3ra-969/23 — obligarea emiterii actului administrativ

La 5 octombrie 2021, Ion Nicolaev s-a adresat în instanță de judecată cu acțiune în contencios administrativ împotriva Autorității Naționale de Integritate privind constatarea discriminării în câmpul muncii și obligarea pârâtei să emită actul administrativ individual favorabil privind achitarea prejudiciului material și moral.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, prin ordinul Autorității Naționale de Integritate nr. 79 p din 18.06.2018, a fost numit în funcția de inspector de integritate în cadrul Inspectorului de Integritate al Autorității Naționale de Integritate, iar potrivit fișei de post elaborată pentru funcția de inspector de integritate, a exercitat următoarele activități: controlul averii și al intereselor personale, privind respectarea regimului juridic al conflictelor de interese, al incompatibilităților și al restricțiilor; primirea, colectarea, centralizarea și procesarea datelor și informațiilor cu privire la situația averilor deținute de persoane în timpul exercitării mandatelor, a funcțiilor publice și de demnitate publică, de asemenea cu privire la incompatibilitățile și conflictele de interese ale persoanelor care ocupă o funcție publică sau de demnitate publică; controlul declarațiilor de avere și interese personale; constatarea, în condițiile legii, a diferențelor substanțiale dintre averea dobândită și veniturile obținute de către subiectul declarării împreună cu membrii familiei, concubinul/concubina pe parcursul exercitării mandatului, a funcției publice sau de demnitate publică în aceeași perioadă; constatarea conflictelor de interese, a incompatibilităților și a restricțiilor încălcate de către persoanele ce ocupă sau au ocupat demnități ori funcții publice; întocmirea actelor de constatare în condițiile legii; sesizarea organelor competente în cazul identificării încălcărilor legislației care nu țin de competența autorității; aplicarea în cadrul procedurilor de control sau ca urmare a acestora a sancțiunilor contravenționale și/sau a măsurilor procedurale de asigurare prevăzute de lege și de Metodologia de efectuare a controlului averii și al intereselor personale și privind respectarea regimului juridic al conflictelor de interese, al incompatibilităților și restricțiilor; consultarea organizațiilor publice și subiecților declarării în domeniul de activitate al inspectoratului; constatarea contravențiilor, examinarea cauzelor contravenționale și aplicarea sancțiunilor contravenționale. 1

Prin ordinul Autorității Naționale de Integritate nr. 14 din 23.04.2019 cu privire la organizarea și controlul activității Inspectoratului de Integritate a fost împuternicit cu atribuții de control și organizare a activității Inspectoratului de Integritate.

A relatata că, în baza fișei de post nr.5/2, elaborată pentru funcția de inspector de integritate împuternicit cu atribuții de control și organizare a activității Inspectoratului de Integritate, anexată la ordinul Autorității Naționale de Integritate nr. 14 din 23.04.2019, care i-a fost adusă la cunoștință la 26.04.2019, a desfășurat următoarele activități: stabilirea obiectivele individuale pentru inspectorii de integritate din cadrul Inspectoratului de Integritate; evaluarea performanțelor profesionale individuale ale inspectorilor de integritate din cadrul Inspectoratului de Integritate; elaborarea și revizuirea fișelor de post ale inspectorilor de integritate din cadrul Inspectoratului de Integritate; asigurarea respectării disciplinei de muncă și a Normelor interne de conduită și etică de către inspectorii de integritate din subordine; coordonarea cererilor de concediu de odihnă și asigurarea realizării graficului concediilor de odihnă pentru inspectorii de integritate din subordine; întocmirea tabelelor de pontaj lunar pentru inspectorii de integritate din subordine; analizarea și promovarea propunerilor și inițiativelor inspectorilor de integritate din subordine; elaborarea și aprobarea planurilor de activitate ale Inspectoratului de Integritate, întocmirea rapoartelor periodice despre activitatea Inspectoratului de Integritate. raportarea în fața președintelui Autorității despre activitatea Inspectoratului; organizarea procesului de dezvoltare profesională continuă a inspectorilor de integritate din cadrul Inspectoratului de Integritate; asigurarea și monitorizarea aplicării conforme de către inspectorii de integritate a prevederilor legislației naționale și a celor menținute în Metodologia de efectuare a controlului averii și al intereselor personale și privind respectarea regimului juridic al conflictelor de interese, al incompatibilităților, restricțiilor și limitărilor. Acordarea suportului metodologic necesar în activitatea de control realizată de inspectorii de integritate. verificarea și coordonarea proiectelor actelor de constatare și a proiectelor proceselor - verbale de inițiere a controlului sau de refuz al inițierii controlului, elaborate de inspectorii de integritate.

