2ac-145/22 — cu privire la contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 2ac-145/22

2-22069050-01-2cc-23062022

Î N C H E I E R E

14 septembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Nicolae Craiu

Aliona Miron

examinând conflictul negativ de competență jurisdicțională apărut între

Judecătoria Soroca, sediul Central și Curtea de Apel Bălți,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de SA „Cariera de Granit și Pietriș din Soroca” împotriva Consiliului comunei

Cosăuți cu privire la contestarea actului administrativ,

c o n s t a t ă:

La 13 mai 2022, SA „Cariera de Granit și Pietriș din Soroca” s-a adresat

Judecătoriei Soroca, sediul Central cu cerere de chemare în judecată împotriva

Consiliului comunei Cosăuți, raionul Soroca, solicitând anularea deciziei nr.14/5 din

12 septembrie 2002 „Despre reglementarea regimului funciar în intravilanul și

extravilanul în satele comunei și autentificarea dreptului deținătorului de teren”.

Prin încheierea din 16 mai 2022 a Judecătoriei Soroca, sediul Central s-a

dispus transmiterea acțiunii în contencios administrativ instanței de judecată

competente - Curtea de Apel Bălți, potrivit art.191 Cod administrativ, invocând că

actul administrativ contestat se atribuie la categoria actelor normative în sensul art.2

din Legea cu privire la actele normative nr.100 din 22 decembrie 2017.

Prin încheierea din 13 iunie 2022 a Curții de Apel Bălți a fost suspendat

procesul la acțiunea în contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată

depusă de SA „Cariera de Granit și Pietriș din Soroca” împotriva Consiliului

comunei Cosăuți cu privire la contestarea actului administrativ și s-a transmis cauza

în vederea soluționării conflictului negativ de competență jurisdicțională Curții

Supreme de Justiție.

Curtea de Apel Bălți și-a consolidat soluția prin faptul că din conținutul actului

administrativ contestat se denotă faptul că acesta este îndreptat față de subiecți

determinați incluși în lista beneficiarilor drepturilor deținătorilor de terenuri, în

privința cărora s-au produs efectele juridice, respectiv, acesta nu este un act

normativ în sensul prevăzut de art. 12 din Codul administrativ, ci constituie un act

administrativ individual.

1

În atare circumstanțe, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții de Apel Bălți a conchis că examinarea cauzei deduse judecății este de

competența Judecătoriei Soroca, sediul Central, unde inițial s-a adresat reclamanta.

Studiind materialele cauzei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contenciosului administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție constată competența Judecătoriei Soroca,

sediul Central la judecarea în fond a prezentei cauze, din următoarele considerente.

Conform art.200 alin.(1), (3) și (4) din Codul administrativ, instanța de

judecată în fața căreia a apărut conflictul de competență de natura celui definit la

art.58 alin.(2) suspendă din oficiu procesul și prezintă dosarul instanței competente

să soluționeze conflictul de competență. Conflictul de competență dintre

judecătoriile din jurisdicția diferitor curți de apel, dintre o judecătorie și o curte de

apel sau dintre două curți de apel se soluționează de către Curtea Supremă de

Justiție. Conflictul de competență se soluționează fără citarea participanților la

proces, printr-o încheiere nesusceptibilă de recurs.

Totodată, se reține că potrivit art.189 alin.(1) din Codul administrativ, orice

persoană care revendică încălcarea unui drept al său prin activitatea administrativă a

unei autorități publice poate înainta o acțiune în contencios administrativ.

Potrivit art.191 alin.(1) și (2) din Codul administrativ, cu excepția cazurilor

prevăzute la alin.(2) și (3), judecătoriile soluționează în fond toate acțiunile în

contencios administrativ. Curțile de apel soluționează în primă instanță acțiunile în

contencios administrativ împotriva actelor administrative normative, care nu se

supun controlului de constituționalitate.

Reieșind din prevederile art.196 alin.(1) și (2) din Codul administrativ,

acțiunea în contencios administrativ se depune la instanța de judecată în a cărei rază

teritorială își are sediul autoritatea publică care a desfășurat activitatea

administrativă contestată, daca legea nu prevede altfel. Dacă la o procedură de

contencios administrativ participă mai multe autorități publice, acțiunea în

contencios administrativ se depune la instanța de judecată în a cărei rază teritorială

își are sediul autoritatea publică pîrîtă.

