3ra-779/24 — Anularea actulului administrativ

La 25 iulie 2022, Iurie Gorcinschi a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului comunal Volovița cu privire la anularea deciziei nr. 3.18 din 13 iunie 2022 „cu privire la examinarea cererilor” și obligarea Consiliului comunal Volovița, r-nul Soroca să elibereze pe numele lui Iurie Gorcinschi titlul de proprietate pe terenul cu nr.14, nr. cadastral XXXX cu suprafața de 0,0672 ha, amplasat în extravilanul com. Volovița r- nul Soroca și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că, tatăl său XXXX a fost membru al Întovărășirii Pomicole „Constructorul – 1”, fiindu-i transmis în posesie terenul cu nr.14, nr. cadastral XXXX, cu suprafața de 0,0672 ha, amplasat în extravilanul com. Volovița în scopul obținerii producției agricole, fapt confirmat prin lista titularilor de drept asupra terenurilor din componența întovărășirii și certificatul cu nr. 508 din 23 iunie 2017, eliberat de primarul comunei – L. Maxim.

La 13 octombrie 2020, tatăl său a decedat, iar el a continuat să prelucreze și să achite plățile obligatorii pentru terenul respectiv. Astfel, după decesul tatălui său a depus cerere pentru a fi primit în membrii asociației respective, beneficiind de un drept preferențial în acest sens conform pct. 8 alin. 2 din statutul Î.P. „Constructorul – 1”.

Prin hotărârea cârmuirii Î.P. „Constructorul – 1” din 9 martie 2022 a fost primit în membrii asociației.

A remarcat că, s-a adresat către Primăria com. Volovița cu cerere pentru eliberarea titlului de proprietar al terenului respectiv, în temeiul art. 11 alin. (1) din Codul funciar, care expres stipulează că „Autoritățile administrației publice locale atribuie cetățenilor terenuri fără plată, eliberându-le titluri de proprietate: trec în proprietatea cetățenilor sectoarele de teren ocupate de case, anexe gospodărești și grădini care li s-au atribuit în conformitate cu legislația”. Deci, potrivit acestei norme, administrația publică locală este obligată să-i elibereze Titlul de proprietate pe sectorul cu nr. cadastral XXXX, cu suprafața de 0,0672 ha, amplasat în extravilanul com. Volovița, fiind membru al Î.P. „Constructorul – 1”. 1

Notează că, prin decizia Consiliului comunal Volovița, r-nul Soroca, nr.3 .18 din 13 iunie 2022, cererea a fost examinată în lipsa sa și respinsă, motivând prin faptul că, „terenul deținut nu se moștenește”. Această decizie o consideră ilegală, invocând că a solicitat eliberarea titlului de proprietate nu ca moștenitor, dar ca membru al Î.P. „Constructorul – 1”. Ulterior a fost informat că terenul nominalizat va fi expus la licitație pentru vânzare sau arendă.

La 24 ianuarie 2023, Iurie Gorcinschi a depus cerere de chemare în judecată concretizată.

Prin încheierea din 13 februarie 2023 a Judecătoriei Soroca, sediul Central, s-a declarat inadmisibilă, acțiunea în contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă de Iurie Gorcinschi împotriva Consiliul comunal Volovița, privind anularea actului administrativ individual defavorabil și obligarea emiterii actului administrativ favorabil.

Prin decizia din 30 iunie 2023 a Curții de Apel Bălți, s-a anulat parțial încheierea Judecătoriei Soroca, sediul central din 13 februarie 2023, prin care s-a declarat inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ a lui Gorcinschi Iurie a către Consiliul comunal Volovița prin care a solicitat anularea deciziei Consiliului comunal Volovița, r. Soroca cu nr. 3.18 din 13 iunie 2022 și obligarea Consiliului comunal Volovița, r. Soroca să elibereze pe numele lui Gorcinschi Iurie titlul de proprietate pe terenul cu nr.14, nr. cadastral XXXX cu suprafața de 0,0672 ha, amplasat în extravilanul com. Volovița, r. Soroca, în latura pretenției privind anularea deciziei Consiliului comunal Volovița, r-nul Soroca cu nr. 3.18 din 13 iunie 2022, și în aceasta latură adoptă o nouă încheiere prin care se restituie cauza pentru judecare în aceiași instanță, în același complet de judecată.

La 2 noiembrie 2023 Iurie Gorcinschi a depus cerere de apel împotriva hotărârii din 3 octombrie 2023 a Judecătoriei Soroca, sediul Central, 2 solicitând anularea hotărârii din 3 octombrie 2023 a Judecătoriei Soroca, sediul Central și emiterea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă.

