3ra-923/24 — contestarea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actului administrativ
- Temei legal
- Recursul este vadit neintemeiat. Art. 246 alin. 2 lit. h CA
3ra-923/24 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de către Valeriu Popa
în cauza de contencios administrativ intentată la acțiunea depusă de
Valeriu Popa împotriva Autorității Națională de Integritate, terți Ion Duca și
Fedosii Cavcaliuc cu privire la contestarea actului administrativ
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 11 septembrie 2024
(Dosarul nr. 3ra-923/24
PIGD 2-21023721-01-3ra-09122024)
Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) din Codul administrativ.
Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu constituie un temei de
casare a ei.
Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, jud. V. Ciumac
Curtea de Apel Chișinău, jud. G. Mîra, A. Braga, V. Sîrbu
10 septembrie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților chestiunea cu privire la admisibilitatea
recursului declarat de către Valeriu Popa
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Oxana Parfeni,
Diana Stănilă, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 15 februarie 2021, Valeriu Popa a depus o cerere de chemare în
judecată împotriva Autorității Naționale de Integritate, terți Ion Duca și Fedosii
Cavcaliuc, cu privire la contestarea actului administrativ.
În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la 11 noiembrie 2019
Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani a validat mandatul Primarului or. Sîngera,
mun. Chișinău – Popa Valeriu, din partea Partidului Politic „Voința Poporului”,
care este primul său mandat de Primar.
Reclamantul a informat că, la 02 ianuarie 2020, în calitatea sa dublă de
proprietar al mijlocului de transport de model XXXXX și de Primar al or.
Sîngera, mun. Chișinău, a semnat contractul nr. 9b/20, prin care a predat
autoturismul personal în folosință gratuită (pct. 3.1.) Primăriei or. Sîngera, pe un
termen de până la 31 decembrie 2020, în scopul asigurării unei activități
eficiente a Primarului și a aparatului Primarului or. Sîngera, ținînd cont de faptul
că în competența localității intră – pe lîngă orașul Sîngera – satele Dobrogea și
Revaca.
Valeriu Popa a menționat că, în cadrul mandatului său de Primar, au fost
derulate un șir de proiecte investiționale, precum electrificarea a 300 gospodării,
gazificarea a 622 gospodării, proiectarea apeductului și canalizării pentru 600
gospodării, câștigarea a cinci proiecte investiționale orientate spre construcția
cazangeriei la grădinița nouă din or. Sîngera, reparația camerelor de baie la liceul
din oraș, procurarea unui tractor multifuncțional, reparația capitală a unei străzi
(valoarea totală – peste 7 mil. lei), de asemenea în primul an de mandat, a reușit
să aducă or. Sîngera în cadrul proiectului „Comunitatea Mea”, finanțat de
USAID, de asemenea și în cadrul proiectului „Emisiunea de obligațiuni
municipale de către Primării”, proiect derulat cu suportul Guvernului Olandez și
în care au fost selectate doar 3 Primării din Republica Moldova, printre care și
or. Sîngera etc.
De asemenea, în cadrul mandatului său de Primar, a fost inițiat procesul
de tragere la răspundere a antreprenorului responsabil de construcția grădiniței
de copii din or. Sîngera ce urma a fi finisată încă în anul 2017. A fost declanșat
controlul asupra modului de înstrăinarea a proprietății unității administrativ -
teritoriale efectuate de administrația precedentă a or. Sîngera. Au fost sancționați
anumiți agenți economici care desfășurau activități ilicite pe teritoriul or.
2
Sîngera. A fost inițiat procesul de colectare a datoriilor debitorilor către Primăria
or. Sîngera.
Astfel, reclamantul consideră că toate acțiunile enumerate supra au dus la
faptul că la 22 iunie 2020 la Autoritatea Națională de Integritate s-a depus
sesizarea nr. D-251/20 prin care a fost deplânsă semnarea contractului indicat
mai sus. Iar, la 28 ianuarie 2021 a fost emis actul de constatare nr. 19/12 prin
care s-a decis:
1) Se constată că Popa Valeriu, exercitînd funcția de primar al or. Sîngera mun.