Comparând activitățile pe care le-a desfășurat până la 22.04.2019 în calitate de inspector de integritate cu activitățile desfășurate, începând cu 23.04.2019, în calitate de inspector de integritate superior, împuternicit cu atribuții de control și organizare a activității Inspectoratului de Integritate, în baza fișei de post nr. 5/2, adusă la cunoștință la 26.04.2019 și fișei de post nr.1, adusă la cunoștință la 12.11.2020, se constată că, activitățile efectuate sânt diferite. Activitățile pe care le-a desfășurat în calitate de inspector de integritate superior, împuternicit cu atribuții de control și organizare a activității Inspectoratului de Integritate, diferă de activitățile desfășurate de inspectorii de integritate, stabilite în art. 19 din Legea nr. 132/2016. 2

A invocat reclamantul conform prevederilor art.19 din Legea nr.132/2016, activitatea pe care a desfășurat-o în calitate de inspector de integritate superior, împuternicit cu atribuții de control și organizare a activității Inspectoratului de Integritate, este comparabilă și nu diferă de activitatea desfășurată de șefii de direcții din cadrul Autorității Naționale de Integritate și șefii de direcții generale din cadrul altor Autorități Publice Autonome, care ca și el au desfășurat activități de control si organizare. Iar, prin ordinul Autorității Naționale de Integritate nr.4 din 15.02.2021 cu privire la organizarea și controlul activității Inspectoratului de Integritate a fost abrogat ordinul Autorității Naționale de Integritate nr. 14 din 23.04.2019 cu privire la organizarea și controlul activității Inspectoratului de Integritate, un alt inspector de integritate fiind împuternicit cu atribuții de control și organizarea activității Inspectoratului de Integritate.

A susținut că, în perioada 23.04.2019 - 15.02.2021, în baza atribuțiilor de control și organizare a activității Inspectoratului de Integritate, a exercitat conducerea Inspectoratului de Integritate, care potrivit hotărârii Parlamentului nr. 9/2018 privind aprobarea structurii și efectivului limită ale Autorității Naționale de Integritate, are statut de Direcție Generală. În toată această perioadă a fost remunerat cu salariul pentru funcția de inspector de integritate superior, codul funcției fiind A2107, calculat în baza Legii nr. 270/2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar, la fel ca el fiind remunerați toți inspectorii de integritate superiori, deși activitatea desfășurată a fost diferită.

Astfel, consideră că, a fost discriminat în câmpul muncii față de inspectorii de integritate superiori, discriminare care se manifestă prin remunerare egală pentru prestarea muncii de valoare inegală. Șefii de direcții din cadrul Autorității, codul funcției fiind A2028, și șefii de Direcții Generale din cadrul altor autorități publice autonome, codul funcției fiind A2022, deși au prestat aceeași muncă ca și reclamantul, care consta în organizarea și controlul activității direcțiilor pe care le conduc, au fost remunerați cu un salariu diferit de cel primit de el și diferit de cel primit de subalternii lor, pe când reclamantul a primit un salariu egal cu cel al inspectorilor de integritate din subordine. Pentru activitatea desfășurată în calitate de inspector de integritate superior, împuternicit cu atribuții de control și organizare a activității Inspectoratului de Integritate, trebuia să fie remunerat cu salariul lunar pentru funcția de șef Direcție generală, codul funcției fiind A2022, calculat în baza Legii nr. 270/2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar sau, în cel mai rău caz, trebuia să fie remunerat cu salariul pentru funcția de șef de Direcție, codul funcției fiind A2028.

A mai indicat reclamantul că, pentru munca prestată în perioada 23.04.2019 - 15.02.2021, în calitate de inspector de integritate superior, împuternicit cu atribuții de control și organizare a activității Inspectoratului de Integritate, a fost remunerat inechitabil și discriminatoriu în raport cu 3 inspectorii de integritate, inspectorii superiori de integritate, șefii de direcții din cadrul Autorității Naționale de Integritate și șefii de Direcții generale din cadrul altor autorități publice autonome, cu încălcarea dispozițiilor art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 270/2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar potrivit cărora, unul din principiile care stă la baza sistemului de salarizare este principiul nediscriminării și echității în sensul asigurării tratamentului egal și a remunerării egale pentru muncă de valoare egală; art. 7 alin. (2) din Legea nr. 121/2012 cu privire la asigurarea egalității, potrivit cărora, acțiunea angajatorului de a remunera inegal pentru același tip și/ sau volum de muncă se consideră discriminatorie; art. 8 alin. (1) Codul muncii, potrivit cărora în cadrul raporturilor de muncă acționează principiul egalității în drepturi a tuturor salariaților. Orice discriminare, directă sau indirectă, a salariatului pe criterii de sex, vârstă, rasă, culoare a pielii, etnie, religie, opțiune politică, origine socială, domiciliu, dizabilitate, infectare cu HIV/SIDA, apartenență sau activitate sindicală, precum și pe alte criterii nelegate de calitățile sale profesionale, este interzisă; art. 10 alin. (2) lit. g) Codul muncii, potrivit cărora angajatorul este obligat să asigure o plată egală pentru o muncă de valoare egală; art. 4 alin. (3) din Carta socială europeană revizuită, adoptată la Strasbourg la 03.05.1996, ratificată de Republica Moldova prin Legea nr. 484/2001 pentru ratificarea parțială a Cartei sociale europene revizuite, potrivit cărora părțile se angajează să recunoască dreptul lucrătorilor și lucrătoarelor la salarizare egală pentru muncă de valoare egală; art. 7 lit. a) subpunctul (І) din Pactul nr. 166 din 16.12.1966 cu privire la drepturile economice sociale și culturale, potrivit cărora statele părți la prezentul Pact recunosc dreptul pe care îl are orice persoană de a se bucura de condiții de muncă juste și prielnice, care să asigure îndeosebi remunerația care să producă tuturor muncitorilor cel puțin un salariu echitabil și o remunerație egală pentru o muncă de valoare egală.

