3ra-385/24 — contestarea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actului administrativ
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
3ra-385/24 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2024)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Casa Națională de
Asigurări Sociale,
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Octavian Șargu împotriva Casei Naționale de Asigurări
Sociale, cu privire la contestarea actului administrativ, obligarea emiterii
actului administrativ individual favorabil,
împotriva deciziei din 13 februarie 2024 a Curții de Apel Chișinău
(Dosarul nr. 3ra-385/24
NR. PIGD 2-21092974-01-3ra-30042024)
Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) Cod administrativ.
Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu constituie un temei de
casare a ei.
Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, jud. I. Barbacaru,
Curtea de Apel Chișinău, jud. G. Mîra, G. Dașchevici, A. Bostan,
20 noiembrie 2024
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de Casa
Națională de Asigurări Sociale
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Oxana Parfeni,
Ion Malanciuc, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 21 iunie 2021, Octavian Șargu s-a adresat cu o acțiune în contencios
administrativ împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, prin care a
solicitat: anularea deciziei nr. 153 din 29 martie 2021, privind refuzul în
stabilirea indemnizației paternale; obligarea CNAS să emită actul
administrativ individual favorabil, privind stabilirea și achitarea indemnizației
paternale.
În motivarea acțiunii a indicat că este persoană asigurată, angajat al
Serviciului Vamali, iar la data de 17 martie 2021, prin ordinul nr. 205-p/o, i-
a fost acordat concediul paternal începând cu data de 17 martie 2021 până la
data de 30 martie 2021, în temeiul art. 1241 alin. (3) din Codul muncii.
La data de 17 martie 2021, a depus cerere de acordare a concediului
paternal la CTAS sect. Ciocana. Ulterior, la data de 02 aprilie 2021 a făcut
cunosțință cu actul administrativ defavorabil - decizia nr. 153 din 29 martie
2021, privind refuzul în stabilirea concediului paternal, pe care îl consideră
unul ilegal și care urmează a fi anulat.
Temeiul de refuz în stabilirea indemnizației a fost motivat prin faptul
expirării termenului de 56 de zile de la data nașterii copilului, 20 ianuarie
CNAS a inclus în calcul și data nașterii copilului.
În vederea respectării procedurii prealabile, la data de 04 mai 2021, a
înaintat cerere prealabilă prin care a solicitat anularea deciziei nr. 153 din 29
martie 2021 și emiterea actului administrativ individual favorabil, privind
stabilirea și achitarea indemnizației paternale.
Prin răspunsul CNAS nr. Ș-906/21 din 18 mai 2021, cererea prealabilă
s-a respins ca fiind neîntemeiată.
Reclamantul a indicat că, conform art. 1241 alin. (3) din Codul muncii,
concediul paternal se acordă în baza unei cereri în formă scrisă, în primele 56
de zile de la nașterea copilului. La cerere se anexează o copie a certificatului
de naștere al copilului.
1
A menționat reclamantul că, copilul s-a născut la data de 20 ianuarie
2021, iar el a înaintat cererea de acordare a concediului paternal în interiorul
termenului prevăzut la art. 1241 alin. (3) din Codul muncii.
În context a reținut că potrivit art. 385 alin. (1) din Codul civil, dacă
începutul curgerii termenului este determinat de un eveniment sau moment în
timp care va surveni pe parcursul zilei, atunci ziua survenirii evenimentului
sau momentului nu se ia în considerare la calcularea termenului. Astfel,
apreciază că ziua nașterii copilului ca un eveniment și termenul urma a fi
calculat din următoarea zi. Alin. (2) al aceluiași articol prevede clară, dacă
începutul curgerii termenului se determină prin începutul unei zile, această zi
se include în termen.
Regula se extinde și asupra zilei de naștere la calcularea vârstei, or la
caz nu se calculează ziua nașterii copilului ci dreptul asiguratul, Șargu
Octavian la prestație socială, indemnizație de paternitate, drept asigurat prin
lege.
Astfel, debutul cursului termenului procedural se realizează, în
conformitate cu reglementările Codului de procedură civilă, la ora 00:00 a
zilei ce urmează după ziua începutului curgerii acestuia. Or, acest fapt denotă
că momentul de care este condiționată curgerea termenului nu coincide cu
debutul lui și deci nu este reținut ca viabil, și nici nu este consemnat cursul
lui.
Această regulă poate fi dedusă din prevederile art. 111 alin. (3) din
Codul de procedură civilă, potrivit cărora termenul procedural calculat în ani,
luni sau zile începe să curgă în ziua imediat următoare datei calendaristice
stabilite.
În concluzie, apreciază ziua nașterii copilului, evenimentul, iar
calcularea termenului de 56 zile urmează a fi efectuat din următoarea zi, din
data de 21 ianuarie 2021.