Chișinău, avînd interes personal rezultat din activitatea sa de persoană privată (persoană fizică
Popa Valeriu) a încălcat regimul juridic al conflictelor de interese, manifestat prin:
- nedeclararea (neinformarea) în termenul legal a conflictului de interese;
- nesolutionarea conflictului de interese real;
- încheierea/semnarea cu sine însuși a contractului de locațiune nr. 9b/20 din
02.01.2020 a mijlocului de transport de marca XXXXX, care îi aparține cu drept de
proprietate, fapt prin care a admis consumarea conflictului de interese;
2) Se sesizează Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat în vederea inițierii
procedurii de revocare a dlui Popa Valeriu din funcția de primar al or. Sîngera, mun. Chișinău;
3) Se decade dl Popa Valeriu din dreptul de a exercita o funcție publică sau o funcție
de demnitate publică, inclusiv funcția de primar, cu excepția altor funcții electorale, pe o
perioadă de 3 ani de la data eliberării sau destituirii din funcție sau din data rămînerii definitive
a actului de constatare, ori din data rămînerii definitive si irevocabile a hotărîrii judecătorești
prin care se confirmă existența conflictului de interese;
4) Se înscrie dl Popa Valeriu în Registrul de stat al persoanelor care au interdicție de
a ocupa o funcție publică sau de demnitate publică, de la data eliberării sau destituirii din
funcție sau din data rămînerii definitive a actului de constatare ori din data rămînerii definitive
și irevocabile a hotărîrii judecătorești prin care se confirmă existența conflictului de interese.
Reclamantul nu este de acord cu acest act de constatare, or, din actul
contestat nu rezultă ce interes personal a avut când a dat propriul automobil în
folosința primăriei cu titlu gratuit, deci, în viziunea sa dezinteresat.
În această ordine de idei, reclamantul a atras atenția asupra inconsecvenței
pârâtului. Or, deși a fost sancționat doar pentru încheierea cu sine însuși a
contractului de comodat, în conținutul actului de constatare, pârâtul a insinuat
că contractul nu ar fi fost gratuit, dar încheiat cu scopul folosirii combustibilului
Primăriei. Această „constatare”, nu rezistă vreunei critici, fiind inserată doar cu
scopul de a încerca atribuirea unei aparențe legale unei sancțiuni aplicate pentru
un act total dezinteresat. Însăși pârâtul nu a afirmat că combustibilul ar fi fost
folosit în interese personale ale Primarului. Totodată, aceasta ar constitui un alt
temei de răspundere juridică a Primarului.
Mai mult, reclamantul a afirmat că, combustibilul pentru alimentarea
autoturismului în cauză a fost folosit strict în limita aprobată de Consiliul or.
Sîngera. Totodată, a informat că toate primele, impozitele, taxele, cheltuielile de
întreținere și reparație a autoturismului în cauză au fost suportate din mijlocele
financiare personale ale reclamantului.
Totuși, reclamantul a notat că dacă eventual, se admite existența
interesului personal, atunci pârâtul nicidecum nu a probat a doua condiție
obligatorie - influențarea sau posibilitatea influențării exercitării imparțiale și
3
obiective a mandatului. În acest sens, semnarea unui contract de acordare în
folosință gratuită a propriului mijloc de transport, nici ipotetic nu ar putea
influența imparțialitatea sau obiectivitatea mandatului de Primar.
Subsecvent, reclamantul a subliniat că cheltuielile de întreținere a
automobilului ce se află în proprietatea Primăriei pentru anii 2017-2019 au fost
de 116.854,00 lei – și aceasta fără taxa de chirie. Deci, prin darea în folosință
gratuită a propriului automobil, achitând toate taxele și impozitele, deservirea și
întreținerea automobilului din bugetul propriu, a economisit importante sume de
bani din bugetul local.
În final, reclamantul a solicitat anularea actului de constatare nr. 19/12
din 28 ianuarie 2021.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 28 septembrie
2022, s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Popa
Valeriu împotriva Autorității Naționale de Integritate cu participarea terțului
Duca Ion și Cavcaliuc Fedosii privind contestarea actului administrativ.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
Nefiind de acord cu soluția primei instanțe, la data de 25 octombrie 2022,
Popa Valeriu a declarat cerere de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea
hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 28 septembrie 2022, cu
emiterea unei noi decizii prin care acțiunea reclamantului să fie admisă integral.