A opinat reclamantul că, la 09.08.2019, urmare a constatării faptului că, exercitarea atribuțiilor de control și organizare a activității Inspectoratului de Integritate presupune un volum de muncă și responsabilitate foarte mare, urmărind scopul reușirii verificării și coordonării rapoartelor de sesizare din oficiu, proiectelor actelor de constatare, proceselor-verbale de inițiere și de refuz al inițierii controlului, emise de inspectorii de integritate, a depus pe numele președintelui Autorității Naționale de Integritate raportul nr. 04- 08/413, prin care a propus ca cele 16 dosare de control pe care le avea în gestiune la acel moment să fie repartizate aleatoriu pentru continuarea controlului.

Conducerea Autorității, fiind la curent că exercitarea atribuțiilor de control și organizare a activității Inspectoratului de Integritate, care i-au fost delegate prin ordinului Autorității Naționale de Integritate nr. 14 din 23.04.2019, necesită concentrare și implicare maximă pe domeniul verificării și coordonării rapoartelor de sesizare din oficiu, proiectelor actelor de constatare, proceselor-verbale de inițiere și de refuz al inițierii controlului 4 emise de inspectorii de integritate, a acceptat redistribuirea aleatorie a dosarelor pe care le-a avut în gestiune. Analizând fișele de post elaborate pentru funcția de inspector de integritate, împuternicit cu atribuții de control și organizare a activității Inspectoratului de Integritate, aduse la cunoștință la 26.04.2019 și la 12.11.2020, se observă că activitatea de control al averii și intereselor personale, activitatea de control al respectării regimului juridic al conflictelor de interese, al incompatibilităților, restricțiilor și limitărilor a fost diminuată de la 40 % la 4 %. Această diminuare a controalelor a fost operată cu scopul ca inspectorul de integritate, împuternicit cu atribuții de control și organizare a activității Inspectoratului de Integritate, să se ocupe de managementul Inspectoratului, de verificarea și coordonarea rapoartelor de sesizare din oficiu, proiectelor actelor de constatare, proceselor-verbale de inițiere și de refuz al inițierii controlului emise de inspectorii de integritate.

Drept urmare, la 20.03.2020, a depus președintelui Autorității Naționale de Integritate un raport, informând că renunță să exercite atribuțiile de control și organizare a activității Inspectoratului de Integritate care i-au fost delegate prin ordinului Autorității Naționale de Integritate nr. 14 din 23.04.2019, deoarece munca pe care o desfășura zilnic consta de fapt în exercitarea efectivă a conducerii Inspectoratului Integritate, iar remunerarea o primea pentru exercitarea funcției de inspector de integritate, iar prin viza președintelui Autorității Naționale de Integritate, aplicată pe raportul nominalizat, nu s-a acceptat renunțarea la exercitarea atribuțiilor de control și organizare a activității Inspectoratului de Integritate.

Astfel, la 28.07.2020, a expediat la adresa electronică de serviciu rodica.antoci@ ani.md un alt raport, informând din nou că, renunță să exercite atribuțiile de control și organizare a activității Inspectoratului de Integritate care i-au fost delegate prin ordinului Autorității Naționale de Integritate nr. 14 din 23.04.2019, motivul a fost același, remunerare inegală pentru muncă de valoare egală/ remunerare egală pentru muncă de valoare inegală, acest raport de asemenea ne fiind acceptat. La 05.01.2021 a expediat la adresa electronică de serviciu rodica.antoci@ani. md al treilea raport, informând că, renunță să exercite atribuțiile de control și organizare a activității Inspectoratului de Integritate care i-au fost delegate prin ordinul Autorității Naționale de Integritate nr.14 din 23.04.2019, iar, de această dată raportul a fost acceptat și peste mai mult de o lună de zile a fost emis ordinul Autorității Naționale de Integritate nr. 4 din 15.02.2021, prin care atribuțiile de control și organizare a activității Inspectoratului de Integritate au fost delegate unui alt inspector de integritate.

