3ra-652/25 — cu privire la anularea partială a hotărârii nr. 3886 din 30 august 2025
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- cu privire la anularea partială a hotărârii nr. 3886 din 30 august 2025
- Temei legal
- Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. 2 lit. h din Codul administrativ.
3ra-652/25 — cu privire la anularea partială a hotărârii nr. 3886 din 30 august 2025 (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Anatolie
Donțu,
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de
chemare în judecată depusă de Donțu Anatolie împotriva Comisiei
Electorale Centrale, terț Partidul Politic „Liga Orașelor și Comunelor”
cu privire la anularea parțială a hotărârii nr. 3886 din 30 august 2025,
împotriva hotărârii din 5 septembrie 2025 a Curții de Apel
Centru,
(Dosarul nr. 3ra-652/25
PIGD 2-25125016-01-3ra-09092025)
Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) din Codul administrativ.
Dezacordul recurentului cu decizia primei instanțe nu constituie un temei de casare a
ei.
Curtea de Apel Centru – jud. V. Sîrbu, L. Bagrin, A. Cașcaval
11 septembrie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților recursul depus de Anatolie Donțu,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Oxana Parfeni,
Diana Stănilă, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 1 septembrie 2025, prin poșta electronică, Anatolie Donțu a depus la
Curtea de Apel Centru o acțiune împotriva Comisiei Electorale Centrale, solicitând:
anularea parțială a Hotărârii Comisiei Electorale Centrale nr. 3886/2025, în partea
privind excluderea candidatului de la poziția nr. 52;
menținerea acestuia în lista Partidului Politic „Liga Orașelor și Comunelor” pentru
alegerile parlamentare din 28 septembrie 2025.
Reclamantul a indicat că, prin Hotărârea nr. 3886/2025, Comisia Electorală
Centrală a dispus modificarea listei de candidați a Partidului Politic „Liga Orașelor
și Comunelor”, prin excluderea candidatului de la poziția nr. 52 și avansarea
candidaților de la pozițiile următoare.
Anatolie Donțu menționează că decizia Comisiei Electorale Centrale a fost
întemeiată pe actul Autorității Naționale de Integritate nr. 282/09 din 30 iunie 2022
și pe încheierea Curții Supreme de Justiție din 3 aprilie 2024, reținându-se că
persoana vizată ar fi decăzut din dreptul de a candida.
Cu toate acestea, prin răspunsul oficial al Autorității Naționale de Integritate
nr. 07/7240 din 13 august 2025, s-a precizat în mod expres că persoana vizată „este
în drept să candideze la orice funcție electivă, cu excepția funcției de primar”.
În consecință, reclamantul susține că constatarea Comisiei Electorale
Centrale este contrară interpretării Autorității Naționale de Integritate și restrânge
în mod nejustificat dreptul constituțional de a fi ales.
În drept, reclamantul invocă prevederile art. 38 alin. (2) din Constituția
Republicii Moldova, art. 16 alin. (2) lit. d) din Codul electoral, art. 5 și 6 din Legea
nr. 132/2016, precum și jurisprudența Curții Constituționale (HCC nr. 2/2015;
HCC nr. 2/2024) și a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Tănase c.
Moldovei, 2010).
POZIȚIA INSTANȚEI DE FOND
Curtea de Apel Centru prin hotărârea din data de 5 septembrie 2025 a respins
ca neîntemeiată acțiunea depusă de Donțu Anatolie.
Instanța de fond a reținut că particularitățile privind desemnarea și
înregistrarea candidaților la alegerile parlamentare sunt reglementate de
1
Regulamentul Comisiei Electorale Centrale, aprobat prin Hotărârea nr. 1204/2023,
cu modificările ulterioare.
Prin Hotărârea nr. 3828/2025, Comisia Electorală Centrală a înregistrat 52
de candidați la funcția de deputat în Parlamentul Republicii Moldova pe lista
Partidului Politic „Liga Orașelor și Comunelor” pentru alegerile parlamentare din
28 septembrie 2025.
