3r-251/24 — obligareaprezentarii informatiei, incasarea prejidiciului moral, material
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- obligareaprezentarii informatiei, incasarea prejidiciului moral, material
- Temei legal
- depunerea apelului peste termenul prevazut la art. 232 alin 1 Cod administrativ
3r-251/24 — obligareaprezentarii informatiei, incasarea prejidiciului moral, material (Curtea Supremă de Justiție, 2024)
D E C I Z I E
cu privire la respingerea recursului depus de Direcția Generală Locativ-
Comunale și Amenajare a Consiliului mun. Chișinău,
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Luganov Karl către Direcția Generale Locativ-Comunale
și Amenajare a Consiliului mun. Chișinău, cu privire la obligarea prezentării
informațiilor, încasarea prejudiciului moral, material
împotriva încheierii din 07 octombrie 2024 a Curții de Apel Chișinău
(Dosarul nr. 3r-251/24
NR. PIGD 2-24046169-01-3r-31102024)
Depunerea apelului peste termenul prevăzut la art. 232 alin. (1) din Codul
administrativ
Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani: G. Stratulat,
Instanța de apel: Gh. Mîra, A. Braga, V. Sîrbu
20 noiembrie 2024
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților recursul depus de Direcția Generală
Locativ-Comunale și Amenajare a Consiliului mun. Chișinău
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Oxana Parfeni,
Ion Malanciuc, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 25 aprilie 2024, Luganov Karl s-a adresat cu o acțiune în contencios
administrativ către Direcția Generale Locativ-Comunale și Amenajare a
Consiliului mun. Chișinău, cu privire la obligarea prezentării informațiilor,
încasarea prejudiciului moral, material.
Prin hotărârea din 28 iunie 2024 a Judecătorie Chișinău, sediul
Râșcani, s-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Luganov
Karl. S-a obligat Direcția Generală Locativ-Comunală și Amenajare a
Consiliului mun. Chișinău, să prezinte lui Luganov Karl, informația
solicitată prin cererea din 25.02.2024, și anume copiile complete a ordinelor:
nr.158-d din 30.09.22; nr.165-d din 27.10.22; nr.196-d din 29.11.2022. S-a
încasat de la Direcția Generală Locativ-Comunală și Amenajare, a
Consiliului mun. Chișinău în beneficiul lui Luganov Karl suma prejudiciului
moral de 3000 lei. În partea pretenției de încasare a prejudiciului moral, ce
depășește suma încasată, precum și a încasării prejudiciului material,
acțiunea s-a respins ca neîntemeiată. Pentru comunicarea incompletă a
informațiilor de interes public, solicitate prin cererea din 25.02.2024, s-a
aplicat amendă Direcției Generale Locativ-Comunale și Amenajare, a
Consiliului mun. Chișinău, în mărime de 20 unități convenționale, ce
constituie 1000 lei, cu încasarea acesteia în contul bugetului de stat.
La 26 septembrie 2024 Direcția Generală Locativ-Comunale și
Amenajare a Consiliului mun. Chișinău a depus cerere de apel nemotivată
împotriva hotărârii din 28 iunie 2024 a Judecătorie Chișinău, sediul Râșcani,
solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe și emiterea
unei noi hotărâri prin care acțiunea înaintată de către Luganov Karl împotriva
Direcția Generale Locativ-Comunale și Amenajare a Consiliului mun.
Chișinău, cu privire la obligarea prezentării informațiilor, încasarea
prejudiciului moral, material să fie respinsă ca neîntemeiată.
Prin încheierea din 07 octombrie 2024 a Curții de Apel Chișinău apelul
declarat de Direcția Generale Locativ-Comunale și Amenajare a Consiliului
mun. Chișinău împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani din
28 iunie 2024, se declară inadmisibil, pe motiv că apelul a fost depus după
expirarea termenului stabilit la art.232 alin.(1) Cod administrativ, iar
apelantul nu a solicitat repunerea în termen.
La 17 octombrie 2024 Direcția Generală Locativ-Comunale și
Amenajare a Consiliului mun. Chișinău, a depus recurs împotriva încheierii
din 07 octombrie 2024 a Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat admiterea
cererii de recurs, casarea încheierii instanței de apel cu trimiterea cauzei la
rejudecare.
