3ra-945/21 — anularea actului administrativ individual defavorabil, obligarea achitarii indemnizatiei unice la nasterea copilului minor si a indemnizatiei pentru cresterea si ingrijirea copilului

3ra-945/21 — anularea actului administrativ individual defavorabil, obligarea achitarii indemnizatiei unice la nasterea copilului minor si a indemnizatiei pentru cresterea si ingrijirea copilului (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr.3ra-945/2021

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (V. Chisilița)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Bostan, V. Negru, G. Dașchevici)

Î N C H E I E R E

10 noiembrie 2021 mun.Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecători Dumitru Mardari

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului depus de Casa Națională de Asigurări

Sociale,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Șutac Oxana împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la anularea

actului administrativ individual defavorabil, obligarea achitării indemnizației unice

la nașterea copilului minor și a indemnizației pentru creșterea și îngrijirea copilului,

împotriva deciziei din 25 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 08 iulie 2010, Șutac Oxana a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Casei Naționale de Asigurări Sociale solicitând obligarea Casei Naționale de

Asigurări Sociale să achite indemnizația unică la nașterea copilului minor, Xxxx,

născută la xxxx, obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să achite

indemnizația pentru creșterea și îngrijirea copiilor Xxxx, născută la xxxx, Xxxx

născută la xxxx, Xxxx, născută la xxxx și Xxxx, născută la xxxx, calculată din 10

martie 2010, repararea prejudiciului moral în mărime de 2000 de lei.

În motivarea acțiunii a indicat că, este mama a patru copii minori, Xxxx,

născută la xxxx, Xxxx, născută la xxxx, Xxxx, născută la xxxx și Xxxx, născută la

xxxx, pe care îi îngrijește de una singură.

A menționat că a depus la Casa Teritorială de Asigurări Sociale Criuleni cerere

privind stabilirea și achitarea indemnizației cuvenite în temeiul hotărârii Guvernului

nr. 1478 din 15 noiembrie 2002, care a fost expediată după competență la Casa

Teritorială de Asigurări Sociale Dubăsari și care la 30 martie 2010 i-a refuzat în

stabilirea facilităților, motivând că beneficiază de indemnizație pentru copii din

partea autorităților transnistrene, astfel că nu mai are dreptul de a beneficia de

această indemnizație și din partea Republicii Moldova.

1

Reclamanta a considerat că refuzul Casei Teritorială de Asigurări Sociale

Dubăsari, în acordarea indemnizației pentru copii, este ilegal.

Prin hotărârea din 01 noiembrie 2010 a Curții de Apel Chișinău, cererea de

chemare în judecată depusă de Șutac Oxana a fost respinsă ca neîntemeiată (f.d. 32-

35).

La 10 februarie 2011, Oxana Șutac a depus recurs împotriva hotărârii din 01

noiembrie 2010 a Curții de Apel Chișinău (f.d. 37).

Prin decizia din 06 iulie 2011 a Curții Supreme de Justiție, a fost respins

recursul depus de Șutac Oxana și a fost menținută hotărârea din 01 noiembrie 2010

a Curții de Apel Chișinău (f.d. 48-52).

La 16 iunie 2020, Agentul guvernamental al Republicii Moldova a depus cerere

de revizuire împotriva deciziei din 06 iulie 2011 a Curții Supreme de Justiție, în

temeiul art. 449 lit. g) din Codul de procedură civilă.

Prin încheierea din 08 iulie 2020 a Curții Supreme de Justiție, s-a constatat

încălcarea drepturilor Oxanei Șutac, garantate de art. 1 din Protocolul nr. 1 la

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și art. 14 coroborat cu

art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.

S-a admis cererea de revizuire depusă de Agentul guvernamental al Republicii

Moldova, s-a casat decizia Curții Supreme de Justiție din 06 iulie 2011 și s-a reținut

prezenta cauza în procedura Curții Supreme de Justiție pentru reexaminarea

recursului depus de Oxana Șutac împotriva hotărârii Curții de Apel Chișinău din 01

noiembrie 2010.

S-a menționat că revendicările cu privire la acordarea satisfacției echitabile

urmează a fi soluționate de Agentul guvernamental al Republicii Moldova, prin

intermediul Guvernului Republicii Moldova (f.d. 71- 78).

Prin decizia din 12 august 2020 a Curții Supreme de Justiție, a fost admis

recursul depus de Șutac Oxana, fiind casată hotărârea Curții de Apel Chișinău din

01 noiembrie 2010, cu remiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Chișinău,

sediul Rîșcani (f.d. 96-103).