La 14 martie 2024, avocatul Boris Onica în interesele lui Iurie Gorcinschi a depus cerere de apel motivată împotriva hotărârii din 3 octombrie 2023 a Judecătoriei Soroca, sediul Central, solicitând anularea hotărârii din 3 octombrie 2023 a Judecătoriei Soroca, sediul Central și emiterea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă.

Prin decizia din 13 iunie 2024 a Curții de Apel Bălți, apelul declarat de Iurie Gorcinschi împotriva hotărârii Judecătoriei Soroca, sediul Central din 03 octombrie 2023, emisă în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată înaintată de Iurie Gorcinschi împotriva Consiliului comunal Volovița, cu privire la anularea actului administrativ s-a respins.

În motivarea soluției Curtea de Apel Bălți a reținut că, instanța de fond corect a conchis că, Decizia Consiliului comunal Volovița nr. 3.18 din 13 iunie 2022 a fost emisă fără abatere de la lege, or, careva acte care ar confirma contrariul la materialele dosarului lipsesc. Mai mult, la emiterea deciziei contestate autoritatea publică a acționat în limitele competenței acordate de lege, în scop legitim. Acțiunile autorității publice nu denotă existența unui abuz de putere discreționară, care să lipsească sau să limiteze nejustificat și neproporțional reclamantul în realizarea drepturilor sale.

De asemenea a notat că, actul administrativ contestat, pe lângă faptul motivării, întrunește condițiile de formă inerente unui act administrativ, fiind emis în forma cerută de lege, adică în formă scrisă, actul presupunând un conținut explicit, previzibil, fără a cauza persoanei interesate o situație de incertitudine faptică sau juridică.

A subliniat că, instanța de prim nivel just a reținut că, ambelor părți le- a fost asigurat în deplină măsură, în limita termenului stabilit, dreptul la egalitatea de tratament, procesul fiind organizat astfel încât fiecare parte a avut posibilitatea de a se expune, a avut posibilitatea de a-și formula, argumenta și dovedi poziția în proces, de a alege modalitățile și mijloacele susținerii ei de sine stătător și independent de instanță, de alte organe și persoane, de a-și expune opinia asupra oricărei probleme de fapt și de drept care are legătură cu cauza dată judecății și de a-și expune punctul de vedere 3 asupra inițiativelor instanței, astfel încât nici una dintre părți să nu fie defavorizată în raport cu cealaltă.

A mai stabilit instanța de apel că, la emiterea deciziei nr. 3.18 din 13 iunie 2022 „Cu privire la examinarea cererilor”, Consiliul comunal Volovița și-a exercitat dreptul discreționar, a luat în considerație toate faptele relevante, respectând limitele legale ale dreptului discreționar conform scopului acordat de lege, fără încălcarea prevederilor legale din domeniu.

A subliniat că, la depunerea cererii de chemare în judecată reclamantul a făcut referire la prevederile art.11 Cod Funciar, care de fapt nu este aplicabil speței deoarece terenul cu nr.14, cu nr. cadastral XXXX, cu suprafața de 0,0672 ha, este amplasat în extravilanul com. Volovița, r-nul Soroca, pe când art.11 Cod Funciar prevede atribuirea sectoarelor de teren din intravilan pentru case, anexe gospodărești și grădini. Deci, terenul intravilan și extravilan sunt categoriile de divizare a utilizării terenului. În linii generale terenul intravilan este utilizat pentru construcții și se află în localitate. Terenul extravilan este utilizat în mare parte pentru cultivarea culturilor agricole și se află în afara localității.

De asemenea instanța de apel a menționat că, instanțele de judecată examinând acțiunea în contencios administrativ, verifică doar legalitatea acțiunilor/inacțiunilor autorităților publice locale, nefiind în drept să se implice în activitatea organului de auto-administrare publică locală, or, doar autoritatea publică locală urmează să decidă referitor la administrarea bunurilor domeniului public și ale celui privat ale satului (comunei), fapt expres învederat în art.14 din Legea privind administrația publică locală nr. 436-XVI din 28.12.2006.

