3ra-195/24 — anularea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea actului administrativ
- Temei legal
- Recursul este vadit neîntemeiat, art. 246 alin.2 lit.h din Codul administrativ
3ra-195/24 — anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Ministerul
Afacerilor Interne,
în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de
chemare în judecată depusă de Nicolai Dumanschi împotriva Ministerului
Afacerilor Interne cu privire la anularea actului administrativ individual
defavorabil și obligarea emiterii actului administrativ favorabil,
împotriva deciziei din 11 octombrie 2023 a Curții de Apel
Chișinău,
(Dosarul nr. 3ra-195/24
PIGD 2-21130171-01-3ra-28022024)
Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) din Codul administrativ.
Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu constituie un temei de casare
a ei.
Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani – jud. G. Corneliu
Curtea de Apel Chișinău – jud. V. Negru, I. Dutca, E. Palanciuc
30 iulie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților recursul depus de Ministerul Afacerilor Interne,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Gheorghe Stratulat,
Diana Stănilă, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La data de 2 septembrie 2021, Nicolai Dumanschi a înaintat o acțiune în
contencios administrativ împotriva Comisiei pentru reabilitarea victimelor
represiunilor politice din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, solicitând:
− anularea deciziei de refuz în reabilitare, emisă de Comisia pentru reabilitarea
victimelor represiunilor politice a Ministerului Afacerilor Interne, nr. 8/6-5-D-
417/2021 din 21 iulie 2021;
− obligarea Comisiei la emiterea unui act administrativ prin care să fie recunoscut drept
victimă a represiunilor politice și să fie reabilitat în temeiul Legii nr. 1225/1992.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că s-a născut la data de 02
octombrie 1958, fiind fiul lui Afanasie Dumanschi și al Mariei Căpiță, căsătoria
acestora fiind înregistrată în localitatea Biruința, raionul Congaz, în baza
certificatului de căsătorie seria CS-V nr. 0507881 din 12 septembrie 1951.
Reclamantul susține că tatăl său, Afanasie Dumanschi, a fost deportat în
regiunea Tiumeni, Federația Rusă, fiind menținut în evidență în perioada 19 mai
1952 – 14 aprilie 1958. Acest fapt este confirmat prin certificatul nr. 8/4-6-11 din
11 iunie 2012, eliberat de Ministerul Afacerilor Interne. De asemenea, caracterul
represiv al măsurilor aplicate împotriva tatălui său este dovedit prin certificatul de
reabilitare nr. 8/6-D-p/e-l 82 din 28 iunie 2018, care atestă că Afanasie Dumanschi
s-a aflat în deportare în perioada sus-menționată și că a fost reabilitat în temeiul
Hotărârii Consiliului de Miniștri al RSS Moldovenești nr. 115 din aprilie 1989 și
al Legii nr. 1225 din 8 decembrie 1992 privind reabilitarea victimelor represiunilor
politice.
Reclamantul a mai menționat că, în certificatul de reabilitare este inclusă sora
sa, Valentina Dumanschi, născută în anul 1957. Pe întreaga durată a deportării,
părinții săi au locuit împreună, iar din căsătoria acestora s-au născut doi copii:
Valentina Dumanschi și Nicolai Dumanschi (născut la 2 octombrie 1958). Nașterea
sa este confirmată prin certificatul de naștere nr. 142471 și buletinul de identitate
seria A30047051.
Astfel, reclamantul susține că, având în vedere factorii fiziologici care
determină durata unei sarcini, a fost conceput în perioada în care părinții săi se aflau
în locurile de deportare, în Federația Rusă, Regiunea Tiumeni. În susținerea acestei
1
afirmații, indică faptul că s-a născut la data de 2 octombrie 1958, la termen, sarcina
mamei sale fiind completă – de 9 luni. Or, potrivit certificatului eliberat de
autoritățile competente, părinții săi au părăsit locurile de deportare la data de 14
aprilie 1958, iar la acel moment mama sa se afla în a patra lună de sarcină.
