2ra-139/23 — repararea prejudiciului material
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- repararea prejudiciului material
- Temei legal
- Invocarea formala a unui temei de recurs nu suplineste lipsa sa evidenta de substanta juridica. Participarea anterioara a judecatorului la examinarea unei cauze conexe, in care hotararea a devenit irevocabila, nu constituie temei de incompatibilitate
2ra-139/23 — repararea prejudiciului material (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului
în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de
Anatolie Culicov, reprezentat de avocatul Ilie Gîlca,
împotriva lui Valeriu Godzin și Svetlana Godzin
cu privire la repararea prejudiciului material
împotriva deciziei din 12 octombrie 2022 a Curții de Apel Chișinău,
Dosarul nr. 2ra-139/23
NR. PIGD 2-19158526-01-2ra-26012023
Recursul declarat până la 1 septembrie 2023.
Invocarea formală a unui temei de recurs nu suplinește lipsa sa evidentă de
substanță juridică. Participarea anterioară a judecătorului la examinarea unei
cauze conexe, în care hotărârea a devenit irevocabilă, nu constituie temei de
incompatibilitate.
Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. N. Mazur)
Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Guzun, V. Buhnaci, V. Sîrbu)
30 iulie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților recursul declarat de Anatolie Culicov,
reprezentat de avocatul Ilie Gîlca,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Ion Munteanu,
Gheorghe Stratulat, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 30 septembrie 2019, Anatolie Culicov, reprezentat de avocatul Ilie Gîlca,
a depus o cerere de chemare în judecată împotriva lui Valeriu Godzin și Svetlana
Godzin cu privire la repararea prejudiciului material. Prin aceasta a solicitat
admiterea cererii de chemare în judecată și încasarea silită în mod solidar din
contul pârâților în beneficiul său a prejudiciului material sub formă de venit ratat
în sumă de 3 920 532 lei.
În motivarea acțiunii sale, Culicov Anatolie, reprezentat de avocatul Ilie
Gîlca, a indicat că în 2008 a făcut cunoștință cu Valeriu și Svetlana Godzin în
contextul achiziționării bunului imobil situat pe *****, bun pe care la acel moment
era aplicat sechestru în scopul asigurării unei acțiuni. Anticipând, 31.01.2012, prin
decizia Curții de Apel Chișinău, Godzin Valeriu și Godzin Svetlana au fost
recunoscuți cumpărători de bună-credință în baza contractului de vînzare-
cumpărare nr.2207 din 25.05.2004 în privința imobilului din *****. Prin decizia
nominalizată s-a anulat măsura de asigurare a acțiunii - sechestrul de pe imobilul
situat pe *****.
În acest sens, între Culicov Anatolie și Anghelinici Ala a fost încheieat un
contract de societate civilă având scop de „cumpărare, administrare, reparație
capitală, darea în exploatare, exploatarea obiectului situat pe adresa: str. Columna,
110, pentru obținerea de foloase materiale, cu participarea tuturor asociaților la
beneficii și pierderi.”
La data de 19 iunie 2008 Godzin Valeriu și Godzin Svetlana, în calitate de
„viitor vînzător” și Anghilinici Ala, în calitate de „viitor cumpărător”, au încheiat
contractul prealabil de vînzare-cumpărare avînd ca obiect vînzarea bunurilor
imobile menționate supra. „Viitorul vînzător” s-a obligat să încheie contractul
propriu-zis de vînzare-cumpărare după ridicarea tuturor interdicțiilor de pe bunuri;
s-a obligat să înregistreze acest contract la Oficiul Cadastral Teritorial în termen
de o zi lucrătoare de la scoaterea interdicțiilor asupra bunurilor, iar „viitorul
cumpărător” s-a obligat să prea bunul și să plătească prețul convenit, care a fost
achitat integral până la semnarea contractului prealabil. Conform pct.1.4 al
contractului prealabil, bunurile imobile au fost transmise în posesia lui Anghilinici
1
Ala cu dreptul de a efectua lucrări de construcție și restaurare chiar din momentul
semnării contractului prealabil.
