție reține că decizia instanței de apel a fost adoptată la 15 septembrie 2021,

însă la materialele cauzei lipește dovada notificării dispozitivului deciziei, iar

potrivit avizului de recepție DS8005678113AS (f.d.143), rezultă că la 08 noiembrie

2021, Casa Națională de Asigurări Sociale, a recepționat decizia motivată.

Astfel, se constată că Casa Națională de Asigurări Sociale a respectat

prevederile art. 245 din Codul administrativ, depunând recursul nemotivat la 17

septembrie 2021, iar la 08 octombrie 2021, prezentând Curții Supreme de Justiție

motivarea recursului.

Prin încheierea din 26 ianuarie 2022 a Curții Supreme de Justiție, recursul

depus de către Casa Națională de Asigurări Sociale, împotriva deciziei din 15

septembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost numit pentru examinare în complet

de 5 judecători (f.d.176).

Prin prisma articolului 191 alin. (5) din Codul administrativ, Curtea Supremă

de Justiție soluționează cererile de recurs împotriva hotărârilor, deciziilor și

încheierilor curții de apel.

Iar potrivit art. 247 din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează și soluționează recursul fără ședință de judecată. Dacă consideră

necesar, Curtea Supremă de Justiție poate decide citarea participanților la proces.

La caz, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție nu a considerat oportun de a cita participanții la proces

5

pentru a se pronunța cu privire la problemele invocate în recurs, deoarece criticele

recurentului Casa Națională de Asigurări Sociale, au fost expuse cu suficientă

claritate.

Colegiul lărgit notează că în scopul asigurării unui proces echitabil în ordine de

recurs într-un termen rezonabil, a remis în adresa intimatei Oxana Negurița și a

avocatului acesteia, Ina Pucas copia cererii de recurs, cu înștiințarea despre

posibilitatea depunerii referinței (f.d. 157,161).

Prin referința depusă la 22 februarie 2022, reprezentantul Oxanei Negurița,

avocatul Ina Pucas, a solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei din 15

septembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, invocând că recursul Casei Naționale de

Asigurări Sociale are un caracter formal, făcând trimitere la cadrul legal la care

instanțele ierarhic inferioase s-au expus și l-au aplicat corect în raport cu

circumstanțele cauzei.

Totodată, a menționat că recurentul eronat interpretează prevederile art. 124 din

Codul muncii, bazându-se pe prevederile Legii privind indemnizațiile pentru

incapacitatea temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale nr. 289-XV

din 22 iulie 2004 și a Regulamentului cu privire la indemnizațiile adresate familiilor

cu copii, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1478 din 15 noiembrie 2002.

Studiind materialele dosarului, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a admite

recursul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale, de a casa integral decizia

din 15 septembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea din 20 aprilie 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, și a emite o decizie nouă de respingere

integrală a acțiunii, din următoarele considerente.

Conform art. 248 alin. (1) lit. c) din Codul administrativ, examinând recursul,

Curtea Supremă de Justiție adoptă decizie prin care casează integral decizia instanței

de apel și emite o nouă decizie.

Totodată, conform art. 22 alin. (1) din Codul administrativ, autoritățile publice

și instanțele de judecată competente cercetează starea de fapt din oficiu. Acestea

stabilesc felul și volumul cercetărilor și nu sînt legate nici de expunerile

participanților, nici de cererile lor de reclamare a probelor.

Iar potrivit art. 194 alin. (2) din Codul administrativ, în procedura de examinare

a cererilor de recurs, hotărârile și deciziile contestate se examinează din oficiu în

privința existenței greșelilor procedurale și aplicării corecte a dreptului material.

În temeiul art. 244 alin. (2) în coroborare cu art. 231 alin. (2) din Codul

administrativ, pentru procedura de recurs se aplică corespunzător prevederile cap.

III din cartea a treia, dacă din prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva.

Pentru procedura în apel se aplică corespunzător prevederile cap. II din cartea a treia,

dacă din prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva.