A remarcat că, drept temei al emiterii ordinului Autorității Naționale de Integritate nr. 4 din 15.02.2021, au servit cererile de renunțare la atribuțiile de control și organizare a activității Inspectoratului de Integritate. Pentru activitatea desfășurată în anul 2020, în calitate de conducător al Inspectoratului de integritate, în procesul evaluării performanțelor 5 profesionale, a obținut calificativul foarte bine. Din denumirea fișei de evaluare a funcționarului public de conducere se constată că, funcția de inspector superior de integritate cu atribuții de organizare și control a Inspectoratului de Integritate este o funcție de conducere. Activitatea pe care a desfășurat-o în calitate de inspector de integritate împuternicit cu atribuții de control și organizare a activității Inspectoratului de Integritate, ca și activitatea celorlalți șefi de direcții din cadrul Autorității a fost evaluată anual de către președintele Autorității, iar activitatea inspectorilor de integritate o evalua anual reclamantul.

A informat reclamantul că, potrivit pct. pct. 6, 8, 11 din Regulamentul privind organizarea și funcționarea Inspectoratului de Integritate al Autorității Naționale de Integritate, aprobat prin ordinul Autorității Naționale de Integritate nr.74 din 24.07.2020, Inspectoratul de Integritate este format din șeful Inspectoratului (inspectorul superior/ principal de integritate cu atribuții de control și organizare a activității Inspectoratului), desemnat de președintele Autorității Naționale de Integritate. Șeful Inspectoratului de integritate exercită următoarele atribuții: 1) conduce, organizează, coordonează, controlează și răspunde de activitatea subdiviziunii; 2) participă la elaborarea proiectelor actelor normative interne; 3) stabilește obiectivele individuale și evaluează performanțele profesionale individuale ale angajaților din subordine; 4) elaborează și revizuiește fișele de post ale angajaților din subordine; 5) asigură aplicarea corectă a prevederilor legislației în activitatea Inspectoratului; 6) verifică și coordonează în ultima instanță proiectele tuturor actelor elaborate în cadrul subdiviziunii; 7) ține evidența în registrele subdiviziunii fără posibilitatea delegării sarcinii respective către alți inspectori de integritate; 8) sesizează Colegiul disciplinar în cazul stabilirii abaterilor disciplinare admise de către inspectorii de integritate, cu informarea președintelui Autorității; 9) asigură respectarea disciplinei de muncă și a Normelor interne de conduită și etică din cadrul Autorității de către angajații din subordine; 10) coordonează cererile de concediu de odihnă și asigură realizarea graficului concediilor de odihnă pentru angajații din subordine; 11) întocmește tabelele de pontaj lunar pentru angajații din subordine; 12) prezintă propuneri privind relațiile cu instituțiile și organizațiile din țară și de peste hotare; 13) analizează și promovează propunerile și inițiativele angajaților din subordine; 14) raportează în fața președintelui Autorității despre activitatea desfășurată. Toate activitățile funcției exercitate sunt coordonate de către inspectorii de integritate cu șeful Inspectoratului.

A mai invocat că, atribuțiile exercitate de șeful Inspectoratului de Integritate, stipulate în pct. 8 din Regulamentul enunțat, se regăsesc în totalitate în fișele de post elaborate pentru funcția de inspector de integritate împuternicit cu atribuții de control și organizare a activității Inspectoratului de Integritate, aduse la cunoștință la 26.04.2019 și 12.11.2020. Iar, din prevederile pct.pct.6, 8 și 11 din Regulamentul privind organizarea și 6 funcționarea Inspectoratului de Integritate al Autorității Naționale de Integritate, aprobat prin ordinul Autorității Naționale de Integritate nr. 74 din 24.07.2020 se constată că a exercitat funcția de șef al Inspectoratului de Integritate.

Potrivit pct. 6 din fișele de post, elaborate pentru funcția de inspector de integritate și inspector de integritate superior și aprobate de conducerea Autorității Naționale de Integritate la 12.11.2020, conducătorul direct al inspectorilor de integritate și inspectorilor de integritate superiori este inspectorul de integritate principal/ superior cu atribuții de organizare si control a activității Inspectoratului de Integritate. Din aceste fișe de post concluzionează că a exercitat funcția de șef al Inspectoratului de Integritate, având în subordine inspectori de integritate. Comparând fișa de post elaborată pentru funcția de inspector de integritate superior/ principal cu atribuții de control și organizare a activității Inspectoratului de Integritate cu fișa de post pentru funcția de șef de Direcție juridică constată că activitățile sunt comparabile și nu diferă.