Culicov Anatolie, în temeiul procurii nr.55O din 25 ianuarie 2010, personal
a depus la organul cadastral decizia de anulare a sechestrului și a pregătit setul de
acte pentru autentificarea contractului de vînzare-cumpărare (a solicitat extras din
RBI, certificat de evaluare și certificatul privind lipsa datoriilor la plata impozitului
imobiliar), însă după ce au dispărut toate impedimentele, pîrîții Godzin Valeriu și
Godzin Svetlana au refuzat semnarea contractului de vînzare-cumpărare a
imobilelor menționate, eschivîndu-se de la autentificarea notarială a actului juridic,
cu toate că prețul acestora a fost achitat integral, iar imobilele se aflau în posesia
reclamantului.
Din aceste considerațiuni, la 19 octombrie 2012, Anghilinici Ala a depus
cerere de chemare în judecată împotriva lui Godzin Valeriu și Godzin Svetlana cu
privire la recunoașterea dreptului de proprietate asupra imobilului situat pe *****.
Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun.Chișinău din 18 ianuarie 2013 acțiunea a
fost admisă și a fost recunoscut dreptul de proprietate a Alei Anghilinici asupra
bunurilor imobile din str. Columna, 110, mun. Chișinău. Prin decizia Curții de
Apel Chișinău din 10 iulie 2013, a fost admis apelul declarat de Godzin Valeriu și
Godzin Svetlana, a fost casată hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 18
ianuarie 2013 și a fost emisă o nouă hotărîre de respingere a acțiunii. Prin aceeași
decizie a Curții de Apel a fost dispusă întoarcerea executării, prin radierea
dreptului de proprietate a lui Anghilinici Ala din Registrul bunurilor mobile. Prin
decizia Curții Supreme de Justiție din 12 februarie 2014 s-a menținut fără
modificări decizia Curții de Apel Chișinău din 10 iulie 2013.
La 25 iulie 2014 Ala Anghilinici a depus cerere de chemare în judecată,
împotriva lui Godzin Valeriu și Godzin Svetlanei, prin care a solicitat
recunoașterea valabilității contractului de vânzare-cumpărare, încheiat între
Godzin Valeriu, Godzin Svetlana și Anghilinici Ala, având drept obiect de
înstrăinare bunurile imobile situate în *****, obligarea transmiterii în natură și
evacuarea din imobil. La data de 06 octombrie 2017 între Anghilinici Ala și
Culicov Anatolie a fost încheiat contractul de cesiune nr.2009, prin care părțile au
convenit ca toate drepturile ce decurg din contractul prealabil din 19 iunie 2008,
trec de la Anghilinici Ala la Culicov Anatolie, iar prin încheierea Judecătoriei
Chișinău, sediul Rîșcani din 29 ianuarie 2018, reclamanta Anghilinici Ala a fost
înlocuită în drepturi cu Culicov Anatolie. Prin hotărîrea Judecătoriei Chișinău,
sediul Rîșcani din 22 mai 2018 a fost respinsă cererea de chemare în judecată
privind recunoașterea valabilității actului juridic. Prin decizia Curții de Apel
Chișinău din 18 decembrie 2018 a fost admis apelul declarat de Culicov Anatolie,
casată hotărîrea primei instanțe și emisă o hotărîre nouă, prin care s-a recunoscut
valabilitatea contractului de vînzare-cumpărare, încheiat între Godzin Valeriu,
Godzin Svetlana, în calitate de vînzători și Culicov Anatolie în calitate de
cumpărător, avînd drept obiect de înstrăinare bunurile imobile situate la adresa:
2
***** și anume: lot de pămînt cu număr cadastral *****; încăpere cu număr
cadastral *****; încăpere cu număr cadastral *****. S-a obligat Godzin Valeriu și
Godzin Svetlana de a transmite în natură lui Culicov Anatolie bunurile imobile,s-
a dispus evacuarea lui Godzin Valeriu și Godzin Svetlana împreună cu bunurile
sale din imobilele litigioase. Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 10
aprilie 2019 recursul depus de Godzin Svetlana și Godzin Valeriu, a fost declarat
inadmisibil.