La rândul său art. 219 alin. (1) - (2) din Codul administrativ, prevede că instanța

de judecată este obligată să cerceteze starea de fapt din oficiu în baza tuturor probelor

legal admisibile, nefiind legată nici de declarațiile făcute, nici de cererile de

solicitare a probelor înaintate de participanți. Instanța de judecată depune eforturi

pentru înlăturarea greșelilor de formă, explicarea cererilor neclare, depunerea

corectă a cererilor, completarea datelor incomplete și pentru depunerea tuturor

declarațiilor necesare constatării și aprecierii stării de fapt. Instanța de judecată

indică asupra aspectelor de fapt și de drept ale litigiului care nu au fost discutate de

6

participanții la proces.

După cum rezultă din materialele cauzei, și anume certificatul de căsătorie cu

nr. xxxx eliberat de OSC sectorul Centru, mun. Chișinău Ion Negurița și Oxana

Babei au înregistrat căsătoria la 11 iunie 2016, cu nr. 192, numele după căsătorie a

soților fiind Negurița (f.d.11).

Conform certificatului nr. 33-20d/228 din 06 august 2018, eliberat de

Procuratura Republicii Moldova, se confirmă faptul că, Ion Negurița activează în

organele Procuraturii Republicii Moldova din 09 aprilie 2009, iar în prezent exercită

funcția de procuror în Procuratura pentru Combaterea Criminalității Organizate și

Cauze Speciale (f.d.15).

Potrivit copiei duplicatului certificatului de naștere cu nr. xxxx, se confirmă

faptul nașterii, la data de xxxx, a copilului Xxxx (f.d. 12).

Este cert și faptul că Oxana Negurița a beneficiat în baza certificatului medical

nr. 4033561 din 29 iulie 2020 pentru perioada 29 iulie 2020 - 01 decembrie 2020

indemnizație de maternitate (f.d.29,30,31).

Tot din înscrisurile anexate rezultă că, Oxana Negurița nu este angajată în

câmpul muncii.

La 11 decembrie 2020, Oxana Negurița s-a adresat Casei Teritoriale de

Asigurări Sociale sect. Centru, mun. Chișinău, cu cerere nr. de înregistrare 5917

privind stabilirea, calcularea și achitarea indemnizației pentru creșterea copilului

Xxxx, pînă la vîrsta de 3 ani, ca persoană care se află la întreținerea soțului (f.d.6).

Casa Teritorială de Asigurări Sociale sect. Centru prin răspunsul nr. 10611 din

18 decembrie 2020, i-a comunicat Oxanei Negurița normele ce reglementează

acordarea indemnizației pentru îngrijirea copilului și dreptul acesteia la o astfel de

indemnizație (f.d.7).

Nefiind de acordul cu răspunsul Casei Teritoriale de Asigurări Sociale sect.

Centru, la 03 februarie 2021, Oxana Negurița s-a adresat Casei Naționale de

Asigurări Sociale cu cerere solicitând stabilirea, calcularea și achitarea indemnizației

pentru creșterea copilului Xxxx, ca persoană car se află la întreținerea soțului, pînă

la atingerea vîrstei de 3 ani (f.d.9).

La rîndul său, Casa Națională de Asigurări Socilae prin răspunsul nr. N-216/21

din 19 februarie 2021 i-a adus la cunoștință Oxanei Negurița condițiile stabilirii

indemnizației lunare pentru creșterea copilului până la vîrsta de 2 ani, respectiv 3

ani, și persoanele care au dreptul la o asemenea indemnizație.

Totodată, i-a fost propus reclamantei să se adreseze Casei Teritoriale de

Asigurări Sociale pentru stabilirea indemnizației lunare ca persoană neasigurată.

De altfel, fiind stabilit că tatăl copilului, Ion Negurița, are dreptul să beneficieze

conform legii de această idemniizație, i s-a recomandat ca tatăl copilului să se

adreseze cu setul necesar de acte către Casa Teritorială de Asigurări Sociale sect.

