2ra-1381/23 — constatarea nulitatii actelor juridice
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- constatarea nulitatii actelor juridice
- Temei legal
- art. 433 al. 1 lit. a Cpc
2ra-1381/23 — constatarea nulitatii actelor juridice (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
ÎNCHEIERE
cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de Ana Gîrlea
reprezentată de avocatul Victor Burac,
în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Ana
Gîrlea împotriva lui Anatolie Galbur, Ghenadie Catlabuga, Viorica
Rusnac, Nicolai Fortuna și Clavdia Oprea privind constatarea nulității
actelor juridice, cu aplicarea parțială a efectelor nulității și încasarea
sumei pentru care a fost înstrăinat bunul mobil,
împotriva deciziei din 14 iunie 2023 a Curții de Apel Chișinău,
(Dosarul nr. 2ra-1381/23
NR. PIGD 2-19115010-01-2ra-05092023)
Recurs declarat după 01 septembrie 2023. Argumentele recursului nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 Cod de procedură civilă.
Judecătoria Chișinău, sediul Centru, jud. M. Alexei,
Curtea de Apel Chișinău, jud. A. Panov, A. Braga, V. Mihaila
03 septembrie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului declarat de Ana
Gîrlea reprezentată de avocatul Victor Burac,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Gheorghe Stratulat,
Ion Munteanu, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 08 iulie 2019, Ana Gîrlea a depus cerere de chemare în judecată împotriva
lui Anatolie Galbur, Ghenadie Catlabuga, Viorica Rusnac cu privire la
constatarea/declararea nulității sau anularea actelor juridice cu aplicarea efectelor
nulității actelor juridice.
Prin cererea de concretizare, înregistrată la 21octombrie 2021, reclamanta
Ana Gîrlea reprezentată de avocatul Victor Burac a depus cerere de chemare în
judecată împotriva lui Anatolie Galbur, Ghenadie Catlabuga, Viorica Rusnac,
Nicolai Fortuna, Clavdia Oprea prin care a solicitat constatarea nulității
contractelor de vînzare-cumpărare a vehiculului, neaplicarea efectelor nulității
actelor juridice contestate prin prisma art. 331 alin. (1) Cod civil, precum și
încasarea solidară din contul pîrîților a sumei de 4 000 euro, care constituie 1/2 din
suma reală pentru care a fost înstrăinat vehiculul de model Land Rover Freelander
II, anul producției 2008, proprietate comună în devălmășie.
În motivarea acțiunii, a indicat că la 20 mai 2011 între reclamantă și pârâtul
Anatolie Galbur a fost încheiată căsătoria. Pe parcursul căsătoriei, la 30 octombrie
2013 a fost procurat automobilul model Land Rover Freelander II, anul producției
2008, nr. de identificare (VIN) xxx. Deoarece acest bun a fost procurat în perioada
căsătoriei, bunul mobil respectiv se prezuma a fi proprietate comună în devălmășie
a lui Anatolie Galbur și reclamantă. Traiul în comun a reclamantei cu pârâtul
Anatolie Galbur a încetat de facto în iulie 2017, iar acest fapt a fost recunoscut de
însăși Anatolie Galbur în cererea inițială de divorț, depusă în instanța de judecată
la 03 iulie 2018.
A menționat că, la scurt timp după depunerea cererii de divorț, la 19 iulie
2018, pârâtul Anatolie Galbur, care locuia de aproximativ un an într-o altă familie,
fără consimțământul și cunoștința reclamantei, a înstrăinat automobilul menționat
către Gheorghe Catlabuga la un preț derizoriu, de 30.000 lei. Totuși, din recipisele
existente la dosarul cauzei, semnate personal de către Anatolie Galbur, rezultă în
mod incontestabil că valoarea reală de înstrăinare a aceluiași bun mobil a fost de
8000 euro.
1
A notat că, automobilul sus-indicat într-adevăr a fost înstrăinat la prețul de
8000 euro, fapt confirmat de însăși Anatolie Galbur în explicațiile depuse în ședința
din 10 mai 2022, astfel prin prisma art. 131 alin. (4) Cod de procedură civilă,
reclamanta este degrevată de povara probațiunii.
