2ra-848/24 — anularea ordinelor, repunerea in functie, incasarea salariului
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea ordinelor, repunerea in functie, incasarea salariului
- Temei legal
- recurs vadit neintemeiat
2ra-848/24 — anularea ordinelor, repunerea in functie, incasarea salariului (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de Vitalie Dobrota,
în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de
Vitalie Dobrota împotriva Întreprinderii Municipale „Piața Centrală”,
intervenient accesoriu Consiliul municipal Chișinău cu privire la anularea
ordinelor, repunerea în funcția deținută anterior, încasarea salariului pentru
absența forțată de la muncă și compensarea cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei din 17 aprilie 2024 a Curții de Apel Chișinău,
(Dosarul nr. 2ra-848/24
NR. PIGD 2-20017024-01-2ra-10072024)
Recursul declarat după 01 septembrie 2023. Recursul este vădit neîntemeiat.
Dezacordul cu decizia instanței de apel nu constituie temei de casare a acesteia. Nu a invocat
nici un temei de drept expres în sensul art. 432 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă.
Judecătoria Chișinău, sediul Centru, jud. V. Holban,
Curtea de Apel Chișinău, jud. A. Panov, V. Mihaila, V. Cotorobai,
10 septembrie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa participanților la proces recursul depus de Vitalie
Dobrota,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Ion Munteanu,
Gheorghe Stratulat, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 06 februarie 2020, Vitalie Dobrota, reprezentat de avocatul Ion
Sîrbu, a depus cerere de chemare în judecată împotriva Î.M. „Piața Centrală”,
solicitând recunoașterea ordinului Î.M. „Piața Centrală” nr. 258p din 08
noiembrie 2019 ca fiind ilegal și anularea acestuia, restabilirea în funcția
deținută până la emiterea ordinului și încasarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că la 16 mai 2019 a încheiat
cu Î.M. „Piața Centrală” contractul individual de muncă nr. 34/2019,
conform căruia a fost angajat în funcția de inspector superior în Serviciul
controlori inspectori. Iar la 10 octombrie 2019 a încheiat cu Î.M. „Piața
Centrală” un acord adițional la contractul individual de muncă, prin care
începând cu 10 octombrie 2019 a fost transferat în funcția de inspector
superior la piața avicolă din str. Cărbunari 9, cu salariul de funcție în mărime
de 9 000 de lei, conform statelor de personal.
La 08 noiembrie 2019 administrația Î.M. „Piața Centrală” a emis
ordinul nr. 258p, prin care directorul interimar a redus funcția de inspector
de securitate superior (1 unitate) din statele de personal ale Pieței Cărbunari,
cu aducerea acestuia la cunoștință administratorului Pieței Cărbunari, iar
serviciul personal să pregătească ordinul de preavizare a persoanei care
ocupă funcția respectivă, conform art. 184 alin. (1) lit. a) din Codul muncii.
Reclamantul a precizat că în temeiul ordinului nr. 258p din 08
noiembrie 2019 a fost emis ordinul nr.05p din 11 ianuarie 2020, prin care a
fost eliberat din funcția deținută. Ordinul nr.05p din 11 ianuarie 2020 nu i-a
fost adus la cunoștință. Despre emiterea acestuia a aflat din textul raportului
din 11 ianuarie 2020 a jurisconsultului adresat șefului interimar al Î.M. „Piața
Centrală”.
Reclamantul și-a exprimat dezacordul cu ordinul nr. 258p din 08
noiembrie 2019, motivând că la emiterea acestuia în temeiul art. 88 alin.(1)
lit.a) din Codul muncii, s-au încălcat prevederile normei în baza cărei a fost
emis, dar și alte prevederi legale exhaustive. Ordinul enunțat nu este motivat
din punct de vedere juridic sau economic, conține o motivare abstractă,
irelevantă și necorespunzătoare circumstanțelor de fapt și de drept invocate
în acesta. Unul din motivele emiterii ordinului, fiind […] decăderea
necesității de supraveghere a ordinii publice și a regulilor de comerț în lipsa
1
vânzătorilor de puiet avicol, răsad puieți de arbori și arbuști […], este absolut
formal și lipsit de substrat factologic. Or, vânzătorii sunt și activează, fiind
absurdă decăderea necesității de supraveghere a ordinii publice și a regulilor
de comerț. Alt motiv indicat […] luând în considerare analiza activității
economice a Pieței Cărbunari […]. La caz nu i-a fost adusă analiza respectivă
sau cel puțin rezultatele analizei economice, în temeiul căreia a fost emis
ordinul.