Potrivit art.197 din Codul administrativ, nimeni nu poate fi lipsit de dreptul

judecării procesului de către instanța în a cărei competență este dată prin lege cauza,

cu excepțiile expres stabilite de lege.

Din materialele cauzei rezultă că, la 13 mai 2022, SA „Cariera de Granit și

Pietriș din Soroca” s-a adresat Judecătoriei Soroca, sediul Central cu cerere de

chemare în judecată împotriva Consiliului comunei Cosăuți, raionul Soroca,

solicitând anularea deciziei nr.14/5 din 12 septembrie 2002 „Despre reglementarea

regimului funciar în intravilanul și extravilanul în satele comunei și autentificarea

dreptului deținătorului de teren”.

Din acțiunea depusă rezultă că SA „Cariera de Granit și Pietriș din Soroca”

contestă decizia nr.14/5 din 12 septembrie 2002 a Consiliului comunei Cosăuți, r-

nul Soroca, prin care s-a aprobat Planul Cadastral pe intravilanul și extravilanul

Satului Cosăuți, Egoreni, Iorjnița și autentificate drepturile deținătorilor de teren în

baza listelor aprobate.

2

Reclamanta pretinde că i-au fost lezate drepturile și interesele, în

circumstanțele în care decizia contestată a constituit temei de înregistrare a dreptului

de proprietate a administrației publice locale în Registrul bunurilor imobile asupra

suprafeței de teren cu destinație specială, care a generat mai multe litigii între

reclamantă și pârât.

Colegiul reține că pentru soluționarea conflictului de competență

jurisdicțională apărut între Judecătoria Soroca, sediul Central, (unde inițial s-a

adresat cu acțiune reclamanta) și Curtea de Apel Bălți, urmează de stabilit dacă

decizia nr.14/5 din 12 septembrie 2002 a Consiliului comunei Cosăuți, r-nul Soroca

„Despre reglementarea regimului funciar în intravilanul și extravilanul în satele

comunei și autentificarea dreptului deținătorului de teren”, constituie în sine act

administrativ individual sau act administrativ normativ.

Conform art.10 alin.(1) din Codul administrativ, actul administrativ individual

este orice dispoziție, decizie sau altă măsură oficială întreprinsă de autoritatea

publică pentru reglementarea unui caz individual în domeniul dreptului public, cu

scopul de a produce nemijlocit efecte juridice, prin nașterea, modificarea sau

stingerea raporturilor juridice de drept public.

Totodată, reieșind din prevederile art.11 alin.(1) și (2) din Codul administrativ,

actele administrative individuale pot fi: a) acte defavorabile – actele care impun

destinatarilor lor obligații, sancțiuni, sarcini sau afectează drepturile/interesele

legitime ale persoanelor ori care resping, în tot sau în parte, acordarea avantajului

solicitat; b) acte favorabile – actele care creează destinatarilor săi un beneficiu sau

un avantaj de orice fel. Destinatarul unui act administrativ individual este doar

persoana către care actul administrativ se îndreaptă. Terții, ale căror drepturi sunt

afectate de actul administrativ individual, nu sunt destinatarii acestuia.

Potrivit art.12 din Codul administrativ, un act administrativ normativ este actul

juridic subordonat legii adoptat, aprobat sau emis de o autoritate publică în baza

prevederilor constituționale sau legale, care nu se supune controlului

constituționalității și stabilește reguli de aplicare obligatorii pentru un număr

nedeterminat de situații identice.

Prevederi similare se conțin și în art.2 din Legea nr.100 din 22 decembrie 2017

cu privire la actele normative, care definește actul normativ – ca fiind act juridic

adoptat, aprobat sau emis de o autoritate publică, care are caracter public,

obligatoriu, general și impersonal și care stabilește, modifică ori abrogă norme

juridice care reglementează nașterea, modificarea sau stingerea raporturilor juridice

și care sunt aplicabile unui număr nedeterminat de situații identice.

