3ra-195/24 — anularea actului administrativ

La data de 2 septembrie 2021, Nicolai Dumanschi a înaintat o acțiune în contencios administrativ împotriva Comisiei pentru reabilitarea victimelor represiunilor politice din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, solicitând: − anularea deciziei de refuz în reabilitare, emisă de Comisia pentru reabilitarea victimelor represiunilor politice a Ministerului Afacerilor Interne, nr. 8/6-5-D- 417/2021 din 21 iulie 2021; − obligarea Comisiei la emiterea unui act administrativ prin care să fie recunoscut drept victimă a represiunilor politice și să fie reabilitat în temeiul Legii nr. 1225/1992.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că s-a născut la data de 02 octombrie 1958, fiind fiul lui Afanasie Dumanschi și al Mariei Căpiță, căsătoria acestora fiind înregistrată în localitatea Biruința, raionul Congaz, în baza certificatului de căsătorie seria CS-V nr. 0507881 din 12 septembrie 1951.

Reclamantul susține că tatăl său, Afanasie Dumanschi, a fost deportat în regiunea Tiumeni, Federația Rusă, fiind menținut în evidență în perioada 19 mai 1952 – 14 aprilie 1958. Acest fapt este confirmat prin certificatul nr. 8/4-6-11 din 11 iunie 2012, eliberat de Ministerul Afacerilor Interne. De asemenea, caracterul represiv al măsurilor aplicate împotriva tatălui său este dovedit prin certificatul de reabilitare nr. 8/6-D-p/e-l 82 din 28 iunie 2018, care atestă că Afanasie Dumanschi s-a aflat în deportare în perioada sus-menționată și că a fost reabilitat în temeiul Hotărârii Consiliului de Miniștri al RSS Moldovenești nr. 115 din aprilie 1989 și al Legii nr. 1225 din 8 decembrie 1992 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice.

Reclamantul a mai menționat că, în certificatul de reabilitare este inclusă sora sa, Valentina Dumanschi, născută în anul 1957. Pe întreaga durată a deportării, părinții săi au locuit împreună, iar din căsătoria acestora s-au născut doi copii: Valentina Dumanschi și Nicolai Dumanschi (născut la 2 octombrie 1958). Nașterea sa este confirmată prin certificatul de naștere nr. 142471 și buletinul de identitate seria A30047051.

Astfel, reclamantul susține că, având în vedere factorii fiziologici care determină durata unei sarcini, a fost conceput în perioada în care părinții săi se aflau în locurile de deportare, în Federația Rusă, Regiunea Tiumeni. În susținerea acestei 1 afirmații, indică faptul că s-a născut la data de 2 octombrie 1958, la termen, sarcina mamei sale fiind completă – de 9 luni. Or, potrivit certificatului eliberat de autoritățile competente, părinții săi au părăsit locurile de deportare la data de 14 aprilie 1958, iar la acel moment mama sa se afla în a patra lună de sarcină.

Prin urmare, reclamantul consideră că a fost conceput în perioada detenției administrative a părinților săi, într-un mediu marcat de constrângeri și privări de libertăți fundamentale, circumstanțe care, susține el, i-au afectat în mod direct și indirect viața, atât prin condițiile fizice, cât și prin încărcătura emoțională resimțită de părinți în acea perioadă.

În acest context, reclamantul menționează că a urmat procedura legală prevăzută de legislația în vigoare pentru obținerea statutului de persoană reabilitată ca victimă a represiunilor politice. Astfel, la data de 9 iunie 2021, a depus o cerere către Ministerul Afacerilor Interne, solicitând recunoașterea sa în calitate de victimă a represiunilor politice și reabilitarea corespunzătoare, în temeiul Legii nr. 1225 din 8 decembrie 1992 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice.

În cuprinsul cererii, reclamantul a invocat mai multe acte normative și decizii explicative ale Curții Supreme de Justiție, apreciind că acestea îi conferă temei legal și jurisprudențial pentru recunoașterea statutului de victimă a represiunilor politice și, în consecință, dreptul la reabilitare.

Făcând referire la prevederile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 1225 din 8 decembrie 1992 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice, reclamantul a susținut că, întrucât a fost conceput în perioada în care părinții săi se aflau în locurile de deportare, în condițiile represiunii politice aplicate tatălui său, se încadrează în categoria persoanelor vizate de norma legală menționată.

În consecință, reclamantul a solicitat admiterea acțiunii, cu obligarea Comisiei pentru reabilitarea victimelor represiunilor politice din cadrul Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova să emită o decizie prin care să-l recunoască pe Nicolai Dumanschi în calitate de victimă a represiunilor politice și să dispună reabilitarea acestuia, în conformitate cu dispozițiile legale aplicabile.

În motivarea soluției pronunțate, Curtea de Apel Chișinău a reținut că se aliniază concluziilor instanței de fond cu privire la netemeinicia deciziei Comisiei pentru reabilitarea victimelor represiunilor politice a Ministerului Afacerilor Interne nr. 8/6-5-D-417/2021 din 21 iulie 2021 și a obligat Ministerul Afacerilor Interne să emită un act administrativ prin care să-l recunoască pe Nicolai Dumanschi în calitate de victimă a represiunilor politice și să dispună reabilitarea acestuia.

