3ra-133/21 — anularea actelor administrative, obligarea calcularii si achitarii indemnizatiei lunare

3ra-133/21 — anularea actelor administrative, obligarea calcularii si achitarii indemnizatiei lunare (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr.3ra-133/2021

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (V. Ciumac)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Minciuna, V. Negru, E. Palanciuc)

Î N C H E I E R E

24 februarie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Corai Marin, reprezentat de

avocatul Bîrcă Ludmila,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Corai Marin împotriva Casei Națională de Asigurări Sociale privind contestarea actului

administrativ,

împotriva deciziei din 28 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 30 august 2019, Marin Corai a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Casei Teritoriale de Asigurări Sociale, solicitând anularea actului administrativ emis de

Casa Teritorială de Asigurări Sociale, obligarea Casei Teritoriale de Asigurări Sociale

să calculeze și să achite indemnizația lunară pentru creșterea copilului din data de

01.07.2019 din momentul ce i-a fost acordat prin ordin concediul pentru îngrijirea

copilului până la vârsta de 3 ani, adică până la 21.10.2020 deoarece este o persoană

asigurată.

În motivarea acțiunii Marin Corai a indicat că, la 12 iulie 2019, s-a adresat Casei

Teritoriale de Asigurări Sociale, Oficiul sectorului Rîșcani, cu cerere privind calcularea

indemnizației lunare pentru creșterea copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani.

Conform notificării nr.6705 din 17.07.2019 recepționate, consideră poziția

formulată de către Casa Teritorială de Asigurări Sociale, Oficiul sectorului Rîșcani,

neîntemeiată și abuzivă prin invocarea faptului că la data nașterii copilului a fost o

persoană neasigurată. Or, la data nașterii copilului deja era o persoană asigurată, dat

1

fiind faptul că deja era încadrat în câmpul muncii în cadrul Serviciului Vamal, întrucât

ordinul de angajare a fost emis după zilele de odihnă.

Din aceste considerente indică că, răspunsul oferit de Casa Teritorială de Asigurări

Sociale, Oficiul sectorului Rîșcani, este lipsit de suport factologic or, nu era posibil ca

ordinul să fie emis într-o zi de sâmbătă sau duminică, care conform Codului muncii se

consideră ca zile de odihnă.

Subsecvent, își exprimă dezacordul cu răspunsul formal oferit de Casa Teritorială

de Asigurări Sociale a sectorului Rîșcani, deoarece zilele de odihnă în care nu a fost

asigurat se substituie cu ziua imediat următoare în care s-a realizat venitul asigurat, deci

nu este clară poziția Casei Teritoriale de Asigurări Sociale a sectorului Rîșcani, atât

timp cât prevederile legale oferă posibilitatea stabilirii indemnizației lunare pentru

creșterea copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani.

Consideră că, decizia Casei Teritoriale de Asigurări Sociale, Oficiul sectorului

Rîșcani, este ilegală, emisă contrar prevederilor legale, cu încălcarea procedurii

stabilite, din care motiv este pasibilă anulării integrale cu obligarea acesteia de stabilire

a indemnizației lunare pentru creșterea copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani.

În asemenea circumstanțe, solicită anularea actului administrativ emis de Casa

Teritorială de Asigurări Sociale, Oficiului sectorului Rîșcani, obligarea Casei

Teritoriale de Asigurări Sociale, Oficiului sectorului Rîșcani, să calculeze și să achite

indemnizația lunară pentru creșterea copilului din data de 01.07.2019, din momentul ce

i-a fost acordat prin ordin concediul pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani,

adică până la 21.10.2020, deoarece este o persoană asigurată.

La 11 decembrie 2019, prin cererea depusă Marin Corai și-a concretizat pretențiile

din acțiune, solicitând anularea actului administrativ emis de Casa Teritorială de

Asigurări Sociale, obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale de a stabili

indemnizația pentru creșterea copilului până la împlinirea vârstei de 3 (trei) ani,

obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale de a calcula și achita indemnizația

lunară pentru creșterea copilului până la vârsta de 3 ani, adică până la data de

21.10.2020, deoarece este o persoană asigurată (f.d. 23-24).