A evidențiat că, deoarece automobilul sus-indicat a fost înstrăinat de
Anatolie Galbur la preț fictiv, precum și înstrăinarea bunului comun a avut loc peste
un an de la încetarea traiului în comun, fără cunoștința și acordul reclamantei,
careva mijloace aferente înstrăinării cotei sale în mărime de 50% din automobil
reclamanta niciodată nu a primit, sunt incidente prevederile art. 221 Cod civil (în
redacția în vigoare la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare din
19.07.2018).
Totodată, deoarece reclamanta nu a primit nimic din înstrăinarea
automobilului respectiv, deși era proprietara cotei părți ideale de 50% din bunul
mobil înstrăinat, reclamantei i s-a încălcat dreptul de proprietate. Anume din aceste
considerente, solicită reclamanta declararea nulității contractului inițial, din 19 iulie
2018 de înstrăinare a automobilului de către Anatolie Galbur în favoarea lui
Gheorghe Catlabuga, cu încasarea de la Anatolie Galbur a sumei de 4 000 euro,
echivalentul cotei de 50% din prețul de înstrăinare.
Referitor la nulitatea celorlalte contracte, ulterioare, invocă reclamanta două
temeiuri de nulitate, anume: faptul că contractele respective au fost fără cauză
legală dacă contractul inițial din 19 iulie 2021 este nul, atunci rezultă că
cumpărătorul Gheorghe Catlabuga nu era în drept să înstrăineze automobilul în
litigiu, astfel contractele respective sunt lovite și ele subsecvent de nulitate prin
prisma prevederilor art. 206, 207, 220 Cod civil.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 24 mai 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a
respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Ana Gîrlea
împotriva lui Anatolie Galbur, Ghenadie Catlabuga, Viorica Rusnac, Nicolai
Fortuna și Clavdia Oprea privind constatarea nulității actelor juridice, cu aplicarea
parțială a efectelor nulității și încasarea sumei pentru care a fost înstrăinat bunul
mobil. S-a dispus de a încasa de la Ana Gîrlea în beneficiul lui Anatolie Galbur
cheltuielile de judecată cu titlu de asistență juridică în mărime de 2 500 lei.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 25 mai 2022, Ana Gîrlea reprezentată de avocatul Victor Burac a declarat
apel împotriva hotărârii din 24 mai 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,
solicitând casarea hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri prin care
acțiunea să fie admisă integral.
2
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 14 iunie 2023 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins cererea
de apel declarată de Gîrlea Ana și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău,
sediul Centru din 24 mai 2022. S-a dispus de a încasa de la Ana Gîrlea în beneficiul
lui Anatolie Galbur cheltuielile de asistență juridică în sumă de 700 lei.
În motivarea soluției, instanța de apel a reținut că, la 20 mai 2011, Anatolie
Galbur și Ana Gîrlea au încheiat căsătoria, fapt confirmat prin certificatul de
căsătorie seria CS-V 0914343, eliberat la 20 mai 2011. Prin hotărârea din 29 iulie
2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, menținută prin decizia Curții Supreme
de Justiție din 21 aprilie 2021, căsătoria încheiată între părți a fost desfăcută.
Instanța de apel a reținut că, potrivit adeverinței eliberată de IP ”Agenția
Servicii Publice” nr.1159VP din 06 iulie 2020 se atestă că, în baza datelor din
Registrul de Stat al Transporturilor, mijlocul de transport LAND ROVER
FREELANDER II, a/f 2008,cod VIN xxx, motor nr.xxx, la data de 30 octombrie
2013 a fost înmatriculat inițial cu drept de proprietate pe numele lui Anatolie
Galbur, cu eliberarea certificatului de înmatriculare CRB 140.
La 19 iulie 2018, a fost încheiat contractul de vînzare-cumpărare între
Anatolie Galbur în calitate de vânzător și Ghenadie Catlabuga în calitate de
cumpărător, prin care ultimul a cumpărat același mijloc de transport LAND
ROVER FREELANDER II, la prețul de 30 000 lei.
