3ra-763/24 — obligarea emiterii actului administrativ favorabil
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- obligarea emiterii actului administrativ favorabil
- Temei legal
- recusrul este vadit neintemeiat art. 246 alin. 2 lit. h Codul administrativ
3ra-763/24 — obligarea emiterii actului administrativ favorabil (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de SA „Cariera de Granit
și Pietriș din Soroca”,
în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în
judecată depusă SA „Cariera de Granit și Pietriș din Soroca” împotriva
Consiliul Comunal Cosăuți r-nul Soroca, cu privire la obligarea emiterii
actului administrativ favorabil.
împotriva deciziei din 30 mai 2024 a Curții de Apel Bălți
(Dosarul nr. 3ra-763/24
NR. PIGD 2-21062493-01-3ra-09092024)
Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) Cod administrativ. Dezacordul
recurentei cu decizia instanței de apel nu constituie un temei de casare a deciziei
contestate.
Instanța de fond: C. Botnaru
Instanța de apel: A. Garbuz, I. Grosu, A. Ciobanu
13 august 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de SA
„Cariera de Granit și Pietriș din Soroca”
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Ion Malanciuc, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 26 aprilie 2021, SA „Cariera de Granit și Pietriș din Soroca” a
depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliul Comunal Cosăuți r-
nul Soroca cu privire la obligarea Consiliul com. Cosăuți r-nul Soroca, să
vândă SA „Cariera de granit și Pietriș din Soroca” terenul cu destinație
specială, cu suprafața de 27,5788 ha nr. cadastral XXXX, amplasat în
extravilanul com. Cosăuți, r-nul Soroca, utilizat de către reclamantă în
procesul tehnologic, inclusiv adiacent cu terenul cu destinație specială nr.
cadastral XXXX ce-i aparține reclamantei, la prețul normativ; obligarea
Consiliului com. Cosăuți r-nul Soroca să încheie cu SA „Cariera de Granit și
Pietriș din Soroca” contractul de vânzare-cumpărare privind vânzarea
terenului cu destinație specială, utilizat în procesul tehnologic nr. cadastral
XXXX și suprafața de 27,5788 ha, amplasat în extravilanul com. Cosăuți, r-
nul Soroca, adiacent cu terenul nr. cadastral XXXX, ce-i aparține
reclamantei, cu prețul normativ; obligarea Consiliul com. Cosăuți r-nul
Soroca să aprobe planul geometric al terenului nr. cad. XXXX și suprafața
de 27,5788 ha, amplasat în extravilanul com. Cosăuți, r-nul Soroca, executat
de către Serviciul Cadastral Teritorial Soroca, prin care se stabilește
suprafața totală al terenului 27,5788 ha, utilizat în procesul tehnologic,
adiacent cu terenul nr. cadastral XXXX ce-i aparține reclamantei; încasarea
de la Consiliul com. Cosăuți, r-nul Soroca, în beneficiul SA „Cariera de
Granit și Pietriș din Soroca”, a cheltuielilor legate de examinarea cauzei
civile.
În motivarea acțiunii a indicat că, la SA „Cariera de Granit și Pietriș
din Soroca” exploatează în procesul tehnologic, prin extragerea substanțelor
minerale utile, subsolul terenului cu destinație specială cu nr. cadastral
XXXX, cu suprafața de 27,5788 ha, amplasat în extravilanul cum. Cosăuți,
r-nul Soroca. Acest teren este exploatat în procesul tehnologic de reclamantă
în temeiul Contractului pentru atribuirea în folosință a sectoarelor de subsol
pentru extragerea substanțelor minerale utile nr.134 din 11.04.2013, iar
1
anterior acest teren a fost atribuit în folosință SA „Cariera de Granit și Pietriș
din Soroca” prin Actul de stat pentru dreptul de folosire a pământului din
1977.
Susține că, terenul menționat, este adiacent (în vecinătate) cu terenul
cu nr. cadastral XXXX, care are suprafața de 30.0 ha și aparține reclamantei
cu drept de proprietate privată, respectiv acest teren, anterior după parametri
și amplasare nu poate fi format, exploatat, ca bun imobil de sine stătător
deoarece, anterior terenurile cu numele cadastrale XXXX și XXXX formau
un tot întreg, inițial de către reclamantă fiind procurat doar o parte din
suprafața totală în baza Contractului de vânzare-cumpărare a terenului
aferent nr.290 din 30.01.2006. Circumstanțe în care la data de 23.02.2021,
SA „Cariera de Granit și Pietriș din Soroca” a expediat în adresa pârâtului
demersul nr.14 privind încheierea contractului de vânzare-cumpărare a
terenului cu destinație specială, având nr. cadastral: XXXX și suprafața de
27,5788 ha, amplasat în extravilanul com. Cosăuți, r-nul Soroca. Demersul
a fost recepționat de Primăria com. Cosăuți la data de 25.02.2021, fapt ce se
adeverește prin avizul de recepție anexat.
La fel a reliefat că, în termen de 30 zile, adică până la data de
27.03.2021 inclusiv, pârâtul nu a adoptat o careva decizie în acest sens, deși
era obligat să o facă, nu a primit nici un răspuns oficial de la pârât, nici până
la data depunerii acțiunii. Mai mult, acesta nu a intervenit inclusiv cu o
careva notificare/solicitare către SA „Cariera de Granit si Pietriș din Soroca”
privind necesitatea anexării la cererea inițială a cărorva înscrisuri
suplimentare. Astfel, pârâtul nu a examinat cererea reclamantei, nu a dispus
prin decizie vânzarea bunului imobil, nu a aprobat planul geometric al
terenului, elaborat în modul stabilit de legislație, nu a determinat prețul
terenului și nu a încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu SA „Cariera de
Granit și Pietriș din Soroca”.