Prin hotărârea din 27 ianuarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

acțiunea în contencios administrativ înaintată de Șutac Oxana a fost admisă.

S-a anulat refuzul Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Dubăsari nr. 267 din

30 martie 2010 și răspunsul la cererea prealabilă emis de Casa Națională de

Asigurări Sociale nr. VI-Ș-652/10 din 04 iunie 2010 cu privire la acordarea

indemnizației unice la nașterea copilului minor și a indemnizației pentru creșterea și

îngrijirea copilului.

S-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale să emită decizia de achitare

Oxanei Șutac a indemnizației unice la nașterea copilului minor Xxxx, născută la

xxxx.

S-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale să emită decizia de achitare

retroactivă Oxanei Șutac a indemnizației pentru creșterea și îngrijirea copilului

Xxxx, născută la xxxx, Xxxx, născută la xxxx, Xxxx, născută la xxxx și Xxxx,

născută la xxxx.

S-a încasat din contul Casei Naționale de Asigurări Sociale în beneficiul

Oxanei Șutac despăgubirea pentru prejudiciul moral cauzat în mărime de 2000 lei

(f.d. 133).

2

La 03 februarie 2021 Casa Națională de Asigurări Sociale a contestat cu apel

hotărârea din 27 ianuarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, solicitând

casarea hotărârii primei instanțe și emiterea unei decizii noi (f.d. 138).

Prin decizia din 25 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă cererea

de apel depusă de Casa Națională de Asigurări Sociale, împotriva hotărârii din 27

ianuarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, prima instanță corect a

apreciat ca fiind eronată concluzia Casei Naționale de Asigurări Sociale că,

reclamanta nu putea pretinde achitarea indemnizației pentru creșterea și îngrijirea

copilului, deoarece termenul de adresare era depășit, respectiv nu era nici temei legal

de stabilire a indemnizației solicitate pentru copiii respectivi. Or, norma legală

enunțată supra, indică expres că, în cazul în care indemnizația respectivă a fost

solicitată mai târziu de termenul indicat, aceasta se stabilește retroactiv, dar nu mai

mult decât pentru 12 luni premergătoare datei adresării.

De asemenea, instanța de fond corect a apreciat ca neîntemeiat refuzul Casei

Naționale de Asigurări Sociale și în partea acordării retroactive Oxanei Șutac a

indemnizației pentru creșterea și îngrijirea copiilor minori Xxxx, născută la xxxx,

Xxxx, născută la xxxx, Xxxx, născută la xxxx și Xxxx, născută la xxxx.

Cu referire la pretenția reclamantei privind compensarea prejudiciului moral,

Colegiul în baza prevederilor art. 25 alin.(3) din Legea contenciosului administrativ

(în vigoare la momentul depunerii prezentei acțiuni și desfășurării procedurii

administrative), a reținut că repararea prejudiciului cauzat printr-un act administrativ

poate fi dispusă în cazul constatării ilegalității acestuia, condiție care la caz

examinată este întrunită, fiind corect apreciată de instanță de fond ca temei de

admitere a pretenției privind compensarea prejudiciului moral în cuantumul solicitat.

La 14 iunie 2021, prin intermediul poștei electronice, Casa Națională de

Asigurări Sociale a depus recurs nemotivat, iar la 23 august 2021, prin intermediul

poștei electronice, a depus motivarea recursului împotriva deciziei din 25 mai 2021

a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei

contestate, cu emiterea unei decizii noi de respingere a acțiunii (f.d. 188, 195-201,

vol. II).

În motivarea recursului, recurentul și-a exprimat dezacordul cu decizia instanței

de apel, considerând-o neîntemeiată.

A menționat că, la examinarea prezentei cauze instanțele ierarhic inferioare au

apreciat greșit aplicabilitatea normei juridice în vigoare la data adresării intimatei

(10 martie 2010) prin care au obligat recurenta Casa Națională de Asigurări Sociale

să emită decizie de achitare a plăților pentru copiii reclamantei fără a da o apreciere

cuantumului de stabilire a indemnizațiilor respective și termenului acestora, din

simplu motiv că anul nașterii copiilor este diferit și în diferite perioade erau

aplicabile norme juridice diferite.

Casa Națională de Asigurări Sociale nu emite decizii de plată (după cum a

invocat instanța), dar emite decizii de stabilire a prestațiilor de asigurări sociale (în

dependență de categoria de prestație socială) în temeiul căreia se efectuează plata

acestora potrivit procedurii desemnate de actele normative în vigoare.