Ulterior, prin contractul de vînzare-cumpărare din 06 noiembrie 2018
Ghenadie Catlabuga în calitate de vânzător a vândut, iar Viorica Rusnac în calitate
de cumpărător a cumpărat mijlocul de transport LAND ROVER FREELANDER
II, a/f 2008, cod VIN xxx, motor nr. xxx la prețul de 10 000 lei.
Succesiv, conform contractului de vînzare-cumpărare din 07 septembrie
2019 Viorica Rusnac în calitate de vânzător a vândut, iar Nicolai Fortuna în calitate
de cumpărător a cumpărat același mijloc de transport LAND ROVER
FREELANDER II, la prețul de 10 000 lei.
Potrivit contractului de vînzare-cumpărare din 10 octombrie 2020, Nicolai
Fortuna în calitate de vânzător a vândut, iar Clavdia Oprea în calitate de cumpărător
a cumpărat același mijloc de transport LAND ROVER FREELANDER II, la prețul
de 10 000 lei.
Instanța de apel a evidențiat că după cum rezultă din materialele pricinii,
înaintând acțiunea în judecată reclamanta Ana Gîrlea a solicitat declararea nulității
contractelor de vânzare-cumpărare a vehiculului de model Land Rover Freelander
II, invocând că tranzacțiile de înstrăinare a vehiculului indicat sunt lovite de nulitate
absolută, prin prisma art. 220 alin. (1), 221 alin. (1), 228 alin. (1), 231 alin. (1), 369
alin. (1) Cod civil.
3
Instanța de apel reiterând prevederile art. 195, 216, 217 Cod civil, a explicat
că nulitatea este sancțiunea care se aplică în cazul în care la încheierea actului
juridic civil nu se respectă condițiile de valabilitate. În speță, reclamanta solicită
declararea nulității absolute a contractelor de vânzare- cumpărare a autovehiculului
în temeiul prevăzut de art. 221 alin. (1) Cod civil (în redacția până la 01.03.2019),
care statuează că actul juridic încheiat fără intenția de a produce efecte juridice
(actul juridic fictiv) este nul.
Totodată, instanța de apel a subliniat că actul juridic fictiv are menirea să
creeze o aparență juridică pentru terți și implică o neconcordanță intenționată între
voința reală și voința declarată, această neconcordanță având ca scop amăgirea
terților.
Instanța de apel a menționat că, bunul mobil litigios - automobilul de model
Land Rover Freelander II, reprezintă proprietate comună în devălmășie a foștilor
soți Anatolie Galbur și Ana Gîrlea, fiind procurat la data de 30 octombrie 2013, în
baza contractului de împrumut cu dobînda nr. AU/GA/3581 din 30 octombrie 2013,
semnat dintre Anatolie Galbur și ÎM Credit Rapid SRL.
Instanța de apel a relevat că reclamanta, contrar art. 118 Cod de procedură
civilă, nu a adus probe pertinente și admisibile ce ar confirma faptul că contractele
de vânzare- cumpărare au fost încheiate fără intenția de a produce efecte juridice,
fiind fictive. Astfel, nu constituie temei de nulitate a contractului de vânzare-
cumpărare din 19 iulie 2018 încheiat între Anatolie Galbur și Ghenadie Catlabuga
pretinsa lipsă a acordului reclamantei la înstrăinarea bunului. Or, după cum rezultă
din art. 369 alin. (2) Cod civil (în redacția până la 01.03.2019), acordul scris al
tuturor coproprietarilor devălmași este necesar pentru actele de dispoziție asupra
bunurilor imobile proprietate comună în devălmășie, situație ce nu se atestă în
speță.
Instanța de apel a reiterat că, în speță, obiect al contractului de vânzare-
cumpărare încheiat între Anatolie Galbur și Ghenadie Catlabuga, și a tranzacțiilor
subsecvente, îl constituie bunul mobil - autovehiculul de model LAND ROVER
FREELANDER II, a/f 2008, cod VIN xxx, motor nr.xxx, prin urmare, la încheierea
actelor de dispoziție asupra bunurilor mobile, nu este necesar acordul expres al
celuilalt soț. Prin urmare, obiecțiile invocate de către apelantă în acest sens nu pot
fi reținute, or, acordul celuilalt soț la înstrăinare, adică a Anei Gîrlea, este prezumat
în temeiul art. 21 alin. (2) Codul familiei.
