3ra-564/24 — constatarea incalcarii dreptului de acces la informatie, obligarea furnizarii informatiei si repararea prejudiciului moral

3ra-564/24 — constatarea incalcarii dreptului de acces la informatie, obligarea furnizarii informatiei si repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2025)

Î N C H E I E R E

cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Denis Russu,

reprezentat de avocatul Aliona Dragomir,

în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de Denis Russu împotriva Ministerului Justiției al Republicii

Moldova și Administrației Naționale a Penitenciarelor privind constatarea

încălcării dreptului de acces la informație, obligarea furnizării informației și

repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 15 aprilie 2024 a Curții de Apel Chișinău

(Dosarul nr. 3ra-564/24

NR. PIGD 2-23089193-01-3ra-03072024)

Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) din Codul

administrativ. Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu

constituie un temei de casare a deciziei contestate.

Au examinat anterior cauza judecătorii:

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (G. Cazacu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (V. Sîrbu, V. Negru, A. Braga)

24 septembrie 2025

Textul corespunde originalului

Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de

Denis Russu, reprezentat de avocatul Aliona Dragomir,

Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:

Stela Procopciuc, Președinte,

Oxana Parfeni,

Ion Munteanu, judecători,

constată următoarele:

ÎN FAPT

Dragomir a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului

Justiției al Republicii Moldova și Administrației Naționale a Penitenciarelor

privind constatarea încălcării dreptului de acces la informație, obligarea

furnizării informației și repararea prejudiciului moral.

la 14 aprilie 2023 în cancelaria Administrației Naționale a Penitenciarelor a

fost înregistrată cererea nr. 952, prin care s-a solicitat eliberarea informației

în baza căreia a fost efectuată percheziția la locul de deținere a

condamnatului Denis Russu, deținut în Penitenciarul nr. 17.

comunicat că pentru prevenirea unor evenimente deosebite, a situațiilor de

risc, precum și pentru ridicarea obiectelor și substanțelor interzise,

persoanele condamnate sânt supuse percheziției, acțiunea prin care se

realizează un control amănunțit asupra condamnaților, echipamentului,

bagajelor, camerelor de deținere și tuturor locurilor unde condamnații au

acces. Ultimul, este obligat să predea benevol obiectele și substanțele

interzise, să se dezbrace, să scoată conținutul din genți, sacoșe, rucsacuri,

saci și alte lucruri pe care le are asupra sa și să le prezinte persoanelor care

efectuează percheziția (art. 2211 Cod de Executare). Totodată, condamnatul

este obligat, să îndeplinească necondiționat cerințele legitime ale

personalului penitenciar; să se supună percheziției la intrare/ieșire în/din

penitenciar, precum și pe parcursul detenției, ori de câte ori este necesar; să

se abțină de la acțiuni sau activități care ar crea dificultăți la îndeplinirea

obligațiilor de serviciu ale personalului penitenciar sau altor persoane

(art. 2422 Cod de Executare), norme care au fost aduse la cunoștință

deținuților contra semnătură în ziua când au parvenit în penitenciar.

Subsecvent, controlul și percheziția deținuților, încăperilor, teritoriilor

aferente zonelor locative și zonelor de producere ale penitenciarului pot fi

efectuate atât planic, cât și inopinat, fiind o măsură necesară pentru

menținerea regimului, ordinii și securității în penitenciar în modul stabilit de

1

actele normative (pct. 75-76 SEPC). Prin urmare, în toate cazurile în care

efectuarea percheziției constituie o măsură necesară pentru menținerea

regimului, ordinii și securității în penitenciar, deținuții pot fi supuși

percheziției corporale, iar lucrurile lor personale - controlului. Măsuri prin

care se asigură ordinea interioară, de prevenire și curmare a încălcărilor de

regim și crimelor din partea deținuților. Activități care sunt impuse

administrației instituțiilor penitenciare, de către legislația națională și obligă

prin art. 14 alin. (2) din Legea nr. 300/2017, Administrația Națională a

Penitenciarelor la înfăptuirea unor astfel de măsuri. Prezentul răspuns poate

fi contestat cu cerere prealabilă, în termen de 30 de zile de la data

comunicării, la organul emitent Administrația Națională a Penitenciarelor,

str. Titulescu 35, mun. Chișinău.

considerând că investigarea sesizării nu a fost realizată într-un mod suficient

de minuțios și eficient, ceea ce face ca răspunsul să fie susceptibil de anulare.