În motivarea recursului a invocat că la data de 09 septembrie 2024, de
către Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani, prin intermediul Poșta Moldovei
a fost expediată scrisoare de expediere a actului judecătoresc 3-2559/2024
din 28 iunie 2024, a Hotărârii nr. 3-2559/2024 din 28 iunie 2024, iar la data
de 10 septembrie 24 în cadrul cancelariei DGLCA, a fost recepționată și
înregistrată Hotărârea nr. 3-2559/2024 din 28 iunie 2024.
Menționează că anterior conform încheierii Judecătoriei Chișinău,
sediul Râșcani din 02 mai 2024, instanța a stabilit că soluționarea cauzei va
avea loc în procedură scrisă și fără participarea pârților, în interiorul
termenului de 3 luni de la data acceptării acțiunii. Dacă vor exista temeiuri
rezonabile, judecătorul, prin încheiere motivată, poate prelungi termenul de
judecare a cauzei cu cel mult 3 luni.
Atragem atenția asupra faptului că DGLCA nu a fost înștiințată în
perioada mai-septembrie 2024 despre data examinării cauzei și nici nu a
recepționat o citație în acest sens.
Notează că, în conformitate cu pct. 5 din Regulamentul aprobat în
temeiul Deciziei Consiliului municipal Chișinău nr. 17/16 din 6 octombrie
2020 „Cu privire la modificarea Regulamentului, Organigramei și Statului
de personal a Direcției generale locativ-comunale și amenajare a Consiliului
municipal Chișinău”. DGLCA este persoană juridică de drept public.
De asemenea, conform art. 195 din Codul administrativ, procedura
acțiunii în contenciosul administrativ se desfășoară conform prevederilor
prezentului cod. Suplimentar se aplică corespunzător prevederile Codului de
procedură civilă, cu excepția art. 169-171.
Subsecvent, reține că, potrivit art. 100 Cod de procedura civilă, cererea
de chemare în judecată și actele de procedură se comunică participanților la
proces și persoanelor interesate, contra semnătură, prin intermediul
persoanei împuternicite, prin poștă, cu scrisoare recomandată și cu aviz de
primire, prin intermediul biroului executorului judecătoresc, la adresa
electronică indicată în cererea de chemare în judecată sau înregistrată prin
intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, sau prin alte
mijloace care să asigure transmiterea textului cuprins în act și confirmarea
primirii lui, precum și prin delegație judiciară.
Totodată, cererea de chemare în judecată și actele de procedură ale
instanței de judecată se comunică autorităților publice, persoanelor juridice
de drept privat și avocaților prin intermediul Programului integrat de
gestionare a dosarelor, la care aceștia sânt conectați prin adresa electronică
indicată în cererea de chemare în judecată, în mandatul de avocat, în alte acte
ce atestă utilizarea poștei electronice. Actele de procedură expediate prin
intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor se consideră
comunicate.
Astfel, constată existenta unui abuz de drept la exercitarea atribuțiilor
instanței de fond, deoarece având în vedere că DGLCA este persoană juridică
de drept public, din data de 28 iunie 2024 DGLCA nu a primit prin
intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor nici o citație sau
hotărâre până la ziua de azi.
Subliniază că, dispozitivul hotărâre a fost expediată prin poșta cu
scrisoare recomandată numai la 09 septembrie 2024. Ulterior, la data de 26
septembrie 2024 a fost depusă cererea de apel nemotivată împotriva
Hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani din 28 iunie 2024, cu condiția
depunerii apelului motivat după ce va luă cunoștință cu hotărârea motivată.
Menționează că, DGLCA a CMC a solicitat emiterea unei Hotărâri
motivate a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani din 28 iunie 2024, iar
conform paginii https://instante.justice.md/ până în prezent nu a fost emisă o
Hotărâre motivată la caz.
Reține că, în asemenea circumstanțe, concluzia instanței de apel
contravine normelor legale citate supra și aplicabile speței și actelor
administrate la dosar.
Reieșind din cele expuse, consideră că recursul necesită să fie admis
cu casarea încheierii Curții de Apel Chișinău din 07 octombrie 2024 și
restituirea pricinii la rejudecare la Curtea de Apel Chișinău la faza primirii
cererii de apel.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 24 alin. (1) din Codul administrativ:
„Participanții la procedura administrativă și procedura de contencios administrativ
trebuie să își exercite drepturile și să își îndeplinească obligațiile cu bună-credință, fără a
încălca drepturile procesuale ale altor participanți.”