În altă ordine de idei, instanța de apel a menționat că prin recipisa din 08
noiembrie 2017, pârâtul Anatolie Galbur a împrumutat de la Ghenadie Catlabuga
suma de 15 000 euro pentru necesități familiale, inclusiv achitarea creditului și
reparația automobilului de model Land Rover Freelander II, cu n/î CRB 140.
4
La 03 iulie 2018, a fost încheiat contractul de fidejusiune nr. AU/GA/35S1-
F între IM Credit Rapid SRL și Ghenadie Catlabuga, în calitate de fidejusor, care
a garantat executarea integrală a condițiilor Contractului de împrumut cu dobîndă
nr. AU/GA/35S1 din 30 octombrie 2013, semnat dintre Anatolie Galbur și IM
Credit Rapid SRL.
Instanța de apel a mai reținut că, prin recipisa din 19 iulie 2018, intimatul
Ghenadie Catlabuga confirmă faptul că Anatolie Galbur a restituit din suma de 15
000 euro împrumutată la 08 noiembrie 2017 în baza recipisei suma de 8000 euro.
Totodată, a confirmat faptul că suma de 8000 euro constituie valoarea
autoturismului Land Rover cu numărul de înmatriculare CRB 140, VIN xxx care
aparține cu drept de proprietate lui Anatolie Galbur. În același context, a informat
că suma de 8000 euro se include și suma achitată în baza contractului de fidejusiune
în mărime de 12 283 lei achitați la 03 iulie 2018 la Credit Rapid SRL.
Instanța de apel a conchis că, circumstanțele reținute supra atestă faptul că,
pârâtul Anatolie Galbur a împrumutat de la Ghenadie Catlabuga suma de 15 000
euro pentru necesități familiale, iar conform contractului de vînzare-cumpărare din
19 iulie 2018 Anatolie Galbur a vândut, iar Ghenadie Catlabuga a cumpărat
mijlocul de transport LAND ROVER FREELANDER II, cod VIN xxx, la prețul
de 30 000 lei întru onorarea obligațiunilor asumate în interesul familiei.
Prin urmare, instanța de apel nu a acceptat afirmațiile părții apelante cu
privire la faptul că înstrăinarea mijlocului de transport care constituia bun
proprietate comună în devălmășie a avut loc în perioada când soții locuiau separat
și că a fost efectuată cu scopul de a diminua averea comună a soților, or,
circumstanțele descrise supra atestă cert că tranzacția de vânzare-cumpărare a fost
efectuată cu scopul stingerii obligațiilor asumate de către Anatolie Galbur în
interesul familiei. Prin urmare, este imposibilă declararea nulității contractului de
vânzare-cumpărare pe motivul invocat.
Instanța de apel a subliniat că actele cauzei denotă cert, faptul că inițial bunul
litigios a fost vândut de către Anatolie Galbur lui Ghenadie Catlabuga, iar
încheierea acestei convenții a urmărit scopul de a stinge datoriile asumate în
interesul familiei și executarea obligațiilor pecuniare față de Ghenadie Catlabuga.
Așadar, realitatea convenției de înstrăinare este dovedită și prin faptul că părțile
convenției Anatolie Galbur și Ghenadie Catlabuga au avut intenția de a produce
efecte juridice, adică de a preda bunul efectiv, or, în cadrul examinării cauzei s-a
probat transmiterea efectivă a bunului, inclusiv prin încheierea contractelor de
vânzare- cumpărare succesive.
Referitor la temeiul de nulitate a contractelor de vânzare-cumpărare invocat
de către apelantă prin prisma prețului fictiv, instanța de apel a notat că obiecțiile
privind diminuarea prețului bunului vândut urmează a fi respinse, or prețul a fost
5
stipulat de comun acord și a fost declarat pe propria răspundere a părților. Prin
urmare, în lipsa unui probatoriu temeinic nu poate fi reținut faptul că prețul a fost
diminuat, prețul fiind stabilit de comun acord de către părțile contractante.