La etapa actuală, începând cu data de 01 ianuarie 2021 plata prestațiilor de

asigurări sociale se efectuează prin intermediul serviciului guvernamental de plăți

electronice (MPay).

3

La data adresării intimate, 10 martie 2010, la organul de asigurări sociale

teritorial pentru a-i stabili și achita indemnizațiile menționate pentru copii săi se

constată cu certitudine că era aplicabilă la acel moment Legea nr. 289 din 22.07.2004

privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de

asigurări sociale și Regulamentul cu privire la modul de stabilire și plată a

indemnizațiilor adresate familiilor cu copii, aprobat prin Hotărârea Guvernului

nr. 1478/2002.

A relatat că, începând cu data de 01.01.2010, în temeiul Hotărîrii Guvernului

nr.19 din 19.01.2010 s-a modificat Hotărîrea Guvernului nr.1478/2002 și s-a abrogat

indemnizația lunară pentru întreținerea copilului cu vârsta cuprinsă între 1,5 -16 ani

și 3-16 ani, potrivit căreia astfel de indemnizații nu se mai stabileau din lipsa

temeiului juridic. Deci, la momentul adresării (10 martie 2010) se stabileau

următoarele tipuri de prestații sociale acordate familiilor cu copii: a) indemnizația

unică la nașterea copilului; b) indemnizația lunară pentru creșterea/îngrijirea

copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani - în cazul persoanelor asigurate; c)

indemnizație lunară pentru creșterea/îngrijirea copilului până la împlinirea vârstei

de 1,5 ani - în cazul persoanelor neasigurate.

La caz, Șutac Oxana nu era și nici nu este persoană asigurată în sistemul public

de asigurări sociale, dânsa nu are nici un drept de a beneficia de indemnizație lunară

pentru creșterea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani, dat fiind faptul că nu se

încadrează în cadrul juridic expus de art. l din Legea nr. 489 din 08.07.1999 privind

sistemul public de asigurări sociale, potrivit căruia asigurat este persoana fizică aptă

pentru muncă, cu domiciliul sau reședința în Republica Moldova, având obligația de

a plăti contribuții de asigurări sociale în vederea beneficierii de dreptul pentru

prevenirea, limitarea sau înlăturarea riscurilor sociale prevăzute de lege.

A subliniat că, din dispozitivul hotărârii instanței de judecată nu este clar

determinat ce fel de tip de indemnizație urmează a fi stabilit intimatei pentru fiecare

copil, însă din partea motivată a hotărârii (menținută de Curtea de Apel Chișinău) se

deduce că urmează a se stabili pentru copiii: Xxxx, anul nașterii xxxx; Xxxx, anul

nașterii xxxx; Xxxx, anul nașterii xxxx; Xxxx, anul nașterii xxxx - indemnizația

pentru creșterea copilului pînă la împlinirea vârstei de 1,5 ani a copilului.

Astfel, potrivit hotărârii primei instanțe, Casa Națională de Asigurări Sociale

este obligată să achite indemnizație de creșterea și îngrijirea copilului Xxxx, născută

la xxxx. Totuși, Casa Națională de Asigurări Sociale nu avea nici o atribuție abilitată

în anul 2001 de a stabili careva indemnizații pentru familiile cu copiii, iar pentru

indemnizația lunară pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 1,5 ani, în cazul în

care mama nu este încadrată în muncă, indemnizația respectivă se stabilea din ziua

nașterii copilului și se plătea pînă în ziua în care copilul împlinește vîrsta de 1,5 ani,

cu condiția că indemnizația a fost solicitată în termen de 1,5 ani de la nașterea

copilului, (potrivit pct. 2 lit.b) din Regulamentul aprobat prin Hotărîrea Guvernului

nr.456/1997).

A conchis că, în anul 2010 pentru copilul Xxxx, născută la xxxx nu puteau fi

aplicate normele juridice în vigoare la data de 10.03.2010, care să-i acorde dreptul

la stabilirea cărorva indemnizații pentru creșterea și îngrijirea copilului. Nu avea

dreptul nici la indemnizația lunară pentru creșterea copilului de la 1,5 ani pînă la 16

ani, deoarece la momentul adresării (10 martie 2010) nu exista și nu se stabilea astfel

de tip de indemnizație.

4

Cât privește obligarea recurentei la achitarea indemnizației pentru creșterea

copiilor Xxxx, anul nașterii xxxx și Xxxx, anul nașterii xxxx, pînă la vîrsta de 1,5

ani, de asemenea a considerat-o neîntemeiată, deoarece potrivit art. 27 alin. (1) din

Legea privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații

de asigurări sociale nr. 289 din 22.07.2004 (redacția a.2010), indemnizația de

asigurări sociale poate fi solicitată, în bază de acte justificative, în termen de 12 luni

calculat de la data îndeplinirii condițiilor de stabilire a acestei indemnizații.