Art. Art. 63 alin. (1) din Codul administrativ:
„Calcularea termenelor în procedura administrativă se efectuează în conformitate cu
prevederile art.383-390 din Codul civil.”
Art.65 alin. (1) din Codul administrativ:
„Dacă o persoană, din motive independente de voința ei, nu a putut respecta un termen
legal, atunci, la cerere, ea poate fi repusă în termen. Culpa unui reprezentant legal sau
împuternicit se atribuie reprezentatului.”
Art. 191 alin. (5) lit. b) din Codul administrativ:
„Curtea Supremă de Justiție soluționează cererile de recurs împotriva hotărârilor, a
deciziilor și a încheierilor curților de apel.”
Art. 232 alin. (1) din Codul administrativ:
„Apelul se depune la instanța de judecată care a emis hotărârea contestată în termen
de 30 de zile de la pronunțarea dispozitivului hotărârii, dacă legea nu stabilește un termen
mai mic. Instanța de judecată care a emis hotărârea contestată transmite neîntârziat apelul
împreună cu dosarul judiciar, după motivarea hotărârii, instanței de apel.”
Art. 236 alin. (2) lit. d) din Codul administrativ:
„Apelul se declară inadmisibil în special când apelul a fost depus după expirarea
termenului stabilit la art. 232 alin. (1).”
Art. 241 alin. (1) din Codul administrativ:
„Încheierile primei instanțe și ale instanței de apel pot fi contestate cu recurs, separat
de hotărâre, în cazurile prevăzute de prezentul cod și de alte legi.”
Art. 241 alin. (3) din Codul administrativ:
„Pentru contestarea cu recurs a încheierilor judecătorești se aplică corespunzător
prevederile cap. III din cartea a treia, dacă din prevederile prezentului capitol nu rezultă
altceva.”
Art. 242 din Codul administrativ:
„Recursul împotriva încheierii judecătorești se depune motivat la instanța de judecată
care a emis încheierea contestată în termen de 15 zile de la notificarea încheierii
judecătorești, dacă legea nu stabilește un termen mai mic.”
Art. 243 alin. (1) lit. b) din Codul administrativ:
„Examinând recursul împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă una dintre
următoarele decizii: respinge recursul.”
Art. 243 alin. (2) din Codul administrativ:
„Instanța competentă soluționează recursul împotriva încheierilor judecătorești fără
ședință de judecată. Dacă consideră necesar, instanța competentă poate cita participanții
la proces.”
Art. 385 alin. (1) din Codul civil:
„Dacă începutul curgerii termenului este determinat de un eveniment sau moment în
timp care va surveni pe parcursul zilei, atunci ziua survenirii evenimentului sau
momentului nu se ia în considerare la calcularea termenului.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Cu referire la termenul de declarare a recursului prevăzut de art. 242
din Codul administrativ, instanța de recurs reține că recurentul a respectat
acest termen, or, încheierea Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată pe 7
octombrie 2024, a fost expediată pentru notificare participanților la proces,
prin intermediul poștei electronice la 11 octombrie 2024 (f. d. 62). Direcția
Generală Locativ-Comunale și Amenajare a Consiliului mun. Chișinău a
depus recursul la 17 octombrie 2024, prin intermediul poștei electronice (f.d.
66).
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, reținând
prevederile art. 243 alin. (2) din Codul administrativ a decis examinarea
cererii de recurs fără înștiințarea participanților la proces, cu plasarea datei
ședinței pe pagina web a Curții Supreme de Justiție, fiind inoportună
invitarea părților, întrucât argumentele expuse în cererea de recurs au fost
formulate cu suficientă precizie pentru a permite instanței examinarea
acesteia.
Cercetând starea de fapt în baza materialelor și lucrărilor dosarului,
completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că, la 25 aprilie
2024, Luganov Karl s-a adresat cu o acțiune în contencios administrativ către
Direcția Generale Locativ-Comunale și Amenajare a Consiliului mun.