Centru pentru solicitarea indemnizației pentru îngrijirea copilului până la vîrsta de 3

ani (f.d.10).

Reclamanta a menționat că la 25 februarie 2021, a recepționat prin intermediul

oficiului poștal, răspunsul nr. N-216/21 din 19 februarie 2021.

Înaintând acțiunea în judecată împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale,

Oxana Negurița a solicitat recunoașterea ilegală a refuzului Casei Teritoriale de

Asigurări Sociale sect. Centru nr. 10611 din 18 decembrie 2020 și a refuzului Casei

Naționale de Asigurări Sociale nr. N-216/21 din 19 februarie 2021, obligarea Casei

Naționale de Asigurări Sociale să recalculeze și să achite indemnizația lunară pentru

7

creșterea copilului Xxxx, născută la xxxx, în mărime de 30% din salariul mediu al

soțului Ion Negurița, începând cu 02 decembrie 2020 și pînă la atingerea vârstei de

3 ani a copilului, cît și încasarea cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 2000

de lei.

Fiind investită cu judecarea cauzei în fond, Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani

prin hotărârea din 20 aprilie 2021 a concluzionat în privința temeiniciei parțiale a

acțiunii, anulând decizia Casei Teritorială de Asigurări Sociale sect. Centru, mun.

Chișinău exprimată prin răspunsul nr. 10611 din 18 decembrie 2020 și decizia Casei

Naționale de Asigurări Sociale exprimată prin răspunsul nr. N-216/21 din 19

februarie 2021, obligând Casa Națională de Asigurări Sociale să efectueze în

beneficiul Oxanei Negurița plata indemnizației lunare pentru creșterea copilului

până la împlinirea vârstei de 3 ani, lunar a cîte 30% din venitul mediu lunar asigurat

realizat în ultimele 12 luni calendaristice premergătoare lunii nașterii copilului, venit

din care au fost calculate și achitate contribuții individuale de asigurări sociale de

către Ion Negurița, începînd cu data expirării concediului de maternitate și pînă la

data împlinirii vîrstei de 3 ani a copilului. S-a încasat din contul Casei Naționale de

Asigurări Sociale în beneficiul lui Oxana Negurița, cu titlu de cheltuieli de judecată

suma de 1000 de lei.

Judecând apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale, Curtea de

Apel Chișinău a considerat întemeiată hotărârea primei instanțe, fiind aplicate corect

normele de drept material, cu aprecierea corespunzătoare a circumstanțelor cauzei,

fapt care a determinat respingerea apelului declarat și menținerea hotărârii din 20

aprilie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

Efectuând controlul judiciar al legalității deciziei din 15 septembrie 2021 a

Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din 20 aprilie 2021 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Rîșcani, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție constată că soluția emisă de instanțele ierarhic inferioare

este greșită, rezultată din interpretarea eronată a normelor de drept material, motiv

din care urmează a fi casate, cu emiterea unei decizii noi de respingere a acțiunii.

În susținerea opiniei enunțate instanța de recurs va reține prevederile art. 124

alin. (1) și (2) din Codul muncii, potrivit cărora, femeilor salariate și ucenicelor,

precum și soțiilor aflate la întreținerea salariaților, li se acordă un concediu de

maternitate ce include concediul prenatal cu o durată de 70 de zile calendaristice (în

cazul sarcinilor cu 3 și mai mulți feți – 112 zile calendaristice) și concediul postnatal

cu o durată de 56 de zile calendaristice (în cazul nașterilor complicate sau nașterii a

doi sau mai mulți copii – 70 de zile calendaristice), plătindu-li-se pentru această

perioadă indemnizații în modul prevăzut la art. 123 alin. (2).

În baza unei cereri scrise, persoanelor asigurate indicate la alin. (1), după

expirarea concediului de maternitate, li se acordă un concediu parțial plătit pentru

îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani, cu achitarea indemnizației din bugetul

asigurărilor sociale de stat.