De asemenea, a menționat că la emiterea ordinului contestat, pârâtul a
încălcat prevederile art. 88 alin. (1) lit. d) din Codul muncii, în contextul
cărora angajatorul este în drept să concedieze salariații de la unitate în
legătură cu lichidarea acesteia ori în legătură cu reducerea numărului sau a
statelor de personal (art. 86 alin. (1) lit. b) și c), doar cu condiția că va reduce,
în primul rând locurile de muncă vacante. Însă în pofida acestui fapt, la
momentul emiterii ordinului, din comunicarea verbală cu angajații Secției
Resurse umane, i s-a adus la cunoștință că în întreprindere sunt disponibile
locuri vacante. De altfel, acest fapt se desprinde din propunerea din 08
noiembrie 2019 a două locuri vacante: controlor piețe în Serviciul controlori,
inspectori cu salariul lunar de funcție 7 000 de lei și inspector de securitate
în Serviciul controlori, inspectori, cu salariul de funcție lunar 6 500 de lei.
La fel, a declarat că au fost încălcate flagrant prevederile art. 88 alin. (1) lit.
e) din Codul muncii în ceea ce vizează concedierea, doar cu condiția că va
desface contractul individual de muncă în primul rând cu salariații angajați
prin cumul. Ordinul emis nu a fost motivat prin prisma normei citate. În
opinia reclamantului, funcția sa fost redusă cu scopul de a fi eliberat din
serviciu.
Prin cererea depusă la 03 iunie 2020 în cadrul ședinței, Vitalie Dobrota,
reprezentat de avocatul Sîrbu Ion, a completat și a majorat cuantumul
pretențiilor din acțiune, solicitând obligarea Î.M. „Piața Centrală” să prezinte
ordinul nr. 05p din 11 ianuarie 2020, anularea ordinului nr. 05p din 11
ianuarie 2020, încasarea salariului neplătit pentru absența forțată de la
muncă.
În motivarea acesteia, reclamantul a reiterat că în temeiul ordinului nr.
258p din 08 noiembrie 2019 a fost emis ordinul nr.05p din 11 ianuarie 2020,
prin care a fost eliberat din funcția deținută. Ordinul nr.05p din 11 ianuarie
2020 nu i-a fost adus la cunoștință. Despre emiterea acestuia a aflat din textul
raportului din 11 ianuarie 2020 a jurisconsultului adresat șefului interimar al
Î.M. „Piața Centrală”. La adresarea din 13 mai 2020 către pârât să-i fie
prezentat ordinul enunțat, nu a primit răspuns.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 25 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru, s-a respins ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată
depusă de Vitalie Dobrota împotriva Î.M. „Piața Centrală” cu privire la
anularea ordinelor Î.M. „Piața Centrală” nr. 258p din 08 noiembrie 2019 și
2
nr.05p din 11 ianuarie 2020, restabilirea în funcție și încasarea salariului
pentru perioada absenței forțate de la serviciu.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 03 decembrie 2020, prin intermediul poștei electronice (Vol.I,
f.d.64), Vitalie Dobrota, reprezentat de avocatul Ion Sîrbu, a depus cerere de
apel împotriva hotărârii din 25 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău,
sediul Centru, solicitând admiterea apelului, casarea integrală a hotărârii
primei instanțe, emiterea unei noi hotărâri de admitere a cererii de chemare
în judecată, încasarea cheltuielilor de judecată.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 14 iulie 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a admis
apelul declarat de Vitalie Dobrota, reprezentat de avocatul Ion Sîrbu și s-a
casat hotărârea din 25 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,
cu remiterea cauzei spre rejudecare în aceeași instanță, în alt complet de
judecată.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin încheierea din 18 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru, s-a atras în proces în calitate de intervenient accesoriu Consiliul
municipal Chișinău.