La 10 martie 2023 și 22 martie 2023, reprezentatul SA „Cariera de
Granit și Pietriș din Soroca” a depus cerere de concretizare a pretențiilor,
solicitând a obliga Consiliul com. Cosăuți r. Soroca, să vândă SA „Cariera
de Granit și Pietriș din Soroca” terenul cu destinație specială, cu suprafața
de 27,5788 ha nr. cadastral XXXX, amplasat în com. Cosăuți, r. Soroca,
extravilan, utilizat de către reclamant în procesul tehnologic, inclusiv
adiacent cu terenul cu destinație specială nr./cad. XXXX ce-i aparține
reclamantului, cu prețul normativ de 129676,41 lei; a obliga Consiliul com.
Cosăuți, r. Soroca să încheie contractul de vânzare-cumpărare cu SA
„Cariera de Granit și Pietriș din Soroca” privind vânzarea terenului cu
destinație specială, utilizat în procesul tehnologic nr. cadastral XXXX și
2
suprafața de 27,5788 ha, amplasat pe adresa com. Cosăuți, r. Soroca,
extravilan, adiacent cu terenul nr. cadastral XXXX ce-i aparține
reclamantului, cu prețul normativ de 129676,41 lei; a obliga Consiliul com.
Cosăuți, r-nul Soroca să aprobe planul geometric al terenului nr. cad. XXXX
și suprafața de 27,5788 ha, amplasat în com. Cosăuți, r-nul Soroca,
extravilan, executat de către Serviciul Cadastral Teritorial Soroca, prin care
se stabilește suprafața totală al terenului 27,5788 ha, utilizat în procesul
tehnologic, adiacent cu terenul nr. cadastral 7817202.515 ce-i aparține
reclamantului.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 26 iunie 2023 a Judecătoriei Soroca, sediul Central,
s-a respins ca fiind neîntemeiată acțiunea în contencios administrativ la cererea
de chemare în judecată a SA ”Cariera de Granit și Pietriș din Soroca” către
Consiliul Comunal Cosăuți r-nul Soroca, cu privire la obligarea emiterii actului
administrativ favorabil.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 7 iulie 2023, SA ”Cariera de Granit și Pietriș din Soroca” a depus
cerere de apel nemotivată împotriva hotărârii din 26 iunie 2023 a Judecătoriei
Soroca, sediul Central, iar la 6 februarie 2024 a depus cerere de apel motivată
solicitând casarea hotărârii din 26 iunie 2023 a Judecătoriei Soroca, sediul
Central, cu emiterea unei noi hotărâri prin care să fie dispusă admiterea
integrală a cererii de chemare în judecată.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 30 mai 2024 a Curții de Apel Bălți, s-a respins apelul
declarat de SA „Cariera de Granit și Pietriș din Soroca” împotriva hotărârii
Judecătoriei Soroca, sediul Central din 26 iunie 2023, adoptată în cauza
civilă de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată a SA
„Cariera de Granit și Pietriș din Soroca” către Consiliul Comunal Cosăuți r-
nul Soroca, cu privire la obligarea emiterii actului administrativ favorabil.
În motivarea soluției Curtea de Apel Bălți a reținut prevederile art. 3
alin. (2), art.14 alin. (1) și (2) lit. b), c) și d) din Legea privind administrația
publică locală nr.436-XVI din 28.12.2006, art. 3 și 4 alin.(1) și (2) din Legea
cu privire la prețul normativ și modul de vânzare-cumpărare a pământului
nr.1308-XIII din 25.07.1997 (în vigoare la data adresării).
A remarcat instanța de apel că, potrivit Extrasului din Registrul
bunurilor imobile a Instituției Publice „Agenția Servicii Publice” Serviciul
3
cadastral teritorial Soroca, se atestă că dreptul de proprietate asupra terenului
cu numărul cadastral XXXX situat în extravilanul com. Cosăuți r-nul Soroca,
modul de folosință: destinație specială, cu suprafața de 27.5788 ha, este
înregistrat cu cota parte -1.0, după proprietarul – Administrația publică
locală, în temeiul Deciziei privind formarea bunului imobil nr. 0 din
10.01.2006 (284a-2/06) și Deciziei cu privire la aprobarea materialelor de
delimitare a terenurilor proprietate publică nr.1415 din 12.09.2002 (13867-
1/05), data înregistrării – 11.01.2006.
A notat că, terenul cu nr. cadastral XXXX și suprafața de 27 5788 ha,
cu destinație specială solicitat spre vânzare de către SA „Cariera de Granit și
Pietriș din Soroca”, aparține cu drept de proprietate Administrației Publice
Locale circumstanță care nu a fost negată de către reprezentantul acestuia,
mai ales în situația în care s-a considerat oportun de a se încheia contract de
arendă și nu contract de vânzare cumpărare.