Recepționând hotărârea motivată pe 16 februarie 2023, Valeriu Popa la data de
13 martie 2023, a depus motivarea apelului. Apelul nemotivat și apelul motivat
au fost depuse în interiorul termenului legal.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 11 septembrie 2024, s-a respins
apelul depus de Valeriu Popa și s-a menținut hotărârea primei instanțe.
Pentru a ajunge la această soluție, instanța de apel a constatat că, în
temeiul contractului de locațiune nr.9b/20 a mijlocului de transport din 02
ianuarie 2020, Valeriu Popa, persoană fizică, în calitate de locator, a predat, iar,
Primăria or. Sîngera, reprezentată de Primarul Valeriu Popa a primit în posesie
și exploatare pe un termen, mijlocul de transport ce-i aparține de model XXXXX,
nr. de înmatriculare XXXXX, corespunzător, contractul de locațiune de referință
a fost încheiat între Primarul Valeriu Popa cu sine însuși în calitate de persoană
fizică.
În cadrul dosarului de control, se confirmă faptul utilizării mijloacelor
financiare din contul Primăriei or. Sîngera, mun. Chișinău în scopul procurării
combustibilului destinat utilizării automobilului de model XXXXX nr. de
înmatriculare XXXXX, al cărui posesor/proprietar este însăși Valeriu Popa
(persoană fizică), acestea fiind dovedite exclusiv prin ordinele de plată nr.172
4
din 18.02.2020, nr. 208 din 27.02.2020, nr. 258 din 05.03.2020; nr. 365 din
09.04.2020, nr. 482 din 20.05.2020. nr. 558 din 09.06.2020, nr. 626 din
02.07.2020, actele de treceri la pierderi a combustibilului nr. 2/20 din
31.01.2020. nr. 4/20 din 29.02.2020, nr. 5/20 din 31.03.2020, nr. 10/20 din
30.04.2020, nr. 11/20 din 29.05.2020, nr.14/20 din 30.06. 2020.
Astfel, instanța de apel a reținut că, Valeriu Popa, exercitând funcția de
Primar al or. Sîngera, mun. Chișinău, a încălcat regimul juridic al conflictelor de
interese, manifestat prin nedeclararea (neinformarea) în termenul legal a
conflictului de interese; nesoluționarea conflictului de interese real și
încheierea/semnarea cu sine însuși a contractului de locațiune nr. 9b/20 din 02
ianuarie 2020 a mijlocului de transport de marca XXXXX care îi aparține cu
drept de proprietate, fapt prin care a admis consumarea conflictului de interese.
Prin urmare, deși reclamantul Valeriu Popa era obligat să informeze Autoritatea
Națională de Integritate, nu mai târziu de 3 zile de la data constatării, despre
conflictul de interese în care se află și să nu încheie, direct sau prin intermediul
unei persoane terțe, actul juridic, contractul de locațiune nr.9b/20 a mijlocului
de transport din 02 ianuarie 2020.
Curtea de Apel Chișinău a subliniat că, având în vedere conflictul de
interese generat din calitatea de proprietar al automobilul de model ”Honda
Stream” – obiect al contractului de locațiune nr.9b/20 din 02.01.2020 și de
Primar al or. Sîngera, corect a fost stabilit prin actul de constatare de către
Autoritatea Națională de Integritate precum că Popa Valeriu era obligat să
întreprindă acțiunile impuse de legislație funcției pe care acesta o deține, întru
declararea în termen și soluționarea prin abținere a conflictelor de interese în
care s-a aflat, iar unica conduită legală care urma a fi întreprindă de către
reclamant a fost de a informa imediat, dar nu mai târziu de 3 zile de la data
constatării, în scris, precum că este afectat de conflict de interese reale în care s-
a aflat, precum și de a se abține de la semnarea actelor enunțate supra, ceea ce
nu a fost realizat.
În acest context, instanța de apel a menționat că, Valeriu Popa,
exercitând mandatul de Primar al or. Sîngera, mun. Chișinău, urma să
întreprindă măsurile prevăzute la art. 12 alin. (4) din Legea nr. 133/2016 privind
declararea averii și intereselor personale, exigență legală ce nu a fost respectată.
Referitor la argumentul lui Valeriu Popa precum că procedura
administrativă de control privind respectarea regimului juridic al conflictelor de
interese, inițiată în privința sa urma a fi finalizată în termen de 30 de zile, adică
cel târziu la 12 august 2020, instanța de apel a statuat că, procedura
administrativă în cadrul controlului privind respectarea regimului juridic al
conflictelor de interese, al incompatibilităților, restricțiilor și limitărilor este
reglementată de legea specială, Legea cu privire la Autoritatea Națională de
Integritate nr. 132 din 17 iunie 2016, care și urmează a fi aplicată la caz.