Ulterior, la 25 august 2025, Partidul Politic „Liga Orașelor și Comunelor”
a depus la Comisia Electorală Centrală cererea nr. CEC-7/22127 privind
modificarea listei de candidați, însoțită de documentele aferente, potrivit căreia
candidatul Grigoriev Cătălin (poziția 52) s-a retras, iar lista urmează a fi completată
prin avansarea următorilor candidați: Donțu Anatolie (poziția 52), Marinuța Vitalie
(poziția 53), Aga Sergiu (poziția 54) și Ciobotaru Elena (poziția 55).
Potrivit art. 16 alin. (2) lit. d) din Codul electoral, legiuitorul a instituit două
ipoteze autonome de restrângere a dreptului de a fi ales:
(1) pierderea dreptului de a ocupa funcții publice și
(2) pierderea dreptului de a exercita funcții de demnitate publică.
Incidența oricăreia dintre aceste ipoteze atrage, ope legis, decăderea din
dreptul de a candida pentru o funcție electivă, fără marjă de apreciere din partea
autorităților, aspect confirmat în mod constant de jurisprudența contenciosului
constituțional.
Instanța de fond a subliniat că, prin nota de informare înregistrată la
Comisie cu nr. CEC-7/22283 din 28 august 2025, Autoritatea Națională de
Integritate a precizat că, potrivit art. 23 alin. (6) din Legea nr. 133/2016 privind
declararea averii și a intereselor personale (în vigoare la data emiterii actului de
constatare menționat), persoana supusă obligației de declarare, eliberată sau
destituită din funcție în condițiile alin. (3)–(5), este decăzută din dreptul de a
exercita o funcție publică ori de demnitate publică, cu excepția funcțiilor elective,
pentru o perioadă de 3 ani de la data eliberării, destituirii sau încetării de drept a
mandatului. Totodată, în cazul în care persoana a deținut o funcție electivă, aceasta
nu mai poate ocupa aceeași funcție timp de 3 ani de la încetarea mandatului.
În consecință prima instanță a statuat că în mod întemeiat Comisia
Electorală Centrală la momentul examinării cererii depuse de Partidul Politic „Liga
Orașelor și Comunelor” pentru înregistrarea candidatului la funcția de deputat în
Parlamentul Republicii Moldova, a constatat că candidatul Donțu Anatolie era
privat de dreptul de a exercita o funcție publică de răspundere, întrunind o condiție
de ineligibilitate prevăzută de art. 38 alin. (3) din Constituție și art. 16 alin. (2) lit.d)
din Codul electoral. Or, în lipsa îndeplinirii condiției de eligibilitate în cazul
candidatului desemnat la poziția nr. 52 pe lista de candidați, atrage excluderea
acestuia din listă în cadrul procedurii de verificare a admisibilității.
2
Curtea de Apel Centru a subliniat că Anatolie Donțu nu a probat că Comisia
Electorală Centrală ar fi emis un act arbitrar, că i-ar fi restrâns drepturi
fundamentale sau că ar fi refuzat neîntemeiat înregistrarea candidaturii.
În baza circumstanțelor expuse anterior, instanța de fond a concluzionat că
actul contestat este temeinic și legal, urmărește scopul constituțional al protejării
integrității procesului electoral și menține sancțiunea prevăzută de lege pentru
nerespectarea condițiilor de eligibilitate. La adoptarea acestuia, Comisia a aplicat
legea în mod obiectiv, cu respectarea principiilor legalității și proporționalității.
Suplimentar, prima instanță a menționat că modificarea listei, prin
substituirea candidatului desemnat la poziția nr. 52, a fost realizată cu respectarea
cotei minime de reprezentare. Documentele prezentate pentru ceilalți trei candidați
desemnați corespund prevederilor Codului electoral și Regulamentului privind
particularitățile de desemnare și înregistrare a candidaților la alegerile
parlamentare. Lista de candidați, astfel modificată, respectă cota minimă de 40%
pentru ambele sexe.
În aceste condiții, instanța de fond a considerat întemeiată dispoziția
Comisiei Electorale Centrale privind substituirea candidatului de la poziția nr. 52
(Donțu Anatolie) cu candidatul de la poziția nr. 54 (Aga Sergiu).