Chișinău, cu privire la obligarea prezentării informațiilor, încasarea
prejudiciului moral, material
Prin hotărârea din 28 iunie 2024 a Judecătorie Chișinău, sediul
Râșcani, s-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Luganov
Karl. S-a obligat Direcția Generală Locativ-Comunală și Amenajare a
Consiliului mun. Chișinău, să prezinte lui Luganov Karl, informația
solicitată prin cererea din 25.02.2024, și anume copiile complete a ordinelor:
nr.158-d din 30.09.22; nr.165-d din 27.10.22; nr.196-d din 29.11.2022. S-a
încasat de la Direcția Generală Locativ-Comunală și Amenajare, a
Consiliului mun. Chișinău în beneficiul lui Luganov Karl suma prejudiciului
moral de 3000 lei. În partea pretenției de încasare a prejudiciului moral, ce
depășește suma încasată, precum și a încasării prejudiciului material,
acțiunea s-a respins ca neîntemeiată. Pentru comunicarea incompletă a
informațiilor de interes public, solicitate prin cererea din 25.02.2024, s-a
aplicat amendă Direcției Generale Locativ-Comunale și Amenajare, a
Consiliului mun. Chișinău, în mărime de 20 unități convenționale, ce
constituie 1000 lei, cu încasarea acesteia în contul bugetului de stat.
La 26 septembrie 2024, Direcția Generală Locativ-Comunală și
Amenajare a Consiliului mun. Chișinău a declarat apel împotriva hotărârii
Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani din 28 iunie 2024.
Curtea de Apel Chișinău prin încheierea din 07 octombrie 2024 a
Curții de Apel Chișinău apelul declarat de Direcția Generale Locativ-
Comunale și Amenajare a Consiliului mun. Chișinău împotriva hotărârii
Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani din 28 iunie 2024, se declară
inadmisibil, pe motiv că apelul a fost depus după expirarea termenului
stabilit la art.232 alin.(1) Cod administrativ, iar apelantul nu a solicitat
repunerea în termen.
Efectuând controlul judiciar al încheierii din 07 octombrie 2024 a
Curții de Apel Chișinău, instanța de recurs a constatat că aceasta a fost emisă
în concordanță cu normele de drept procedural, ori în corespundere cu art.
236 alin. (2) lit. d) din Codul administrativ apelul se declară inadmisibil în
special când apelului a fost depus după expirarea termenului stabilit la art.
232 alin.(1).
Articolul 232 din Codul administrativ reglementează procedura de
depunere a apelului, stabilind că acesta trebuie să fie depus la instanța de
judecată care a emis hotărârea contestată, într-un termen de 30 de zile de la
pronunțarea dispozitivului hotărârii, cu excepția cazurilor în care legea
prevede un termen mai scurt.
Completul de judecată menționează că această normă impune
obligația apelantului de a respecta termenul legal, asigurând astfel
continuitatea și eficienta procesului judiciar. De asemenea, instanța de
judecată care a emis hotărârea contestată are obligația de a transmite apelul,
împreună cu dosarul judiciar, instanței de apel după motivarea hotărârii.
La rândul său, articolul 236 alin. (1) din Codul administrativ instituie
obligația instanței de apel de a examina din oficiu admisibilitatea apelului,
ceea ce înseamnă că, înainte de a începe analiza fondului cauzei, instanța
trebuie să verifice dacă apelul respectă toate condițiile de formă și termen.
Astfel, dacă instanța constată că apelul nu îndeplinește aceste cerințe, el
poate fi declarat inadmisibil printr-o încheiere care poate fi atacată cu recurs.
Această procedură are scopul de a filtra apelurile care nu respectă condițiile
legale, evitând astfel suprasolicitarea instanțelor cu cereri nejustificate sau
tardive.
Mai mult, articolul 236 alin. (2) lit. d) din Codul administrativ
specifică unul dintre cazurile principale în care apelul este declarat
inadmisibil: dacă a fost depus după expirarea termenului stabilit la art. 232
alin. (1). Această dispoziție subliniază importanța respectării termenelor
procedurale, care sunt esențiale pentru asigurarea bunei administrări a
justiției și a securității juridice. Termenele sunt peremptorii și, în general,
nerespectarea lor duce la pierderea dreptului de a exercita o cale de atac, cu
excepția cazurilor în care repunerea în termen este justificată de circumstanțe
excepționale.
Analizând prevederile legale, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție statuează că depunerea apelului în termenul de 30 de zile
de la pronunțarea dispozitivului hotărârii este o cerință imperativă prevăzută
de lege. Nerespectarea acestui termen, fără a solicita repunerea în termen și
fără a prezenta probe care să justifice imposibilitatea respectării termenului,
conduce la inadmisibilitatea apelului, conform art. 236 alin. (2) lit. d). Acest
cadru legal urmărește să asigure disciplina procesuală și să prevină
întârzierile nejustificate în soluționarea litigiilor.