A subliniat că, la 22 ianuarie 2021 Consiliul comunal Cosăuți a
adoptat decizia nr.1/8 „Cu privire la stabilirea plății de arendă pentru
folosirea unui teren proprietate publică” prin care s-a decis: Art.1. A trece
din domeniul public în domeniul privat al UAT Cosăuți sectorul de teren din
satul Cosăuți cu nr. cadastral XXXX, suprafața de 27,5788 ha, modul de
folosință „destinație specială”. Art.2. Se stabilește termenul de arendă a
sectorului de teren cu nr. cadastral XXXX, suprafața de 27,5788 ha, modul
de folosință „destinație specială”, pe 3 ani, începând cu data încheierii
contractului de arendă. Art.3. Se aprobă prețul inițial a sectorului de teren cu
nr. cadastral XXXX, suprafața de 27,5788 ha, modul de folosință „destinație
specială”, conform borderoului de calcul în sumă de 7125077 lei. Art. 4. Se
stabilește plata de arendă pentru terenul cu nr. cadastral 7817202516,
suprafața de 27,5788 ha, modul de folosință „destinație specială”, în mărime
de 10 % din prețul normativ al terenului arendat, ceia ce constituie suma de
712507,7 lei. Art.5. Se acordă d-nului M. Gîtlan, primarului comunei Cosăuți
împuterniciri privind semnarea contractului de arendă cu administrația SA
„Cariera de Granit și Pietriș Soroca”. Art.6. Controlul asupra executării
prezentei decizii revine pe seama primarului M. Gîtlan.
A reținut că, decizia Consiliului comunal Cosăuți nr.1/8 din 22
ianuarie 2021, a fost contestată de SA „Cariera de Granit și Pietriș Soroca”
în ordinea contenciosului administrativ, acțiune care a fost respinsă prin
hotărârea judecătoriei Soroca, sediul central, din 10 noiembrie 2021, și
menținută prin decizia Curții de Apel Bălți, din 5 octombrie 2023.
De asemenea instanța de apel a indicat că, potrivit Actului de
constatare a faptelor și stărilor de drept nr. 01 din 9 septembrie 2021 se atestă
4
că, la adresa r-nul Soroca extravilanul com. Cosăuți, terenul cu nr. cadastral
XXXX este adiacent cu terenul cu nr. cadastral XXXX, terenul cu nr.
cadastral 7817202.516 este utilizat în proces tehnologic de extragere a
substanțelor minerale de către SA „Cariera de Granit și Pietriș din Soroca”.
Pe terenul cu nr. cadastral XXXX există drumuri de acces, sunt instalate
utilaje și construcții privind alimentarea cu energie electrică a dispozitivelor,
mecanisme de pompare a apei și construcții inginerești a sistemului de
evacuare a apei, pe terenul cu nr. cadastral XXXX stratul de sol fertil este
decopertat.
A notat că, instanța de fond cercetând Actul menționat, just a conchis
că, din conținutul acestuia nu se atestă că terenurile cu nr-le cadastrale
XXXX și XXXX nu pot fi exploatate separat. Reprezentanții părților au
confirmată că S.A. „Cariera de Granit și Pietriș din Soroca” a procurat
suprafața de teren pe care se aflau bunurile imobile ce aparțineau cu drept de
proprietate reclamantei, care a avut intenția de a procura întreg terenul încă
din start, până la divizarea acestuia, dar, s-a reușit procurarea doar a unei
porțiuni. Or, terenul cu nr. cadastral XXXX aparține cu drept de proprietate
administrației publice locale (domeniul privat), iar cel de-al treilea teren –
statului R. Moldova.
Mai mult a reținut că, reclamanta și-a întemeiat pretențiile în baza alin.
9 al art. 4 din Legea cu privire la prețul normativ și modul de vânzare-
cumpărare a pământului nr.1308-XIII din 25.07.1997 (în vigoare la data
adresării), remarcând că, aceste prevederi nu sunt aplicabile speței, deoarece
terenul cu nr. cadastral XXXX, vânzarea căruia se solicită în speță, aparține
autorității pârâte cu drept de proprietate, aplicabil fiind alin. 2 potrivit căruia
vânzarea cumpărarea terenurilor din domeniul privat al unităților
administrativ-teritoriale se efectuează de către autoritățile administrației
publice locale la decizia consiliului respectiv.
Curtea de Apel a mai indicat că, instanța de prim nivel a reținut că,
prin răspunsul primarului com. Cosăuți r-nul Soroca adresat SA „Cariera de
Granit și Pietriș din Soroca” rezultă că, demersul totuși a fost discutat de
membrii Comisiei pentru agricultură, ecologie, probleme de drept și
administrație publică, unde a fost categoric respins, deși acest răspuns, nu
are dată și nici număr, nu a fost recepționat de către reprezentantul
reclamantei, or, careva acte care ar confirma contrariul la materialele
dosarului lipsesc, deci refuzul fiind evident.
Totodată Colegiul judiciar a reținut concluzia instanței de fond
referitor la examinarea acțiunilor în contencios administrativ, că instanța de
judecată verifică doar legalitatea acțiunilor/inacțiunilor autorității publice
5
locale, nefiind în drept să se implice în activitatea organului de auto-
administrare publică locală, or, doar autoritatea publică locală urmează să
decidă referitor la administrarea bunurilor domeniului public și ale celui
privat ale satului (comunei), precum și vânzarea terenului agricol la prețul
normativ cu aprobarea studiului necesar localității, fapt care rezultă din
prevederile art. 14 alin.(1) și alin. (2) lit. c) și d) din Legea privind
administrația publică locală nr.436-XVI din 28.12.2006, care stabilește că,
Consiliul local are drept de inițiativă și decide, în condițiile legii, în toate
problemele de interes local, cu excepția celor care țin de competența altor
autorități publice.