În opinia sa, răspunsul nu este complet și nu permite adoptarea unei soluții

legitime și întemeiate. Totodată, informația solicitată nu a fost furnizată

integral și corespunzător, iar reprezentantul ANP nu a pus la dispoziție

documentul solicitat inițial (copie a ordinului sau extras din registrul IP-17)

pentru cunoaștere și examinare.

21 aprilie 2023, în temeiul prevederilor art. 10 alin. (1), (2), (3); art. 11

alin. (1) pct. 1) și 2); art. 20 alin. (5); art. 21 alin. (1) și (3) lit. b), d), e), f) și

g) al Legii nr.982 din 11 mai 2000 privind accesul la informație, a înaintat în

adresa Administrației Naționale a Penitenciarelor cerere prealabilă, prin care

a solicitat efectuarea unui control ierarhic superior, lichidarea tuturor

neajunsurilor și eliberarea actelor solicitate: copia Ordinului intern al IP-17

din 12 aprilie 2023; extras din Registru al SSRP cu privire la percheziții

planificate la 12 aprilie 2023, copia tabelului de supraveghere, etc.

Administrația Națională a Penitenciarelor a examinat cererea prealabilă,

înregistrată cu nr. D-1030 din 25 aprilie 2023, constatând că aceasta este

neîntemeiată. În consecință, în temeiul art. 167 alin. (2) din Codul

administrativ, dosarul administrativ a fost remis Ministerului Justiției, în

calitatea sa de organ ierarhic superior, pentru a adopta decizia definitivă

asupra cererii prealabile depuse.

examinării cererii prealabile nr. D-1030 din 25 aprilie 2023 și a răspunsului

Administrației Naționale a Penitenciarelor nr. 3/1-D-1030 din 16 mai 2023,

transmise Ministerului Justiției prin scrisoarea nr. 3/1-1423 din 24 mai 2023

spre soluționare conform competenței, în conformitate cu art. 168 alin. (1)

din Codul administrativ, i s-a comunicat că, în urma analizei circumstanțelor

de fapt și a cadrului normativ aplicabil, Ministerul Justiției a constatat că

2

răspunsul Administrației Naționale a Penitenciarelor nr. 3/1-D-1030 din

16 mai 2023 este întemeiat, neexistând motive de anulare, motiv pentru care

acesta a fost menținut cu titlu de decizie definitivă asupra cererii prealabile

nr. D-1030 din 25 aprilie 2023. Totodată, s-a dispus restituirea dosarului

administrativ către Administrația Națională a Penitenciarelor.

23 ale Legii nr.982 din 11 mai 2000 privind accesul la informație,

reclamantul a susținut că reieșind din răspunsurile autorității publice pârâte,

este evident că informația solicitată nu a fost furnizată în mod complet și

corespunzător. Administrația Națională a Penitenciarelor (ANP) nu a

furnizat copia Ordinului intern al IP-17 din 12 aprilie 2023; extrasului din

Registru SSRP cu privire la perchezițiile planificate la 12 aprilie 2023, copia

tabelului de supraveghere, actele solicitate inițial spre cunoștință și

examinare.

Penitenciarelor privind refuzul de a elibera informația oficială solicitată de

el, prin intermediul avocatei Aliona Dragomir, este neîntemeiată și

nefondată, iar examinarea plângerii în ordinea controlului ierarhic superior a

fost părtinitoare și unilaterală. Or, la examinarea materialului cauzei

nominalizate, funcționarul public responsabil, nu a exercitat un rol activ și

nu a întreprins toate măsurile prevăzute de lege pentru cercetarea completă,

obiectivă și sub toate aspectele a circumstanțelor, în special atunci când a

fost solicitată furnizarea informațiilor oficiale din registrele interne ale

instituției P-17 Rezina, aflată în subordinea Administrației Naționale a

Penitenciarelor din cadrul Ministerului Justiției.

de Administrația Națională a Penitenciarelor și Ministerul Justiției, prin care

nu s-a oferit un răspuns complet la toate întrebările formulate, sunt ilegale.