În acest context, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
subliniază că importanța termenelor procedurali este dictată de faptul că ele
determină regimul temporar optimal pentru realizarea justiției, pe de o parte,
mobilizează cercetarea cauzei, pe de altă parte contracarează urgentarea
nejustificată a realizării drepturilor și obligațiilor procesuale, reprezentând
instrumentul prevenirii uzării de către participanții la proces cu rea-credință
de drepturile lor procedurale. Prin urmare, neexecutarea dispozițiilor
normelor de drept material determină aplicarea sancțiunilor procedurale, cu
survenirea efectelor negative.
Instanța de recurs menționează că termenul de procedură instituit de
legiuitor este prevăzut de o normă imperativă și trebuie executat întocmai.
Astfel, art. 232 alin. (1) din Codul administrativ stipulează că începutul
curgerii termenului de depunere a apelului este determinat doar de un singur
eveniment, de la data pronunțării dispozitivului hotărârii.
Coroborând prevederile art. 63 alin. (1) din Codul administrativ cu
art.385 alin. (1) din Codul civil se constată că în condițiile speței începutul
curgerii termenului de depunere a apelului este ziua imediat următoare datei
calendaristice pronunțării dispozitivului hotărârii, adică ziua de 29 iunie
2024, iar ultima zi fiind data de 29 iulie 2024.
Din materialele dosarului rezultă cu certitudine că Direcția Generale
Locativ-Comunale și Amenajare a Consiliului mun. Chișinău nu s-a
conformat prevederilor art. 232 alin. (1) din Codul administrativ, or apelul a
fost depus 29 septembrie 2024.
Astfel, este în afara oricărui dubiu că Direcția Generale Locativ-
Comunale și Amenajare a Consiliului mun. Chișinău nu a depus apelul în
termenul legal prevăzut la art. 232 alin. (1) din Codul administrativ, deși, de
la momentul pronunțări dispozitivului hotărârii a dispus de timp suficient și
rezonabil pentru a face uz de acest drept procedural și a prezenta apelul în
interiorul termenului legal.
Cu referire la argumentul adus de recurent precum că dispozitivul
hotărârii ia fost expediat prin poștă cu scrisoare recomandată la 09
septembrie 2024, iar la 26 septembrie 2024 a depus cerere de apel nemotivată
Completul de judecată nu îl poate reține ca temei de anularea a încheierii
contestate or, termenul de procedură instituit de legiuitor pentru demararea
căii de atac în ordine de apel este prevăzut de o normă imperativă. Astfel,
articolul 232 alin. (1) din Codul administrativ stipulează că începutul curgerii
termenului de depunere a apelului este determinat doar de un singur
eveniment – pronunțarea dispozitivului hotărâri. Prin urmare, momentul
notificării/comunicării hotărârii judecătorești nu influențează data de când
începe să curgă termenul de 30 de zile de contestare a hotărârii judecătorești
prin depunerea cererii de apel.
De asemenea, recurentul a avut posibilitatea reală de a verifica și de a
lua cunoștință de hotărârea primei instanțe, inclusiv de pe portalul național
al instanțelor de judecată www.instante.justice.md, care a fost publicată la
data de 28 iunie 2024.
Prin urmare, instanța de recurs conchide că nerespectarea termenului
de depunere a apelului se datorează în exclusivitate comportamentului pasiv
al apelantului/recurentului, care trebuia să dea dovadă de responsabilitate și
atitudine activă, folosindu-se cu bună-credință de drepturile și obligațiile sale
procedurale.
În urma celor constatate, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție menționează că neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea
oricărui alt act de procedură în modul expres prevăzut și în termenul legal
atrage decăderea din drept, afară de cazul când legea dispune altfel sau când
partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de
voința ei să efectueze acțiunea în termen.
În corespundere cu prevederile art. 24 alin. (1) din Codul
administrativ, Direcția Generale Locativ-Comunale și Amenajare a
Consiliului mun. Chișinău urma să îndeplinească obligațiile cu bună-
credință.