Potrivit Regulamentului cu privire la condițiile de stabilire, modul de
calcul și plată a indemnizației paternale, aprobat prin Hotărârea Guvernului
nr. 1245/2016, dreptul la indemnizație paternală se acordă tatălui asigurat în
sistemul public de asigurări sociale, angajat în baza contractului individual de
muncă sau aflat în raport de serviciu în baza actului administrativ liber-
profesionistului ce practică activitate în domeniul justiției, pentru îngrijirea
copilului nou-născut, cu domiciliul sau reședința în Republica Moldova.
La art. 6 din Hotărârii Guvernului nr.1245/2016 sunt prevăzute
condițiile de stabilire a indemnizației paternale : a) tatălui copilului nou-
născut i s-a acordat, la cerere, concediu paternal la toate unitățile în care
desfășoară activități în primele 56 de zile de la data nașterii copilului; b) tatăl
2
copilului nou-născut a solicitat stabilirea indemnizației paternale în termen de
12 de luni de la data nașterii copilului; c) tatăl copilului nou-născut a realizat
un venit asigurat în ultimele 3 luni premergătoare lunii nașterii copilului.
Angajatorul, Serviciul Vamal, a acordat la data de 17 martie 2021 prin
ordin concediu paternal, expres prevăzut la art. 1241 alin. (5) din Codul
muncii, „angajatorul este obligat să încurajeze salariații în vederea
beneficierii de concediu paternal, și la alin. 6 „cazurile în care angajatorul
creează situații cu efect de dezavantajare a angajaților care iau concediu
paternal sunt considerate cazuri de discriminare din partea angajatorilor și se
sancționează conform legii”.
Or, potrivit pct. 37 din HG nr. 1245/2016 responsabilitatea pentru
corectitudinea actelor eliberate de unitatea/unități la care tatăl își desfășoară
activitatea/activități, pentru reflectarea corectă și în termen a datelor în
Registrul de stat al evidenței individuale în sistemul public de asigurări sociale
privind cuantumul venitului asigurat calculat și declarat, cuantumul
contribuțiilor de asigurări sociale calculate și plătite, stagiul de cotizare,
angajarea în câmpul muncii, perioada acordării concediului paternal o poartă
persoanele cu funcții de răspundere ale angajatorului.
Prin urmare, reclamantul consideră că angajatorul a acordat concediu
paternal, asiguratului, corect și legal din data de 17 martie 2021.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 27 aprilie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Rîșcani, s-a admis acțiunea în contencios administrativ înaintată de Octavian
Șargu împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, cu privire la
contestarea actului administrativ, obligarea emiterii actului administrativ
individual favorabil. S-a anulat Decizia CTAS Ciocana, mun. Chișinău,
nr.153 din 29 martie 2021, precum și decizia CNAS adoptată în procedura
prealabilă exprimată prin scrisoarea nr. Ș-906/21 din 10 mai 2021. S-a obligat
Casa Națională de Asigurări Sociale de a emite actul administrativ individual
favorabil solicitat de către Octavian Șargu prin cererea din 18 martie 2021 nr.
2021/95/1/16954.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 23 mai 2022, Casa Națională de Asigurări Sociale a declarat apel
împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea cererii de apel,
casarea integrală a hotărârii și emiterea unei noi hotărâri de respingere a
acțiunii ca neîntemeiată.
3
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 13 februarie 2024 a Curții de Apel Chișinău, s-a
respins apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale și s-a menținut
hotărârea din 27 aprilie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.
În motivarea soluției, instanța de apel a reținut că instanța de fond a
aplicat corect legea și a elucidat în mod obiectiv circumstanțele cauzei.
Instanța a considerat că pentru calcularea termenului de 56 de zile în
cazul concediului paternal trebuie aplicat art. 385 din Codul civil. Acest
articol prevede că, dacă termenul începe de la un eveniment specific, cum ar
fi nașterea unui copil, ziua în care are loc acest eveniment nu se include în
termenul respectiv. Așadar, cele 56 de zile trebuie să fie calculate începând
din ziua următoare nașterii copilului, fără a include ziua nașterii în acest
calcul.
În privința alin. (2) al aceluiași articol, invocat de CNAS pentru a
susține includerea zilei nașterii în termen, instanța a concluzionat că acesta se
referă la alte situații, precum calcularea vârstei, și nu se aplică în cazul
termenelor procedurale din această cauză. Astfel, interpretarea CNAS de
includere a zilei nașterii în termen nu este aplicabilă în acest context.
Referitor la Regulamentul privind condițiile de acordare a
indemnizației paternale, Hotărârea Guvernului nr. 1245/2016 stabilește la art.