La 22 mai 2019, Culicov Anatolie și-a înregistrat în Registrul
bunurilorimobile dreptul de propreitate asupra imobilelor din mun. Chișinău str.
Columna 110, acesta indicând că bunurile imobile de facto le-a primit la 15 iulie
2019, conform procesului-verbal de evacuare întocmit de executorul judecătoresc.
Culicov Anatolie a subliniat că valoarea medie lunară de locațiune a unui
metru pătrat in bunurile imobile vizate, potrivit informației furnizate de Bursa
Imobiliară „Lara” din 13 august 2019 în perioada 01.01.2016-13.08.2019 o
constituie de la 65 până la 105 lei.
În drept, Culicov Anatolie a făcut referire în acțiunea sa la prevederile art.
9, 11 lit. g), 14 alin. (1), (2), 512 alin. (1), 513 alin. (1), 514, 572 alin. (2), 602 alin.
(1) și (2), 607 alin. (1), 610 alin. (1-5), 213 alin. (2, 3) din Codul civil în vigoare
până la 1 martie 2019.
În condițiile de fapt descrise și raportate la prevederile legale indicate,
Culicov Anatolie a susținut că dacă Godzin Valeriu și Godzin Svetlana s-ar fi
prezentat la notar și ar fi semnat contractul de vânzare-cumpărare imediat după ce
au dispărut toate impedimentele la semnarea lui, ar fi devenit proprietar cu drepturi
depline asupra imobilului la 16 martie 2012, or anume la 15 martie 2012 OCT
Chișinău ar fi eliberat extras din Registrul bunurilor imobile, fără careva interdicții
asupra bunurilor, fiind radiate toate sechestrele.
Culicov Anatolie a relevat că din cauza comportamentului de rea-credință,
dolosiv și viclean a lui Valeriu și Svetlana Godzin, a devenit forțat proprietar abia
la 22 mai 2019.
Astfel, Culicov Anatolie ar fi ratat obținerea unor foloase patrimoniale sub
formă de chirie pentru locațiunea bunurilor imobile vizate în perioada 16 martie
2012 – 15 iulie 2019. Prejudiciul ar constitui 3920532 lei.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău sediul Centru din 2 martie 2021,
acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 31 martie 2021, Anatolie Culicov, reprezentat de Ilie Gîlca, a depus o
cerere de apel motivat împotriva hotărârii din 2 martie 2021, prin care a solicitat
3
casarea integrală a acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care se va încasa
silit în mod solidar din contul pârâților Valeriu Gozin și Svetlana Godzin în
beneficiul reclamantului Anatolie Culicov a prejudiciului material sub formă de
venit ratat în sumă de 9328416 lei și compensarea cheltuielilor de judecată.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 12 octombrie 2022 apelul declarat
de Anatolie Culicov a fost respins.
În motivarea soluției, Curtea de Apel Chișinău a indicat că prima instanță
corect a stabilit faptul că ultimul nu este în drept de a pretinde de la pârâții Godzin
Valeriu și Godzin Svetlana încasarea prejudiciului sub formă de venit ratat în
mărimea solicitată, pe motiv că reclamantul nu a demonstrat prin probe pertinente
și concludente posibilitatea obiectivă, reală și nu închipuită, a obținerii unor
venituri în urma dării imobilului respectiv în locațiune, de asemenea nu a probat
nici faptul că a avut încheiate careva contracte de locațiune pe acest bun imobil, pe
care nu le-a putut realiza datorită conduitei pârâților, sau că ar fi avut careva oferte
din partea potențialilor locatari de a încheia contracte pentru a lua încăperea
integral în locațiune, scrisori de garanție oferite neechivoc, parvenite la adresa
creditorului sau acceptarea propunerii reclamantului de a negocia în viitorul
apropiat anumite contracte. Curtea de Apel Chișinău a mai accentuat că
reclamantul nu a administrat probe cu referire la faptul că bunul imobil se afla într-
o stare tehnică satisfăcătoare, fiind pregătit pentru a fi dat în locațiune cu încasarea
sumelor pentru locațiune integral, la suma valorii medii de locațiune pentru 1 m.p.
de încăpere nelocativă la acea adresă și în acea perioadă.