Prin hotărârea din 25 februarie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, a fost

admisă parțial acțiunea înaintată de Corai Marin împotriva CNAS, fiind recunoscut ca

ilegal refuzul Casei Naționale de Asigurări Sociale nr.6705 din 17.07.2019, obligată

Casa Națională de Asigurări Sociale să calculeze și să achite lui Marin Corai

indemnizația lunară pentru creșterea copilului XXX până la împlinirea vârstei de 3 ani,

începând cu 22.10.2019 până la 21.10.2020.

În rest, pretențiile lui Marin Corai au fost respinse ca neîntemeiate (f.d.31, 36-37).

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că potrivit înscrisului din carnetul de

muncă nr. AB 0695664, Corai Marin a fost angajat în funcția de inspector principal la

Postul Vamal Hagimis, biroul vamal Centru în baza de concurs începând cu data de

23.10.2017, conform ordinului de angajare nr.1092-p din 23.10.2017.

La fel, instanța a reținut că, prin cererea nr.2834 din 12.07.2019, Corai Marin a

solicitat de la Casa Teritorială de Asigurări Sociale sect. Rîșcani calcularea și achitarea

indemnizației lunare pentru creșterea copilului până la vârsta de 3 ani din data depunerii

2

prezentei cereri, iar în baza răspunsului nr.6705 din 17.07.2019, Casa Teritorială de

Asigurări Sociale sect. Rîșcani a informat pe Corai Marin că, temei pentru calcularea și

achitarea indemnizației lunare pentru creșterea copilului până la vârsta de 3 ani nu este,

deoarece la data nașterii copilului era o persoană neasigurată.

Drept urmare, prima instanță a concluzionat că decizia privind angajarea acestuia

în funcția de inspector principal la Postul Vamal Hagimis, biroul vamal Centru nu a

fost luată la data de 23.10.2017, dar preventiv emiterii ordinului nr.1092-p, având în

vedere că Marin Corai a promovat cu succes concursul de angajare. Or, faptul emiterii

de către Serviciul Vamal a ordinului de angajare la data de 23.10.2017 (fiind un proces

tehnic), ulterior angajării propriu zise în funcție a cet. Corai Marin, nu este culpa

reclamantului, considerent din care, motivul invocat de pârât prin care i s-a respins în

stabilirea și achitarea indemnizației pentru creșterea copilului minor XXXX (născută la

XXXX) până la împlinirea vârstei de 3 ani, nu poate fi invocat în cazul dat.

Prin prisma art. 7 alin. (5) din Legea nr.311 din 30.11.2018 privind indemnizațiile

pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale, instanța de

fond a conchis că la data nașterii copilului, Corai Marin era deja o persoană asigurată,

fiind încadrat în câmpul muncii în cadrul Serviciului vamal al Republicii Moldova,

ținând cont de imposibilitatea emiterii ordinului de angajare într-o zi de sâmbătă sau

duminică, considerate zile de odihnă.

Corespunzător, instanța a considerat că Corai Marin îndeplinește condițiile

cumulative stabilite pentru calcularea și achitarea indemnizației lunare pentru creșterea

copilului XXXX până la vârsta de 3 ani, începând cu 22.10.2019 până la 21.10.2020,

or, în perioada de până la 22.10.2019, Corai Cristina a beneficiat în cadrul Casei

Naționale de Asigurări Sociale de indemnizație lunară pentru îngrijirea copilului până

la împlinirea vârstei de 2 ani.

Referitor la pretenția privind stabilirea indemnizației lunare pentru îngrijirea

copilului începând cu data acordării concediului de îngrijire a copilului până la vârsta

de 3 ani (01.07.2019) potrivit ordinului nr.607-p din 27.06.2019, instanța de fond a

respins-o ca neîntemeiată deoarece s-a constatat că, pentru perioada 01.07.2019-

21.10.2019, indemnizația lunară a fost achitată soției Corai Cristina, fiind inacceptabilă

dublarea acesteia prin achitarea în mod repetat soțului.

Nefiind de acord cu soluția primei instanțe, Casa Națională de Asigurări Sociale

la 25 februarie 2020 a depus cerere de apel nemotivată împotriva hotărârii din 25

februarie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, solicitând casarea acesteia, cu

pronunțarea unei hotărâri noi prin care acțiunea lui Marin Corai să fi respinsă ca

neîntemeiată (f.d.35). La 05 mai 2020, prin intermediul poștei electronice (f.d.39), Casa

Națională de Asigurări Sociale a depus cerere de apel motivată (f.d.40-43).