Prin urmare, reclamantul consideră că a fost conceput în perioada detenției
administrative a părinților săi, într-un mediu marcat de constrângeri și privări de
libertăți fundamentale, circumstanțe care, susține el, i-au afectat în mod direct și
indirect viața, atât prin condițiile fizice, cât și prin încărcătura emoțională resimțită
de părinți în acea perioadă.
În acest context, reclamantul menționează că a urmat procedura legală
prevăzută de legislația în vigoare pentru obținerea statutului de persoană reabilitată
ca victimă a represiunilor politice. Astfel, la data de 9 iunie 2021, a depus o cerere
către Ministerul Afacerilor Interne, solicitând recunoașterea sa în calitate de
victimă a represiunilor politice și reabilitarea corespunzătoare, în temeiul Legii nr.
1225 din 8 decembrie 1992 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice.
În cuprinsul cererii, reclamantul a invocat mai multe acte normative și decizii
explicative ale Curții Supreme de Justiție, apreciind că acestea îi conferă temei
legal și jurisprudențial pentru recunoașterea statutului de victimă a represiunilor
politice și, în consecință, dreptul la reabilitare.
Făcând referire la prevederile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 1225 din 8
decembrie 1992 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice, reclamantul
a susținut că, întrucât a fost conceput în perioada în care părinții săi se aflau în
locurile de deportare, în condițiile represiunii politice aplicate tatălui său, se
încadrează în categoria persoanelor vizate de norma legală menționată.
În consecință, reclamantul a solicitat admiterea acțiunii, cu obligarea
Comisiei pentru reabilitarea victimelor represiunilor politice din cadrul
Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova să emită o decizie prin care
să-l recunoască pe Nicolai Dumanschi în calitate de victimă a represiunilor politice
și să dispună reabilitarea acestuia, în conformitate cu dispozițiile legale aplicabile.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 6 iulie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, a fost
admisă acțiunea formulată de reclamant. Instanța a dispus anularea deciziei de
refuz în reabilitare emisă de Comisia pentru reabilitarea victimelor represiunilor
politice a Ministerului Afacerilor Interne, nr. 8/6-5-D-417/2021 din 21 iulie 2021,
și a obligat Ministerul Afacerilor Interne să emită un act administrativ prin care
Nicolai Dumanschi să fie recunoscut în calitate de victimă a represiunilor politice
și să fie reabilitat în conformitate cu prevederile legale aplicabile.
2
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La data de 8 iulie 2022, Ministerul Afacerilor Interne a declarat apel
nemotivat împotriva hotărârii din 6 iulie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Rîșcani. Ulterior, la data de 30 octombrie 2022, autoritatea apelantă a depus apelul
motivat, solicitând casarea hotărârii instanței de fond și pronunțarea unei noi
hotărâri prin care acțiunea formulată de Nicolai Dumanschi să fie respinsă ca
neîntemeiată.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 11 octombrie 2023, Curtea de Apel Chișinău a respins apelul
declarat de Ministerul Afacerilor Interne împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău,
sediul Rîșcani din 6 iulie 2022, menținând hotărârea instanței de fond ca fiind legală
și întemeiată.
În motivarea soluției pronunțate, Curtea de Apel Chișinău a reținut că se
aliniază concluziilor instanței de fond cu privire la netemeinicia deciziei Comisiei
pentru reabilitarea victimelor represiunilor politice a Ministerului Afacerilor
Interne nr. 8/6-5-D-417/2021 din 21 iulie 2021 și a obligat Ministerul Afacerilor
Interne să emită un act administrativ prin care să-l recunoască pe Nicolai
Dumanschi în calitate de victimă a represiunilor politice și să dispună reabilitarea
acestuia.
Instanța de apel a constatat, în acord cu instanța de fond, că pe întreaga
perioadă a deportării tatălui reclamantului, Afanasie Dumanschi, acesta a fost
însoțit de soția sa, Maria Dumanschi, iar în certificatul de reabilitare este inclusă
fiica acestora, Valentina Dumanschi, născută în anul 1957.
