3ra-236/24 — accesul la informatie

La data de 04 noiembrie 2019, Alexei Dimitrov a înaintat acțiune de contencios administrativ împotriva Agenției Servicii Publice solicitând obligarea pârâtului în prezentarea informației cu privire la domiciliul cetățeanului Curianov Mihail.

În motivarea acțiunii a menționat că, la 15 august 2019 s-a adresat cu cerere către pârât în vederea eliberării informației cu privire la domiciliul cetățeanului Curianov Mihail, evidențiind că informația dată este necesară pentru a înainta cerere prealabilă în ordine civilă către Curianov Mihail, drept dovadă anexând și o scrisoare emisă de ultimul.

Prin răspunsul ASP nr. 01/5173 din 03 septembrie 2019 i s-a refuzat oferirea informațiilor solicitate făcându-se referire la Legea nr. 133 din 08 iulie 2011 privind protecția datelor cu caracter personal. S-a insistat cu cerere prealabilă adresată ASP, însă fără nici un rezultat, or, prin răspunsul ASP nr. 01/D-595/19 din 01 octombrie 2019 s-a subliniat că reclamantul nu confirmă existența unor raporturi juridice cu cet. Curianov Mihail, mai mult, nu se constată un interes legitim în dezvăluirea datelor despre domiciliul cet. Curianov Mihail. Reclamantul exprimă dezacordul cu poziția pârâtului și invocă în sprijinul său prevederile art. 20, 26 și 34 din Constituția Republicii Moldova, totodată invocă faptul că i-au fost încălcate drepturile la informație, la apărare, precum și i s-a îngrădit accesul la justiție.

Prin acțiunea de contencios administrativ concretizată din 17 februarie 2021 (f.d.53-58, vol.I), Dimitrov Alexei și-a suplimentat acțiunea inițială pe prevederile Codului de procedură civilă, Codului administrativ, Legii privind accesul la informație, Legii privind protecția datelor cu caracter personal, precum și Hotărârii Guvernului nr. 314 din 22 mai 2017 privind constituirea Agenției Servicii Publice.

Suplimentar reclamantul a notat că, pârâtul a examinat superficial circumstanțele cazului, concluzionând prematur și eronat că nu ar exista raportul civil între reclamant și cet. Curianov Mihail, fără a ține cont că ultimul a emis în privința reclamantului un act potențial cauzator de prejudicii – încheierea din 02 august 2019, ulterior anulată prin încheierea Judecătoriei Chișinău (sediul Ciocana) din 24 octombrie 2019, iar autoritatea publică în cadrul căreia activează a relatat în scrisoarea nr. 34/20/1-D-2354/20 din 29 decembrie 2020 următoarele: subofițerul de sector al SP-1 al IP Centru al DP a mun. Chișinău, Curianov Mihail în calitatea sa de agent constatator duce responsabilitate personală de acțiunile întreprinse și deciziile adoptate, având potrivit Codului contravențional drept de autonomie decizională. Susține că răspunderea juridică a funcționarului public cu statut special (care în speță este Curianov Mihail) poate interveni ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite în timpul exercitării funcției sau în legătură cu exercitarea acesteia, lucru ce se desprinde din art. 56 alin. (1) din Legea privind funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne. Consideră că, a fost în deplinul și legitimul drept de a obține informații privitor la adresa de domiciliu a funcționarului Curianov Mihail în eventualitatea intentării împotriva acestuia a unei acțiuni civile, fapt care este condiționat în vreun fel de antrenarea autorității publice din care face parte ultimul. La caz, ASP i-a lezat dreptul de acces la informația cu accesibilitate limitată, determinând și îngrădirea dreptului de acces la justiție, generat prin imposibilitatea intentării acțiunii civile împotriva funcționarului public. Reclamantul a mai adăugat că pe parcurs a luat naștere un alt litigiu cu Curianov Mihail, acesta înaintând plângere cu privire la contravenție și în rezultat a fost întocmit proces-verbal contravențional, aspect care întărește ideea că între reclamant și Curianov există relații juridice litigante.

În consecință, Dimitrov Alexei a solicitat anularea actului administrativ individual defavorabil materializat în refuzul ASP nr. 01/5173 din 03 septembrie 2019, precum și decizia nr. 01/D-595/19 din 01 octombrie 2019 emisă pe marginea cererii prealabile, obligarea ASP de a emite act administrativ individual favorabil prin care să dispună furnizarea informației privind locul de domiciliu a lui Curianov Mihai.

Prin încheierea protocolară a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 17 noiembrie 2021, în temeiul art. 205 din Codul administrativ a fost atras în proces în calitate de terț – Curianov Mihail.