Raportând respectivul temei de nulitate invocat de apelantă, la
circumstanțele speței deduse judecăți, instanța de apel a constatat că actele juridice
a căror anulare se solicită, au fost legal încheiate, au produs efecte juridice și nu
pot fi anulate doar din motive formale, întrucât pârâții Ghenadie Catlabuga,
Veronica Rusnac, Nicolai Fortuna și Clavdia Oprea au fost cumpărători de bună
credință.
În concluzie, instanța de apel a evidențiat faptul că reclamanta/apelantă nu a
adus probe pertinente și admisibile ce ar confirma faptul că contractul de vânzare-
cumpărare din 19 iulie 2018 dintre Anatolie Galbur și Ghenadie Catlabuga, precum
și tranzacțiile subsecvente cu privire la același bun mobil, au fost încheiate fără
intenția de a produce efecte juridice, fiind fictive. Prin urmare, se atestă ca fiind
întemeiat raționamentul primei instanțe referitor la respingerea pretenției privind
declararea nulității actelor juridice.
Soluționând chestiunea cu privire la cheltuielile de judecată, instanța de apel
reiterând prevederile art. 94 alin. (1), 82, 96 alin. (1) și (11) Cod de procedură civilă,
reținând probele prezentate pentru dovada cheltuielilor suportate, instanța de apel
a apreciat caracterul rezonabil al cheltuielilor suportate de pârât în cadrul
examinării cauzei în prima instanță, fiind justificată pretenția pârâtului Anatolie
Galbur cu privire la încasarea din contul reclamantei a cheltuielilor de asistență
juridică în sumă de 2 500 lei, confirmate prin bonul de plată nr. QL nr. 578742 din
03 mai 2022.
Subsidiar, cu referire la cheltuielile de asistență juridică suportate în instanța
de apel, instanța de apel a conchis necesar a dispune încasarea de la Ana Gîrlea în
beneficiul intimatului a cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 700 lei,
confirmate prin bonul de plată nr. QL 578752 din 14 februarie 2023.
În final, instanța de apel a notat că nu pot fi reține argumentele apelantei,
precum că la adoptarea hotărârii au fost aplicate eronat normele de drept material
și procedural, instanța nu a elucidat pe deplin toate circumstanțele pricinii, iar
concluziile instanței sunt în contradicție cu circumstanțele pricinii și probatoriul
propus, deoarece acesta interpretează eronat normele de drept și situația de fapt, iar
soluția primei instanțe este rezultatul unei interpretări corecte a normelor de drept
material, cu aprecierea juridică cuvenită a probelor în conformitate cu art.130
Codul de procedură civilă și respectării prevederilor art.121 și 122 Cod de
procedură civilă.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
6
La 04 septembrie 2023, Ana Gîrlea reprezentată de avocatul Victor Burac
declară recurs împotriva deciziei din 14 iunie 2023 a Curții de Apel Chișinău,
solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor instanțelor ierarhic inferioare, cu
emiterea unei noi hotărâri prin care să fie admisă integral acțiunea, ulterior
concretizată.
ARGUMENTELE RECURSULUI
În motivarea recursului, invocă în esență argumente similare celor indicate
în cererea de apel. Suplimentar, notează că decizia instanței de apel este nu doar
eronată ci în mod evident arbitrară, fiind bazată pe aprecierea nerezonabilă a
probelor din dosar, cu încălcarea regulilor de apreciere a probelor stabilite de art.
130 Cod de procedură civilă.
Consideră că, interpretarea dată de instanța de apel normei art.369 alin. (3)
Cod civil, este contrară textului ,,ad literam” a normei respective, fiind în mod
evident arbitrară. Or, instanța de apel în mod nejustificat a generat o
prevedere/condiție cum că norma respectivă ar fi aplicabilă exclusiv bunurilor
imobile, deși o asemenea limitare nu este consacrată în textul normativ invocat.
POZIȚIA INTIMAȚILOR
La 21 decembrie 2023, Clavdia Oprea depune referință la recursul declarat
și solicită respingerea acestuia, ca fiind neîntemeiat. Suplimentar, menționează că
automobilul aflat în litigiu este supus sechestrului, iar între foștii soți, Ana Gîrlea
și Anatolie Galbur, există eventuale pretenții patrimoniale reciproce, care însă nu
trebuie să afecteze dreptul de proprietate al subsemnatei. Aceasta a respectat forma
legală a contractului, a acționat în calitate de cumpărător de bună-credință și a
înregistrat oficial automobilul pe numele său.