Cu toate acestea, deși părinții reclamantului au revenit din deportare la data
de 14 aprilie 1958, iar Nicolai Dumanschi s-a născut la 2 octombrie 1958 — fapt
confirmat prin certificatul de naștere nr. 142471 și buletinul de identitate seria
A30047051 — acesta nu a fost inclus în certificatul de reabilitare.
Or, în circumstanțele cauzei, s-a reținut că la momentul repatrierii familia
Dumanschi se întorcea cu mama însărcinată, ceea ce demonstrează că Nicolai
Dumanschi a fost conceput în perioada în care părinții săi se aflau în locurile de
deportare, în condiții de represiune politică, aspect care justifică includerea sa în
categoria victimelor represiunilor politice în sensul art. 2 alin. (1) din Legea nr.
1225/1992.
Prin urmare, instanța de apel a respins argumentul invocat de Ministerul
Afacerilor Interne potrivit căruia Nicolai Dumanschi nu s-ar încadra în sfera de
aplicare a Hotărârii Curții Constituționale nr. 2 din 12 ianuarie 2021 privind
controlul constituționalității unor prevederi ale art. 1 din Legea nr. 296/1994 pentru
3
interpretarea unor prevederi ale Legii nr. 1225/1992 privind reabilitarea victimelor
represiunilor politice.
Instanța a reținut că această hotărâre constituțională vizează expres
eliminarea oricărei forme de discriminare între copiii născuți din căsătorii încheiate
anterior sau în timpul represiunii și cei născuți în afara căsătoriei. Totodată, instanța
a reiterat principiul consacrat în jurisprudența Curții Constituționale potrivit căruia
noțiunea de „viață familială” nu face distincție între familia „legitimă” și familia
„ilegitimă”.
În conformitate cu Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 12 ianuarie
2021, a fost declarat neconstituțional textul „copiii persoanelor supuse
represiunilor care s-au născut în locurile de represiune sau în drum spre ele se
consideră copii proveniți din căsătoria încheiată până la represiune”, cuprins în
art.1 din Legea nr. 296 din 23 noiembrie 1994. Până la modificarea acestui articol
de lege, se consideră victime ale represiunilor politice și copiii născuți în locurile
de represiune sau în drum spre acestea, dacă cel puțin unul dintre părinți a fost
supus represiunilor politice.
Pe acest temei, instanța de apel a concluzionat că Nicolai Dumanschi
întrunește condițiile prevăzute de lege pentru a fi recunoscut ca victimă a
represiunilor politice și pentru a beneficia de reabilitare, întrucât a fost conceput în
perioada deportării, iar tatăl său a fost reabilitat în temeiul Legii nr. 1225/1992.
Instanța de apel a remarcat că instanța de fond în mod corect a reținut că, fără
îndoială, Nicolai Dumanschi provine dintr-o familie constituită anterior represiunii
politice și că a fost conceput în perioada în care părinții săi se aflau în deportare. În
consecință, Nicolai Dumanschi se încadrează în dispozițiile art. 2 din Legea
nr.1225 din 8 decembrie 1992, în calitate de membru al familiei persoanei supuse
represiunii politice – tatăl său, Afanasie Dumanschi – fiind conceput în perioada
represiunii. Din acest motiv, pe cale de consecință, Nicolai Dumanschi urmează a
fi reabilitat.
În susținerea acestei concluzii, instanța de apel a invocat pct. 3 din Hotărârea
Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 35 din 24 octombrie 2003 „Cu privire la
practica judiciară de aplicare a unor prevederi ale Legii privind reabilitarea
victimelor represiunilor politice”, prin care instanțele au fost orientate să aplice în
mod extensiv și echitabil dispozițiile Legii nr. 1225/1992.