Totodată, Curtea de Apel Chișnău a stabilit ca fiind fondate concluziile
primei instanțe, precum că în perioada menționată reclamantul nu și-a putut
valorifica dreptul asupra imobilului respectiv de a-l oferi cu titlu de locațiune,
inclusiv și din proprie vină, dat fiind faptul că după refuzul pârților de a încheia
contractul de vînzare-cumpărare, reclamantul a omis de a se adresa în instanța de
judecată cu acțiunea de a recunoaștere a valabilității contractul de vînzare-
cumpărare încheiat la 19.06.2008, însă a depus o acțiune privind de recunoașterea
dreptului de proprietate asupra imobilului litigios.
Instanța de apel a apreciat critic alegațiile apelantului Culicov Anatolie
privind oportunitatea încasării sumei pretinse, având în vedere că concluziile
expertului referitoare la venitul ratat sunt doar niște posibilități și nu certitudini,
respectivul raport fiind, mai degrabă, o supoziție și nu o realitate obiectivă. În
concluzie, nu s-a stabilit careva legături de cauzalitate între venitul ratat pretins de
către Culicov Anatolie, iar venitul ratat pretins are un caracter incert și iluzoriu și
nu poate reprezenta drept un reper pentru instanța de judecată
4
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 9 ianuarie 2023, avocatul Ilie Gîlca, în interesele lui Anatolie Culicov, a
depus o cerere de recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 12
octombrie 2022 și a hotărârii Judecătoriei Chișinău sediul Centru din 2 martie 2021
prin care a solicitat casarea acestora și pronunțarea unei noi hotărâri prin care se
va încasa silit în mod solidar din contul pârâților Valeriu Gozin și Svetlana Godzin
în beneficiul reclamantului Anatolie Culicov a prejudiciului material sub formă de
venit ratat în sumă de 9328416 lei și compensarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului au fost reiterate circumstanțele de fapt și de drept
ale temeiniciei acțiunii.
Recursul lui Anatolie Culicov se axează în principal, pe următoarele două
temeiuri:
a. În viziunea recurentului, completul de judecată în instanța de apel a fost
format din judecători care nu aveau dreptul să participe la judecarea
cauzei. În acest sens, a menționat că judecătorii Maria Guzun și Virgiliu
Buhnaci și-ar fi expus anterior opinia asupra cauzei într-o altă cauză
conexă între aceleași părți, ceea ce ar constitui o circumstanță care ar pune
la îndoială obiectivitatea acestor magistrați. În acest sens, incident ar fi
temeiul de recurs prevăzut la art. 432 alin. (2) lit. c), alin. (3) lit. a) și alin.
(4) din Codul de procedură civilă în vigoare până la 1 septembrie 2023.
b. Recurentul a criticat decizia instanței de apel sub aspectul concluziei
precum că Anatolie Culicov nu ar fi prezentat probe care să confirme că
acestuia i-a fost cauzat un prejudiciu efectiv sub formă de venit ratat.
Acesta a susținut că este o concluzie neîntemeiată, care este arbitrară și
vine în contradicție directă cu materialeul probator administrat la
materialele cauzei civile, fapt ce ar fi dus la soluționarea greșită a cauzei.
Recurentul a făcut trimitere la hotărârea în cauza CtEDO Ojog și alții
împotriva Republicii Moldova din 18 februarie 2020 și cauza Canțer împotriva
Republicii Moldova din 28 septembrie 2021, ca fiind similare cazului dedus
judecății.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 434 alin.(1) din Codul de procedură civilă:
„Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei
integrale, dacă legea nu prevede altfel.”
Art. XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor
acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de
Justiție)::
„Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a
prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii
recursurilor”.