Colegiul lărgit menționează că modul de stabilire, calculare și achitare a astfel

de indemnizații este reglementat de Legea privind indemnizațiile pentru

incapacitatea temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale nr. 289-XV

din 22 iulie 2004 și Regulamentul cu privire la condițiile de stabilire, modul de calcul

și de plată a indemnizațiilor pentru incapacitatea temporară de muncă și altor

prestații de asigurări sociale, aprobat prin Hotărârea Guvernului al Republicii

8

Moldova nr. 108 din 03 februarie 2005, inclusiv Regulamentul cu privire la

indemnizațiile adresate familiilor cu copii, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.

1478 din 15 noiembrie 2002.

Asiguratul care se află în concediul pentru îngrijirea copilului pînă la împlinirea

vîrstei de 3 ani la toate unitățile în care desfășoară activități, în temeiul art. 18

alin. (1) din Legea privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și

alte prestații de asigurări sociale nr. 289-XV din 22 iulie 2004, are dreptul la

indemnizație lunară pentru creșterea copilului conform următoarelor opțiuni:

a) de la data acordării concediului pentru îngrijirea copilului și pînă la data

împlinirii vîrstei de 3 ani a copilului;

b) de la data acordării concediului pentru îngrijirea copilului și pînă la data

împlinirii vîrstei de 2 ani și 2 luni a copilului. Pentru perioada concediului pentru

îngrijirea copilului după împlinirea vîrstei de 2 ani și 2 luni și pînă la împlinirea

vîrstei de 3 ani a copilului, indemnizația lunară pentru creșterea copilului nu se

acordă.

La fel, dispozițiile art. 18 alin. (2) din Legea privind indemnizațiile pentru

incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale nr. 289-XV din

22 iulie 2004, prevede că de indemnizație lunară pentru creșterea copilului

beneficiază, la cerere, opțional: unul dintre părinți, bunelul, bunica, o altă rudă care

se ocupă nemijlocit de îngrijirea copilului, precum și tutorele, dacă sînt persoane

asigurate și îndeplinesc condițiile de realizare a stagiului de cotizare prevăzute la art.

6 alin. (1) sau (2).

Totodată, art. 124 alin. (4) din Codul muncii prevede că, concediul parțial plătit

pentru îngrijirea copilului se acordă, în baza unei cereri în formă scrisă, tatălui

copilului ori unuia din bunici sau unei alte rude care se ocupă nemijlocit de îngrijirea

copilului, precum și tutorelui, în cazul în care persoanele indicate la alin. (1) nu

utilizează concediul prevăzut la alin. (2).

De altfel, la concediul pentru îngrijirea copilului până la împlinuirea vîrstei de

3 ani au dreptul persoanele angajate în cîmpul muncii, care confirmă stagiul de

cotizare.

Articolul 1 din Legea nr. 489 din 08 iulie 1999 privind sistemul public de

asigurări sociale, definește indemnizația pentru creșterea copilului pînă la împlinirea

vîrstei de 3 ani, ca o formă de sprijin bănesc, ce se stabilește și se acordă prin sistemul

public de asigurări sociale persoanei asigurate, pentru creșterea copilului.

Așadar, Colegiul lărgit notează că Legea privind indemnizațiile pentru

incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale nr. 289-XV din

22 iulie 2004, prevede stabilirea indemnizației lunare lunare pentru creșterea

copilului până la împlinirea vîrstei de 3 ani, doar persoanelor asigurate, care se află

în concediu pentru îngrijirea copilului și confirmă stagiul necesar de cotizare.

Persoană asigurată se consideră, în condițiile Regulamentui cu privire la

indemnizațiile adresate familiilor cu copii, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.

1478 din 15 noiembrie 2002, persoana care îndeplinește condițiile prevăzute în

articolul 6 al Legii nr.289-XV din 22 iulie 2004 privind indemnizațiile pentru

incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale.