Iar, în cazul admiterii pretențiilor formulate de SA „Cariera de Granit
și Pietriș din Soroca” va duce la pierderea dreptului de proprietate a
autorității publice locale asupra bunului imobil cu numărul cadastral XXXX,
suprafața de 27 5788 ha, or, art. 11 alin. (1) al Legii cu privire la proprietatea
publică a unităților administrativ-teritoriale nr. 523 din 16.07.1999 expres
prevede că, proprietatea publică a unităților administrativ-teritoriale este
imprescriptibilă. Ea nu poate constitui obiectul unor garanții reale. Această
proprietate poate fi dată în administrare sau închiriată în condițiile legii.
Respectiv instanța de fond just a menționat că, speței îi sunt aplicabile
prevederile art. 3 alin. (2) din Legea privind prețul normativ și modul de
vânzare cumpărare a pământului.
Într-o altă ordine de idei a menționat că, potrivit cererii de chemare în
judecată, reclamanta a solicitat obligarea Consiliul com. Cosăuți r-nul
Soroca să aprobe planul geometric al terenului nr. cadastral XXXX și
suprafața de 27,5788 ha, amplasat în extravilanul com. Cosăuți, r-nul Soroca,
executat de către Serviciul Cadastral Teritorial Soroca, prin care se stabilește
suprafața totală al terenului 27,5788 ha, utilizat în procesul tehnologic,
adiacent cu terenul nr. cadastral XXXX ce-i aparține reclamantei, precum și
încasarea cheltuielilor legate de examinarea cauzei civile, acestea fiind
pretenții subsecvente cerinței inițiale. Astfel, reieșind din faptul că, cerințele
inițiale au fost respinse, instanța de fond întemeiat a conchis asupra
respingerii pretențiilor subsecvente.
Referitor la alegațiile reprezentantului apelantei invocate în cererea de
apel, cât și în ședința instanței de apel, precum că, hotărârea emisă pe
marginea prezentei spețe contravine concluziilor și constatărilor hotărârii
judecătoriei Soroca, sediul central, nr.3-89/22 din 10.03.2023, Colegiul
judiciar le-a respins ca neîntemeiate, deoarece hotărârii judecătoriei Soroca,
sediul central, nr.3-89/22 din 10.03.2023 se referă la actul administrativ
6
consumat și nu se referă la obiectivitatea emiterii anumitor decizii în viitor
de către autoritatea pârâtă.
De asemenea Colegiul judiciar a respins și argumentele apelantei
precum că instanța de fond nu a elucidat drepturile reclamantei în raport cu
terenul cu destinație specială, cu nr. cadastral XXXX, cu suprafața de
27,5788 ha, amplasat în extravilanul com. Cosăuți, r-nul Soroca, statutul
acestuia, dacă intimata avea dreptul de a refuza în vinderea acestuia,
deoarece potrivit extrasului din Registrul bunurilor imobile dreptul de
proprietate asupra terenului cu nr. cadastral XXXX aparține Consiliului com.
Cosăuți. Prin urmare, decizia de vânzare-cumpărare a bunurilor proprietate
publică aparține exclusiv Consiliului local, deoarece anume acesta este
proprietarul terenului cu nr. cadastral XXXX.
Mai mult a notat că, în ședința instanței de apel reprezentantul
apelantei, avocatul Iulian Pleșca a recunoscut faptul că terenul, vinderea
căruia se solicită, aparține cu drept de proprietate administrației publice
locale, prin urmare, doar autoritatea pârâtă decide, în limitele legii, soarta
acestui bun.
Din aceste motive, Colegiul civil a constatat că soluția primei instanțe
este legală și fondată, temeiuri pentru anularea acesteia fiind lipsă.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 31 iulie 2024 și 5 august 2024, SA „Cariera de Granit și Pietriș din
Soroca” a depus cerere de recurs împotriva deciziei din 30 mai 2024 a Curții
de Apel Bălți, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei din 30 mai
2024 a Curții de Apel Bălți cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie
admisă acțiunea.
ARGUMENTELE RECURSULUI
În motivarea recursului a reiterat cele invocate în cererea de chemare
în judecată și cererea de apel.
În drept a invocat prevederile art. 2451 alin. (1) lit. a), b), și d) din
Codul administrativ.
La primul aspect a indicat că, încheierea CSJ nr. 3ra-511/20 din 13
mai 20201, prin care s-a declarat inadmisibil recursul Consiliului mun.
Chișinău, în cauza SC „Gonvaro-Con„ SRL împotriva Consiliul mun.
Chișinău. În acea speță, la fel ca în prezenta cauză, reclamanta s-a adresat cu
acțiune în ordinea contenciosului administrativ, invocând prevederile art. 4
alin. (9) din Legea nr. 1308/1997. Instanța de fond a admis parțial acțiunea
7
și a obligat pârâta să pună pe ordinea de zi cererea de înstrăinare a terenului,
dat fiind că pârâta nu a examinat efectiv cererea la etapa procedurii
administrative prejudiciară, consiliul neexaminând această chestiune.
În prezentul caz, la fel ca în speța citată mai sus, consiliul local com.
Cosăuți, s. Soroca nu a examinat efectiv cererea de vânzare a terenului.