Instanța de apel a constatat, în acord cu instanța de fond, că pe întreaga perioadă a deportării tatălui reclamantului, Afanasie Dumanschi, acesta a fost însoțit de soția sa, Maria Dumanschi, iar în certificatul de reabilitare este inclusă fiica acestora, Valentina Dumanschi, născută în anul 1957.

Cu toate acestea, deși părinții reclamantului au revenit din deportare la data de 14 aprilie 1958, iar Nicolai Dumanschi s-a născut la 2 octombrie 1958 — fapt confirmat prin certificatul de naștere nr. 142471 și buletinul de identitate seria A30047051 — acesta nu a fost inclus în certificatul de reabilitare.

Or, în circumstanțele cauzei, s-a reținut că la momentul repatrierii familia Dumanschi se întorcea cu mama însărcinată, ceea ce demonstrează că Nicolai Dumanschi a fost conceput în perioada în care părinții săi se aflau în locurile de deportare, în condiții de represiune politică, aspect care justifică includerea sa în categoria victimelor represiunilor politice în sensul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 1225/1992.

Prin urmare, instanța de apel a respins argumentul invocat de Ministerul Afacerilor Interne potrivit căruia Nicolai Dumanschi nu s-ar încadra în sfera de aplicare a Hotărârii Curții Constituționale nr. 2 din 12 ianuarie 2021 privind controlul constituționalității unor prevederi ale art. 1 din Legea nr. 296/1994 pentru 3 interpretarea unor prevederi ale Legii nr. 1225/1992 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice.

Instanța a reținut că această hotărâre constituțională vizează expres eliminarea oricărei forme de discriminare între copiii născuți din căsătorii încheiate anterior sau în timpul represiunii și cei născuți în afara căsătoriei. Totodată, instanța a reiterat principiul consacrat în jurisprudența Curții Constituționale potrivit căruia noțiunea de „viață familială” nu face distincție între familia „legitimă” și familia „ilegitimă”.

În conformitate cu Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 12 ianuarie 2021, a fost declarat neconstituțional textul „copiii persoanelor supuse represiunilor care s-au născut în locurile de represiune sau în drum spre ele se consideră copii proveniți din căsătoria încheiată până la represiune”, cuprins în art.1 din Legea nr. 296 din 23 noiembrie 1994. Până la modificarea acestui articol de lege, se consideră victime ale represiunilor politice și copiii născuți în locurile de represiune sau în drum spre acestea, dacă cel puțin unul dintre părinți a fost supus represiunilor politice.

Pe acest temei, instanța de apel a concluzionat că Nicolai Dumanschi întrunește condițiile prevăzute de lege pentru a fi recunoscut ca victimă a represiunilor politice și pentru a beneficia de reabilitare, întrucât a fost conceput în perioada deportării, iar tatăl său a fost reabilitat în temeiul Legii nr. 1225/1992.

Instanța de apel a remarcat că instanța de fond în mod corect a reținut că, fără îndoială, Nicolai Dumanschi provine dintr-o familie constituită anterior represiunii politice și că a fost conceput în perioada în care părinții săi se aflau în deportare. În consecință, Nicolai Dumanschi se încadrează în dispozițiile art. 2 din Legea nr.1225 din 8 decembrie 1992, în calitate de membru al familiei persoanei supuse represiunii politice – tatăl său, Afanasie Dumanschi – fiind conceput în perioada represiunii. Din acest motiv, pe cale de consecință, Nicolai Dumanschi urmează a fi reabilitat.

În susținerea acestei concluzii, instanța de apel a invocat pct. 3 din Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 35 din 24 octombrie 2003 „Cu privire la practica judiciară de aplicare a unor prevederi ale Legii privind reabilitarea victimelor represiunilor politice”, prin care instanțele au fost orientate să aplice în mod extensiv și echitabil dispozițiile Legii nr. 1225/1992.

Potrivit acestui punct de orientare jurisprudențială, în sensul art. 2 din Legea nr. 1225-XII din 8 decembrie 1992, sunt considerate victime ale represiunilor politice: − persoanele care au avut de suferit de pe urma represiunilor politice manifestate sub forma curmării de vieți omenești sau a măsurilor de constrângere întreprinse de către stat din motive politice, naționale, religioase ori sociale, precum privațiune de 4 libertate, deportare, exilare, muncă silită în condiții de limitare a libertății, expulzare din țară, lipsire de cetățenie, expropriere, internare forțată în instituții psihiatrice, sau alte forme de limitare a drepturilor și libertăților persoanelor declarate periculoase din punct de vedere social pentru stat sau pentru regimul politic, realizate prin decizii ale organelor de stat administrative, judiciare ori extrajudiciare sovietice; − persoanele împotriva cărora au fost emise decizii de represiune politică, dar care au reușit să evite represiunile directe, inclusiv prin refugiere peste hotare; − membrii de familie ai persoanelor supuse represiunilor, inclusiv copiii născuți în locurile de represiune sau în drum spre acestea, ori concepuți în locurile de represiune dar născuți ulterior acasă, persoanele care au fost constrânse ori nevoite să-și urmeze părinții sau tutorii în exil ori în locurile de detenție specială, precum și persoanele rămase fără îngrijirea acestora, ori copiii persoanelor executate în urma represiunilor politice.