Prin hotărârea din 16 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru, s-a admis cererea de chemare în judecată depusă de Vitalie Dobrota.
S-a anulat ordinul nr. 258/p din 8 noiembrie 2019 cu privire la reducerea
statelor de personal și ordinul nr. 05/p din 11 ianuarie 2020 cu privire la
concedierea lui Vitalie Dobrota, fiind emise fără opinia consultativă a
organului sindical, cu repunerea lui Vitalie Dobrota în funcția anterior
deținută. S-a încasat din contul Î.M. „Piața Centrală” în beneficiul lui Vitalie
Dobrota, salariul mediu pentru perioada absenței forțate de la muncă, luând
drept bază de calcul salariul mediu în mărime de 10 275,28 de lei, cu
deducerile din acesta a contribuțiilor sociale și a impozitului pe venit, precum
și plățile efectuate în beneficiul reclamantului în legătură cu concedierea sa.
Hotărârea judecătorească în partea încasării unui salariu în mărime de 10
275,28 de lei cu deducerile din acesta a contribuțiilor sociale și a impozitului
pe venit, se execută imediat. S-a încasat din contul Î.M. „Piața Centrală” în
beneficiul statului taxa de stat în sumă de 7 089,94 lei.
În motivarea soluției, prima instanță a constatat că ordinul nr. 258p
din 08 noiembrie 2019, prin care a fost redusă funcția de inspector de
securitate superior (1 unitate) din statele de personal și ordinul nr. 05p din
11 ianuarie 2020 cu privire la concedierea lui Vitalie Dobrota, au fost emise
de Î.M. „Piața Centrală” cu derogare de la prevederile art. 88 alin.(1) lit. (h)
din Codul muncii, conform cărora angajatorul este în drept să concedieze
salariații de la unitate în legătură cu reducerea numărului sau a statelor de
personal cu condiția în care se va adresa organului (organizatorului) sindical
3
în vederea obținerii opiniei consultative privind concedierea salariatului
respectiv. Or, o asemenea opinie a organului sindical nu se regăsește la
materialele cauzei și nici nu a fost prezentată de către Î.M. „Piața Centrală”.
Instanța a conchis despre încălcarea condițiilor de emitere a ordinului
nr. 258p din 08 noiembrie 2019 de reducere a statelor de personal și
subsecvent a ordinului nr. 05p din 11 ianuarie 2020 cu privire la concedierea
reclamantului, constatând că acestea au fost emise de Î.M. „Piața Centrală”
ilegal, fără opinia consultativă a organului sindical, ceea ce atrage după sine
sancțiunea privind anularea acestora.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 23 decembrie 2021, Î.M. „Piața Centrală”, reprezentată de
avocatul Bogdan Bantaș, a declarat apel împotriva hotărârii din 16 decembrie
2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând admiterea acestuia,
casarea hotărârii primei instanțe.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 18 octombrie 2022 a Curții de Apel Chișinău s-a
respins cererea de apel depusă de Î.M. „Piața Centrală”, reprezentată de
avocatul Bogdan Bantaș, și s-a menținut hotărârea din 16 decembrie 2021 a
Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 10 ianuarie 2023, Î.M. „Piața Centrală”, reprezentată de avocatul
Serghei Cebotari, a declarat recurs împotriva deciziei din 18 octombrie 2022
a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a
hotărârii primei instanțe și a deciziei instanței de apel, pronunțarea unei noi
hotărâri de respingere a acțiunii, încasarea cheltuielilor de judecată.
POZIȚIA INSTANȚEI DE RECURS
Prin decizia din 25 octombrie 2023 a Curții Supreme de Justiție s-a
admis recursul declarat de Î.M. „Piața Centrală”, reprezentată de avocatul
Serghei Cebotari. S-a casat decizia din 18 octombrie 2022 a Curții de Apel
Chișinău cu restituirea cauzei spre rejudecare în Curtea de Apel Chișinău, în
alt complet de judecată.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 17 aprilie 2024 a Curții de Apel Chișinău s-a admis
apelul declarat de avocatul Bogdan Bantas, în numele și interesele Î.M.