Reclamantul a remarcat că, Inspectoratul de Integritate este subdiviziunea de bază/ subdiviziunea pilon a Autorității, deoarece inspectorii de integritate sunt acele persoane care nemijlocit exercită controalele de specialitate. Celelalte subdiviziuni (Direcția juridică, Direcția evaluare, prevenire și implementare a politicilor, Direcția resurse umane și documentare) sunt subdiviziuni de suport. În aprilie 2019, când a început să exercite atribuțiile de control și organizare a activității Inspectoratului de Integritate, în Inspectorat activau 9 inspectori de integritate din cei 43. Până la sfârșitul anului 2019 în cadrul Inspectoratului de Integritate activau 15 inspectori de integritate din cei 43. Pe când în cadrul celorlalte direcții de suport activau până la 6 angajați. În calitate de inspector de integritate superior, cu atribuții de control și organizare a activității Inspectoratului de Integritate, avea în subordine dublu angajați în comparație cu ceilalți șefi de direcții. Numărul angajaților din subordine denotă că inspectorul de integritate superior, cu atribuții de control și organizare a activității Inspectoratului de Integritate, avea un volum dublu de muncă în raport cu ceilalți șefi de direcții.

A opinat reclamantul că, faptul exercitării funcției de conducător al Inspectoratului de Integritate se desprinde și din conținutul proceselor- verbale nr.17 din 18.05.2020, nr.18 din 25.05.2020, nr. 20 din 01.06.2020, nr. 20 din 01.06.2020, nr. 21 din 09.06.2020 și nr. 25 din 22.06.2020 ale ședințelor pe lângă conducerea ANI la care participau doar cu șefii de subdiviziuni și se observă că, sarcinile trasate reclamantului sânt specifice conducătorului Inspectoratului de Integritate. De asemenea, sarcinile trasate prin ordinul Autorității Naționale de Integritate nr. 40 p din 03.03.2020, ordinul Autorității Naționale de Integritate nr. 44 p din 17.03.2020 și dispoziția nr. 10 d din 03.07.2019, confirmă încă odată că, a exercitat atribuțiile specifice funcției de șef al Inspectoratului de integritate și 7 constatările Centrului național pentru protecția datelor cu caracter personal relatate în decizia nr. 59 din 28.02.2020 și în procesul-verbal cu privire la contravenție nr.02/1-08/18/20-031, confirmă că a exercitat atribuțiile specifice funcției de șef al Inspectoratului de Integritate.

Reclamantul, prin cererea nr.04-08/150 din 25.02.2021 a solicitat conducerii Autorității Naționale de Integritate recalcularea și achitarea salariului lunar pentru perioada 23.04.2019 - 15.02.2021, iar, prin scrisoarea nr. 07/1476 din 24.03.2021, ANI a refuzat să recalculeze și să achite salariului lunar pentru perioada respectivă. La 04.03.2021, a sesizat Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității cu plângere, care a servit temei pentru inițierea cauzei nr. 43/21, iar prin decizia nr. 43/21 din 28.05.2021 Consiliul a constatat că, a fost discriminat prin faptul remunerării diferențiate pentru același tip de muncă și a recomandat Autorității Naționale de Integritate să asigure remunerarea egală, corespunzătoare tipului de muncă realizat în perioada 23.04.2019 - 15.02.2021. Prin cererea nr. N-562/21 din 11.06.2021, în scopul evitării unui litigiu, a solicitat repetat conducerii Autorității Naționale de Integritate recalcularea și achitarea salariului lunar pentru perioada 23.04.2019 - 15.02.2021, iar, prin scrisoarea nr. 07/N-562/21 din 16.06.2021 conducerea Autorității Naționale de Integritate a refuzat repetat să recalculeze și să achite salariul lunar pentru perioada 23.04.2019 - 15.02.2021.

Drept urmare, prin atitudinea conducerii Autorității Naționale de Integritate, reclamantului i-a fost cauzat și prejudiciu moral, prin discriminarea în câmpul muncii, care i-a provocat stări de stres, frustrare, incertitudine și disconfort emoțional.

A mai susținut reclamantul că, începând cu 23.04.2019 a fost remunerat inechitabil și discriminatoriu. Situația respectivă a durat până la 15.02.2021, ultima zi a exercitării atribuțiilor de control și organizare a activității Inspectoratului de Integritate. Fapta de discriminare a fost săvârșită neîntrerupt în perioada 23.04.2019 - 15.02.2021.

