3ra-456/24 — anularea actului adminstrativ

La data de 08 aprilie 2022, Serghei Pleșca s-a adresat în instanța de judecată cu acțiune în contencios administrativ împotriva Autorității Naționale de Integritate privind contestarea actului administrativ individual defavorabil.

În motivarea acțiunii a invocat că, din anul 2019, activează în calitate de inspector de integritate în cadrul Autorității Naționale de Integritate (în continuare ANI), organ abilitat prin lege de a efectua controlul averilor persoanelor publice. Este unul dintre cei mai integri și imparțiali inspectori din această structură de stat, fapt dovedit prin rezultatele fiecărui caz finalizat. Până în prezent a rezolvat de unul singur dosare dintre cele mai complexe, fiind vizat Procurorul General interimar al Republicii Moldova, bașkanul Găgăuziei, judecători, deputați în Parlamentul Republici Moldova și alte nume importante în stat. Niciodată nimeni nu s-a plâns pe acțiunile acestuia, în exercițiul funcției, chiar și cei care au fost depistați cu avere nejustificată sau alte încălcări.

A indicat că, la data de 29.10.2021, a intrat în vigoare o normă care permite într-o oarecare măsură efectuarea nu de către președintele ANI, dar de vicepreședintele ANI a controlului instrumentării conforme a dosarelor gestionate de inspectorul de integritate, după finalizarea acestora, iar la 3 zile de la intrarea în vigoare a acestei norme, vicepreședintele ANI a solicitat date din dosarele nefinalizate, deși legea îi permitea să intervină doar pe cele finalizate, pentru a nu afecta principiul independenței inspectorilor, în condițiile legii. Pe marginea incertitudinii apărute, a anunțat președintele ANI despre această tentativă de imixtiune în dosare, la care, în scurt timp, vicepreședintele a depus o sesizare la Colegiul disciplinar, cu propunerea sancționării disciplinare a reclamantului cu mustrare, în contextul în care pentru funcția de inspector de integritate există doar trei opțiuni (avertizare, mustrare și eliberare din funcție). Pe faptul tentativei de imixtiune, precum și inițierea anchetei de serviciu în privința sa, în circumstanțe dubioase, a fost sesizat Centrul National Anticorupție, dar care s-a dovedit a fi fără rezultat. Propunerea Colegiului disciplinar de a-l sancționa nu a fost și nici nu se dorea acceptată de către președintele ANI, care a ezitat să emită un ordin de sancționare în așa circumstanțe. La scurt timp, președintele ANI a 1 fost suspendat din funcție, și în circumstanțe în care interimatul funcției este asigurat de către vicepreședinte, dânsul și-a finalizat intenția meschină de a- l sancționa pe reclamant pentru nesupunere, fiind emis în acest sens un ordin de sancționare cu mustrare.

A relatat că, ordinul de sancționare este ilegal și emis în baza unei anchete de serviciu efectuate defectuos cu încălcarea procedurii prevăzute de lege, iar în acest sens, a susținut relevă că, la 05.11.2021, prin nota de serviciu a sa înregistrată cu nr.04-18/1116, în temeiul art.23 alin.(4) din Legea cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public nr.158 din 04.07.2008, în adresa Președintelui ANI, vicepreședintelui ANI și al inspectorului cu atribuții de control și organizare a activității Inspectoratului de Integritate, a fost înaintate dubiile față de legalitatea solicitării de informații parvenite prin intermediul celor două mesaje electronice. Conform notei de serviciu respective, reclamantul a notificat conducerea despre faptul că, în lipsa unei solicitări întemeiate, care ar fundamenta acțiunea de multiplicare a datelor deținute de inspector, se află în imposibilitatea legală de a prezenta informația solicitată, reieșind din prevederile care reglementează activitatea de control și de protecție a informației cu accesibilitate limitată, ne fiind identificată nici o delegare din partea legiuitorului pentru a împărți necontrolat informația de care a luat cunoștință în exercițiul funcției.

A susținut că, legiuitorul obligă inspectorul să nu divulge informația sub sancțiunea de fi urmărit administrativ sau penal pentru dezvăluirea acesteia. În aceeași notă a menționat că, colectarea informației direct de la inspector trebuie să fie efectuată la momentul oportun, or, aceasta implică stoparea exercitării atribuțiilor de serviciu și în contextul în care inspectorul nu dispune de un sistem care să poată genera rapid rapoarte cu informații, aceasta poate dura foarte mult timp. În cele din urmă, reclamantul a relatat că în opinia sa, legea nu oferă pârghii de a accesa dosarele în derulare sau de a influența cumva mersul controalelor, afară de inspectorul de caz care poartă responsabilitate personală și răspunde în fața organelor competente în modul prevăzut de lege. În context, întru reconfirmarea unei conlucrări profesioniste pe intern și a evitării unor litigii sau implicarea altor autorității, a solicitat conducerii: 1) a lua act de cele relatate într-un mod constructiv; 2) a lua act de problemele sesizate; 3) a evalua oportunitatea de a obține o apreciere juridică a Direcției juridice cu privire la legalitatea solicitărilor de acces la informație din data de 04 noiembrie 2021; 4) întru conturarea unei conduite legale în așa cazuri, în caz că se confirmă că, acțiunile din 04 noiembrie nu sânt întemeiate, a contribui la stoparea imediată a acestora, iar dacă sânt întemeiate, a solicitat să fie informat imediat. Pe marginea notei de serviciu nr.04-18/1116 din 05.11.2021, la 10.11.2021, Alina Munteanu, prin intermediul unui mesaj electronic a remis copia solicitării de informații a vicepreședintelui ANI din 01.11.2021, iar la 11.11.2021, la indicația 2 Președintelui ANI, printr-un mesaj electronic, Direcția juridică a ANI, a remis opinia consultativă nr.07/1147 din 11.11.2021.

