3ra-1125/21 — anularea actului administrativ defavorabil, obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil

3ra-1125/21 — anularea actului administrativ defavorabil, obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 3ra-1125/2021

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (I. Barbacaru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Minciuna, V. Clima, E. Palanciuc)

Î N C H E I E R E

01 decembrie 2021 mun.Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecători Nina Vascan

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului depus de Casa Națională de Asigurări

Sociale,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată înaintată

de Zatic Daniela împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la anularea

actului administrativ individual defavorabil și obligarea emiterii actului administrativ

individual favorabil,

împotriva deciziei din 14 iulie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 24 ianuarie 2020, Zatic Daniela, prin intermediul avocatului Vladimir Kovali,

a depus cerere de chemare în judecată împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale,

solicitând recunoașterea ilegală a răspunsului CNAS nr. Z-2530/19 din 02 decembrie

2019, obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să stabilească, calculeze și să

achite indemnizația pentru concediu parțial plătit pentru îngrijirea copilului până la

vârsta de 3 ani, pentru xxxxx, începând de la xxxxxxxxx, în mărime de 30% din solda

lunară a soțului, Zatic Igor.

În motivarea acțiunii a indicat că, conform certificatului de căsătorie seria CS-V

nr. xxx, eliberat la xxx de către OSC Rîșcani mun. Chișinău, a încheiat căsătoria cu

Zatic Igor, care este angajat al DP Chișinău IGP MAI.

La xxxxx, s-a născut fiica xxxxxxx, fapt confirmat prin certificatul nr. NA-VI

xxxxx, eliberat la xxxxxx de către OSC Rîșcani, mun. Chișinău.

A menționat că, în prezent nu este angajată în câmpul muncii și se află la

întreținerea soțului.

Baza de calcul al indemnizatiei pentru creșterea copilului o constituie venitul

mediu lunar realizat de către polițist în ultimele 6 luni calendaristice anterioare lunii în

care s-a produs evenimentul.

1

Baza de calcul al indemnizației de maternitate acordate soției aflate la întreținerea

polițistului o constituie venitul mediu lunar al polițistului. Indemnizațiile se plătesc la

locul de serviciu al polițistului, din bugetul de stat.

A notat reclamanta că a depus cerere la CTAS Rîșcani, solicitând achitarea

indemnizației, însă la 01 noiembrie 2019 cererea i-a fost refuzată.

A adresat cerere prealabilă către organul ierarhic superior CNAS, solicitând

admiterea cererii, însă prin răspunsul nr. Z-2530/19 din 02 decembrie 2019, cererea

i-a fost refuzată, invocându-i că este în drept să conteste refuzul în instanța de

contencios administrativ.

A susținut că, a luat cunoștință cu refuzul menționat la 25 decembrie 2019 pe care

îl consideră neîntemeiat și ilegal.

Menționează că, Direcția de Poliție mun. Chisinau a IGP, în calitate de angajator

nu efectuează plăți cu titlu de contribuții în bugetul asigurării sociale de stat.

La data apariției dreptului la indemnizația de maternitate și indemnizația pentru

creșterea copilului minor, nu era angajată în câmpul muncii și nu avea venit asigurat,

se afla la întreținerea soțului polițist, care prin prisma normelor menționate este

asigurat obligatoriu, prin efectul legii și nu doar după 01 ianuarie 2017 cum afirmă

pârâtul.

De asemenea a menționat că, lunile calendaristice ale concediului prenatal se

substituie cu același număr de luni calendaristice imediat premergătoare perioadei

incluse în calcul.

Prin hotărârea din 30 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

acțiunea înaintată de către Zatic Daniela împotriva Casei Naționale de Asigurări

Sociale, cu privire la obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil, a fost

respinsă ca neîntemeiată.

La 14 decembrie 2020, Zatic Daniela, prin intermediul avocatului Vladimir

Kovali, a declarat apel motivat împotriva hotărârii din 30 noiembrie 2020 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, solicitând casarea hotărârii contestate și emiterea

unei decizii noi privind admiterea acțiunii.

Prin decizia din 14 iulie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost casată integral

hotărârea din 30 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, emisă în cauza

în contencios administrativ la acțiunea înaintată de către Zatic Daniela împotriva Casei

Naționale de Asigurări Sociale, cu privire la obligarea emiterii actului administrativ

individual favorabil.

A fost emisă o decizie nouă cu privire la admiterea acțiunii în contencios

administrativ înaintate de către Zatic Daniela împotriva Casei Naționale de Asigurări

Sociale, cu privire la obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil.

A fost anulat refuzul Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. Z-2530/19 din

02 decembrie 2019.