A solicitat reclamantul constatarea că, în perioada 23.04.2019 - 15.02.2021, a fost discriminat în câmpul muncii, prin remunerare diferențiată pentru același tip de muncă, pe criteriul modalității deținerii funcției, obligarea Autorității Naționale de Integritate să-i achite prejudiciul material cauzat prin discriminare: diferența dintre salariul stabilit pentru funcția de șef Direcție generală, codul funcției fiind A2022, și salariul stabilit și achitat pentru funcția de inspector de integritate superior, codul funcției fiind A2107, calculat în baza Legii nr. 270/2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar; diferența dintre premiului anual pentru anul 2019, calculat și achitat pentru funcția de inspector de integritate superior, codul funcției fiind A2107, și premiului anual pentru anul 2019, calculat și achitat pentru funcția de șef Direcție generală, codul funcției fiind A2022; diferența dintre sporurile de performanță calculate și achitate, în perioada 23.04.2019 - 15.02.2021, pentru funcția de inspector de integritate superior, 8 codul funcției fiind A2107 și sporurile de performanță calculate pentru funcția de șef Direcție generală, codul funcției fiind A2022; obligarea Autorității Naționale de Integritate să-i achite prejudiciul moral în mărime de 20 000 lei.

Prin cererea de concretizare a pretențiilor, reclamantul a invocat că, a solicitat constatarea că, în perioada 23.04.2019 - 15.02.2021, a fost discriminat în câmpul muncii prin remunerare diferențiată pentru același tip de muncă, pe criteriul modalității deținerii funcției; obligarea Autorității Naționale de Integritate să-i achite prejudiciul material cauzat prin discriminare: diferența dintre salariul stabilit pentru funcția de șef Direcție generală, codul funcției fiind A2022, și salariul stabilit și achitat pentru funcția de inspector de integritate superior, codul funcției fiind A2107, calculat în baza Legii nr. 270/2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar; diferența dintre premiului anual pentru anul 2019, calculat și achitat pentru funcția de inspector de integritate superior, codul funcției fiind A2107 și premiului anual pentru anul 2019, calculat și achitat pentru funcția de șef Direcție generală, codul funcției fiind A2022; diferența dintre sporurile de performanță calculate și achitate în perioada 23.04.2019 - 15.02.2021, pentru funcția de inspector de integritate superior, codul funcției fiind A2107 și sporurile de performanță, calculate pentru funcția de șef Direcție generală, codul funcției fiind A2022, și în baza calculelor pe care le-a făcut, solicită obligarea Autorității Naționale de Integritate să-i achite prejudiciul material cauzat prin discriminare în mărime de 130 923 lei.

A menționează că, în perioada 23.04.2019 - 31.12.2019, urma a fi remunerat cu salariul de bază stabilit pentru funcția de șef de Direcție generală în cadrul Autorității publice autonome. Astfel, conform anexei 3 la Legea nr.270/2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar, funcției de șef de Direcție generală în cadrul autorității publice autonome îi revine: codul funcției - A2022; clasa de salarizare - 106 (102 + treapta IV de salarizare, ce i-a fost acordată prin ordinul ANI nr. 6 p din 22.01.2019); coeficientul de salarizare - 8,98; salariul de bază = 8,98 (coeficientul de salarizare) x 2000 (valoarea de referință) = 17 960 lei, în perioada 23.04.2019 - 31.12.2019 urma a fi remunerat cu 19 956 lei lunar (17 960 lei salariul de bază, 200 lei sporul pentru grad de calificare și 1 796 lei sporul pentru performanță).

A afirmat că, în perioada 23.04.2019 - 31.12.2019, a fost remunerat cu 16 810 lei lunar (15 100 lei salariul de bază, 200 lei sporul pentru grad de calificare și 1 510 lei sporul pentru performanță); 19 956 lei (salariul pe care trebuia să-l primească) -16 810 lei (salariul primit) = 3 146 lei x 8 luni = 25 168 lei. În perioada 01.01.2020 - 31.01.2021, salariul de bază = 8,98 (coeficientul de salarizare) x 2500 (valoarea de referință)= 22 450 lei, în perioada 01.01.2020 -31.01.2021 urma a fi remunerat cu 24 945 lei lunar (22 450 lei salariul de bază, 250 lei sporul pentru grad de calificare și 2 245 lei sporul pentru performanță), însă a fost remunerat cu salariul lunar de 16 810 9 lei (15 100 salariul de funcție + 1 510 sporul pentru performanță + 200 lei gradul de calificare); iar conform calculelor urmează cu 24 945 lei - 16 810 lei= 8 135 lei x 13 luni = 105 755 lei; 25 168 lei +105 755 lei=130 923 lei. (f.d.190-195 vol.1).

La data de 03 mai 2022, în interiorul termenului de atac instituit de art. 232 alin. (1) Cod administrativ, Nicolaev Ion a depus apel nemotivat, iar la data de 14 iulie 2022, a fost depus apelul motivat, prin care apelantul a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie admisă în modul în care a fost formulată.