5
Art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 1
septembrie 2023):
„Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează
în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4).”
Art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 1
septembrie 2023):
,,Părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se
invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
normelor de drept procesual.”
Art. 432 alin. (2) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 1
septembrie 2023):
„Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul
în care instanța judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o
lege care nu trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;
a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia
dreptului.”
Art. 432 alin. (3) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 1
septembrie 2023):
„Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în
cazul în care: a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la
judecarea ei; b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a
comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; c) în judecarea cauzei au fost încălcate
regulile privind limba de desfășurare a procesului; d) instanța a soluționat problema
drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipsește
procesulverbal al ședinței de judecată; f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea
competenței jurisdicționale.”
Art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 1
septembrie 2023):
„Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare
a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la
soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea
probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile
comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Sub aspectul termenului de declarare a recursului, Completul de judecată
menționează că, Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei în
ședință publică la 12 octombrie 2022 (Vol. II, f.d. 166-168).
Totodată, la 7 noiembrie 2022, în adresa participanților la proces a fost
expediată decizia motivată a Curții de Apel Chișinău din 12 octombrie 2022 (Vol.
II, f.d. 180), la materialele dosarului fiind anexată doar o scrisoare de expediere a
6
actului judecătoresc, fără a fi anexate avizele de recepție a scrisorilor de către
destinatari.
Doar faptul atestării scrisorii de expediere la actele dosarului nu este în sine
o dovadă suficientă de comunicare corespunzătoare și eficientă a unui act de
procedură, în absența oricăror probe confirmative de recepție (decizia nr. 2r-
148/25, §32, decizia nr. 2r-191/25 §16).
Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că
recursul declarat la 9 ianuarie 2023 se consideră depus în termenul stabilit de art.
434 din Codul de procedură civilă.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că prin
Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative
(modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) au fost
operate modificări în Codul de procedură civilă, care au intrat în vigoare la 1
septembrie 2023.
Astfel, că procedura admisibilității recursului va consta în verificarea
existenței unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433 din Codul de procedură
civilă, în vigoare la momentul depunerii recursului, la caz, 9 ianuarie 2023.
Din analiza recursului declarat de avocatul Ilie Gîlca, în interesele lui
Anatolie Culicov, rezultă că recurentul a invocat dezacordul cu modul de
constituire a completului de judecată în apel și dezacordul cu soluția adoptată de
instanțele inferioare în partea respingerii acțiunii.
Deși critica recurentului formal ar putea fi atribuită temeiului declarării
recursului prevăzut la art. 432 alin. (3) lit. a) din Codul de procedură civilă, în
vigoare la data declarării recursului, aceasta este lipsită de substanță juridică din
următoarele considerațiuni.
Recurentul consideră că judecătorii Guzun Maria și Buhnaci Virgiliu nu
aveau dreptul să participe la examinarea cauzei din motiv că și-ar fi expus opinia
asupra cauzei într-o altă cauză conexă. În acest sens, recurentul consideră că atât
timp cât Guzun Maria și Buhnaci Virgiliu prin Decizia irevocabilă a Curții de Apel
Chișinău din 18 decembrie 2018 ar fi recunoscut valabilitatea contratului de
vânzare-cumpărare a imobilului situat în mun. Chșinău str. Columna 110, atât timp
aceștia sunt incompatibili în a examina prezenta cauză care are ca obiect repararea
prejudiciului material sub formă de venit ratat.
Potrivit art. 50 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură civilă, judecătorul
care a judecat cauza urmează a fi recuzat dacă și-a expus opinia asupra cauzei care
se judecă. În sensul art. 52 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în aceeași
situație, judecătorul este obligat să se abțină de la judecată.
Contrar poziției exprimate de recurent, argumentul său privind pretinsa
incompatibilitate a judecătorilor Guzun Maria și Buhnaci Virgiliu nu poate fi
primit, întrucât se fundamentează pe o premisă greșită și, mai mult, ignoră
principiul fundamental al securității juridice.