Instanța de apel a concluzionat că, obiectul sesizării Autorității Naționale
de Integritate viza pretinse nereguli admise de către reclamantul Valeriu Popa
5
sub aspectul încălcării regimului juridic al conflictelor de interese, prin urmare
inspectorul just a stabilit că în exercitarea obligațiilor și responsabilităților ce îi
reveneau acestuia în calitate Primar al or. Sîngera, ultimul a fost influențat de
interesul personal.
De asemenea instanța ierarhic inferioară a stabilit că, la aplicarea
măsurilor restrictive față de Valeriu Popa, în perioada exercitării mandatului de
Primar or. Sîngera, Autoritatea Națională de Integritate a respectat procedura de
emitere a actului administrativ, actul este emis de către un organ competent și în
corespundere cu normele legii materiale aplicabile speței, nu s-a constatat
admiterea de abateri la emiterea actului administrativ individual defavorabil
emis în privința reclamantului de către Autoritatea Națională de Integritate,
legalitatea acestuia nefiind pusă la îndoială, iar contrariul nu a fost demonstrat
în cadrul examinării cauzei.
Instanța de apel a respins aserțiunile lui Valeriu Popa cu privire la faptul
că autoritatea publică la emiterea actului contestat ar fi încălcat principiul
proporționalității, întrucât în acest sens proporționalitatea se aplică doar în
măsura în care autoritatea publică dispune de dreptul discreționar de a opta
pentru una dintre soluțiile posibile, cu toate acestea în situația în care se constată
existența condițiilor privind declararea unui conflict de interese, potrivit legii,
autoritatea publică are obligația de a aplica măsurile privind privarea dreptului
subiectului declarării de a exercita în continuare funcția de demnitate publică.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 05 noiembrie 2024, Valeriu Popa a depus recurs împotriva deciziei
instanței de apel și a solicitat casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 11
septembrie 2024 și a hotărârii instanței de fond din 28 septembrie 2022, cu
adoptarea unei decizii de admitere a acțiunii.
În susținerea recursului, Valeriu Popa a menționat că, instanțele de
judecată fără a aprecia situația reală, au transcris în hotărâre ceea ce conține actul
de constatare, fără o analiză în sine a motivelor din acțiune și a cererii de apel.
La fel, potrivit recurentului instanțele de judecată au aplicat eronat legea
și au decis că prin contractul nr. 9b/20 din 02 ianuarie 2020 se obțin interese
materiale și influențează sau pot influența exercitarea imparțială și obiectivă a
mandatului, a funcției publice sau de demnitate publică.
Recurentul și-a întemeiat recursul pe prevederile art. 2451 alin. (1) lit. a),
b), c) și d) din Codul administrativ.
În data de 04 iulie 2025, recurentul a formulat un demers, informând
instanța de recurs despre faptul că, Autoritatea Națională de Integritate a emis
Actul de constatare nr. 145 din 18 iunie 2025 prin care s-a decis:
1) Se constată că sancțiunile privind încetarea mandatului și interdicția aplicată lui Popa
Valeriu prin pct. 3 și 4 din Actul de constatare nr. 19/12 din 28 ianuarie 2021 nu sunt
justificate conform art. 39 alin. (2) din Legea nr. 132/2016 cu privire la Autoritatea
Națională de Integritate în interpretarea modificărilor operate prin Legea nr. 34/2025.
2) Se anulează pct. 3 și 4 din Actul de constatare nr. 19/12 din 28 ianuarie 2021.
6
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244 alin. (1) din Codul administrativ:
„Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi
contestate cu recurs.”
Art. 245 din Codul administrativ:
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la
pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”
Art. 2451 din Codul administrativ:
„Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței
uniforme a Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme
de Justiție;
c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea
vădit nerezonabilă a probelor;
e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv;
instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea
competenței jurisdicționale.
Temeiurile menționate la alin. (1) lit. c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost
invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.
Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie pentru
instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit.d) sau a
cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare. La
examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare pot fi prezentate
probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost reclamate de către instanța
de judecată contrar prezentului cod.”