Cererea nu a fost pusă pe ordinea de zi a consiliului și reclamanta nu a primit
răspuns în termenul legal la cererea adresată. În asemenea circumstanțe, așa
cum s-a consolidat în jurisprudența națională, instanța, cel puțin, obligă
pârâta să examineze cerere, cu includerea acesteia pe ordinea de zi a
consiliului. Instanțele inferioare au neglijat jurisprudența uniformă în acest
sens, fapt ce servește temei de casare.
De asemenea menționează că, hotărârea primei instanțe și decizia
instanței de apel sunt arbitrare, nu s-a aplicat norma materială în vigoare la
momentul adresării art. 4 alin. (9) al Legii nr. 1308-XI11 din 25 iulie 1997:
Prevederile art. 4 alin. (9) din Legea 1308-XI11 din 25 iulie 1997, în
redacția citată mai sus, erau în vigoare la data adresării reclamantei cu cerere
de atribuire a terenului - 23 februarie 2021. La 31 decembrie 2021 textul art.
4 alin. (9) din Lege a suferit modificări, fiind exclusă sintagma „utilizate în
procesul tehnologic” din prima propoziție a normei.
Așa cum se poate vedea din motivarea hotărârilor contestate,
instanțele nu au aplicat normele în vigoare la momentul respectiv. Instanțele
nici nu au examinat argumentul privind utilizarea terenului în procesul
tehnologic. Aceasta demonstrează că instanțele nu au stabilit corect
circumstanțele cauzei civile și esența raportului juridic litigios. Or, instanțele
erau axate doar pe temeiul absolut irelevant speței, că un teren poate fi
considerat aferent doar atunci când pe el sunt amplasate construcții (clădiri,
edificii, construcții nefinalizate). Ceea ce este absolut eronat și contrar
prevederilor legale.
Totodată comunică că, instanțele de fond nu au examinat un argument
esențial al reclamantei „necesitatea și utilizarea terenului solicitat în procesul
tehnologic”.
Deduce că textul art. 4 alin. (9) prevede mai multe situații care dau
temei persoanei de a pretinde și procura un teren la preț normativ. Așa cum
se vede din cererea de procurare a terenului, precum și din acțiunea de
contencios administrativ, reclamanta a solicitat procurarea terenului cu
suprafața de 27,5788 ha la preț normativ în baza a două temeiuri legale,
prevăzute de norma de drept, primul argument: terenul este necesar pentru a
fi utilizat în procesul tehnologic (prima frază din textul normei); al doilea
8
argument: reclamanta este proprietara terenului adiacent (a doua frază din
textul normei).
Subliniază că, instanțe inferioare au examinat superficial al doilea
temei și nu au examinat defel primul temei, invocat de reclamantă. Hotărârile
contestate nu conțin măcar o simplă motivare privitor la primul argument al
reclamantei – „terenul este necesar pentru a fi utilizat în procesul
tehnologic”. Instanțele au reținut doar că terenul solicitat este format ca un
teren separat și poate fi utilizat în mod individual, însă, acest motiv nu este
relevant în contextul primului argument.
Mai indică că, s-a interpretat și aplicat eronat legea, or activitatea
administrativă/procedura administrativă impune o serie de rigori care trebuie
urmate și respectate necondiționat de autoritățile publice pentru ca produsul
materializat în urma acestei activități să nu sufere de vicii și deficiențe
juridice, pasibile să determine nulitatea sau anularea lui. În acest sens,
instanțele urmau să verifice legalitatea procedurii administrative, pentru a
constata următoarele: - contrar legii, nu s-a inițiat procedura administrativă;
- autoritatea administrativ a abuzat de dreptul discreționar; - nu s-a respectat
dreptul reclamantei de a fi audiat în cadrul procedurii administrative.
Instanțele inferioare nu au examinat modul în care autoritatea publică
locală și-a exercitat dreptul discreționar. În așa fel, instanțele inferioare au
neglijat art. 225 alin. (2) Cod Administrativ. Esențial fiind că materialele
cauzei atestă cu certitudine că reclamanta avea, cel puțin, o speranță legitimă
în realizarea atributelor dreptului de proprietate asupra terenului pretins, care
a fost știrbită de autoritățile publice.
În contradicție cu prevederile art. 93 din Codul administrativ și art.
117 alin. (2) Cod de Procedură Civilă, instanțele inferioare au concluzionat
în mod eronat și neîntemeiat că terenul pretins poate fi utilizat ca bun imobil
separat. În acest sens, instanțele au interpretat în mod eronat conținutul
Actului de constatare nr. 01 din 9 septembrie 2021 întocmit de executorul
judecătoresc, prin ce au denaturat esența constatărilor. Or, executorul
judecătoresc având competenta și calificarea de a face astfel de constatări.
Important este că constatarea executorului este coroborată cu altă probă din
dosar - Studiul de fezabilitate nr. 14170/22-101, elaborat de „Urbanproiect”.
Anume această instituție, conform legii și practicii bine-stabilite, este
competentă să scoată astfel de concluzii. Aceste două probe, care nu au fost
combătute de către intimat se susțin și se completează reciproc, probând
următoarele circumstanțe: utilizarea de către Recurent a terenului cu nr.
cadastral XXXX în procesul tehnologic de extragere a zăcămintelor minerale
utile și; terenul cu nr. cadastral: XXXX este o parte componentă a unui
9
„Complex” din care mai fac parte încă două suprafețe de terenuri având
numerele cadastrale: XXXX și XXXX, pe o suprafață totală de 109,9690 ha
necesară recurentului pentru procesele tehnologice.