A fost obligată Casa Națională de Asigurări Sociale, să-i stabilească, calculeze și

să-i achite Danielei Zatic, indemnizația pentru concediul parțial plătit pentru îngrijirea

copilului până la vârsta de 3 ani pentru fiica xxxxx, începând de la data de

xxxxxxx, în mărime de 30 % din solda lunară a soțului, Zatic Igor.

Pentru a decide astfel, a constatat neteminicia concluziei instanței de fond privind

respingerea acțiunii or, soțiilor colaboratorilor Ministerului Afacerilor Interne,

neangajate în cîmpul muncii și care n-au venit asigurat, indemnizația lunară pentru

creșterea copilului pînă la vârsta de 3 ani li se calculează și se achită de către Casa

Națională de Asigurări Sociale.

2

Instanța de apel a constatat dreptul apelantei Zatic Daniela, neangajată în câmpul

muncii, neasigurată social în alte condiții și aflată la întreținerea soțului, la plata lunară

a indemnizației pentru creșterea copilului minor xxxx, născută la xxxxxx, până la

împlinirea vârstei de 3 ani de la locul de serviciu al soțului Igor Zatic, angajat în cadrul

Inspectoratului de Poliție Botanica al DP a mun.Chișinău a IGP al MAI, din bugetul de

stat. Or, în condițiile în care apalanta Daniela Zatic se află la întreținerea soțului, anume

Casei Naționale de Asigurări Sociale revine obligația de a-i stabili, calcula și achita

apelantei indemnizația lunară pentru creșterea copilului minor xxxxxx, născută la

xxxxxx până la vârsta de 3 ani, pe baza soțului, deoarece prin efectul legii, atât angajații

Ministerului Afacerilor Interne, asigurați în sistemul public obligatoriu de la bugetul

de stat, cât și soțiile acestora aflate la întreținerea lor, beneficiază de indemnizații

pentru creșterea copilului minor până la împlinirea vârstei de 3 ani, de la locul de

muncă a soțului, din bugetul de stat.

A apreciat ca declarativ argumentul intimatei, precum că tatăl urmează să se

adreseze la angajator pentru acordarea concediului pentru îngrijirea copilului, iar

ulterior să depună cerere pentru stabilirea indemnizației lunare la Casa Teritorială de

Asigurări Sociale, dar nu și soția acestuia. Or, prin efectul legii, atât angajații MAI,

asigurați în sistemul public obligatoriu de la bugetul de stat, cât și soțiile acestora aflate

la întreținerea lor, beneficiază de indemnizația pentru creșterea copilului până la

împlinirea vârstei de 3 ani, de la locul de muncă a soților, din bugetul de stat. Astfel,

apelanta întrunește toate condițiile necesar-obligatorii impuse de legislația în vigoare

pentru a beneficia de plata indemnizației lunare pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta

de 3 ani de la locul de muncă a soțului, angajat al Ministerului Afacerilor Interne, din

bugetul de stat.

La 15 iulie 2021 (prin intermediul poștei electronice), Casa Națională de Asigurări

Sociale a depus recurs nemotivat, iar la 22 octombrie 2021 (prin intermediul poștei

electronice) a depus motivarea recursului împotriva deciziei din 14 iulie 2021 a Curții

de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei contestate, cu

emiterea unei decizii noi.

În motivarea recursului, recurentul și-a exprimat dezacordul cu decizia instanței

de apel considerând-o neîntemeiată, menționând că, din moment ce la data nașterii

copilului, intimata avea statut de persoană neasigurată, deoarece nu era încadrată în

cîmpul muncii și nu întrunea condițiile prevăzute la art. 18 alin. 2) din Legea privind

indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări

sociale nr. 289 din 22.07.2004, are dreptul la indemnizație lunară pentru îngrijirea

copilului pînă la vîrsta de 2 ani.

În aceeași ordine de idei, a notat că art. l din Legea privind sistemul public de

asigurări sociale nr. 489 din 08.07.1999, definește indemnizația pentru creșterea

copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani drept o formă de sprijin bănesc ce se

stabilește și se acordă prin sistemul public de asigurări sociale persoanei asigurate

pentru creșterea copilului.

La fel, la art. 1 din Legea menționată, este redată definiția legală de „asigurat” -

persoană fizică aptă pentru muncă, cu domiciliul sau reședința în Republica Moldova,

având obligația de a plăti contribuții de asigurări sociale în vederea beneficierii de

dreptul pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea riscurilor sociale prevăzute de lege.

Respectiv, din normele de drept citate, rezultă, fără echivoc, că doar persoana care are

statut juridic de asigurat are dreptul la indemnizație pentru creșterea copilului până la

împlinirea vârstei de 3 ani.