Art. 246 alin. (1) și (2) lit. h) din Codul administrativ:
„Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă
recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă. Încheierea
privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul
inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se comunică
părților.
Recursul se declară inadmisibil în special când: recursul este vădit neîntemeiat.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Cu referire la termenul de declarare a recursului, completul de judecată
al Curții Supreme de Justiție atestă că, decizia instanței de apel din 11 septembrie
2024 a fost contestată cu recurs motivat de către Valeriu Popa la data de 05
noiembrie 2024. Având în vedere faptul că decizia integrală a fost expediată la
03 decembrie 2024 prin intermediul poștei electronice (f.d. 69, vol. II) și recursul
a fost depus la 05 noiembrie 2024, se atestă că Valeriu Popa a respectat termenul
prevăzut de art. 245 Cod administrativ, pentru declararea recursului.
7
Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea
sau inadmisibilitatea recursului, în special, urmează să însușească, în condițiile
Codului administrativ, exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil,
bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele pre citate oferă un
drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă
o motivare suficient de serioasă.
În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al
recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor
veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să
răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de
Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio
a erorilor de drept.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de
admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și
întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea
cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie
să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs de
Valeriu Popa, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul
administrativ, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată
de instanțele ierarhic inferioare și nu relevă interpretarea contrară a legii și
aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-
ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor,
respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
Valeriu Popa în susținerea recursului a invocat patru temeiuri de
admisibilitate prevăzute de art. 2451 alin. (1) lit. a), b), c) și d) din Codul
administrativ.
Referitor la primul temei indicat, Completul de judecată reține că,
susținerea recurentului privind pretinsa contradicție dintre interpretarea legii
aplicată în hotărârea atacată și jurisprudența uniformă a Curții Supreme de
Justiție este neîntemeiată.
Instanța de apel a aplicat dispozițiile legale relevante într-un mod corect
și conform cu practica judiciară constantă, fără a se abate de la liniile directoare
stabilite de instanța supremă. Recurentul nu indică în mod concret vreo hotărâre
a Curții Supreme de Justiție cu valoare de precedent obligatoriu (decizie
irevocabilă în recurs, cu caracter de unificare) care să contrazică soluția instanței
de fond în interpretarea normei de drept incidente. Simpla invocare a unei
pretinse neconcordanțe jurisprudențiale, fără a demonstra existența unei
jurisprudențe uniforme și relevante a instanței supreme, nu poate justifica
admisibilitatea recursului în temeiul art. 245¹ alin. (1) lit. a) din Codul
administrativ.
8
Mai mult, pentru a fi admisibil în baza acestui temei, recursul trebuie să
demonstreze nu doar existența unei interpretări diferite, ci și caracterul
„uniform” și consolidat al practicii Curții Supreme de Justiție, ceea ce nu se
probează în prezenta cauză. Or, în lipsa unui conflict veritabil între hotărârea
atacată și o jurisprudență stabilă a instanței de recurs, susținerea referitoare la
pretinsa contrarietate devine pur formală și lipsită de fundament.
Referitor la al doilea temei invocat, Completul de judecată statuează că
articolul 2451 alin. (1) lit. b) din Codul administrativ se referă la schimbarea sau
consolidarea jurisprudenței Curții Supreme de Justiție prin admiterea recursului.
Aplicarea acestui temei de recurs ține de discreția Curții Supreme de a-și
extinde, uniformiza sau schimba jurisprudența. Pentru ca acest argument să fie
invocat în mod temeinic, recursul trebuie să confirme lipsa jurisprudenței Curții
Supreme cu privire la problemele de drept invocate în recurs, existența unei
jurisprudențe contradictorii a Curții Supreme de Justiție cu privire la acestea, fie
modificarea circumstanțelor sociale sau juridice care să justifice schimbarea
practicii uniforme a Curții Supreme de Justiție. Niciuna dintre aceste situații nu
este invocată în recursul depus de către Valeriu Popa.