6 lit. (a) că indemnizația paternală se acordă în primele 56 de zile de la data
nașterii copilului. Interpretarea acestei dispoziții trebuie realizată în acord cu
Codul civil, ceea ce înseamnă că perioada de 56 de zile începe din ziua
următoare nașterii. Astfel, includerea zilei nașterii în cele 56 de zile
contravine acestei interpretări și limitează în mod nejustificat dreptul tatălui.
Astfel, a concluzionat că reclamantul a îndeplinit toate cerințele legale,
iar refuzul CNAS, bazat pe interpretarea eronată a termenului, este
nejustificat, motiv din care instanța de fond întemeiat a anulat Decizia CTAS
Ciocana, mun. Chișinău, nr.153 din 29 martie 2021, precum și decizia CNAS
adoptată în procedura prealabilă exprimată prin scrisoarea nr. Ș-906/21 din
10 mai 2021 și a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale de a emite actul
administrativ individual favorabil solicitat de către Octavian Șargu prin
cererea din 18 martie 2021 nr. 2021/95/1/16954.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 12 aprilie 2024, Casa Națională de Asigurări Sociale a declarat
recurs împotriva deciziei din 13 februarie 2024 a Curții de Apel Chișinău,
solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și cu
emiterea unei decizii noi.
4
ARGUMENTELE RECURSULUI
În motivarea recursului a invocat că instanțele de judecată au aplicat în
mod greșit legislația privind termenul de 56 de zile pentru acordarea
concediului paternal, argumentând că acest termen ar trebui să includă și ziua
nașterii copilului.
Casa Națională de Asigurări Sociale a subliniat că, potrivit art. 385 alin.
(2) din Codul civil, atunci când termenul începe de la un moment fix în timp,
prima zi trebuie inclusă în calcul.
În acest sens, consideră că ziua nașterii ar trebui să fie parte din
termenul de 56 de zile, iar decizia de refuz a indemnizației lui Octavian Șargu
a fost corectă și conformă cu prevederile legale.
Casa Națională de Asigurări Sociale a mai argumentat că instanțele
anterioare nu au respectat regulamentele specifice, cum ar fi Regulamentul
privind acordarea indemnizației paternale aprobat prin Hotărârea Guvernului
nr. 1245/2016, care la art. 6 lit. (a) prevede că indemnizația trebuie acordată
în primele 56 de zile de la naștere.
În context, a afirmat că intenția legiuitorului a fost clară în privința
acestui termen, iar includerea zilei nașterii este justificată de interpretarea
strictă a regulamentului.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244 alin. (1) Cod administrativ prevede următoarele:
„(1) Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel
pot fi contestate cu recurs.”
Art. 245 Cod administrativ relevă că:
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la
pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”
Art. 2451 din Codul administrativ prevede că:
(1) Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței
uniforme a Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;
5
e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu
încălcarea competenței jurisdicționale.
(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit. c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă
au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.
(3) Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie
pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit. d)
sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la
rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare
pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost
reclamate de către instanța de judecată contrar prezentului cod.
Art. 246 alin. (1) și (2) Codul administrativ prevede că:
(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de
recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere
irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele
cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții
Supreme de Justiție și se comunică părților.
Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. h) că, recursul se declară inadmisibil
în special când recursul este vădit neîntemeiat.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de depunere a recursului, la caz se atestă că
decizia motivată a instanței de apel a fost notificată CNAS, prin intermediul
poștei electronice la 15 martie 2024, iar cererea de recurs a fost depusă la data
de 12 aprilie 2024, cu respectarea prevederilor art. 245 din Codul
administrativ.
Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că
admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului, în special, urmează să însușească
în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de
legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele
citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs
care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv
al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării
unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile
să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile
Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare
ex officio a erorilor de drept.
6
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul
de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În
consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă
la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării
testului și filtrului de admisibilitate.
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu
se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ,
deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțata de către
Curtea de Apel Chișinău și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea
eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza
în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu
constituie temei de casare a deciziei recurate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că
recursul depus de CNAS, conține obiecții de fapt și de drept similare celor
expuse în cererea de chemare în judecată, care au fost analizate de către
Curtea de Apel Chișinău, fiind apreciate în mod corespunzător. În consecință,
nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea
tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul
în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în
sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera
netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la
art. 2451 din Codul administrativ.
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale
cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de
netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea
recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de
dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din
punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci
implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă
argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care
se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea
pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către
Curtea de Apel Chișinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la
examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții
7
Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu
un control efectuat din oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției
legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea
și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios
administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont
pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de
ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder
împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.
230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,
întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care
se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo
împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi
mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva
Franței, pct. 45).
Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor
în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale
procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în
sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest
sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.
141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la
admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept,
și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se
vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin.(2) lit. h)
din Codul administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Oxana Parfeni
Ion Malanciuc
8