În motivarea soluției sale Curtea de Apel Centru a reținut că, potrivit art.20 alin.(3) din Legea nr.132/2016 cu privire la Autoritatea Națională de Integritate, inspectorul de integritate nu solicită și nu primește dispoziții, inclusiv de la președintele sau vicepreședintele Autorității, referitoare la controalele privind averea și interesele personale, privind respectarea regimului juridic al conflictelor de interese, al incompatibilităților, restricțiilor și limitărilor. Or, dacă un șef de direcție (direcție generală), poate da indicații obligatorii pentru subalternii din cadrul subdiviziunii pe care o conduce, fiind, concomitent responsabil pentru întreaga activitate a direcției, în cazul Inspectoratului de Integritate, apelantul Ion Nicolaev nu putea interveni în activitatea nemijlocită a inspectorilor de integritate pentru a le da indicații privind controalele efectuate și, respectiv, nu purta răspundere pentru felul cum inspectorii de integritate gestionează dosarele de control.

De asemenea, instanța de apel a mai indicat că, Ion Nicolaev a intrat în exercițiul atribuțiilor delegate și nu a înaintat pretenții, acceptând prestarea muncii în condițiile indicate în ordinul nr. 14 din 23.04.2019, prin care i-au fost atribuite sarcini distincte de cele ale inspectorilor de integritate, ultimul ne fiind exonerat de exercitarea atribuției de bază și anume, efectuarea controlului averii și a intereselor personale într-o proporție redusă în măsura în care reclamantul era antrenat în îndeplinirea atribuțiilor de control și 10 organizare, iar în acest caz, dosarele de control care urmau a fi distribuite inclusiv reclamantului, au fost repartizate către alți inspectori de integritate.

Totodată s-a menționat că, potrivit fișelor postului din 26.04.2019 și 12.11.2020, realizarea controlului averii și intereselor personale, a respectării regimului juridic al conflictelor de interese al incompatibilităților, al restricțiilor și al limitărilor a fost diminuată de la 40 % la 4 %, fapt confirmat inclusiv de către reclamantul/apelant. Astfel, volumul de muncă pe care reclamantul ar fi trebuit să îl îndeplinească în privința efectuării controalelor averii și a intereselor personale a trecut în responsabilitatea altor inspectori de integritate, pentru a permite acestuia să exercite atribuțiile de control și organizare a activității Inspectoratului de Integritate.

Drept urmare, instanța de apel a constatat lipsa discriminării reclamantului/apelantului Nicolaev Ion în câmpul muncii în perioada 23.04.2019 - 15.02.2021, manifestată prin remunerare diferențiată pentru același tip de muncă, pe criteriul modalității deținerii funcției, precum și lipsa discriminării manifestată prin remunerare egală pentru prestarea muncii de valoare inegală, or, salariul de bază pentru funcția de inspector de integritate (inclusiv superior și principal), precum și pentru funcția de șef de direcție, șef direcție generală fiind stipulat în anexa nr.3 la Legea nr.270/2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar, cuantumul acestora fiind diferit, respectiv, Autoritatea nu avea temei de a stabili, pe perioada delegării atribuțiilor, inspectorului de integritate, în persoana dlui Ion Nicolaev, un salariu identic cu salariul de funcție al șefului de direcție, șef de direcție generală, în condițiile în care aceste funcții nu au un statut identic și salariile de bază sânt, de asemenea, fixate în cuantumuri diferite.

Curtea de Apel Centru a relevat că, prin Hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Râșcani) din 24 noiembrie 2021, a fost anulată Decizia Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității privind pretinsa discriminare a lui Nicolaev Ion în câmpul muncii, manifestată prin remunerare inegală pentru același tip de muncă pe criteriul de deținător netitular al funcție, fapt care încă o dată confirmă netemeinicia pretenției în cauză.

Prin urmare, ținând cont de faptul că, pretenția privind constatarea discriminării reclamantului în perioada 23.04.2019-15.02.2021 a fost respinsă ca fiind neîntemeiată, instanța de apel a constatat că și revendicările reclamantului privind obligarea Autorității Naționale de Integritate la achitarea prejudiciului material cauzat prin discriminare, în mărime de 130 923 lei pentru - diferența dintre salariul stabilit pentru funcția de șef direcție generală, codul funcției fiind A2022, și salariul stabilit și achitat pentru funcția de inspector de integritate superior, codul funcției fiind A2107, calculat în baza Legii nr. 270/2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar; diferența dintre premiului anual pentru anul 2019 calculat și achitat pentru funcția de inspector de integritate superior, codul funcției fiind A2107, și premiului anual pentru anul 2019 calculat și achitat pentru 11 funcția de Șef direcție generală, codul funcției fiind A2022; diferența dintre sporurile de performanță calculate și achitate, în perioada 23.04.2019- 15.02.2021, pentru funcția de inspector de integritate superior, codul funcției fiind A2107 și sporurile de performanță calculate pentru funcția de Șef direcție generală, codul funcției fiind A2022, corect au fost respinse de către prima instanță, ca fiind neîntemeiate.