A mai notat că, vânzarea cumpărarea loturilor pomicole se face conform prevederilor art. 7 alin. 4 a legii privind prețul normativ și modul de vânzare cumpărare a pământului, însă apelantul nu sa adresat consiliului cu o astfel de cerere, el solicitând includerea sa în lista titularilor de drept a terenului de care sa folosit tatăl său, cerere care legal a fost respinsă or, dreptul de folosință asupra terenului apelantului i sa atribuit prin hotărârea adunării membrilor cârmuirii ÎP „Constructorul 1” iar atribuirea în proprietate poate avea loc numai în condițiile legii privind prețul normativ și modul de vânzare cumpărare a pământului însă după cum sa menționat mai sus, o astfel de cerere nu a fost depusă iar prevederile art.11 a Codului Funciar nu sunt aplicabile la caz., iar argumentul apelantului precum că decizia este ilegală pe motiv că cererea a fost respinsă pe temei că terenul nu se moștenește atunci când apelantul nu a solicitat atribuirea terenului ca moștenire este neîntemeiat or, în cererea sa apelantul a menționat că solicitată terenul de care anterior sa folosit tatăl său fără a invoca un temei legal și consiliul corect a menționat că, la caz, terenul nu se moștenește. 4

Referitor la cheltuielile de asistență juridică, Colegiul judiciar a reținut prevederile art. 94 alin. (1), art. 96 alin. (1)-(11) CPC și a notat că instanța de fond corect a încasat de la Iurie Gorcinschi în beneficiul Consiliului comunal Volovița, r-nul Soroca, suma de 6000 lei cu titlu de asistență juridică, considerându-le necesare și reale.

A reiterat că, prin decizia Consiliului comunal Volovița cu nr. 3.18 din 13 iunie 2022, fără ca să fie invitat la ședință, a fost respinsă cerința sa, motivând prin faptul că terenul deținut nu se moștenește, adică terenul nu poate fi transmis prin moștenire. În cazul de față trebuia invocată cerința sa și norma legală pe care se bazează consiliul primăriei.

Totodată menționează că, a solicitat să fie invitată, ca persoană secretarul Întovărășirii Pomicole, E. Braniște, ca persoană interesată cu documentația asociației, instanța de judecată a respins această cerință, iar curtea de apel, nici nu a examinat această cerință invocată în apel.

Notează că este neîntemeiată concluzia instanței de apel precum că, la emiterea deciziei nr. 3.18 din 13 iunie 2022 cu privire la examinarea cererilor, Consiliul comunal Volovița, și-a exercitat dreptul discreționar, a luat în considerare toate faptele relevante, respectând limitele legale ale dreptului discreționar conform scopului acordat de lege, fără încălcarea drepturilor legale în domeniu, or, nu s-a exercitat un drept, dar obligațiunea de examinarea a cererilor adresate nu discreționar, dar întocmai cu cerințele legislative, la caz asigurarea prezentei petiționarilor la examinarea cererilor sau petițiilor sau prezența avizului de informare a petiționarului despre ziua ședinței consiliului, precum și emiterea unui act juridic nelegat de cerințele petiționarului.

Totodată notează că, potrivit pct. 1 din procesul verbal din 5 aprilie 2023, al adunării împuterniciților conform statutului ÎP „Constructorul 1”, tatăl său, XXXX a fost exclus din membrii întovărășirii în legătură cu 5 decesul lui, iar Iurie Gorcinschi a fost primit în membrii întovărășirii și achită cotizațiile și impozitul până în prezent.

În drept a invocat prevederile art. 2451 alin. (1) lit. a), c) și d) din Codul administrativ.

Art. 245 Cod administrativ relevă că: „Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”

Art. 2451 din Codul administrativ prevede că: „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. Temeiurile menționate la alin.(1) lit.c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel. Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit.d) sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost reclamate de către instanța de judecată contrar prezentului cod.”

Art. 246 alin. (1) și (2) Codul administrativ prevede că: „Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se comunică părților. Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. h) că, ”recursul se declară inadmisibil în special când recursul este vădit neîntemeiat.” 6

Cererea de recurs a fost depusă la data de 30 august 2024. Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, consideră că recursul este depus cu respectarea prevederilor art. 245 din Codul administrativ.

Din analiza prevederilor art.2451-246, rezultă că admisibilitatea /inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente si serioase.

În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne decizia instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul Curții Supreme de Justiție notează, că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Prin urmare dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ. Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Bălți și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. 7

Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Bălți, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unui asemenea pretins argument, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Din analiza recursului declarat de Iurie Gorcinschi rezultă, că recurentul a invocat prevederile art. 2451 alin. (1) lit. a), c) și d) din Codul administrativ.

Referitor la primul temei indicat, Completul de judecată reține că, susținerea recurentului privind pretinsa contradicție dintre interpretarea legii aplicată în hotărârea atacată și jurisprudența uniformă a Curții Supreme de Justiție este neîntemeiată.

Instanța de apel a aplicat dispozițiile legale relevante într-un mod corect și conform cu practica judiciară constantă, fără a se abate de la liniile directoare stabilite de instanța supremă. Recurentul nu indică în mod concret vreo hotărâre a Curții Supreme de Justiție cu valoare de precedent obligatoriu (decizie irevocabilă în recurs, cu caracter de unificare) care să contrazică soluția instanței de apel în interpretarea normei de drept incidente. Simpla invocare a unei pretinse neconcordanțe jurisprudențiale, fără a demonstra existența unei jurisprudențe uniforme și relevante a instanței supreme, nu poate justifica admisibilitatea recursului în temeiul art. 245¹ alin. (1) lit. a) din Codul administrativ.