Pe de altă parte, instanța de fond a desconsiderat argumentele invocate în
acțiune cu referire la răspunsul Autorității Naționale de Integritate nr. 07/7240 din
13 august 2025, prin care s-ar fi precizat că persoana vizată „este în drept să
candideze la orice funcție electivă, cu excepția funcției de primar”. O asemenea
corespondență nu este de natură să înlăture constatarea Comisiei Electorale
Centrale și nu poate prevala asupra cadrului normativ incident și concluziilor
reținute în procedura administrativă.
Astfel, Curtea de Apel Centru a statuat că dispozițiile Codului electoral,
inclusiv cele referitoare la condițiile de eligibilitate și interdicțiile aplicabile
candidaților, prevalează și guvernează participarea la alegerile parlamentare, fiind
incidente la momentul depunerii actelor pentru înregistrarea listei de candidați.
În prezenta cauză, respectarea condițiilor de eligibilitate stabilite de Codul
electoral nu constituie o simplă formalitate, ci o obligație legală expresă, menită să
asigure legalitatea și corectitudinea procesului electoral. Orice abatere de la aceste
reguli, chiar întemeiată pe dispoziții generale din alte acte normative, nu poate fi
admisă, întrucât Codul electoral, în calitate de lege specială, prevalează asupra
normelor generale ale Legii nr. 133/2016.
În concluzie, instanța de fond a reținut că, în speță, Codul electoral, ca lex
specialis, stabilește condiții de eligibilitate și interdicții clare pentru candidați, care
au prioritate față de prevederile generale ale Legii nr. 133/2016. Întrucât candidatul
Anatolie Donțu nu întrunește condițiile de eligibilitate impuse de Codul electoral,
3
susținerile întemeiate pe răspunsul Autorității Naționale de Integritate nr. 07/7240
din 13 august 2025 au fost apreciate de către prima instanță ca nefondate.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 8 septembrie 2025, prin intermediul poștei electronice, Anatolie Donțu
a depus recurs prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii Curții de
Apel Centru cu emiterea unei noi hotărâri prin care să fie dispusă anularea parțială
a Hotărârii CEC nr. 3886/2025, în partea privind excluderea candidatului de la
poziția nr. 52 și menținerea acestuia pe lista Partidului Politic „Liga Orașelor și
Comunelor” pentru alegerile parlamentare din 28 septembrie 2025.
În motivarea recursului Anatolie Donțu a reiterat circumstanțele de fapt și
de drept invocate în cererea de chemare în judecată, totodată a criticat
fundamentarea măsurii dispuse de CEC pe actul Autorității Naționale de Integritate
nr. 282/09 din 30 iunie 2022 și pe încheierea Curții Supreme de Justiție din 3 aprilie
2024, prin care s-a reținut pretinsa „decădere” din dreptul de a candida, deși ANI a
precizat ulterior, prin răspunsul oficial nr. 07/7240 din 13 august 2025, că persoana
vizată „este în drept să candideze la orice funcție electivă, cu excepția funcției de
primar”.
Din această perspectivă, recurentul susține că interpretarea CEC contravine
interpretării autorității competente în materie de regimuri de integritate, iar
extinderea efectelor actului ANI peste limitele stabilite expres de aceasta excede
competenței CEC.
Suplimentar, recurentul invocă art. 5 și 6 din Legea nr. 132/2016 pentru a
sublinia că doar ANI are competența de a constata și a interpreta incompatibilitățile
și interdicțiile, în timp ce CEC nu poate substitui ori amplifica interpretarea oficială
oferită de această autoritate.
Anatolie Donțu subliniază că măsura excluderii candidatului constituie o
restrângere a dreptului de a fi ales ce nu trece testul proporționalității consacrat de
jurisprudența Curții Constituționale (HCC nr. 2/2015; HCC nr. 2/2024) și al Curții
Europene a Drepturilor Omului (cauza Tănase c. Moldovei, 2010), afectând
garanțiile prevăzute de art. 3 din Protocolul nr. 1 la Convenție și având potențial
efect discriminatoriu în sensul art. 14 CEDO.