În opinia sa, autoritățile, în calitate de furnizori de informații, nu și-au

îndeplinit corespunzător obligațiile legale, ceea ce a condus la încălcarea

art.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care consacră obligația

generală a statului de a garanta persoanelor aflate sub jurisdicția sa drepturile

și libertățile prevăzute de Convenție. Astfel, petiționarului i-a fost limitat

accesul liber la informații, fiind încălcate, totodată, și dispozițiile Directivei

2003/4/CE a Consiliului Europei, ce urmărește adaptarea legislației naționale

la prevederile Convenției de la Aarhus din 1998 privind accesul la

informație, participarea publicului la procesul decizional și accesul la justiție

în probleme de mediu.

Aliona Dragomir a solicitat constatarea încălcării dreptului de acces la

informație, obligarea furnizării informației și repararea prejudiciului moral

în sumă de 10000 de lei.

3

Râșcani cererea de chemare în judecată depusă de către Denis Russu,

reprezentat de avocatul Aliona Dragomir s-a respins ca neîntemeiată

(f.d.35, 43-50).

administrativ, Denis Russu, reprezentat de avocatul Aliona Dragomir a

depus apel, iar la 29 decembrie 2023 a prezentat motivarea apelului

împotriva hotărârii din 06 decembrie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Râșcani, solicitând casarea acesteia și emiterea unei noi decizii de admitere

a cererii sale de chemare în judecată (f.d.41; 54-84).

apelul depus de Denis Russu, reprezentat de avocatul Aliona Dragomir și

s-a menținut hotărârea din 06 decembrie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Râșcani (f.d.122-134).

instanței de fond este legală și temeinică, întrucât a fost pronunțată cu

respectarea dispozițiilor Codului administrativ și ale Codului de procedură

civilă privind administrarea și aprecierea probelor, precum și a garanțiilor

prevăzute de art. 6 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului

referitoare la dreptul la un proces echitabil. Astfel, în raport cu răspunsul

Administrației Naționale a Penitenciarelor nr. 3/1-D-952 din 21 aprilie 2023,

instanța de apel a constatat, pe baza procesului-verbal al percheziției

efectuate la 12 aprilie 2023, a încheierii privind cercetarea abaterii

disciplinare și a extraselor din registrul instituției P-17, că percheziția a fost

una planificată, efectuată în temeiul cadrului normativ aplicabil și nu

impunea emiterea unui ordin individual. În consecință, lipsa unui astfel de

ordin nu poate fi calificată ca refuz de furnizare a informației oficiale.

dispoziție documentele relevante și suficiente pentru verificarea legalității

măsurii dispuse, iar faptul că acesta solicită prezentarea unor înscrisuri

inexistente nu poate constitui temei de admitere a acțiunii. Invocarea de către

apelant a art. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Directivei

2003/4/CE privind accesul la informație nu a fost susținută prin probe

concludente, întrucât în speță nu s-a demonstrat vreo limitare nejustificată a

accesului liber la informații.

reprezintă doar reiterarea argumentelor invocate în fața instanței de fond,

deja examinate și înlăturate cu temei, fără a fi aduse elemente noi de fapt sau

de drept care să răstoarne soluția primei instanțe.

Dragomir a depus cerere de recurs împotriva deciziei din 15 aprilie 2024 a

4

Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și emiterea unei noi

decizii de admitere integrală a cererii sale de chemare în judecată.