Mai mult, pentru a fi admisibil în baza acestui temei, recursul trebuie să demonstreze nu doar existența unei interpretări diferite, ci și caracterul „uniform” și consolidat al practicii Curții Supreme de Justiție, ceea ce nu se probează în prezenta cauză. Or, în lipsa unui conflict veritabil între hotărârea atacată și o jurisprudență stabilă a instanței de recurs, susținerea referitoare la pretinsa contrarietate devine pur formală și lipsește de fundament.

Referitor la al doilea temei invocat, Completul de judecată reține că, articolul 2451 alin. (1) lit. c) din Codul administrativ se referă la faptul că, hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces, la acest aspect Completul Curții Supreme de Justiție reține că, recurentul nu a motivat care drepturi ale ÎP „Constructorul -1” au fost sau ar putea fi afectate prin hotărârea sau decizie. Mai mult, prin procedura administrativă desfășurată de Consiliul comunal Volovița drepturile ÎP „Constructorul -1” nu sunt afectate. Atragerea terților este o facultate a instanței, justificată doar dacă participarea lor este utilă soluționării cauzei, iar lipsa lor nu afectează admisibilitatea acțiunii. Totodată în speță, Judecătoria Soroca, sediul Central a soluționat demersul recurentului privind atragerea în proces a terțului ÎP „Constructorul -1” care prin încheierea din 27 octombrie 2022 a fost respins. 8

Referitor la al treilea temei menționat, Completul de judecată relevă că, noțiunea de „hotărâre arbitrară” este definită prin raportare la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și la explicațiile din nota informativă a Legii nr. 246/2023. O hotărâre este considerată arbitrară atunci când nu are nicio bază juridică în dreptul intern, nu stabilește legătura între faptele cauzei, legea aplicabilă și soluția adoptată sau este rezultatul unei erori de fapt ori de drept pe care nicio instanță rezonabilă nu ar comite-o. De asemenea, intră în această categorie hotărârile pronunțate cu bună știință contrar legii, în special în cazul normelor imperative care nu oferă judecătorului marjă de apreciere. Arbitrarietatea presupune o încălcare evidentă și gravă a legalității, iar nu o simplă eroare de judecată. În astfel de cazuri, hotărârea reprezintă o denegare a justiției și afectează fundamental echitatea procedurii.

Pe de altă parte, sintagma „bazată pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor” presupune că hotărârea se sprijină pe o evaluare eronată și evident nejustificată a probatoriului, iar această evaluare a fost decisivă pentru soluția adoptată. Nu orice greșeală în aprecierea probelor atrage admiterea recursului, ci doar acea eroare care este evidentă pentru un profesionist și nu poate fi explicată rațional. Pentru ca recursul să fie admis în temeiul art. 2451 alin. (1) lit. d) din Codul administrativ, este necesar ca partea care atacă hotărârea să demonstreze în mod clar existența unei asemenea erori și caracterul ei determinant asupra soluției.

În lipsa unor argumente din care să rezulte că hotărârea contestată a fost pronunțată cu încălcarea unei norme imperative sau că soluția se bazează în mod determinant pe o apreciere vădit nerezonabilă a probelor, recursul nu poate fi admis.

Așadar, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că, recursul depus de Iurie Gorcinschi, conține obiecții de fapt și de drept, care au fost analizate minuțios de către Curtea de Apel Bălți, fiind apreciate în mod corespunzător.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentei la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în instanța de apel, în modul în care este garantat de art. 6 §1 al Convenției.

Curtea reiterează că admisibilitatea recursului trebuie analizată prin prisma rolului constituțional și funcției legale a instanței judecătorești supreme, care este aceea de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii în materia contenciosului administrativ. Astfel, motivarea cererii de recurs trebuie să reflecte nu doar nemulțumirea față de soluția instanței de apel, ci și necesitatea clară de intervenție a instanței supreme în vederea corectării unei erori de drept semnificative ori a consolidării practicii judiciare. Filtrul de admisibilitate instituit de art. 2451 și 246 din Codul administrativ nu este 9 formal, ci unul de fond, esențial, menit să respingă acele recursuri care nu ridică veritabile probleme de legalitate.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul declarat de Iurie Gorcinschi.

Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin.(2) lit. h) din Codul administrativ, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de Iurie Gorcinschi. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Oxana Parfeni Diana Stănilă 10