Prin decizia din 28 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost admisă

cererea de apel depusă de către Casa Națională de Asigurări Sociale, a fost casată

integral hotărârea din 25 februarie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, cu

emiterea unei decizii noi cu privire la respingerea acțiunii de contencios administrativ

înaintate de către Marin Corai împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale privind

3

contestarea refuzului din 17.07.2019 și obligarea achitării indemnizației lunare pentru

creșterea copilului, ca neîntemeiată (f.d.80, 81-91).

Pentru a decide astfel, instanța de apel a apreciat ca fiind greșită concluzia primei

instanței precum că, la momentul nașterii copilului reclamantul/intimat, adică la

21.10.2017, fiind angajat în funcția de inspector principal al Postului Vamal Hagimis,

în baza de concurs, începând cu data de 23 octombrie 2017, întrunea condițiile de

persoană asigurată. Or, reieșind din prevederile art. 2 alin. (2), 6 alin.(1), (2), 18 alin.(2),

din Legea 289-XV din 22 iulie 2004, privind indemnizațiile pentru incapacitate

temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale, precum și din prevederile

Regulamentului cu privire la modul de stabilire a indemnizațiilor adresate familiilor cu

copii, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 1478 din 15.11.2002, statutul persoanei

asigurate sau neasigurate se determină la data nașterii copilului, iar reclamantul/intimat

a fost angajat abia la 23.10.2017, ce se confirmă prin ordinul menționat.

Sub acest aspect, Colegiul a conchis că Casa Națională de Asigurări Sociale,

întemeiat a respins cererea intimatului/reclamant Marin Corai, prin care a solicitat

stabilirea indemnizației lunare pentru creșterea copilului XXXX, născută la XXXX,

până la vârsta de 3 ani, adică până la 21.10.2020, ca persoană asigurată, din motivul că,

la momentul nașterii copilului Marin Corai nu întrunea condițiile legale de acordare a

acestui drept prevăzute de Legea nr. 289 din 22 iulie 2004, privind indemnizațiile pentru

incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale, care la art. 2 alin.

(2), prevede că, la prestații de asigurare sociale au dreptul asigurații cu domiciliul sau

reședința în Republica Moldova și șomerii cu drept de ajutor de șomaj. Or, la data

nașterii copilului, adică la 21.10.2017 intimatul nu era încadrat în câmpul muncii,

respectiv se consideră o persoană neasigurată reieșind din pct. 31 al regulamentului

menționat, care prevede că, persoană neasigurată se consideră mama/tata, părintele

adoptiv/tutorele care la data nașterii copilului nu este încadrat în câmpul muncii.

Prin urmare, în sensul menționat supra, instanța de apel a apreciat critic

argumentul reclamantului/intimat, susținut de instanța de fond, precum că, emiterea

ordinului de către Serviciul Vamal la data de 23.10.2017 este un proces tehnic, de fapt

Corai Marin a fost angajat în urma promovării cu succes a concursului de angajare, iar

emiterea ordinului la 23.10.2017 a avut loc din cauza că 21.10.2017 și 22.10.2017 au

fost zile de odihnă (sâmbătă și duminică), deci angajatorul era în imposibilitate de a

emite ordinul într-o zi de odihnă, având în vedere faptul că prin înscrierea în carnetul

de muncă pe numele reclamantului/intimat din care urmează că a fost angajat la lucru,

începând cu 23.10.2017, adică după nașterea copilului, respectiv intimatul nu are

dreptul la indemnizație lunară pentru creșterea copilului ca persoană asigurată, având

un statut de persoană neasigurată.

Mai mult, Colegiul judiciar a considerat că prevederile art.7 alin.(5) din Legea nr.