„Piața Centrală”. S-a casat hotărârea din 16 decembrie 2021 a Judecătoriei
Chișinău, sediul Centru. S-a pronunțat o nouă hotărâre prin care s-a respins
ca nefondată cererea de chemare în judecată înaintată de Vitalie Dobrota
împotriva Î.M. „Piața Centrală”, intervenient accesoriu Consiliul municipal
Chișinău, cu privire la anularea ordinelor, repunerea în funcția deținută
anterior, încasarea salariului neplătit pentru absența forțată de la muncă și
compensarea cheltuielilor de judecată.
4
Pentru a decide astfel, instanța de apel a considerat că prima instanță
nu a constatat și nu a elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru
soluționarea pricinii, fapt ce a dus la aplicarea eronată a normelor de drept
material, motive pentru care hotărârea primei instanțe urmează a fi casată, cu
emiterea unei noi hotărâri.
Astfel, la caz s-a constatat cu certitudine faptul că între reclamantul
Vitalie Dobrota și pârâtul Î.M. ,,Piața Centrală” a fost încheiat contractul
individual de muncă nr. 34/2019 din 16 mai 2019, conform căruia
reclamantul a fost angajat la Î.M. ,,Piața Centrală” în funcție de Inspector
superior în Serviciul controlori, inspectori. Ulterior, la 10 octombrie 2019
între Î.M. „Piața Centrală” și Vitalie Dobrota a fost încheiat un acord
adițional la contractul de muncă menționat, prin care Vitalie Dobrota
începând cu 10 octombrie 2019 a fost transferat în funcția de Inspector
superior la Piața Avicolă din str. Cărbunari, 9, mun. Chișinău, cu salariul de
funcție în mărime de 9 000 de lei, conform statelor de personal.
Instanța de apel a reținut că este cert și faptul că la 08 noiembrie 2019
de către administrația Î.M. „Piața Centrală” a fost emis ordinul nr. 258p, prin
care s-a decis reducerea funcției de Inspector de securitate superior (1
unitate) din statele de personal ale Pieței Cărbunari cu aducerea prezentului
ordin la cunoștința administratorului Pieței Cărbunari, iar Serviciul personal
va pregăti ordinul de preavizare a persoanei care ocupă funcția respectivă,
conform art. 184 alin.(1) lit.a) din Codul muncii, iar la data de 11 noiembrie
2019, reclamantul a luat cunoștință de ordinul vizat, fapt confirmat prin
semnătura personală pe ordinul dat.
Instanța ierarhic inferioară a mai constatat că la 08 noiembrie 2019 a
fost emis ordinul nr.259 p, potrivit căruia în legătură cu reducerea statelor de
personal ale Pieței Cărbunari, în temeiul ordinului nr. 258 p din 08 noiembrie
2019, s-a decis preavizarea sub semnătură cu 2 luni înainte de concediere în
legătură cu reducerea statelor de personal pe Vitalie Dobrota, iar la 11
noiembrie 2019 a luat cunoștință de ordinul dat, fiind semnat de ultimul.
În temeiul ordinului nr. 258p din 08 noiembrie 2019 a fost emis
ordinul nr. 05p din 11 ianuarie 2020, prin care Vitalie Dobrota a fost
concediat din funcția de inspector superior la Piața Cărbunari, în temeiul
art. 86 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, în legătură cu reducerea statelor de
personal din unitate. Ultima zi de muncă-11 ianuarie 2020, iar de ordinul dat
Vitalie Dobrota a luat cunoștință la 11 ianuarie 2020 sub semnătură.
În susținerea opiniei enunțate, instanța de apel a reținut prevederile
art. 86 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, redând conținutul acestora. În
interpretarea corectă a normei de drept enunțate, este de înțeles că
concedierea salariatului în legătură cu reducerea numărului sau a statelor de
personal din unitate are loc în cazul în care nu este posibil transferul
salariatului cu acordul lui la un alt loc de muncă (funcție) în cadrul unității
5
respective. Desfacerea contractului individual de muncă este posibilă cu
condiția că salariatul nu avea dreptul preferențial de a fi lăsat la lucru.