În opinia recurentului excluderea unui candidat de pe lista unui partid, cu
impact asupra configurației ofertei electorale, este o măsură extremă, admisibilă
doar în prezența unor motive grave, clare și individualizate, explicit demonstrate
de autoritatea administrativă, ceea ce nu s-ar fi realizat în cauză.
Pe latura procedurală, recurentul invocă un deficit de garanții care face
măsura imprevizibilă și arbitrară: în lumina HCC nr. 16 din 3 octombrie 2023 și a
Avizului consultativ CEDO din 8 aprilie 2022, orice restrângere individuală a
4
drepturilor electorale trebuie să fie precedată de o procedură contradictorie, cu
audierea persoanei vizate și cu o motivare adecvată, de către o autoritate
independentă. Or, examinarea dosarului la CEC nu ar fi asigurat aceste exigențe.
În plus, arată că, potrivit Regulamentului CEC nr. 1098/2023 (pct. 91, 93,
94), Comisia avea obligația să comunice eventualele neconformități constatate și
să permită remedierea lor la etapa de admisibilitate, obligație care nu ar fi fost
respectată în cazul candidatului de la poziția 52. Toate acestea ar revela un exces
de putere, o lipsă de previzibilitate a criteriilor aplicate și un efect de „veto”
nejustificat asupra listei de candidați.
POZIȚIA INTIMATEI
Comisia Electorală Centrală a depus referință împotriva recursului înaintat
de Anatolie Donțu, prin care a solicitat declararea recursului inadmisibil în temeiul
art. 246 alin (2) lit. a1) din Codul administrativ.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 191 alin. (3) și (5) lit. b) din Codul administrativ:
„Curtea de apel Chișinău (Centru) soluționează în primă instanță acțiunile în
contencios administrativ împotriva actelor emise de Banca Națională a Moldovei,
precum și acțiunile în contencios administrativ atribuite în competența sa prin Codul
electoral.
Curtea Supremă de Justiție soluționează: cererile de recurs împotriva hotărârilor, a
deciziilor și a încheierilor curților de apel.”
Art. 244 alin. (1) din Codul administrativ:
„Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot
fi contestate cu recurs.”
Art. 245 Codul administrativ:
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la
pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”
Art. 98 alin. (1) pct. 4) din Codul electoral:
„În ordinea procedurii contenciosului administrativ, instanțele de judecată competente
examinează acțiunile în domeniul electoral după cum urmează:
Curtea Supremă de Justiție soluționează cererile de recurs împotriva actelor
judecătorești ale curților de apel adoptate în cadrul litigiilor electorale.”
Art. 100 alin. (1) din Codul electoral:
„În perioada electorală, autoritățile competente examinează contestațiile în termen de
3 zile de la depunere, dar nu mai târziu de ziua alegerilor. La examinarea litigiilor
electorale, instanțele judecătorești aplică același termen, inclusiv în cadrul
procedurilor de exercitare a căilor de atac.”
5
Art. 176 din Codul electoral:
„Alegerile sunt declarate nule dacă în cadrul operațiunilor electorale au fost comise
încălcări ale prezentului cod care au influențat rezultatele votării și atribuirea
mandatelor. Hotărârea cu privire la declararea alegerilor nule se adoptă de către
Comisia Electorală Centrală în baza hotărârilor consiliilor electorale de circumscripție
respective.”
Art. 193 alin. (3) din Codul administrativ:
„Curtea Supremă de Justiție examinează acțiunile în contencios administrativ și
cererile de recurs în complete din 3 judecători.”
Art. 2451 din Codul administrativ:
„Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței
uniforme a Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea
vădit nerezonabilă a probelor;
e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea
competenței jurisdicționale.
Temeiurile menționate la alin. (1) lit. c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost
invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.
Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie pentru
instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit.d) sau
a cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la
rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la
rejudecare pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu
au fost reclamate de către instanța de judecată contrar prezentului cod.”
Art. 246 alin. (1) și (2) lit. h) din Codul administrativ:
„Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs.
Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere
irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele
cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții
Supreme de Justiție și se comunică părților.
Recursul se declară inadmisibil în special când: recursul este vădit neîntemeiat.”