La 26 septembrie 2024, Anatolie Galbur depune referință la recursul declarat
și solicită declararea acestuia inadmisibil. Suplimentar, a evidențiat că temeiurile
invocate în cererea de recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432
Cod de procedură civilă, deoarece se referă la dezacordul recurentei cu soluția
pronunțată de instanța de apel.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 429 alin. (1) din Codul de procedură civilă:
„(1) Pot fi atacate cu recurs deciziile pronunțate de curțile de apel în calitatea lor de instanțe
de apel, cît și hotărârile pronunțate de curțile de apel.”
Art. 431 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă:
„(1) Examinarea recursului împotriva deciziilor instanțelor de apel ține de competența
Curții Supreme de Justiție.
(2) Asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.”
7
Art. 432 alin. (1) lit. a)-f) și alin. (2) din Codul de procedură civilă:
„(1) Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții
Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme
de Justiție;
c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel
depus în termen;
d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea
vădit nerezonabilă a probelor;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea
competenței jurisdicționale.
(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost
invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”
Art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă:
„(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit
neîntemeiat.”
Art. 434 alin. (1) – (2) din Codul de procedură civilă:
„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei
integrale, dacă legea nu prevede altfel.
(2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”
Art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă:
„(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433,
completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară
recursul inadmisibil.
(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,
motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme
de Justiție și se expediază părților.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de depunere a recursului, Completul de judecată al
Curții Supreme de Justiție conchide că recurenta s-a conformat dispozițiilor art.434
Cod de procedură civilă, indicat la pct.45, și a depus în termen recursul la data de
04 septembrie 2023, în condițiile în care a recepționat copia deciziei din 14 iunie
2023 a Curții de Apel Chișinău la 04 iulie 2023.
Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că
admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, urmează să însușească în condițiile
Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate
veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un
8
drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o
motivare suficient de serioasă.
În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
reține că, Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al
recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor
veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne
deciziile instanței de apel contestate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece
testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate,
motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe
care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de
admisibilitate.
Completul de judecată atestă că, în condițiile speței, motivele de casare
invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de
procedură civilă, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată
de Curtea de Apel Chișinău și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea
eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod
determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie
temei de casare a deciziei recurate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul
depus conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în fața Curții de
Apel Chișinău și cărora le-a fost dată apreciere în mod corespunzător. În
consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea
tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în
care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul
arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia
hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 Cod de
procedură civilă.
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind
necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se
bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar
exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea
tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat
o hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică
determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă argumentare
a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste
critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări
și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău, nu
echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unui asemenea pretins
argument, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui
autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.
9
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a
instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea
uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea oricărei cereri de
recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes,
de aceste însușiri de ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de
acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (a se vedea
hotărârile CtEDO Golder c. Regatul Unit, 1975, §38; Stanev c. Bulgariei [MC],
2012, §230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,
întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se
bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (a se vedea hotărârea
CtEDO Luordo c. Italiei, 2003, §85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs
pot fi mai stricte decât pentru un apel (a se vedea hotărârea CtEDO Levages
Prestations Services c. Franței, 1996, §45).
Curtea de la Strasbourg a mai reiterat că modul de aplicare a art. 6 din CEDO
procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de specificul acestor
proceduri, urmând a se ține cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept
național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea
hotărârea CtEDO Botten c. Norvegiei, 1996, §39). La fel, conform jurisprudenței
CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care
implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele
articolului 6 § 1 (a se vedea hotărârea CtEDO Helmers c. Suediei, 1991, §31, 36).
În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. a) și art. 440
alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de Ana Gîrlea reprezentată de avocatul
Victor Burac.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte, judecător Stela Procopciuc
Judecători Gheorghe Stratulat
Ion Munteanu
10