Atragem atenția că fiecare din aceste probe nu depășesc limitele
competențelor autorităților care le-au elaborat. Or, executorul judecătoresc
nu putea efectua concluzii unde competența aparține exclusiv companie de
stat „Urbanproiect” și vice-versa.
Probe care fiind coroborate cu conținutul și schița Planului geometric
al carierei de granit și prundiș Soroca aprobat de către Consiliul local Cosăuți
la data de 28.04.2005, confirmă poziția recurentului și conținutul omogen
confirmatoriu al acestor probe. Unde planul geometric al carierei până în
prezent nu a suferit modificări din partea pârâtului Consiliul local Cosăuți
sau altor autorități publice.
De asemenea a invocat violarea principiului securității raporturilor
juridice (Articolul 6 § 1 CEDO și Articolul 1 Protocolul 1 adițional CEDO).
La caz, principiul securității juridice a fost încălcat în mod evident. La
26 iunie 2023, a fost adoptată hotărârea în prezenta cauză, prin care se
neglijează absolut constatările făcute în hotărârea adoptată cu câteva luni mai
înainte, la 10 martie 2023. Fiind evidentă incidența art. 123 alin. (2) CPC al
RM, dat fiind că sunt aceleași pârți. Mai mult, la originea acțiunii recurentei
în prezenta cauză stau aceleași circumstanțe iar pretenția vizează, în esență,
încălcarea dreptului recurentei asupra terenului cu suprafața de 107 ha.
Pe de o parte, în hotărârea din 10 martie 2023 se constată expres că:
„refuzul de vânzare a terenului cu suprafața de 107 ha este ilegal, deoarece
lezează drepturile patrimoniale ale societății, societatea comercială fiind
lipsită de posibilitatea de a valorifica potențialul acestui bun imobil” iar pe
de altă parte, în hotărârea din 26 iunie 2023 se constată lipsa temeiurilor de
obligare a Consiliului comunal Cosăuți la vânzarea unei porțiuni din cele 107
ha. în consecință, indirect instanța ajunge la concluzia că refuzul Consiliului
comunal Cosăuți de vânzare a terenului către recurentă este legal.
Soluția judecătorească pronunțată prin hotărârea din 26 iunie 2023
contravine direct constatărilor de fapt făcute de același judecător, în procesul
anterior dintre părți. Situația denotă o încălcare evidentă a principiului
securității juridice, cu impact negativ direct asupra drepturilor recurentei.
Încălcarea dreptului de proprietate prin neglijarea „speranței legitime
de a obține un bun„ (Articolul 1 Protocolul 1 adițional CEDO): în
accepțiunea jurisprudenței CEDO, atestă că speranța legitimă de a obține un
bun, în situația dedusă spre examinare, exprimă dreptul reclamantei inclusiv
10
de desfășurare a activității de întreprinzător conform genului de activitate, pe
terenul aferent/adiacent cu suprafața de 27, 5788 ha. Această circumstanță
reprezintă o extindere a aplicării articolului 1 al Protocolului 1 și asupra unor
bunuri care nu se află încă în patrimoniul reclamantului, dar acesta având un
drept de a obține proprietatea asupra lor.
Menționează o serie de circumstanțe care, privite individual sau
împreună, dau speranța legitimă reclamantei de a pretinde asupra terenului
cu suprafața de 27,5788 ha: terenul cu suprafața de 27,5788 ha a fost divizat
din terenul cu suprafața totală de 107 ha, care este parte a carierei, ca un
complex unic; terenul a fost în folosința întreprinderii de stat încă de la
fondare, din 1975. Recurenta este succesoarea întreprinderii de stat; la
momentul privatizării întreprinderii în actele guvernamentale privind
privatizarea se menționa expres că întreprinderea are în posesie și folosință,
în vederea exploatării zăcămintelor minerale, întreg terenul deasupra
carierei, fiind indicat expres că este teren aferent; prin hotărârea Judecătoriei
Soroca din 10 martie 2023 s-a constatat expres că refuzul de oferire a
accesului recurentei la întreg terenul cu suprafața de 107 ha este ilegal și
încalcă drepturile patrimoniale ale recurentei.
Împiedicarea sistematică a activității economice a Recurentei
(Articolul 18 coroborat cu Articolul 1 Protocolul 1 adițional CEDO): indică
că recurenta SA „Cariera de Granit și Pietriș din Soroca„ este succesoarea
întreprinderii de stat cu aceeași denumire, înregistrată prin reorganizare la 8
august 1995. După reorganizare acțiunile deținute în totalitate la acel
moment de Guvern au fost expuse la vânzare, conform procedurilor stabilite
de lege. Persoane private au devenit acționari ai SA „Cariera de Granit și
Pietriș din Soroca”
Din start întreprinderea de stat a fost înființată pentru exploatarea
carierei din corn. Cosăuți, r-nul Soroca, așa cum sugerează și denumirea.
Existența și funcția întreprinderii a fost intrinsec legată de carieră.
Întreprinderea s-a înființat pentru exploatarea carierei, și cariera este
exploatată de această întreprindere. Politica de stat în privința exploatării
carierei din corn. Cosăuți, r-nul Soroca a fost stabilit cu mulți ani în urmă,
odată cu înființarea carierei. Temeiul legal pentru recurentă de a exploata
cariera a servit dreptul de folosire și exploatare. Acest teren este exploatat în
procesul tehnologic de către SA „Cariera de Granit și Pietriș din Soroca” în
temeiul „Contractului pentru atribuirea în folosință a sectoarelor de subsol
pentru extragerea substanțelor minerale utile nr. 134 din 11 aprilie 2013”.