ASPECTE DE PROCEDURĂ
Referitor la termenul de depunere a recursului, Completul de judecată
constată că decizia motivată a fost comunicată recurentului Anatolie Donțu prin
intermediul poștei electronice la data de 9 septembrie 2025, ora 09:55. Recursul a
fost depus la 5 septembrie 2025, ora 18:09, cu respectarea termenului legal prevăzut
6
de art. 245 din Codul administrativ, coroborat cu art. 100 alin. (1) din Codul
electoral.
MOTIVAREA INSTANȚEI
Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea sau
inadmisibilitatea recursului, în special, urmează să însușească, în condițiile Codului
administrativ, exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil, bazat pe
temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele pre citate oferă un drept exclusiv
al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare
suficient de serioasă.
În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al
recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor
veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne
deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca
primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor
de drept.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru a
trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate,
motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe
care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de
admisibilitate.
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs de
Anatolie Donțu, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul
administrativ, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată
de Curtea de Apel Centru și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea
eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod
determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie
temei de casare a hotărârii recurate.
Anatolie Donțu, în susținerea recursului a indicat doar un temei de
admisibilitate prevăzute la art. 245¹ alin. (1) lit. d) din Codul administrativ.
Referitor la temeiul menționat, Completul de judecată relevă că noțiunea de
„hotărâre arbitrară” este definită prin raportare la jurisprudența Curții Europene a
Drepturilor Omului și la explicațiile din nota informativă a Legii nr.246/2023. O
hotărâre este considerată arbitrară atunci când nu are nicio bază juridică în dreptul
intern, nu stabilește legătura între faptele cauzei, legea aplicabilă și soluția adoptată
sau este rezultatul unei erori de fapt ori de drept pe care nicio instanță rezonabilă
nu ar comite-o. De asemenea, intră în această categorie hotărârile pronunțate cu
7
bună știință contrar legii, în special în cazul normelor imperative care nu oferă
judecătorului marjă de apreciere. Arbitrarietatea presupune o încălcare evidentă și
gravă a legalității, iar nu o simplă eroare de judecată. În astfel de cazuri, hotărârea
reprezintă o denegare a justiției și afectează fundamental echitatea procedurii.
Pe de altă parte, sintagma „bazată pe aprecierea vădit nerezonabilă a
probelor” presupune că hotărârea se sprijină pe o evaluare eronată și evident
nejustificată a probatoriului, iar această evaluare a fost decisivă pentru soluția
adoptată. Nu orice greșeală în aprecierea probelor atrage admiterea recursului, ci
doar acea eroare care este evidentă pentru un profesionist și nu poate fi explicată
rațional. Pentru ca recursul să fie admis în temeiul art. 245¹ alin. (1) lit. d) din Codul
administrativ, este necesar ca partea care atacă hotărârea să demonstreze în mod
clar existența unei asemenea erori și caracterul ei determinant asupra soluției.
În lipsa unor argumente din care să rezulte că hotărârea contestată a fost
pronunțată cu încălcarea unei norme imperative sau că soluția se bazează în mod
determinant pe o apreciere vădit nerezonabilă a probelor, recursul nu poate fi
admis.
Așadar, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează
că, recursul depus de Anatolie Donțu, conține obiecții de fapt și de drept, care au
fost analizate minuțios de către Curtea de Apel Centru, fiind apreciate în mod
corespunzător.
Criticile recurentului, astfel cum sunt formulate, nu se circumscriu
niciunuia dintre temeiurile de admisibilitate ale recursului prevăzute de art. 2451
din Codul administrativ și, prin urmare, nu sunt apte să influențeze admisibilitatea
acestuia.
În ceea ce privește susținerea recurentului referitoare la „decăderea” din
dreptul de a candida, întemeiată pe răspunsul ANI potrivit căruia persoana vizată
„este în drept să candideze la orice funcție electivă, cu excepția funcției de primar”,
Completul de judecată reține că instanța de fond a examinat detaliat această teză și
a constatat că, deși din perspectiva legislației ANI candidatura ar fi, în abstract,
posibilă, regimul ineligibilității în alegerile parlamentare este guvernat exclusiv de
Codul electoral. În consecință, la etapa înregistrării listei de candidați sunt incidente
dispozițiile art. 16 din Codul electoral, care reglementează autonom condițiile de
eligibilitate și interzic candidatura persoanelor private de dreptul de a ocupa funcții
publice sau funcții de demnitate publică.