Potrivit acestui punct de orientare jurisprudențială, în sensul art. 2 din Legea
nr. 1225-XII din 8 decembrie 1992, sunt considerate victime ale represiunilor
politice:
− persoanele care au avut de suferit de pe urma represiunilor politice manifestate sub
forma curmării de vieți omenești sau a măsurilor de constrângere întreprinse de către
stat din motive politice, naționale, religioase ori sociale, precum privațiune de
4
libertate, deportare, exilare, muncă silită în condiții de limitare a libertății, expulzare
din țară, lipsire de cetățenie, expropriere, internare forțată în instituții psihiatrice, sau
alte forme de limitare a drepturilor și libertăților persoanelor declarate periculoase din
punct de vedere social pentru stat sau pentru regimul politic, realizate prin decizii ale
organelor de stat administrative, judiciare ori extrajudiciare sovietice;
− persoanele împotriva cărora au fost emise decizii de represiune politică, dar care au
reușit să evite represiunile directe, inclusiv prin refugiere peste hotare;
− membrii de familie ai persoanelor supuse represiunilor, inclusiv copiii născuți în
locurile de represiune sau în drum spre acestea, ori concepuți în locurile de
represiune dar născuți ulterior acasă, persoanele care au fost constrânse ori nevoite
să-și urmeze părinții sau tutorii în exil ori în locurile de detenție specială, precum și
persoanele rămase fără îngrijirea acestora, ori copiii persoanelor executate în urma
represiunilor politice.
În baza acestor considerente legale și jurisprudențiale, instanța de apel a
concluzionat că Nicolai Dumanschi întrunește condițiile necesare pentru a fi
recunoscut în calitate de victimă a represiunilor politice și pentru a beneficia de
reabilitare în temeiul Legii nr. 1225/1992.
Prin urmare, instanța de apel a constatat că instanța de fond în mod corect a
reținut caracterul nelegal al deciziei Comisiei pentru reabilitarea victimelor
represiunilor politice a Ministerului Afacerilor Interne nr. 8/6-5-D-417/2021 din 21
iulie 2021, dispunând anularea acesteia și obligarea Ministerului Afacerilor Interne
să emită un act administrativ prin care Nicolai Dumanschi să fie recunoscut în
calitate de victimă a represiunilor politice și să fie reabilitat.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La data de 2 noiembrie 2023, Ministerul Afacerilor Interne a depus recurs
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 11 octombrie 2023. Ulterior, la data
de 19 ianuarie 2024, a fost depusă motivarea recursului, prin care Ministerul
Afacerilor Interne a solicitat admiterea recursului, casarea atât a deciziei instanței
de apel, cât și a hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, cu pronunțarea unei
noi hotărâri de respingere integrală a cererii de chemare în judecată formulată de
Nicolai Dumanschi.
ARGUMENTELE RECURSULUI
Ministerul Afacerilor Interne contestă constatarea instanțelor de fond și apel
potrivit căreia Nicolai Dumanschi provine dintr-o familie formată anterior
represiunii și a fost conceput în perioada deportării părinților săi, susținând că
această concluzie nu are temei legal.
Recurentul invocă faptul că, potrivit Legii nr. 1225/1992 și Legii nr.
296/1994, calitatea de victimă a represiunilor politice este recunoscută doar
copiilor care s-au născut în locurile de represiune sau în drum spre ele, nu și celor
5
care doar au fost concepuți în acele locuri. Prin urmare, întrucât Nicolai Dumanschi
s-a născut la 2 octombrie 1958, în satul Biruința, raionul Taraclia, după eliberarea
familiei din deportare, acesta nu intră sub incidența prevederilor legale menționate.
Recurentul reiterează că, potrivit art. 2 din Legea nr. 1225/1992, se consideră
victime ale represiunilor politice membrii familiei care s-au născut în locurile de
represiune sau în drum spre ele, dar nu și cei care au fost doar concepuți în această
perioadă. Argumentul este întărit și de interpretarea dată în Legea nr. 296/1994,
care definește expres categoria copiilor considerați ca provenind din căsătorii
încheiate înainte de represiune, dar născuți în locurile de detenție sau în drum spre
acestea.
Ministerul Afacerilor Interne mai susține că drepturile civile ale unei
persoane, inclusiv capacitatea de folosință, încep de la momentul nașterii, conform
art. 23 și 24 din Codul civil. Astfel, neexistând un subiect de drept anterior nașterii,
nu poate fi recunoscută o persoană ca victimă a represiunilor politice doar pentru
că a fost concepută în acea perioadă.