3

A subliniat faptul că legislația în vigoare delimitează două noțiuni distincte de

persoane ce pot beneficia de prestațiile sociale solicitate în temeiul Legii privind

indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări

sociale nr. 289 din 22.07.2004 și anume, persoanele asigurate la bugetul asigurărilor

sociale de stat (persoanele angajate în cîmpul muncii care beneficiază de venit asigurat

din care au fost calculate și achitate contribuții de asigurări sociale și întrunesc

condițiile necesare pentru solicitarea prestației potrivit legii menționate, cît și Hotărîrii

Guvernului nr. 1478 din 15.11.2002, cu privire la aprobarea Regulamentului cu privire

la modul de stabilire a indemnizațiilor adresate familiilor cu copii și persoanele

neasigurate.

În opinia recurentei actele normative nu prevăd o astfel de prestație ca

„indemnizației pentru îngrijirea copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani, pentru

soția ce se află la întreținerea soțului asigurat”. Respectiv, soțiile aflate la întreținerea

salariaților - nu au statut juridic de persoane asigurate.

Consideră că instanța de apel incorect a apreciat faptul că intimata poate pretinde

la acordarea indemnizației pentru îngrijirea copilului până la împlinirea vârstei de 3

ani, ca și persoană asigurată.

De asemenea a indicat că pentru stabilirea indemnizației lunare pentru creșterea

copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani, tatăl copilului urma să se adreseze la Casa

Teritorială de Asigurări Sociale de la locul de domiciliu.

A subliniat asupra faptului că alegațiile intimatei referitor la art. 40 alin. (6)-(8)

din Legea privind funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului

Afacerilor Interne nr. 288 din 16.12.2016, nu pot fi considerate drept un argument care

ar proba și confirma concluzia că aceasta posedă dreptul la indemnizație pentru

îngrijirea copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani, ca soție ce se află la întreținerea

soțului asigurat. Or, conform art. 40 alin. (6) din Legea citată supra, concediul de

maternitate, inclusiv pentru soția funcționarului public cu statut special aflată la

întreținerea acestuia [...] se acordă funcționarilor publici cu statut special conform

dispozițiilor generale.

Astfel, conchide recurenta că, soția funcționarului public cu statut special aflată

la întreținerea acestuia are dreptul doar la indemnizație de maternitate, celelalte

concedii și prestații sociale de la alin. (6), sunt destinate exclusiv pentru funcționarii

publici cu statut special, inclusiv concediul parțial plătit pentru îngrijirea copilului până

la vârsta de 3 ani.

La acest capitol a menționat că prevederile art. 40 din Legea privind funcționarul

public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne

nr. 288 din 16.12.2016, nici măcar nu are alin. (8), citat de intimată drept argument

întru susținerea poziției sale.

În opinia recurentei este neîntemeiată și lipsită de suport juridic afirmația

intimatei, conform căreia dânsa cade sub incidența art. 4 alin. (2) din Legea privind

sistemul public de asigurări sociale nr. 489 din 08.07.1999, conform căruia, în sistemul

public sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii, persoanele care sunt numite la

nivelul autorității executive și astfel, colaboratorii poliției sunt persoane asigurate de

stat și se bucură de dreptul la indemnizații din fondurile de asigurări sociale.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărîrile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la instanța

de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea

4

nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntîrziat Curții Supreme

de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile

de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de

recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la 14 iulie 2021, decizia

motivată fiind recepționată de către recurentă la 05 octombrie 2021 (f.d. 101).

Prin urmare, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ reține că Casa Națională de Asigurări Sociale s-a conformat prevederilor

legale și a depus recursul la 15 iulie 2021, iar la 22 octombrie 2021 motivarea

recursului, în termenul prevăzut de art. 245 din Codul administrativ.

La 28 octombrie 2021, Curtea Supremă de Justiție a expediat intimatei copia

cererii de recurs, fiindu-i explicat dreptul de a depune referință asupra recursului

declarat.

La 15 noiembrie 2021, Zatic Daniela, reprezentantă de avocatul Vladimir Kovali,

a depus referință pe marginea recursului declarat, solicitând declararea inadmisibilă a

recursului (f.d. 113-116).

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră recursul inadmisibil, din următoarele motive.

Prin prisma art. 246 alin. (l) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul

se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din art. 246 din Codul

administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la

literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv

al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient

de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că din Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept

procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate, într-

o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs reține că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate

mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării

recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la

art. 245 alin. (2) din Codul administrativ.

5

În context, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la

formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și

filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că, admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont

pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform

jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și

procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme

cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31,

Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

conchide că recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale, este inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. art. 230, 246 din Codul administrativ,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecători Nina Vascan

Victor Burduh

6