Aliona Dragomir a reiterat motivele de fapt și de drept indicate anterior la

etapa examinării cauzei în instanțele ierarhic inferioare, suplimentar

invocând dezacordul cu decizia din 15 aprilie 2024 a Curții de Apel

Chișinău, întrucât, în opinia sa, aceasta a fost pronunțată cu încălcarea

normelor de drept și în lipsa unei examinări complete și obiective a

circumstanțelor esențiale pentru soluționarea cauzei.

cerceteze probele relevante anexate la dosar, precum copia Ordinului intern

al Penitenciarului nr. 17 Rezina din 12 aprilie 2023, extrasul din Registrul

Secției siguranță și regim penitenciar privind percheziția planificată la

aceeași dată și copia tabelului de supraveghere.

accesul la aceste informații, deși ele erau indispensabile pentru stabilirea

adevărului și pentru verificarea corectitudinii actelor emise de autoritatea

publică.

Administrației Naționale a Penitenciarelor și ale Ministerului Justiției,

menținând soluția autorităților fără o verificare efectivă a legalității lor.

restrângere nejustificată a exercițiului dreptului de acces la informație, drept

garantat de art. 53 din Constituția Republicii Moldova și de legislația

specială în materie, iar instanța de apel era obligată, potrivit art. 219 din

Codul administrativ, să cerceteze din oficiu starea de fapt, pe baza tuturor

probelor legal administrabile, obligație pe care nu și-a respectat-o.

arbitrar probele, în contradicție cu prevederile art. 245¹ alin. (1) lit. d) din

Codul administrativ, bazându-se pe concluzii vădit nerezonabile potrivit

cărora percheziția din 12 aprilie 2023 nu ar fi avut la bază un ordin, ci ar fi

fost o măsură preventivă, deși există acte oficiale ridicate de procuror care

demonstrează modificări și falsificări în registrul perchezițiilor. Aceste

împrejurări au fost confirmate prin încheierile judecătorilor de instrucție din

04 decembrie 2023 și 15 mai 2024, prin care s-a constatat existența

falsificărilor și s-a anulat sancțiunea disciplinară aplicată lui ca fiind ilegală.

circumstanțe noi și probe esențiale, împiedicând stabilirea adevărului și

soluționarea corectă a litigiului. Decizia contestată nu respectă exigențele de

motivare și coerență impuse de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului și dezvoltate în jurisprudența CEDO (cauzele De Tommaso c. Italia,

Hodzic c. Croația, Ruiz Torija c. Spania), precum și în Avizul nr. 11/2008 al

5

CCJE, potrivit cărora hotărârile trebuie să fie motivate clar, să analizeze toate

argumentele și să ofere o soluție rezonabilă, pentru a preveni arbitrariul

judecătoresc.

Moldova, prin Hotărârea nr. 2 din 23 ianuarie 2020, a subliniat că aprecierea

probelor trebuie să fie conformă legii, rezonabilă și neabuzivă, altfel se

încalcă dreptul la un proces echitabil. Or, în prezenta cauză, lipsa unei

anchete judiciare complete, interpretarea greșită a probelor și refuzul de a

analiza circumstanțele esențiale au condus la o hotărâre arbitrară și

neîntemeiată, care i-a restrâns nejustificat drepturile.

Penitenciarelor a solicitat respingerea ca fiind neîntemeiat a recursului depus

de Denis Russu, reprezentat de avocatul Aliona Dragomir.

LEGISLAȚIA RELEVANTĂ

„(1) Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de

apel pot fi contestate cu recurs.”

„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la

pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt

termen.”

„(1) Recursul este admis dacă:

a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței

uniforme a Curții Supreme de Justiție;

b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții

Supreme de Justiție;

c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;

d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe

aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;

e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv;

f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu

încălcarea competenței jurisdicționale.

(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă

au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.

(3) Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie

pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1)

lit.d) sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după

trimitere la rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă

anterior la rejudecare pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite

nejustificat sau nu au fost reclamate de către instanța de judecată contrar prezentului

cod.”

6

„(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de

recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere

irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar

faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web

oficială a Curții Supreme de Justiție și se comunică părților.