Suplimentar, terenul respectiv a fost anterior atribuit în folosință recurentei
11
prin „Actul de stat pentru dreptul de folosire a pământului din 1977” și
„Actul de stat pentru dreptul de folosire a pământului din 1984”.
Până în prezent nu s-a adoptat nici un act normativ prin care s-ar
schimba politica de stat privitor la managementul carierei. Mai mult ca atât,
o modificare a politicii în acest sens ar fi și contrară principiului legalității,
care cere claritate și previzibilitate din partea autorităților de stat. Exigența
privind previzibilitatea și consecvența politicilor publice este cu mult mai
mare când vorbim despre investitori privați.
Se are în vedere investitorii privați care au investit în SA „Cariera de
Granit și Pietriș din Soroca”, devenind acționari. Aceștia au reieșit din
poziția individuală pe care o avea societatea la momentul când era deținută
de stat, care-i oferea posibilitatea exclusivă și sigură de exploatare a carierei.
Regulile de joc erau clare la acel moment și investitorii privați aveau o
speranță legitimă că regulile nu se vor schimba în timpul jocului. Mai mult
ca atât, așteptarea legitimă a acționarilor s-a întemeiat și pe actele normative
care reglementau statutul întreprinderii până la privatizare. Astfel, potrivit
Planului de privatizare din 25 mai 1995 al SA „Cariera de Granit și Pietriș
din Soroca” elaborat de Ministerul privatizării și Administrării Proprietății
de Stat” și Statutul SA „Cariera de Granit si Pietriș din Soroca” în redacția
după reorganizare din 8.08.1995: „pct. 8. Aria sectorului de pământ de 96,88
ha de care dispune întreprinderea cu drept de folosință sub cariera de granit.
Aria sectorului de producție a întreprinderii - 28 366 m2. Iar în Statut este
indicat: „/. Societatea este înființată prin reorganizarea întreprinderii de Stat
Cariera de granit și Pietriș din Soroca ... și este succesoarea în drepturile și
obligațiile ei patrimoniale, inclusiv cele ce țin de terenul aferent.” în pofida
așteptărilor legitime ale administrației și acționarilor recurentei, autoritățile
de stat nu s-au dovedit a fi corecte și consecvente în raport cu recurenta.
Autoritățile publice au recurs la diverse tertipuri șii presiuni arbitrare, care
au avut ca efect împiedicarea activității economice a recurentei.
După adoptarea Legii cadastrului bunurilor imobile în anul 1998 s-au
introdus noi reguli de creare și tinere a cadastrului bunurilor imobile. Această
situație a fost folosită de autoritățile publice, în principal de intimatul
Consiliul comunal Cosăuți, pentru a limita activitatea economică a recurentei
de exploatare a carierei. În principal, invocăm următoarele acțiuni admise de
autoritățile publice locale din com. Cosăuți, r-nul Soroca: Decizia
Consiliului com. Cosăuți nr. 19/6 din 29 iulie 2005, prin care s-a refuzat
vânzarea către recurentă a terenului cu suprafața de 107 ha pentru
exploatarea carierei.
12
Decizia menționată a fost anulată integral prin Hotărârea Judecătoriei
Soroca din 10 martie 2023, prin care s-a constatat că: „refuzul de vânzare a
terenului cu 107 ha lezează drepturile și interesele legitime ale societății
comerciale, societatea fiind lipsită de posibilitatea de a valorifica potențialul
acestui bun imobil”.
Decizia Primarului com. Cosăuți, r-nul Soroca din 10 ianuarie 2006,
prin care terenul s-a divizat în trei terenuri separate (52,39 ha, 30 ha și 27,57
ha), această decizie a primarului a produs o ingerință importantă în
activitatea economică a recurentei. Decizia a fost subiect de investigație în
cadrul Procuraturii Anticorupție pe faptul depășirii atribuțiilor de serviciu de
către primar, care a constatat depășirea atribuțiilor prin adoptarea acestei
decizii, în pofida acestui fapt, autoritatea publică locală nu a abrogat/revocat
actul administrativ ilegal.
Recurenta avea dreptul de exploatare a carierei, cariera fiind un
complex unic de resurse naturale, aflate sub fâșia de teren cu suprafața de
107 ha. Studiul elaborat de „Urbanproiect” a confirmat că zăcămintele
minerale aflate sub fâșia de teren cu suprafața de 107 ha constituie un
complex unic. În acest condiții, când recurenta deținea dreptul de exploatare
a complexului unic, divizarea terenului în trei porțiuni separate, reprezintă
un prim pas de împiedicare și limitare a accesului recurentei la procesul de
exploatare a carierei. Toate împrejurările și actele juridice care stau la baza
activității recurentei, până la acel moment, constituiau o bază suficientă a
unei speranțe legitime de a avea acces la exploatarea carierei. Divizarea
terenului în trei porțiuni separate a neglijat baza juridică de care beneficia
recurenta și a instituit bariere juridice pentru exploatarea întregului complex.