Totodată, potrivit prevederilor art. 6 alin. (7) din Legea privind indemnizațiile

pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale

nr. 289-XV din 22 iulie 2004, soția aflată la întreținerea soțului asigurat beneficiază

de dreptul la indemnizație de maternitate în cazul în care soțul confirmă un stagiu de

9

cotizare specificat la alin. (1) sau (2). În cazul înregistrării căsătoriei după

producerea riscului asigurat (concediul de maternitate), dreptul la indemnizație se

stabilește pentru perioada de la data înregistrării căsătoriei pînă la data expirării

concediului de maternitate.

Conform art. 16 alin. (1) aceiași Lege, asiguratele, soțiile aflate la întreținerea

soților asigurați și șomerele care s-au aflat la evidență în instituțiile medico-sanitare

din Republica Moldova, care au dreptul la concediu de maternitate, ce include

concediul prenatal și concediul postnatal, beneficiază de indemnizație de

maternitate.

Din sensul normelor enunțate supra, rezultă că noțiunea de soție aflată la

întreținerea soțului este prevăzută doar la stabilirea indemnizației de maternitate ce

include concediul prenatal cu o durată de 70 de zile calendaristice și concediul

postnatal cu o durată de 56 de zile calendaristice, în baza certificatului medical,

respectiv soția aflată la întreținerea soțului are dreptul numai la indemnizație de

maternitate în temeiul art. 6 alin. (7), art. 16 din Legea privind indemnizațiile pentru

incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale nr. 289-XV din

22 iulie 2004 și art. 124 alin. (1) din Codul muncii, dar nu și la stabilirea

indemnizației lunare pentru creșterea copilului, or de acest drept beneficiază

persoana asigurată care se află în concediul pentru îngrijirea copilului conform

art. 124 alin. (2) și (4) din Codul muncii și art. 18 din Legea privind indemnizațiile

pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale

nr. 289-XV din 22 iulie 2004.

Sub imperiul prevederilor citate supra, instanța de recurs învederează, că Legea

privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de

asigurări sociale nr. 289-XV din 22 iulie 2004 nu reglementează dreptul la

indemnizație lunară pentru creșterea copilului soțiilor aflate la întreținerea soților,

deoarece însăși tatăl asigurat, la acordarea concediului pentru îngrijirea copilui, are

dreptul la indemnizația lunară pentru creșterea copilului până la vârsta de 3 ani, care

se calculează reieșind din venitul asigurat al tatălui realizat în ultimile 12 luni

calendaristice premergătoare lunii nașterii copilului.

În aceste condiții, la caz, au relevanță prevederile pct. 4 lit. b) din Regulemantul

cu privire la indemnizațiile adresate familiilor cu copii, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 1478 din 15 noiembrie 2002, care stipulează că, persoanele

asigurate/neasigurate beneficiază de indemnizația lunară pentru creșterea copilului

pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani, conform opțiunilor – în cazul persoanelor asigurate

și indemnizație lunară pentru îngrijirea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 2 ani –

în cazul persoanelor neasigurate (în continuare – indemnizație lunară pentru

creșterea/îngrijirea copilului).

Persoană neasigurată conform pct. 31 din Regulamentul nominalizat, se

consideră mama/tata, părintele adoptiv/tutorele care la data nașterii copilului nu este

încadrat în cîmpul muncii. Respectiv, potrivit pct. 7 alin. (8) din același Regulament,

pentru persoana care solicită indemnizație pentru creșterea/îngrijirea copilului,

statutul persoanei asigurate sau neasigurate se determină la data nașterii copilului.

Tot aici, Colegiul lărgit precizează că art. 124 alin. (2) din Codul muncii (în

redacția în vigoare până la 01.01.2019) prevedea că în baza unei cereri scrise,

persoanelor indicate la alin. (1), după expirarea concediului de maternitate, li se

acordă un concediu parțial plătit pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani.

10

Indemnizația pentru acest concediu se plătește din bugetul asigurărilor sociale de

stat.