Buna-credință prezumă că partea este obligată să respecte modul și
termenul prevăzut de lege, ori termenul de depunere a apelului este
imperativ, absolut și peremptoriu, astfel că nerespectarea acestei condiții
atrage după sine decăderea părții din dreptul de a mai exercita această cale
de atac. Prin urmare, nerespectarea termenului de depunere a apelului se
datorează în exclusivitate comportamentului pasiv al Direcției Generale
Locativ-Comunale și Amenajare a Consiliului mun. Chișinău, care trebuia
să dea dovadă de responsabilitate și atitudine activă, folosindu-se cu bună-
credință de drepturile și obligațiile procedurale.
Astfel, prin prisma art. 24 alin. (1) din Codul administrativ, Direcția
Generale Locativ-Comunale și Amenajare a Consiliului mun. Chișinău fiind
parte a procesului, aveau obligația prezumată de a manifesta diligență și
atitudine activă să se intereseze de soarta dosarului și să prezinte apelul în
termen. Această acțiune procesuală era vital necesară pentru întreprinderea
măsurilor de protejare a drepturilor de acces la instanță și declararea căii de
atac (apelul), în caz contrar intervenind cu titlu de sancțiune procedurală,
declararea apelului inadmisibil în temeiul art. 232 alin. (1) coroborat cu art.
236 alin. (2) lit. d) din Codul administrativ.
Cu privire la acest aspect Curtea Europeană a Drepturilor Omului a
notat în cauza Van Harn v. Germania (nr.7557/03 din 11 septembrie 2007)
că ține de obligația părților de a lua măsurile necesare privind protecția
drepturilor sale de acces la justiție.
Astfel, soluția instanței de apel, de a declara apelul inadmisibil, este în
concordanță cu prevederile art. 236 alin. (2) lit. d) din Codul administrativ,
or termenul de depunere a apelului este imperativ, iar prelungirea acestuia
prin explicarea lacunele apelului, ar încălca principiul securității raporturilor
juridice.
Sub acest aspect completul de judecată notează că legiuitorul a instituit
termenul imperativ pentru exercitarea căii de atac, asigurând astfel
stabilitatea raporturilor juridice dintre părți și evitarea incertitudinii pentru o
perioadă îndelungată de timp, în care apar, derulează și se modifică o
complexitate de relații dintre părți sub egida unor norme de drept distincte.
Deci, admiterea exercitării unei căi de atac efectuată necorespunzător și în
afara termenului legal ar constitui o încălcare a principiului legalității și
securității raporturilor juridice și respectiv, o soluție inadmisibilă în
conjunctura ordinii de drept naționale.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat în jurisprudența sa
că reglementarea referitoare la formalitățile și termenele ce trebuie respectate
pentru exercitarea unei căi de atac, urmărește să asigure o bună administrare
a justiției și, în particular, să respecte principiul securității raporturilor
juridice și că cei interesați trebuie să aibă posibilitatea de a se aștepta ca
aceste reguli să fie aplicate. Or, aceste termene urmăresc mai multe scopuri
importante, și anume să garanteze securitatea juridică fixând un termen
pentru acțiuni, să pună pe eventualii pârâți la adăpost de plângeri introduse
foarte târziu care ar fi, probabil, mai dificil de combătut, și să împiedice
nedreptățile ce s-ar putea produce dacă tribunalele ar fi chemate să se
pronunțe în legătură cu evenimente consumate cu mult timp în urmă, plecând
de la elemente de probă cărora nu li s-ar mai putea acorda credit și care ar fi
incomplete din cauza timpului scurs (cauza Brumărescu v. România, cauza
Marckx v. Belgia).
În lumina acestor circumstanțe, instanța de recurs ajunge la concluzia
că instanța de apel întemeiat a declarat inadmisibil apelul depus de Direcția
Generale Locativ-Comunale și Amenajare a Consiliului mun. Chișinău
împotriva hotărârii din 28 iunie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.
Din aceste considerente, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de Direcția
Generale Locativ-Comunale și Amenajare a Consiliului mun. Chișinău, cu
menținerea încheierii contestate.
Ținând cont de cele expuse și în conformitate cu art. 243 alin. (1) lit.
b) și alin. (2) din Codul administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Respinge recursul declarat de Direcția Generale Locativ-Comunale și
Amenajare a Consiliului mun. Chișinău împotriva încheierea 07 octombrie
2024 a Curții de Apel Chișinău.
Decizia nu se supune niciunei căi de atac.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Oxana Parfeni
Ion Malanciuc