Transmiterea neîntemeiată a terenului cu suprafața de 52 ha din
proprietatea administrației publice locale în proprietatea statului; ulterior
recurenta a stabilit că administrația publică locală a transmis către stat una
din cele trei porțiuni din terenul cu suprafața de 107 ha. Acest lucru a
complicat și mai mult accesul recurentei la exploatarea întregului complex
al carierei. Acțiunile registratorului au fost subiect de investigație în cadrul
DGT Nord CNA cât și ASP RM. Unde ancheta de serviciu s-a finalizat cu
constatarea faptului că registratorul a depășit atribuțiile de serviciu. În
rezultatul anchetei de serviciu, prin încheierea din 18 octombrie 2023 s-a
stabilit că registratorul a radiat eronat dreptul de proprietate al administrației
publice locale asupra terenului cu nr. cadastral XXXX și eronat a înscris
dreptul de proprietate al statului asupra acestui teren. Totodată de către DGT
Nord CNA a fost emisă încheierea din 6.11.2023 prin care s-a constatat
depășirea de către registrator a drepturilor și atribuțiilor acordate de lege,
13
fiind calificate acțiunile ilegale ale acesteia în temeiul art. 174/28 Cod
contravențional. În pofida acestor constatări, autoritatea publică locală nu a
depus cerere pentru rectificarea datelor din Registru.
Implicarea factorului politic în activitatea recurentei și exercitarea
presiunilor nelegitime asupra activității economice, activitatea economică a
recurentei a fost și continuă să fie subiect de presiune nelegitimă din partea
actorilor politici. Atât la nivelul administrației publice locale cât și la nivel
central, activitatea economică a recurentei este subiect de discuții politice,
inclusiv în discursuri populiste și promisiuni nejustificate, care depășesc
competența legală a acestor actori. Deseori retorica politică are forma unor
amenințări directe. Invocă aici mai multe situații și cazuri de intimidare.
În concluzie, speranța legitimă a recurentei de a exploata complexul
unic al carierei, care constituie un „bun„ protejat de Articolul 1 Protocolul 1
adițional la CEDO, este supusă unor restricții și limitări sistematice și
nejustificate. Autoritățile statului nu pot justifica un interes legitim pentru
schimbarea atitudinii și politicilor sale vizavi de carieră, după ce recurenta a
fost privatizată și a trecut în proprietatea unor persoane private. Toate aceste
limitări și restricții la care este supusă recurenta se aplică în scopuri
politice/populiste, pentru descurajarea și blocarea activității economice a
recurentei. În Republica Moldova politicienii recurg în mod sistematic la
intimidarea și exercitarea de presiuni împotriva agenților economici, pentru
a obține avantaje politice prin etalarea ca „mare apărător al omului simplu
împotriva capitalistului asupritor”. Este o deficiență moștenită din perioada
sovietică, încă rămasă în cultura politică națională. În consecință, toate aceste
restricții și limitări, privite în complex, aduc atingere Articolului 18 al
Convenției, în coroborare cu Articolul 1 Protocolul 1 adițional CEDO.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244 alin. (1) Cod administrativ prevede următoarele:
„Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel
pot fi contestate cu recurs.”
Art. 245 Cod administrativ relevă că:
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la
pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”
Art. 2451 din Codul administrativ prevede că:
„Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței
uniforme a Curții Supreme de Justiție;
14
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;
e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu
încălcarea competenței jurisdicționale.
Temeiurile menționate la alin.(1) lit.c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă au
fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.
Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie pentru
instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit.d) sau a
cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare.
La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare pot fi
prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost reclamate
de către instanța de judecată contrar prezentului cod.”
Art. 246 alin. (1) și (2) Codul administrativ prevede că:
„Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs.
Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă.
Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,
motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme
de Justiție și se comunică părților.
Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. h) că, ”recursul se declară
inadmisibil în special când recursul este vădit neîntemeiat.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de depunere a recursului, Completul de judecată
al Curții Supreme de Justiție atestă că la 2 iulie 2024 recurentului a fost
notificată decizia motivată a instanței de apel, prin intermediul poștei
electronice, fapt confirmat prin extrasul anexat la materialele cauzei (f. d. 53,
V-II).
Cererea de recurs a fost depusă la data de 31 iulie 2024 și 5 august
Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, consideră
că recursul este depus cu respectarea prevederilor art. 245 din Codul
administrativ.
Din analiza prevederilor legale citate supra, rezultă că admisibilitatea/
inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile Codului
administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat
pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele pre citate oferă un drept
exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o
motivare suficient de serioasă.
În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul ne
15
devolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva
invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material
capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,
hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond
și invocare ex officio a erorilor de drept.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul
de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În
consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se
referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea
rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu
relevă temeiuri justificate care să convingă că există o aparență privind
interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material
sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea
vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a
deciziei recurată.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că
recursul depus de SA „Cariera de Granit și Pietriș din Soroca”, conține
obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cererea de chemare în
judecată, care au fost analizate de către Curtea de Apel Bălți, fiind apreciate
în mod corespunzător. În consecință, nu există aparența unei încălcări a
dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la
judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 §
1 al Convenției.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în
sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera
netemeinicia deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451
din Codul administrativ. Nu este suficientă simpla expunere a
circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu
indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și
dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea
nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea
tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a
pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Recursul nu se poate limita la o simplă
indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții
de Apel Bălți și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și
indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un
text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a
prevederilor legale de către Curtea de Apel Bălți, nu echivalează cu un
argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument,
16
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului
recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției
legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea
și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios
administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont
pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de
ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder
împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.
230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,
întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care
se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo
împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi
mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva
Franței, pct. 45).
Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin.(2) lit.h)
din Codul administrativ, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de SA „Cariera de Granit și Pietriș din
Soroca”.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Ion Malanciuc
17