Astfel, reieșind din actele și situația juridică a intimatei Șutac Oxana (fiind

persoană neasigurată în sistemul public de asigurări sociale) prin prisma prevederilor

actelor normative enunțate, se constată cu certitudine că la data adresării (10 martie

2010) pentru acordarea indemnizațiilor pentru copiii Xxxx, a.n. xxxx, Xxxx, a.n.

xxxx și Xxxx, a.n. xxxx, termenul de adresare era depășit, respectiv nu era nici

ipotetic temei legal de stabilire a indemnizației lunare pentru creșterea/îngrijirea

copilului, solicitate pentru copiii respectivi, prevederi ignorate de instanțele de

judecată, însă potrivit cărora se constată tardivitatea cererilor depuse în acordarea

drepturilor.

Mai mult, intimata la data adresării 10 martie 2010 a solicitat acordarea unei

prestații neexistente la acel moment și anume a indemnizației lunare pentru

întreținerea copilului cu vîrsta între 1,5 - 16 ani, dacă venitul total mediu lunar pentru

fiecare membru al familiei în anul precedent nu depășește suma de 54 lei (potrivit

pct. 7, subpunct. 7 din Regulamentul aprobat prin Hotărîrea Guvernului

nr.1478/2002 - în vigoare până la data abrogării acestuia - 01.01.2010). Respectiv,

intimata nici nu a solicitat indemnizația de creștere/îngrijirea copilului pînă la vîrsta

de 1,5 ani, care constituie un alt tip de indemnizație și nu este clar determinat în

temeiul căror solicitări instanța a obligat recurenta în stabilirea categoriei respective

de prestație socială.

Totodată, Casa Națională de Asigurări Sociale a reținut și argumentul că,

cetățenii domiciliați în stînga Nistrului beneficiau de indemnizații sociale pentru

creșterea copiilor și pentru excluderea unei duble achitări pentru același risc social

(ceea ce constituie o discriminare față de persoanele domiciliate pe teritoriul din

dreapta Nistrului care nu se bucură de careva plăți suplimentare pentru creșterea

copiilor) s-a aplicat art. 7 al Legii nr.489/1999 privind sistemul public de asigurări

sociale (în vigoare atît la momentul adresării, cît și în prezent) potrivit căruia, în

sistemul public, asigurații nu pot beneficia concomitent de două sau de mai multe

prestații de asigurări sociale pentru același risc asigurat, cu excepția prestațiilor

pentru prevenirea îmbolnăvirilor și recuperarea capacității de muncă.

Dat fiind faptul că, intimata Șutac Oxana a beneficiat de indemnizații pentru

copii în sumă de 678 rub., 32 cop. lunar din partea transnistriei (fapt confirmat chiar

de intimată) și pentru excluderea dublei achitări a aceluiași tip de plată, Casa

Teritorială de Asigurări Sociale Dubăsari a refuzat în achitarea indemnizației unice

și indemnizației pentru creșterea copiilor, la acel moment întemeiat.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărîrile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

În conformitate cu art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntîrziat

Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

5

Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de

zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea

de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la 25 mai 2021, decizia

motivată fiind recepționată de către recurent la 17 august 2021 (f.d. 192, vol. II).

Prin urmare, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ reține că Casa Națională de Asigurări Sociale s-a conformat

prevederilor legale și a depus recursul la 14 iunie 2021, iar la 23 august 2021

motivarea recursului, în termenul prevăzut de art. 245 din Codul administrativ.

La 20 septembrie 2021, Curtea Supremă de Justiție a expediat intimatului copia

cererii de recurs, fiindu-i explicat dreptul de a depune referință asupra recursului

declarat, însă până în prezent nu și-a valorificat acest drept.

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul inadmisibil, din următoarele motive.

Prin prisma art. 246 alin. (l) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,

recursul se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din art. 246 Codul

administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la

literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă

caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un

drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o

motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual

succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că din Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept

procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate,

într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs reține că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de

recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea

recursului” de la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ.

În context, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la

formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și

filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că, admisibilitatea recursului trebuie privită și în

6

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea

procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare

în acest sistem (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,

p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la

admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu

chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers

c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție conchide că recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale, este

inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. art. 230, 246 din Codul administrativ,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

judecători Dumitru Mardari

Victor Burduh

7