În același timp, a menționat ca fiind incidente speței și prevederile
art. 88 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, redând conținutul acestora. Din
sensul normei de drept citate, rezultă că odată cu preavizarea în legătură cu
reducerea numărului sau a statelor de personal, angajatorul va propune în
scris salariatului preavizat un alt loc de muncă (funcție) în cadrul unității
respective. Obligația respectivă vizează, în primul rând, cazurile când locul
vacant există, în al doilea rând cazurile când persoana corespunde cerințelor
de funcție pentru locul vacant (o astfel de corespundere se constată prin
compararea calificărilor salariatului, comunicate serviciului personal, cu
atribuțiile și competențele din instrucțiunile de funcție sau fișele de post).
Mai cu seamă că obligația de a propune vizează toate locurile de muncă
vacante existente, nefiind îndeajuns propunerea unui singur loc, precum și
nu este unică, fiind reînnoită, pe toată perioada de preaviz, la apariția
locurilor vacante noi.
Cu referire la dispozițiile enunțate, instanța de apel a constatat că la
08 noiembrie 2019 lui Vitalie Dobrota i-a fost înmânată propunerea altor
locuri de muncă în altă subdiviziune, prin transfer: funcția de controlor în
serviciul controlori, inspectori în Piața Centrală din strada Mitropolit
Varlaam,63, mun. Chișinău. Prezenta propunere i-a fost înmânată lui Vitalie
Dobrota contra semnătură la 11 noiembrie 2019, ceea ce se confirmă prin
mențiunea efectuată pe aceasta, conform căreia se indică că „am luat
cunoștință, nu sunt de acord” și ,,Propunerea a fost înmânată lui Dobrota
Vitalie.”
Instanța de apel a apreciat ca fiind nejustificate susținerile
reclamantului precum că ordinul Î.M. „Piața Centrală” nr. 258p din 08
noiembrie 2019 ar fi contrar exigențelor legale și nemotivat juridic din
considerente că Î.M. „Piața Centrală” nu ar fi prezentat spre cunoștință lui
Vitalie Dobrota analiza activității economice a Pieței Cărbunari. Or, analiza
economică a întreprinderii nu intră în competența inspectorului superior, iar
reducerea statelor de personal în legătură cu micșorarea sarcinii de lucru ce
revine angajaților în cadrul subdiviziunilor în care au activat, reprezintă un
drept și o prerogativă a angajatorului.
Instanța de apel a relevat că concedierea lui Vitalie Dobrota din
funcția de inspector superior la Piața Cărbunari, a avut loc cu respectarea
prevederilor art. 88 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, fapt ce indică
indubitabil la legalitatea ordinului Î.M. „Piața Centrală” cu nr. 05 p din 11
ianuarie 2020. Or, angajatorul Î.M. „Piața Centrală” a respectat procedura de
concediere în cazul reducerii numărului sau a statelor de personal în
conformitate cu art. 86, art. 88, art.184 din Codul muncii, la fel, a întreprins
toate măsurile legale pentru asigurarea drepturilor și garanțiilor
reclamantului prevăzute de legislația muncii.
6
În conexiunea celor relatate, fiind stabilit cu certitudine că eliberarea
lui Vitalie Dobrota din funcție a avut loc cu respectarea procedurii de
concediere în cazul reducerii numărului sau a statelor de personal, instanța
de apel a ajuns la concluzia că pretențiile subsidiare ale reclamantului
Vitalie Dobrota către Î.M. ,,Piața Centrală” privind restabilirea în funcție și
încasarea salariului pentru perioada absenței forțate de la serviciu, sunt
neîntemeiate și urmează a fi respinse.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 10 iulie 2024, Vitalie Dobrota a depus cerere de recurs împotriva
deciziei din 17 aprilie 2024 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea
recursului, casarea integrală a deciziei instanței de apel și menținerea
hotărârii primei instanțe.
În motivarea recursului, recurentul a invocat cu referire la prevederile
art. 15, art. 429 alin.(1), art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, că
decizia motivată a Curții de Apel din 17 aprilie 2024 a fost publicată la 04
iunie 2024. Astfel, calea de atac în ordine de recurs a demarat-o în interiorul
termenului legal prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă și implicit
inexistența temeiului de inadmisibilitate menționat în art.433 din Codul de
procedură civilă.