În baza acestor considerente legale și jurisprudențiale, instanța de apel a concluzionat că Nicolai Dumanschi întrunește condițiile necesare pentru a fi recunoscut în calitate de victimă a represiunilor politice și pentru a beneficia de reabilitare în temeiul Legii nr. 1225/1992.

Prin urmare, instanța de apel a constatat că instanța de fond în mod corect a reținut caracterul nelegal al deciziei Comisiei pentru reabilitarea victimelor represiunilor politice a Ministerului Afacerilor Interne nr. 8/6-5-D-417/2021 din 21 iulie 2021, dispunând anularea acesteia și obligarea Ministerului Afacerilor Interne să emită un act administrativ prin care Nicolai Dumanschi să fie recunoscut în calitate de victimă a represiunilor politice și să fie reabilitat.

Recurentul invocă faptul că, potrivit Legii nr. 1225/1992 și Legii nr. 296/1994, calitatea de victimă a represiunilor politice este recunoscută doar copiilor care s-au născut în locurile de represiune sau în drum spre ele, nu și celor 5 care doar au fost concepuți în acele locuri. Prin urmare, întrucât Nicolai Dumanschi s-a născut la 2 octombrie 1958, în satul Biruința, raionul Taraclia, după eliberarea familiei din deportare, acesta nu intră sub incidența prevederilor legale menționate.

Recurentul reiterează că, potrivit art. 2 din Legea nr. 1225/1992, se consideră victime ale represiunilor politice membrii familiei care s-au născut în locurile de represiune sau în drum spre ele, dar nu și cei care au fost doar concepuți în această perioadă. Argumentul este întărit și de interpretarea dată în Legea nr. 296/1994, care definește expres categoria copiilor considerați ca provenind din căsătorii încheiate înainte de represiune, dar născuți în locurile de detenție sau în drum spre acestea.

Ministerul Afacerilor Interne mai susține că drepturile civile ale unei persoane, inclusiv capacitatea de folosință, încep de la momentul nașterii, conform art. 23 și 24 din Codul civil. Astfel, neexistând un subiect de drept anterior nașterii, nu poate fi recunoscută o persoană ca victimă a represiunilor politice doar pentru că a fost concepută în acea perioadă.

În concluzie, se afirmă că decizia Comisiei MAI nr. 8/6-5-D-417/2021 este legală, iar hotărârile instanțelor inferioare sunt neîntemeiate. Prin urmare, Ministerul solicită admiterea recursului, casarea deciziei Curții de Apel și a hotărârii primei instanțe și respingerea cererii formulate de Nicolai Dumanschi.

Art. 245 din Codul administrativ: „Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”

Art. 2451 alin. (1) din Codul administrativ: „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Art. 246 alin. (1) și (2) lit. h) din Codul administrativ: „Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se comunică părților. 6 Recursul se declară inadmisibil în special când: recursul este vădit neîntemeiat.”

Astfel, cererea de recurs depusă de Ministerul Afacerilor Interne la data de 19 ianuarie 2024, este în termen. Prin urmare, recursul a fost formulat în conformitate cu prevederile art. 245 din Codul administrativ.

Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea sau inadmisibilitatea recursului, în special, urmează să însușească, în condițiile Codului administrativ, exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil, bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele pre citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recursul depus de Ministerul Afacerilor Interne, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de Curtea de Apel Chișinău și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul depus, conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cererea de chemare în judecată și cererea de apel, care au fost analizate de către Curtea de 7 Apel Chișinău, fiind apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unui asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază că admisibilitatea recursului trebuie analizată în contextul rolului și funcției legale atribuite instanței judecătorești supreme, care constau, în principal, în asigurarea aplicării și interpretării unitare a legii în soluționarea cauzelor de contencios administrativ. În acest sens, orice cerere de recurs trebuie să fie motivată în concordanță cu aceste principii fundamentale, pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (a se vedea hotărârile CtEDO Golder c. Regatul Unit, 1975, §38; Stanev c. Bulgariei [MC], 2012, §230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (a se vedea hotărârea CtEDO Luordo c. Italiei, 2003, §85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (a se vedea hotărârea CtEDO Levages Prestations Services c. Franței, 1996, §45). 8

Curtea de la Strasbourg a mai reiterat că modul de aplicare a art. 6 din CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de specificul acestor proceduri, urmând a se ține cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea hotărârea CtEDO Botten c. Norvegiei, 1996, §39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea hotărârea CtEDO Helmers c. Suediei, 1991, §31, 36).

Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin. (2) lit. h) din Codul administrativ, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de Ministerul Afacerilor Interne. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Gheorghe Stratulat Diana Stănilă 9