289-XV din 22.07.2004 privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă

și alte prestații de asigurări sociale, modificate prin Legea nr.311 din 30.11.2018, în

vigoare la 01.07.2019 sunt irelevante cazului din considerentul că intimatul nu avea

venit asigurat la momentul nașterii copilului, fiind angajat în funcție începând cu

23.10.2017, urmând a fi salariat începând cu această zi, și nicidecum înainte, iar norma

4

citată prevede baza de calcul a indemnizației de îngrijire în cazul lipsei integrale a

venitului asigurat la toate unitățile în unele și aceleași luni calendaristice sau în toate

lunile din perioada celor 12 luni calendaristice incluse în calcul, aceste luni se substituie

cu același număr de luni calendaristice consecutive imediat premergătoare perioadei

incluse în calcul în care s-a realizat venit asigurat, stabilind că perioada de substituire

este de cel mult 36 de luni calendaristice consecutive.

La 11 noiembrie 2020 (data de pe plicul poștal), Marin Corai, reprezentat de

avocatul Bîrcă Ludmila a contestat cu recurs motivat decizia din 28 octombrie 2020 a

Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea deciziei instanței de apel cu emiterea unei

hotărâri noi privind admiterea acțiunii integral (f.d.94-100).

În motivarea recursului Marin Corai, reprezentat de avocatul Bîrcă Ludmila și-a

manifestat dezacordul cu soluția instanței de apel, reiterând în acest sens circumstanțele

de fapt și de drept din acțiune.

Suplimentar a invocat că soluția instanței de apel este neîntemeiată și ilegală,

deoarece instanța de apel nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele importante

ale cauzei, iar concluziile expuse în decizie, sunt în contradicție cu circumstanțele

cauzei, precum și a aplicat eronat normele de drept material și anume, nu a aplicat legea

care trebuia să fie aplicată și a interpretat eronat unele prevederi legale.

Consideră recurentul că, contrar obligației instanței de judecată de a determina

toate circumstanțele care au importanță pentru soluționarea cauzei, instanța de apel a

omis să se pronunțe și să dea apreciere tuturor motivelor invocate în apel, fapt ce direct

rezultă din prevederile art. 373 alin.(1) și (5) din Codul de procedură civilă. Or, dreptul

de a fi auzit include nu doar posibilitatea de a aduce argumente instanței, dar, de

asemenea obligația corespunzătoare a instanței de a arăta în motivarea sa, motivele

pentru care anumite argumente au fost acceptate sau respinse (speța Fomin contra

Moldovei, hotărârea CEDO din 11 octombrie 2011).

În opinia recurentului prin decizia din 28 octombrie a Curții de Apel Chișinău este

privat de dreptul său social, legal dobândit.

Mai mult, recurentul a invocat că ignorarea erorilor enunțate ar însemna

nerespectarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, ce ar egala cu

încălcarea dreptului persoanei la un proces echitabil, garantat de art. 6 CEDO și art. 1

Primul Protocol Adițional la CEDO.

La 16 decembrie 2020, Curtea Supremă de Justiție a expediat Casei Naționale de

Asigurări Sociale pentru notificare copia recursului depus de Marin Corai, reprezentat

de avocatul Bîrcă Ludmila, cu explicarea dreptului de a depune referință.

La 09 ianuarie 2021, prin intermediul Oficiului Poștal, Casa Națională de

Asigurări Sociale a depus referință la recursul depus de Marin Corai, solicitând

respingerea recursului (f.d.106-109).

În conformitate cu art. 245 din Codul administrativ recursul se depune la instanța

de apel în termen de 30 zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții Supreme de

Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile

5

de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de

recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Decizia instanței de apel a fost pronunțată la 28 octombrie 2020. Marin Corai,

reprezentat de avocatul Bîrcă Ludmila, exercitând dreptul de atac în termen, la 11

noiembrie 2020 a depus recursul motivat (f.d.94-100).

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră

inadmisibil, din următoarele motive.

Prin prisma art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se

declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din art. 246 Codul administrativ,

recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv

al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient

de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că din Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural

și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate, într-o eventuală

examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs reține că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai

sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului

în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin.

(2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în

circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea

în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul

rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special în

asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios

administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece

filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

6

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway,

hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform

jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și

procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme

cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31,

Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

conchide că cererea de recurs depusă de Marin Corai, reprezentat de avocatul Bîrcă

Ludmila, este inadmisibilă.

În conformitate cu art. 230, 246 din Codul administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de Marin Corai, reprezentat de avocatul Bîrcă Ludmila, se declară

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

7