Urmare a modificărilor survenite prin Legea pentru modificarea unor acte

legislative nr. 184 din 26.07.2018, alineatul (2) al art. 124 din Codul muncii are

următorul cuprins, în baza unei cereri scrise, persoanelor asigurate indicate la alin.

(1), după expirarea concediului de maternitate, li se acordă un concediu parțial plătit

pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani, cu achitarea indemnizației din

bugetul asigurărilor sociale de stat.

Din sensul normelor enunțate, rezultă că legiuitorul expres a reglementat că

începând cu 01 ianuarie 2019, în baza unei cereri scrise, persoanelor asigurate

indicate la alin. (1) art. 124 din Codul muncii, după expirarea concediului de

maternitate, li se acordă un concediu parțial plătit pentru îngrijirea copilului pînă la

vîrsta de 3 ani, cu achitarea indemnizației din bugetul asigurărilor sociale de stat.

Drept urmare, coroborând dispozițiile menționate cu circumstanțele cauzei, se

atestă că Oxana Negurița, având statut de persoană neasigurată la data nașterii

copilului, 13 septembrie 2020, deoarece nu era angajată în cîmpul muncii, în temeiul

Regulamentului menționat supra, beneficiază de indemnizație lunară pentru

îngrijirea copilului până la împlinirea vîrstei de 2 ani.

De altfel, potrivit pct. 7 alin. (2) lit. d) din Regulamentul cu privire la

indemnizațiile adresate familiilor cu copii, aprobat prin Hotărârea Guvernului

nr. 1478 din 15 noiembrie 2002, indemnizația lunară pentru creșterea/îngrijirea

copilului se stabilește persoanelor asigurate, la cerere, opțional: unuia dintre părinți,

părintelui adoptiv/tutorelui, bunelului, bunicii, altei rude care se ocupă nemijlocit de

îngrijirea copilului, cu condiția că se află în concediu pentru îngrijirea copilului la

toate unitățile în care își desfășoară activitatea de muncă și confirmă stagiul necesar

de cotizare;

Iar coform literei e) al aceluiași articol, în cazul în care unul dintre părinți nu

este încadrat în cîmpul muncii, la solicitare, părintelui neîncadrat i se stabilește

indemnizație pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 2 ani sau uneia dintre

persoanele asigurate menționate la punctul 7) subpunctul 2) litera d), la solicitarea

acesteia, i se stabilește indemnizație lunară pentru creșterea copilului pînă la vîrsta

de 3 ani, cu condiția că se află în concediu pentru îngrijirea copilului și confirmă

stagiul necesar de cotizare.

Colegiul lărgit notează că deși instanțele ierarhic inferioare constată că

Negurița Oxana, la data apariției dreptului la indemnizația de maternitate și la

indemnizația pentru îngrijirea copilului minor, nu era angajată în cîmpul muncii,

eronat au interpretat normelor de drept material prevăzute la art. 124 alin. (2) din

Codul muncii și art. 18 alin. (2) din Legea privind indemnizațiile pentru incapacitate

temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale nr. 289-XV din 22 iulie

2004, deoarece la 13 septembrie 2020, Oxana Negurița nu întrunea condițiile

prevăzute de lege.

Distinct de aceste constatări, Colegiul lărgit reține că potrivit art. 18 alin. (4)

din Legea prenotată, mama sau tata care, după acordarea concediului pentru

îngrijirea copilului, își reia activitatea, se angajează, desfășoară activități în scopul

obținerii de venit sau se eliberează înainte de expirarea concediului pentru îngrijirea

copilului are dreptul la indemnizație lunară.

11

În aceste condiții, din înscrisurile anexate la materialele cauzei rezultă că Oxana

Negurița a beneficiat de indemnizație de maternitate și indemnizație unică la

nașterea copilului (f.d.29, 38).