Redând prevederile art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor
omului și a libertăților fundamentale, art. 20 alin. (1), (2) din Constituția
Republicii Moldova, art. 429 alin.(1) din Codul de procedură civilă,
recurentul a considerat decizia instanței de apel neîntemeiată, motiv pentru
care urmează a fi casată, dat fiind faptul că instanța de apel eronat a
interpretat normele materiale în speță ce în consecință a dus la emiterea unei
decizii ilegale. În contextul prevederilor art. 86 alin. (1) lit. c), art.183 alin.(1)
din Codul muncii, recurentul a declarat că la emiterea ordinului nr. 05p din
11 ianuarie 2020, de către întreprinderea intimată a fost încălcate prevederile
art. 88 alin. (1) lit. d) din Codul muncii. Cu referire la dispozițiile citate, în
opinia recurentului, ordinul a fost emis cu derogare de la normelor legale
inserate în legislația muncii. La momentul emiterii ordinului nr. 258p din 08
noiembrie 2019 de către Î.M. „Piața Centrală”, la unitate existau locuri
vacante, iar norma obligă că anume aceste locuri de muncă să fi reduse
prioritar în raport cu cele ocupate de salariați. De altfel, acest lucru se
desprinde din oferta înaintată de Î.M. „Piața Centrală” din 08 noiembrie
2019, prin care i-au fost propuse două locuri vacante: controlor piețe în
Serviciul controlori, inspectori cu salariul lunar de funcție 7 000 de lei și
inspector de securitate în Serviciul controlori inspectori, cu salariul de
funcție lunar 6 500 de lei.
Recurentul și-a exprimat atitudinea critică asupra raționamentelor
reținute de Curtea de Apel că „(...) obligația respectivă vizează, în primul
rând, cazurile când locul vacant există, în al doilea rând cazurile când
persoana corespunde cerințelor de funcție pentru locul vacant (o astfel de
7
corespundere se constată prin compararea calificărilor salariatului,
comunicate serviciului personal, cu atribuțiile și competențele din
instrucțiunile de funcție sau fișele de post) (...).” Or, funcțiile propuse lui au
un salariu considerabil mai mic în comparație cu funcția deținută, din care
rezultă că, de fapt, Î.M. „Piața Centrală” avea intenția de a-l concedia
nemotivat, conștientizând că nu ar accepta o funcție cu salariu mai mic dar
și cu competențele din fișă de post inferioare fișei de post pentru funcția de
inspector superior în Serviciul controlori inspector care a exercitat-o la
momentul emiterii ordinului.
De asemenea, a afirmat că ordinul nr. 258p din 08 noiembrie 2019
conține o motivare abstractă, irelevantă și necorespunzătoare
circumstanțelor de fapt și de drept invocate în ordinul respectiv. În contextul
prevederilor art. 373 alin. (1), (2), (5) din Codul de procedură civilă, în opinia
recurentului, cu certitudine atât instanța de fond, cât și instanța de apel nu au
analizat și au neglijat să dea o apreciere motivelor precum că „(...)
angajatorul este în drept să concedieze salariații de la unitate în legătură cu
lichidarea acesteia ori în legătură cu reducerea numărului sau statelor de
personal doar cu condiția că: va desface contractul individual de muncă în
primul rând cu salariații angajați prin cumul (...)”. La caz, hotărârea primei
instanțe, cât și decizia instanței de fond sunt în contradictoriu cu prevederilor
art.373 alin.(5) din Codul de procedură civilă.
Recurentul a menționat că la momentul concedierii urmau să-i fie
prezentată spre cunoștință atât lista statelor de personal întru probarea
faptului că toate locurile de muncă vacante au fost reduse, precum și faptul
că la întreprindere la acel moment nu existau salariați prin cumul, sau
contractele individuale de muncă cu aceștia deja au fost desfăcute, ceea ce
nu a fost făcut de către intimat.