(2) Recursul se declară inadmisibil în special cînd:

h) recursul este vădit neîntemeiat.”

MOTIVAREA INSTANȚEI

al Curții Supreme de Justiție conchide că Denis Russu, reprezentat de

avocatul Aliona Dragomir, s-a conformat dispozițiilor art. 245 din Codul

administrativ și a depus în termen recursul la 22 iunie 2024. Or, decizia

Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la 15 aprilie 2024, și expediată

participanților la proces, prin e-mail, la 18 iunie 2024, fapt confirmat prin

extrasul din poșta electronică, anexat la dosar (f.d.138).

admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului, în special, urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui

control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Astfel, normele pre citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a

filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva

invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material

capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,

hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond

și invocare ex officio a erorilor de drept.

a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare

convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În

consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se

referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea

rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ,

deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de către

Curtea de Apel Chișinău și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza

în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu

constituie temei de casare a deciziei recurate.

7

recursul depus de Denis Russu, reprezentat de avocatul Aliona Dragomir,

conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cadrul examinării

cauzei în prima instanță și instanța de apel, care au fost analizate de către

Curtea de Apel Chișinău, fiind apreciate în mod corespunzător. În

consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima

instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în

sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera

netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 2451 din Codul administrativ.

cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de

netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea

recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de

dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din

punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă

argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care

se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea

pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către

Curtea de Apel Chișinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la

examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții

Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala

cu un control efectuat din oficiu.

admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției

legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea

și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios

administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont

pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC),

pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui

recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea

statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere

(Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

8

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services

împotriva Franței, pct. 45).

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în

sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest

sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,

p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire

la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a

se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

hotărârea instanței de apel ar fi arbitrară, în sensul art. 245¹ alin. (1) lit. d)

din Codul administrativ, instanța de recurs reține că nu orice dezacord cu

soluția instanței inferioare echivalează cu o încălcare a principiilor de drept

sau cu o hotărâre arbitrară.

trebuie înțeleasă în lumina interpretărilor date de Curtea Europeană a

Drepturilor Omului.

Curtea a reținut că o decizie judecătorească este arbitrară dacă nu are nicio

bază juridică în dreptul intern și nu stabilește nicio legătură logică între

faptele litigiului, norma juridică aplicabilă și soluția adoptată. În plus, în

cauza Balliktaș Bingöllü v. Turcia, 22 iunie 2021, § 75, s-a subliniat că o

hotărâre este afectată de o „eroare vădită” atunci când conține o eroare de

drept sau de fapt atât de gravă încât niciun judecător rezonabil nu ar fi putut

să o comită și care are potențialul de a compromite echitatea procesului.

judecată al Curții Supreme de Justiție constată că hotărârea instanței de apel

a fost pronunțată în temeiul probelor legal administrate și al unei interpretări

conforme a normelor legale incidente. Hotărârea contestată nu este lipsită de

fundament juridic, iar raționamentele instanței de apel sunt clare și coerente,

reflectând o legătură directă între situația de fapt și dispozițiile legale

aplicabile.

probelor, instanța de recurs constată că nu a fost demonstrată existența unei

erori evidente de evaluare a materialului probator, care să fi fost

determinantă pentru soluția adoptată. O simplă divergență în interpretarea

probelor nu este suficientă pentru a atrage incidența art. 245¹ alin. (1) lit. d)

Cod administrativ.

nu s-a dovedit o abatere evidentă de la dreptul intern, nici o nefundamentare

9

juridică, astfel cum impune art. 245¹ alin. (1) lit. d) din Codul administrativ,

coroborat cu jurisprudența CtEDO

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul

depus de Denis Russu, reprezentat de avocatul Aliona Dragomir.

lit.h) din Codul administrativ,

COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,

Declară inadmisibil recursul depus de Denis Russu, reprezentat de

avocatul Aliona Dragomir.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte Stela Procopciuc

Judecători Oxana Parfeni

Ion Munteanu

10