Din cele menționate supra rezultă că diferențierea dintre actele administrative

individuale și cele normative se realizează în funcție de obiectul lor de întindere în

raport cu criteriul determinabilității persoanelor cărora li se aplică.

Subsecvent, actul administrativ normativ conține reguli generale cu

aplicabilitate repetată și produce efecte „erga omnes”. Astfel, actul normativ conține

reglementări de principiu, care se adresează unor persoane nedeterminate, adică are

o aplicabilitate generală. Oricât de restrâns ar fi obiectul de reglementare a actelor

administrative normative, acestea își păstrează caracterul normativ atâta timp cât

subiecții nu sunt individual determinați. Așadar, actele administrative normative

3

conțin reglementări cu caracter general, impersonal, care produc efecte erga omnes,

asemenea legilor.

Caracterul normativ al unui act administrativ derivă din întrunirea cumulativă a

următoarelor condiții: este un act juridic subordonat legii, este un act aprobat sau

emis de o autoritate publică în baza prevederilor constituționale sau legale, este un

act care nu se supune controlului constituționalității, stabilește reguli de aplicare

obligatorii pentru un număr nedeterminat de situații identice.

La caz, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție constată că decizia nr.14/5 din 12 septembrie 2002 a Consiliului

comunei Cosăuți, r-nul Soroca „Despre reglementarea regimului funciar în

intravilanul și extravilanul în satele comunei și autentificarea dreptului deținătorului

de teren”, constituie act administrativ individual, or, destinatarii actului

administrativ contestat, printre care se află și reclamanta, sunt deținătorii de drepturi

asupra terenurilor din extravilanul și intravilanul localităților Cosăuți, Egoreni și

Iorjnița.

Respectiv, se denotă faptul că efectele actului administrativ nu se produc „erga

omnes” ci doar în privința deținătorilor de teren din cadrul localităților Cosăuți,

Egoreni și Iorjnița, în baza listelor anexată la decizie, în privința cărora s-au și

produs efectele juridice a respectivului act.

Mai mult ca atât, decizia contestată a avut efect imediat, consecințele fiind

limitate la aprobarea planului cadastral și autentificarea drepturilor deținătorilor de

teren în baza listelor anexate.

Astfel, decizia nr.14/5 din 12 septembrie 2002 a Consiliului comunei Cosăuți,

r-nul Soroca nu instituie reguli de aplicare obligatorii pentru un număr nedeterminat

de situații identice, ci doar pentru situația constatată la momentul aprobării Planului

cadastral și autentificării drepturilor deținătorilor de terenuri.

Sub acest aspect, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Suprem de Justiție conchide că Judecătoria Soroca, sediul Central, unde

inițial s-a adresat reclamanta, deține competența procesuală și materială de a

examina cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată

depusă de SA „Cariera de Granit și Pietriș din Soroca” împotriva Consiliului

comunei Cosăuți cu privire la contestarea actului administrativ.

Din considerentul că un prim aspect al procesului echitabil este înfăptuirea

justiției de către „un tribunal învestit de lege”, adică în primul rând având

competență clar stabilită de legea națională, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție va soluționa

conflictul negativ de competență, prin constatarea competenței Judecătoriei Soroca,

sediul Central, la examinarea prezentei cauze de contencios administrativ.

Or, prin prisma art.197 din Codul administrativ, nimeni nu poate fi lipsit de

dreptul judecării procesului de către instanța în a cărei competență este dată prin

lege cauza, cu excepțiile expres stabilite de lege.

În conformitate cu art.191 alin.(1), art.193, art.200 alin. (3) și art. 230 din

Codul administrativ, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

4

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se constată competența Judecătoriei Soroca, sediul Central, la judecarea în

fond a cauzei de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de SA „Cariera de Granit și Pietriș din Soroca” împotriva Consiliului comunei

Cosăuți cu privire la contestarea actului administrativ.

Cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

SA „Cariera de Granit și Pietriș din Soroca” împotriva Consiliului comunei Cosăuți

cu privire la contestarea actului administrativ, se remite spre examinare în fond

conform competenței, Judecătoriei Soroca, sediul Central.

Încheierea nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nicolae Craiu

Aliona Miron

5