Susținerea recurentului privind nerespectarea testului de proporționalitate
nu influențează admisibilitatea recursului. Măsura nu constituie o sancțiune
discreționară, ci aplicarea unei condiții legale obiective (ope legis), prevăzută clar
și previzibil de art. 16 alin. (2) lit. d), care urmărește un scop legitim: protejarea
integrității procesului electoral și a bunei funcționări a Parlamentului.
8
Referitor la acest aspect, Completul de judecată subliniază că standardele
CEDO admit condiții de accedere la funcții elective, dacă sunt prevăzute de lege,
urmăresc un scop legitim și sunt proporționale. În speță, aplicarea uniformă a
ineligibilității persoanelor private de dreptul de a ocupa funcții publice/demnitate
publică satisface aceste exigențe. Nu se poate reține nici caracterul discriminatoriu:
criteriul este obiectiv (existența unei privări consemnate în registre), nu o calitate
personală protejată, iar tratamentul este identic pentru toți aflați în aceeași situație
juridică.
Argumentul recurentului precum că excluderea ar fi „măsură extremă” ce
ar necesita demonstrarea unor motive „grave și individualizate” nu este aplicabil în
acest cadru. Odată ce ipoteza legală de ineligibilitate este incidentă, autoritatea
electorală nu dispune de marjă pentru a „pondera” sau „individualiza” consecința.
Verificarea CEC este una de conformitate normativă, nu de oportunitate;
„gravitatea” nu se evaluează suplimentar acolo unde legiuitorul a stabilit expres
efectul juridic al privării.
Pe latura procesuală a recursului, completul mai reține că argumentarea
recursului se rezumă în esență la reluarea tezelor de fond, fără o individualizare
clară a motivelor de admisibilitate prevăzute limitativ de art. 2451 din Codul
administrativ. Chiar și trecând peste această deficiență și analizând pe fond, criticile
se dovedesc nefondate pentru rațiunile expuse.
În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la
soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță,
în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul
arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia
hotărârii/hotărârii și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din
Codul administrativ.
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei,
fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care
se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar
exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea
tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat
o hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică
determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Centru și o minimă argumentare a
criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste
critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări
și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Centru, nu
echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unui asemenea pretins
9
argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui
autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază că
admisibilitatea recursului trebuie analizată în contextul rolului și funcției legale
atribuite instanței judecătorești supreme, care constau, în principal, în asigurarea
aplicării și interpretării unitare a legii în soluționarea cauzelor de contencios
administrativ. În acest sens, orice cerere de recurs trebuie să fie motivată în
concordanță cu aceste principii fundamentale, pentru a trece filtrul de admisibilitate
și a avea succes.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de
acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (a se vedea
hotărârile CtEDO Golder c. Regatul Unit, 1975, §38; Stanev c. Bulgariei [MC],
2012, §230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,
întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se
bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (a se vedea hotărârea
CtEDO Luordo c. Italiei, 2003, §85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs
pot fi mai stricte decât pentru un apel (a se vedea hotărârea CtEDO Levages
Prestations Services c. Franței, 1996, §45).
Curtea de la Strasbourg a mai reiterat că modul de aplicare a art. 6 din
CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de specificul
acestor proceduri, urmând a se ține cont de totalitatea procedurilor în sistemul de
drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea
hotărârea CtEDO Botten c. Norvegiei, 1996, §39). La fel, conform jurisprudenței
CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care
implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele
articolului 6 § 1 (a se vedea hotărârea CtEDO Helmers c. Suediei, 1991, §31, 36).
Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin. (2) lit. h) din
Codul administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de Anatolie Donțu.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Oxana Parfeni
Diana Stănilă
10