Redând prevederile art. 88 alin. (1) din Codul muncii, recurentul a
declarat că desfacerea contractului individual de muncă pe motivul reducerii
numărului sau a statelor de personal din unitate este valabilă doar în
condițiile enumerate la articolul enunțat. Instanța de apel nu a răspuns în
totalmente argumentul „(...) de către angajator nu i-a fost adusă la cunoștință
analiza activității economice a pieței Cărbunari, în temeiul căreia a fost emis
ordinul (...)”,limitându-se doar la faptul că este nejustificat. Totodată,
instanța eronat a susținut că „(...) analiza economică a întreprinderii nu întră
în competența inspectorului superior (...)”. Or, această analiză se face cu
scopul de a determina necesitatea și justificarea deciziei de a reduce numărul
sau statele de personal reieșind din capacitatea economică și constrângerea
financiară a întreprinderii, pentru a nu comite abuzuri la emiterea ordinului
în defavoarea salariatului. Un motiv invocat în ordin „(...) luând în
considerare analiza activității economice a Pieței Cărbunari (...)”. Iar la caz,
nu i-a fost adusă la cunoștință analiza respectivă sau cel puțin rezultatele
analizei economice, în temeiul căreia a fost emis ordinul nr. 258p din 08
noiembrie 2019, justificative reducerii funcției deținute.
8
Recurentul a mai indicat că în contextul prevederilor art. 87 alin.
(1),(3) din Codul muncii, anterior emiterii ordinului de concediere,
angajatorul era obligat să solicite opinia organului sindical din cadrul Î.M.
„Piața Centrală” și abia ulterior, în dependență de opinia organului sindical,
urma să analizeze o eventuală posibilitate de concediere. La caz, în decizia
emisă, instanța de apel a făcut abstracție totală de la prevederile legale
imperative enunțate, în pofida faptului că este membru al Sindicatelor Î.M.
„Piața Centrală”. Deci, ținând cont de limitele judecării apelului, în scopul
stabilirii temeiniciei hotărârii, instanța de apel avea obligația de a pătrunde
în esența litigiului și a criticilor aduse, însă instanța de apel a neglijat practic
toate motivele invocate.
Cu referire la prevederile art. 329 alin. (1), (2), art. 330 alin. (1) lit.
b) din Codul muncii, recurentul a susținut că ordinul nr. 258p din 08
noiembrie 2019 în temeiul căruia a fost ulterior eliberat din serviciu este
ilegal, nemotivat care contravine procedurii și astfel i-a fost vătămat dreptul
la muncă prevăzut de art.43 din Constituție. Perioada din data concedierii și
până la restabilirea în funcția anterior deținută constituie absență forțată de
la lucru, deoarece este realizată din acțiunea angajatorului, motiv pentru care
acesta este obligat să-i compenseze salariul neobținut în perioada respectivă.
Potrivit informației Î.M. „Piața Centrală”, salariul mediu pentru anul 2019
pentru funcția inspector de securitate superior constituie suma de 10 275,28
de lei.
La 23 iulie 2024, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa
intimatului și intervenientului accesoriu copiile recursului declarat, creând
astfel participanților la proces condiții egale de a cunoaște modul de
derulare a procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru asigurarea
respectării principiilor contradictorialității și disponibilității în drepturi,
posibilitatea de depunere a referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de
însoțire, extrasul din poșta electronică anexate la materialele dosarului
(Vol.II, f.d.134-135).
La 23 august 2024, prin intermediul poștei electronice (Vol.II,
f.d.136), Consiliul municipal Chișinău a depus referință la cererea de
recurs, solicitând respingerea acesteia.
Intimatul nu a făcut uz de dreptul procedural și nu a depus referință
la cererea de recurs.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte
normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme
de Justiție) au fost operate modificări în Codul de procedură civilă, care au
intrat în vigoare la 01 septembrie 2023. În conformitate cu prevederile art.
XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023, recursurile depuse la Curtea
Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi
examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului. Din
9
sensul normei de drept enunțate rezultă că legiuitorul a optat pentru
principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția
temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea
Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Recursul declarat de Vitalie Dobrota va fi examinat prin prisma
temeiurilor stipulate în redacția art. 432 din Codul de procedură civilă, în
vigoare de la 01 septembrie 2023.
Art. 434 din Codul de procedură civilă:
„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a
deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.
(2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”
Art. 431 din Codul de procedură civilă:
„(1) Examinarea recursului împotriva deciziilor instanțelor de apel ține de competența
Curții Supreme de Justiție.