7
Potrivit pct. 61 din Hotărârea Curții Constituționale nr. 4 din 1 martie 2016,
„unul din aspectele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul
securității raporturilor juridice, care cere, inter alia, ca atunci cînd instanțele
judecătorești dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai
poată fi pusă în discuție. Securitatea raporturilor juridice presupune respectarea
principiului res judicata, adică principiul caracterului irevocabil al hotărîrilor
judecătorești.”
Este esențial de subliniat că obiectul cauzei soluționate prin Decizia din 18
decembrie 2018 este distinct și autonom față de obiectul litigiului prezent. În acea
cauză, instanța s-a pronunțat cu privire la valabilitatea contractului de vânzare-
cumpărare, fără a examina problema reparării unui prejudiciu viitor sau a unui
beneficiu nerealizat. Așadar, nu ne aflăm în fața unui paralelism de cauze ori a unei
identități de obiect și cauză, care ar prezenta o eventuală antepronunțare din partea
judecătorilor vizați.
Mai mult, recurentul însuși recunoaște caracterul irevocabil al deciziei din
18 decembrie 2018, ceea ce înseamnă că efectele acesteia sunt obligatorii și supuse
respectului tuturor subiecților de drept, inclusiv instanțelor de judecată.
O soluție judecătorească irevocabilă nu mai poate constitui subiect de
polemică judiciară și beneficiază de puterea lucrului judecat.
Este inadmisibil ca, pe calea unei cereri de recurs, să se încerce o reevaluare
a unei soluții irevocabile, în mod indirect, prin formularea unor critici privind
participarea în apel a unor judecători care doar și-au exercitat atribuțiile legale într-
un alt proces, distinct sub aspectul obiectului și temeiului de drept. Acceptarea unei
asemenea teze ar însemna că orice judecător care soluționează o cauză într-un
dosar, cu referire la un anumit act juridic, ar deveni automat incompatibil să se
pronunțe într-un alt litigiu în care același act juridic este doar un element de fapt
sau de context.
Simpla încercare de a plasa recursul într-un cadru procedural nu suplinește
lipsa sa evidentă de substanță juridică. Argumentele invocate de recurent cu privire
la pretinsa incompatibilitate a judecătorilor din apel nu pot susține, în mod real, o
critică veritabilă de natură să pună în discuție legalitatea deciziei Curții de Apel
Chișinău. Din aceste considerațiuni, recursul declarat nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă în
vioare la momentul declarării lui, motiv pentru care este inadmisibil.
Cu referire la critica recurentului cu privire la faptul respingerii de către
instanțele inferioare a pretenției sale de reparare a prejudiciului material sub formă
de venit ratat, instanța de recurs apreciază că și în această parte recursul nu se
încadrează în temeiurile de la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură
civilă în vigoare până la 1 septembrie 2023.
Completul de judecată menționează că conținutul deciziei, motivarea și
soluția adoptată sunt clare, instanța de apel efectuând o analiză detaliată a
argumentelor părților, a probatoriului administrat și a dispozițiilor legale incidente.
8
În acest context, completul de judecată reține că recursul exercitat conform
Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material
și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în
fapt.
În speță, completul de judecată menționează că recursul în cauză conține
obiecții de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanța
de apel, primind o apreciere corespunzătoare.
În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la
soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul
în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.
Drept urmare, completul de judecată reține că argumentele invocate de
Anatolie Culicov, reprezentat de avocatul Ilie Gîlca, nu pot constitui temei de
admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea
eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, și, respectiv,
nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 431 alin. (1) și (2), 433 lit. a)
din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului, art. 440 alin.
(1) și (2) din Codul de procedură civilă,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Consideră inadmisibil recursul declarat de Anatolie Culicov, reprezentat de
avocatul Ilie Gîlca, împotriva deciziei din 12 octombrie 2022 a Curții de Apel
Chișinău.
Încheierea este irevocabilă
Președinte, judecător Stela Procopciuc
Judecători Ion Munteanu
Gheorghe Stratulat
9