A concluzionat instanța de apel că, la emiterea soluției pe marginea cauzei, instanța ierarhic inferioară a examinat cauza sub toate aspectele, stabilind cu certitudine raportul juridic litigios, circumstanțele de fapt, caracteristice raportului juridic litigios, fiind aplicată corect legea materială și legea procesuală, creând participanților la proces, condiții obiective și echitabile, pentru exercitarea drepturilor și obligațiunilor procedurale, fapt ce se încadrează în asigurarea părților dreptul la un proces echitabil, garantat și asigurat prin art.6 al Convenției Europene pentru apărarea a Drepturilor Omului.

În motivarea recursului a invocat că instanțele inferioare nu au elucidat toate circumstanțele importante speței, s-au abținut de a răspunde la toate întrebările de drept ridicate în fața sa, nu au dat o apreciere multiaspectuală, completă, nepărtinitoare tuturor probelor din dosar în ansamblu și interconexiunea lor, motiv din care au emis hotărîri neîntemeiate.

A susținut recurentul că instanțele inferioare nu au analizat și nu a comparat atribuțiile pe care le-a exercitat în perioada 23.04.2019-15.02.2021 în calitate de inspector de integritate împuternicit cu atribuții de control și organizare a activității Inspectoratului de Integritate cu atribuțiile exercitate de șefii de direcții din cadrul ANI și șefii de direcții generale pentru a stabili dacă sunt diferite sau asemănătoare. Deși la materiale dosarului se regăsește fisa postului elaborată pentru funcția de șef al Direcției Juridice al ANI.

A mai invocat că activitățile pe care le-a desfășurat în perioada 23.04.2019 - 15.02.2021 în calitate de inspector de integritate superior împuternicit cu atribuții de control și organizare a activității Inspectoratului de Integritate diferă de activitățile desfășurate de inspectorii de integritate și inspectorii de integritate superior, însă a fost remunerat la fel. Or, a fost discriminat în câmpul muncii față de inspectorii de integritate superiori, discriminare ce se manifestă prin remunerare egală pentru prestarea muncii de valoare inegală. 12

Totodată a mai indicat recurentul că a activitățile pe care le-a desfășurat în perioada 23.04.2019 - 15.02.2021 în calitate de inspector de integritate superior împuternicit cu atribuții de control și organizare a activității Inspectoratului de Integritate, nu diferă, sunt comparabile cu activitățile desfășurate de șefii de direcții din cadrul Autorității, codul funcției fiind A2028, și șefii de Direcții Generale din cadrul altor Autorități Publice Autonome, codul funcției fiind A2022, însă a fost remunerat diferit. Astfel, a fost discriminat în câmpul muncii față de șefii de direcții din cadrul Autorității Naționale de Integritate și șefii de Direcții Generale din cadrul altor Autorități Publice Autonome, discriminare ce se manifestă prin remunerare inegală pentru prestarea muncii de valoare egală.

A concluzionat recurentul că, atât de jure cât și de facto a îndeplinit o muncă și a purtat răspundere echivalentă unei funcții de conducere, fiind însă remunerat similar unei funcții de execuție (inspector superior de integritate).

Art. 245 Cod administrativ (în vigoare până la 1 septembrie 2023) relevă că: „Recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.”

Art. 246 alin. (1) și (2) Codul administrativ (în vigoare până la 1 septembrie 2023) prevede: ”(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, (2) Recursul se declară inadmisibil în special cînd: a) decizia instanței de apel nu poate fi contestată cu recurs; b) recursul este depus în mod repetat; c) recursul este depus de o persoană neîmputernicită; d) recursul a fost depus după expirarea termenului stabilit la art. 245 alin. (1); e) motivarea recursului nu a fost depusă sau a fost depusă după expirarea termenului prevăzut la art. 245 alin. (2); f) cererea de recurs nu corespunde cerințelor stabilite la art. 244 alin. (2), art. 233 alin. (1) și (2) și art. 234 alin. (2) și recurentul nu a înlăturat neajunsurile în termenul stabilit de Curtea Supremă de Justiție”.

Art. XI alin.(3) Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) prevede: 13 ”Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.”

La 16 octombrie 2023, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimatei copia recursului depus de Nicolaev Ion, cu înștiințarea despre necesitarea prezentării referinței, cu toate acestea intimata nu a depus referință.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2) din art. 246 din Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate, ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare 14 convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A)

Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară ca inadmisibil recursul depus de Nicolaev Ion. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Ion Malanciuc 15