(2) Asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.”
Art. 440 din Codul de procedură civilă:
„(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433,
completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților,
declară recursul inadmisibil.
(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,
motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții
Supreme de Justiție și se expediază părților.”
Art. 432 din Codul de procedură civilă:
„(1) Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a
Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un
apel depus în termen;
d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea
vădit nerezonabilă a probelor;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea
competenței jurisdicționale.
(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au
fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”
Art. 433 din Codul de procedură civilă:
„(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit
neîntemeiat.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs
menționează că dispozitivul deciziei instanței de apel a fost pronunțat la 17
aprilie 2024. Copia deciziei integrale a instanței de apel a fost expediată
10
participanților la proces la 12 iunie 2024, prin intermediul poștei electronice
(Vol.II, f.d.120). Astfel, recursul depus este în termen.
Din analiza prevederilor legale precitate supra, rezultă că
admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, urmează să însușească în
condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de
legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele
citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de
recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme
de Justiție reține că, Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul
nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva
invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material
capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru
a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În
consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se
referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea
rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
Se reține că examinarea admisibilității recursului presupune
verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu
temeiurile prevăzute în art.432 din Codul de procedură civilă, în redacția
legii în vigoare la data declarării recursului.
Din analiza recursului declarat rezultă că nu s-a indicat expres niciun
temei de drept în sensul prevederilor art. 432 alin. (1), (2) din Codul de
procedură civilă, în exprimarea dezacordului cu decizia contestată, însă a
invocat interpretarea eronată a normelor de drept material și aprecierea
greșită a circumstanțelor de fapt.
În ceea ce vizează critica recurentului precum că este membrul
organului sindical al Î.M. „Piața Centrală”, opinia consultativă al căruia nu
ar fi fost solicitată de către pârât la concedierea sa, iar instanța de apel nu ar
fi ținut cont de prevederile legale imperative în acest sens, instanța de recurs
menționează că nu au fost prezentate înscrisuri din care să se ateste cu
certitudine calitatea lui Vitalie Dobrota de membru al organului sindical din
cadrul Î.M. „Piața Centrală” în sensul pretins.
Argumentele invocate în cererea de recurs nu se încadrează în
limitele stabilite de norma în vigoare la data declarării recursului, respectiv
nu constituie temei de casare a deciziei contestate și prin urmare recursul este
vădit neîntemeiat. Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel,
relatarea repetată a situației, nu constituie temei de casare a deciziei
contestate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are un caracter
11
devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,
verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că nu
există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor
argumentelor cu privire la judecarea cauzei în instanța de apel în modul
garantat de art.6§1 CEDO.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în
sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera
netemeinicia deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432
din Codul de procedură civilă, în vigoare la data declarării recursului. Or,
recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică
determinarea greșelilor imputate Curții de Apel și o minimă argumentare a
criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează
aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei
interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de
Apel, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei
asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control
efectuat din oficiu.
La fel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul
rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în
special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea
cauzelor. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont
pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de
ordin legal fundamental.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudența sa
constantă, statuează că, dreptul de acces la instanță nu este absolut. Există
limitări implicit admise (cauza Golder împotriva Regatului Unit, p. 38, cauza
Stanev împotriva Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul
condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa
necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință
de o anumită marjă de apreciere (cauza Luordo împotriva Italiei, p. 85).
Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un
apel (cauza Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).
Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor
în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale
procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în
sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest
sistem (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-
1,11p.141,§39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu
privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar
12
chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele
articolului 6§1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria
A, nr. 212-A).
Din considerentele redate, Completul de judecată al Curții Supreme
de Justiție concluzionează că recursul declarat de Vitalie Dobrota este vădit
neîntemeiat și urmează a fi considerat inadmisibil.
Din aceste motive, în conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art.
433 alin. (1) lit. f), art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Consideră inadmisibil recursul declarat de Vitalie Dobrota împotriva
deciziei din 17 aprilie 2024 a Curții de Apel Chișinău.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Ion Munteanu
Gheorghe Stratulat
13