În concluzie, se afirmă că decizia Comisiei MAI nr. 8/6-5-D-417/2021 este
legală, iar hotărârile instanțelor inferioare sunt neîntemeiate. Prin urmare,
Ministerul solicită admiterea recursului, casarea deciziei Curții de Apel și a
hotărârii primei instanțe și respingerea cererii formulate de Nicolai Dumanschi.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244 alin. (1) din Codul administrativ:
„Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi
contestate cu recurs.”
Art. 245 din Codul administrativ:
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la
pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”
Art. 2451 alin. (1) din Codul administrativ:
„Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este
contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se
schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) hotărârea sau decizia
vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; d) hotărârea sau decizia este arbitrară
sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; e) a fost admis
neîntemeiat un apel introdus tardiv; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a
fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.
Art. 246 alin. (1) și (2) lit. h) din Codul administrativ:
„Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă
recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă. Încheierea
privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul
inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se comunică
părților.
6
Recursul se declară inadmisibil în special când: recursul este vădit neîntemeiat.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de depunere a recursului, Completul de judecată al
Curții Supreme de Justiție atestă că decizia motivată a instanței de apel a fost
notificată Ministerului Afacerilor Interne la data de 23 ianuarie 2024, prin
intermediul poștei electronice, fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta
electronică anexat la dosar.
Astfel, cererea de recurs depusă de Ministerul Afacerilor Interne la data de
19 ianuarie 2024, este în termen. Prin urmare, recursul a fost formulat în
conformitate cu prevederile art. 245 din Codul administrativ.
Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea sau
inadmisibilitatea recursului, în special, urmează să însușească, în condițiile Codului
administrativ, exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil, bazat pe
temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele pre citate oferă un drept exclusiv
al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare
suficient de serioasă.
În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului,
dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și
esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile
instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă
instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de
admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și
întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii
de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le
întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recursul depus de
Ministerul Afacerilor Interne, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451
din Codul administrativ, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția
pronunțată de Curtea de Apel Chișinău și nu relevă interpretarea contrară a legii și
aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar
baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu
constituie temei de casare a deciziei recurate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul
depus, conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cererea de
chemare în judecată și cererea de apel, care au fost analizate de către Curtea de
7
Apel Chișinău, fiind apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există
aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor
cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat de
art. 6 § 1 al Convenției.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul
arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia
hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul
administrativ.
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind
necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se
bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar
exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea
tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat
o hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică
determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă argumentare
a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste
critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări
și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău, nu
echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unui asemenea pretins
argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui
autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază că
admisibilitatea recursului trebuie analizată în contextul rolului și funcției legale
atribuite instanței judecătorești supreme, care constau, în principal, în asigurarea
aplicării și interpretării unitare a legii în soluționarea cauzelor de contencios
administrativ. În acest sens, orice cerere de recurs trebuie să fie motivată în
concordanță cu aceste principii fundamentale, pentru a trece filtrul de admisibilitate
și a avea succes.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de
acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (a se vedea
hotărârile CtEDO Golder c. Regatul Unit, 1975, §38; Stanev c. Bulgariei [MC],
2012, §230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,
întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se
bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (a se vedea hotărârea
CtEDO Luordo c. Italiei, 2003, §85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs
pot fi mai stricte decât pentru un apel (a se vedea hotărârea CtEDO Levages
Prestations Services c. Franței, 1996, §45).
8
Curtea de la Strasbourg a mai reiterat că modul de aplicare a art. 6 din CEDO
procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de specificul acestor
proceduri, urmând a se ține cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept
național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea
hotărârea CtEDO Botten c. Norvegiei, 1996, §39). La fel, conform jurisprudenței
CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care
implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele
articolului 6 § 1 (a se vedea hotărârea CtEDO Helmers c. Suediei, 1991, §31, 36).
Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin. (2) lit. h) din
Codul administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de Ministerul Afacerilor Interne.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Gheorghe Stratulat
Diana Stănilă
9