În motivarea soluției, instanța de apel a reținut că, Alexei Dimitrov la depunerea cererii privind accesul la informație din 15 august 2019 nu a invocat argumente clare care ar acorda posibilitatea autorității publice de a examina și prezenta informația solicitată cu privire la domiciliul lui Mihail Curianov, or, în cerere nu se conține motivarea privind interesul sporit, existența unui interes public ca informația să fie cunoscută, pentru a interveni aplicabilitatea prevederilor art. 10 al Legii privind protecția datelor cu caracter personal, potrivit căruia prevederile art. 5, 6 și 8 nu se aplică în situația în care prelucrarea datelor cu caracter personal se face exclusiv în scopuri jurnalistice, artistice sau literare, dacă aceasta se referă la date care au fost făcute publice în mod voluntar și manifest de către subiectul datelor cu caracter personal sau la date care sunt strâns legate de calitatea de persoană publică a subiectului datelor cu caracter personal sau de caracterul public al faptelor în care acesta este implicat, în condițiile Legii cu privire la libertatea de exprimare.

Instanța de apel a făcut trimitere la art.5 alin.(1) și alin.(5) al Legii privind protecția datelor cu caracter personal (în vigoare la data depunerii cererii de acces la informație) și la pct.1 și 3 din Cerințele față de asigurarea securității datelor cu caracter personal la prelucrarea acestora în cadrul sistemelor informaționale de date cu caracter personal, aprobat prin Hotărârea de Guvern nr. 1123 din 14.12.2010. Respectiv a constatat că, în speță, Agenția Servicii Publice nu a avut consimțămîntul persoanei terțe Mihail Curianov, or, intimatul Alexei Dimitrov solicită informații referitor la domiciliul lui Mihail Curianov, prin urmare prezentarea informației solicitate despre domiciliul terțului, ar constitui o imixtiune directă în drepturile ultimului.

Așadar, Curtea de Apel Chișinău a menționat că, răspunsul Agenției Servicii Publice este întemeiat și legal, iar lui Alexei Dimitrov nu i-a fost încălcat dreptul la informație.

Cu referire la argumentul invocat de Alexei Dimitrov și reținut de instanța de fond, precum că interesul legitim se exprimă în intenția și dreptul consacrat legal, de a formula cerere prealabilă către Mihail Curianov și în dependență de răspunsul acestuia, pentru adresarea în instanțele judecătorești competente, pentru ai garanta dreptul de acces liber la justiție, instanța de apel îl consideră ca fiind neîntemeiat, or lui Alexei Dimitrov în cazul în care nu îi era cunoscut domiciliul terțului, potrivit prevederilor din Codul de procedură civilă și Codului Administrativ urma să înmîneze cererea prealabilă către Mihail Curianov la locul de muncă a acestuia, care i-a fost cunoscut.

În concluzie, Curtea de Apel Chișinău a notat că, atât intimatul cât și instanța de fond nu au stabilit concret care este interesul ligitim al lui Alexei Dimitrov în vederea comunicării domiciliului lui Mihail Curianov.

În acest sens, Alexei Dimitrov a reiterat argumentele expuse în cadrul examinării fondului cauzei. Subliniind că, alegațiile despre inexistența raportului juridic cu Mihail Curianov urmează a fi apreciate critic și respinse ca neîntemeiate. Or, în cadrul examinării cauzei, în proces a fost atras în calitate de persoană terță – Mihail Curianov, care fiind informat despre mersul procesului în cauză și obiectul litigiului, nu a invocat obiecții în privința acțiunii lui Alexei Dimitrov.

Art. 245 din Codul administrativ: „Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”

Art. 2451 alin. (1) din Codul administrativ: „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.”

Art. 246 alin. (1) și (2) lit. h) din Codul administrativ: „Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se comunică părților. Recursul se declară inadmisibil în special când: recursul este vădit neîntemeiat.”

Cererea de recurs a fost depusă la data de 4 martie 2024, ulterior, pe 8 aprilie 2024 prin intermediul poștei electronice recurentul și-a completat argumentele recursului, respectând termenul legal prevăzut. Prin urmare, recursul a fost formulat în conformitate cu prevederile art. 245 din Codul administrativ.

În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Instanța de recurs atestă că, în cererea de recurs Alexei Dimitrov nu a indicat în mod expres nici un temei de admisibilitate a recursului stabilite la art. 2451 din Codul administrativ. Criticile din recurs se limitează doar la expunerea fondului cauzei, fiind analizate și apreciate de către instanța de apel.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază că admisibilitatea recursului trebuie analizată în contextul rolului și funcției legale atribuite instanței judecătorești supreme, care constau, în principal, în asigurarea aplicării și interpretării unitare a legii în soluționarea cauzelor de contencios administrativ. În acest sens, orice cerere de recurs trebuie să fie motivată în concordanță cu aceste principii fundamentale, pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (a se vedea hotărârile CtEDO Golder c. Regatul Unit, 1975, §38; Stanev c. Bulgariei [MC], 2012, §230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (a se vedea hotărârea CtEDO Luordo c. Italiei, 2003, §85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (a se vedea hotărârea CtEDO Levages Prestations Services c. Franței, 1996, §45).

Curtea de la Strasbourg a mai reiterat că modul de aplicare a art. 6 din CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de specificul acestor proceduri, urmând a se ține cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea hotărârea CtEDO Botten c. Norvegiei, 1996, §39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea hotărârea CtEDO Helmers c. Suediei, 1991, §31, 36).

Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin. (2) lit. h) din Codul administrativ, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de Alexei Dimitrov. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Oxana Parfeni Diana Stănilă