Cât privește al treilea temei, instanța de recurs reține că, invocarea
pretinsei încălcari a drepturilor Consiliului or. Sîngera și Primăriei or. Sîngera
prin neatragerea lor în proces nu poate influența admisibilitatea recursului. Or,
în speță, procedura administrativă s-a finalizat cu emiterea actului administrativ
(actul de constatare) individual defavorabil destinatarului Valeriu Popa, fiind
decăzut din dreptul de a exercita o funcție publică sau o funcție de demnitate
publică, inclusiv funcția de Primar, cu excepția altor funcții electorale pe o
perioadă de 3 ani. Așadar, prin procedura administrativă desfășurată de
Autoritatea Națională de Integritate, drepturile Consiliului or. Sângera și
Primăriei or. Sîngera nu sunt afectate. Atragerea terților este o facultate a
instanței, justificată doar dacă participarea lor este utilă soluționării cauzei, iar
lipsa lor nu afectează admisibilitatea acțiunii.
Referitor la al patrulea temei menționat, Completul de judecată relevă că
noțiunea de „hotărâre arbitrară” este definită prin raportare la jurisprudența
Curții Europene a Drepturilor Omului și la explicațiile din nota informativă a
Legii nr.246/2023. O hotărâre este considerată arbitrară atunci când nu are nicio
bază juridică în dreptul intern, nu stabilește legătura între faptele cauzei, legea
aplicabilă și soluția adoptată sau este rezultatul unei erori de fapt ori de drept pe
care nicio instanță rezonabilă nu ar comite-o. De asemenea, intră în această
categorie hotărârile pronunțate cu bună știință contrar legii, în special în cazul
normelor imperative care nu oferă judecătorului marjă de apreciere.
Arbitrarietatea presupune o încălcare evidentă și gravă a legalității, iar nu o
simplă eroare de judecată. În astfel de cazuri, hotărârea reprezintă o denegare a
justiției și afectează fundamental echitatea procedurii.
Pe de altă parte, sintagma „bazată pe aprecierea vădit nerezonabilă a
probelor” presupune că hotărârea se sprijină pe o evaluare eronată și evident
9
nejustificată a probatoriului, iar această evaluare a fost decisivă pentru soluția
adoptată. Nu orice greșeală în aprecierea probelor atrage admiterea recursului,
ci doar acea eroare care este evidentă pentru un profesionist și nu poate fi
explicată rațional. Pentru ca recursul să fie admis în temeiul art. 245¹ alin. (1)
lit. d) din Codul administrativ, este necesar ca partea care atacă hotărârea să
demonstreze în mod clar existența unei asemenea erori și caracterul ei
determinant asupra soluției.
În lipsa unor argumente din care să rezulte că hotărârea contestată a fost
pronunțată cu încălcarea unei norme imperative sau că soluția se bazează în mod
determinant pe o apreciere vădit nerezonabilă a probelor, recursul nu poate fi
admis.
Așadar, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează
că, recursul depus de Valeriu Popa, conține obiecții de fapt și de drept, care au
fost analizate minuțios de către Curtea de Apel Chișinău, fiind apreciate în mod
corespunzător.
Mai mult, Completul de judecată atrage atenția că, potrivit art. 2451 alin.
(2) temeiurile menționate la alin.(1) lit. c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă
au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.
Prin urmare, instanța de recurs notează faptul că dezvoltarea recursului
trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a
acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și
care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ.
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei,
fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe
care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu
doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci
expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța
a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.
La fel, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege,
ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă
argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se
bazează aceste critici.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază că
admisibilitatea recursului trebuie analizată în contextul rolului și funcției legale
atribuite instanței judecătorești supreme, care constau, în principal, în asigurarea
aplicării și interpretării unitare a legii în soluționarea cauzelor de contencios
administrativ. Orice cerere de recurs trebuie să fie motivată în concordanță cu
aceste principii fundamentale, pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea
succes.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (a se vedea
hotărârile CtEDO Golder c. Regatul Unit, 1975, §38; Stanev c. Bulgariei [MC],
2012, §230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui
10
recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului,
care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (a se vedea
hotărârea CtEDO Luordo c. Italiei, 2003, §85). Condițiile de admisibilitate ale
unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (a se vedea hotărârea CtEDO
Levages Prestations Services c. Franței, 1996, §45).
În circumstanțele menționate, instanța de recurs ajunge la concluzia de a
declara inadmisibil recursul depus de către Valeriu Popa.
Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 230, art. 246, alin. (2) lit. h)
din Codul administrativ
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI
Declară inadmisibil recursul depus de către Valeriu Popa.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Oxana Parfeni
Diana Stănilă
11