Așadar, ținând cont de circumstanțele relatate cât și de prevederile legale citate

supra, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție decelează instanțele ierarhic inferioare greșit au

concluzionat în privința temeinciei pretenției privind anularea actelor administrative

contestate, obligând Casa Națională de Asigurări Sociale la calculul și plata

indemnizației pentru creșterea copilului Xxxx, născut la xxxx, lunar a cîte 30% din

venitul mediu lunar asigurat realizat în ultimele 12 luni calendaristice premergătoare

lunii nașterii copilului, venit din care au fost calculate și achitate contribuții

individuale de asigurări sociale de către Ion Negurița, începând cu data expirării

concediului de maternitate și până la data împlinirii vîrstei de 3 ani a copilului,

deoarece atât art.124 alin. (2) din Codul muncii, Legea privind indemnizațiile pentru

incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale nr. 289-XV din

22 iulie 2004 cât și Regulamentul cu privire la indemnizațiile adresate familiilor cu

copii, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1478 din 15 noiembrie 2002, nu admite

stabilirea indemnizației lunare pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani,

soției aflate la întreținerea soțului, din venitul mediu asigurat al soțului, în modul

solicitat de reclamantă.

Mai mult, instanța de recurs consideră necesar de a face distincție dintre

prezentul litigiu și precedentele litigii în care Casa Națională de Asigurări Sociale

sau instituțiile Ministerului Afacerilor Interne au fost obligate la stabilirea

indemnizației lunare pentru îngrijirea copilului până la vîrsta de 3 ani, ca soție aflată

la întreținerea soțului, soțul angajat al intituțiilor de forță, deoarece în esență litigile

sunt diferite.

După cum a fost stabilit, în prezentul litigiu dedus judecății, tatăl copilului este

persoană asigurată, respectiv legea îi permite acestuia de a beneficia la cererea

acestuia de concediu pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani, iar în cazul

angajaților Ministerului Afacerilor Interne, aceștia până la 01 ianuarie 2017 erau

persoane neasigurate la bugetul asigurărilor sociale de stat și care nu au achitat

contribuții în bugetul asigurărilor sociale de stat, iar indemnizațiile solicitate se

stabilesc în temeiul contribuțiilor achitate în bugetul asigurărilor sociale de stat.

Aici, Colegiul lărgit menționează că la caz, tatăl asigurat, Ion Negurița,

beneficiază de dreptul de a solicita și beneficia de indemnizație lunară pentru

îngrijirea copilului până la vîrsta de 3 ani, în cazul prezentării ordinului privind

acordarea concediului pentru îngrijirea copilului până la împlinirea vîrstei de 3 ani

de la locul de muncă, după care să depună cerere pentru stabilirea indemnizației

lunare pentru creșterea copilului la Casa Teritorială de Asigurări Sociale sect.

Centru.

Cu referire la pretenția reclamantei privind încasarea cheltuielilor de asistență

juridică în mărime de 2000 lei, instanța de recurs reține că așa cum pretențiile de

bază se resping, se impune și respingerea pretenției subsecvente privind încasarea

cheltuielilor de asistență juridică.

Având în vedere circumstanțele stabilite, precum și faptul că instanțele

judecătorești au aplicat eronat normele de drept material și au apreciat greșit probele,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

12

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție concluzionează de a admite recursul, de a casa decizia instanței de apel și

hotărârea instanței de fond și de a emite o decizie nouă prin care cererea de chemare

în judecată depusă de Oxana Negurița împotriva Casei Naționale de Asigurări

Sociale cu privire la contestarea actelor administrative individuale defavorabile și

obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil.

În conformitate cu art. 248 alin. (1) lit. c) în coroborare cu art. 224 alin. (1) lit.

f) din Codul administrativ, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale.

Se casează decizia din 15 septembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău și

hotărârea din 20 aprilie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, se emite o

decizie nouă prin care:

Se respinge integral cererea de chemare în judecată depusă de Oxana Negurița

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la contestarea actelor

administrative individuale defavorabile și obligarea emiterii actului administrativ

individual favorabil, ca neîntemeiată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecători Nina Vascan

Nicolae Craiu

Aliona Miron

Victor Burduh

13