Potrivit notei vicepreședintelui ANI, semnată electronic la 01.11.2021, în temeiul modificărilor intrate în vigoare la 29.10.2021(art.14 alin.(3) din Legea 132/2016) se solicită accesul la informație după cum urmează: (numărul și data înregistrării sesizărilor/autosesizărilor, numele și prenumele petiționarilor, data repartizării în SIA e- Integritate, data redistribuirii și temeiul legal, numărul și data PV de inițiere, regimul juridic examinat, numele, prenumele și funcția subiectului controlului, data și denumirea destinatarilor interpelărilor efectuate, numărul și data răspunsurilor primite, numărul și data rapoartelor de prelungire a termenului, lista subiecților care sunt și care urmează a fi incluși în Registrul interdicțiilor, lista actelor adoptate nepublicate, lista subiecților în privința cărora au fost emise PV de refuz în inițierea controlului, motivul refuzului, numele/prenumele subiectului vizat și numărul PV). Termenul de prezentare a informației: 08.11.2021, deci deja expirat.

Astfel, potrivit opiniei consultative a Direcției juridice a ANI nr.07/1147 din 11.11.2021, între altele, [... potrivit pct.1 din Metodologia cu privire la elaborarea, coordonarea și aprobarea fișei postului prevăzut în anexa nr.3 la Hotărârea Guvernului nr.201/2009 privind punerea în aplicare a prevederilor Legii nr.158-XVI din 04.07.2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, fișa postului este actul juridic în care se stipulează scopul general, sarcinile de bază, împuternicirile și responsabilitățile specifice funcției publice, precum și cerințele față de titularul acestei funcții. Respectiv, în raporturile de serviciu dintre inspectori de integritate și ANI, conducerea entității publice trebuie să aibă în vedere că, orice indicație dată în adresa inspectorului va fi compatibilă cu acele împuterniciri și responsabilități specifice funcției pe care inspectorul de integritate o deține în cadrul autorității publice, sarcini care sânt indicate în fișa postului. Orice indicație dată inspectorilor de integritate, dacă aceasta vizează procedurile de control aflate în gestiunea inspectorilor, trebuie să aibă un scop legitim.

Or, din materialele anexate la nota de serviciu, nu a fost posibilă identificarea scopului legitim în al cărui considerațiune s-ar fi dat indicațiile privind colectarea datelor despre procedurile de control aflate în gestiunea inspectorilor de integritate, în sensul că, nu este suficientă doar remiterea indicației privind furnizarea informației, ci, destinatarul, în al cărui responsabilitate se pune sarcina să furnizeze această informație, trebuie să fie înștiințat despre scopul pentru care se cer aceste informații. În lipsa scopului, ori dacă scopul declarat este neîntemeiat, inspectorul poate face uz de prevederile art.23 alin.(2) din Legea 158/2008, prin care va refuza îndeplinirea dispozițiilor primite de la conducător dacă le consideră ilegale. De asemenea, reieșind din prevederile art.20 alin.(31) din Legea 132/2016 cu privire la Autoritatea Națională de Integritate, eventual, dacă atribuțiile 3 aferente funcției de vicepreședinte al Autorității ar presupune, inclusiv colectarea datelor statistice referitoare la procedurile de control, această acțiune trebuie să se refere la controalele care nu mai sânt în derulare în momentul în care indicația a parvenit la inspectorul de integritate. Tabelele atașate la nota de serviciu privesc, printre altele, controalele inițiate și aflate în derulare în anul curent, deci, efectiv, indicația privind furnizarea informațiilor se referă la date aferente controalelor care se află în curs de desfășurare, ceea ce eventual ar putea fi în contradicție cu norma prevăzută la art.20 alin.(31) din Legea nr.132/2016 cu privire la Autoritatea Națională de Integritate care interzice efectuarea unor acțiuni de control privind exercitarea conformă a atribuțiilor de serviciu de către inspectorii de integritate, precum și privind modul în care inspectorii respectă practica generalizată de verificare și control dacă prin acțiunile de control sânt vizate controalele aflate în derulare.

Generalizând cele descrise, reclamantul consideră că, inspectorul de integritate în mod justificat și legitim, a refuzat îndeplinirea indicației și, subsecvent, a informat conducerea Autorității Naționale de Integritate despre dubiile privind legalitatea solicitărilor referitoare la furnizarea informațiilor… ]. Cu toate acestea, suplimentar, la data de 11.11.2022, având în vedere că nota informativă la proiectul de lege care a introdus modificările din 29.10.2021 nu descrie nici o circumstanță ce ar putea aduce claritate conduitei inspectorului în așa cazuri, din aceeași intenție (stabilirea conduitei legale), a înaintat o cerere în adresa Comisiei juridice, numiri și imunități, precum și Direcției juridice a Parlamentului pentru a se pronunța în linii generale, dacă trebuie sau nu trebuie să ofere vicepreședintelui, date din dosarele aflate în derulare și dacă poate fi aplicat retroactiv art.14 alin.(3) din Legea 132/2016.

În aceeași zi, prin nota de serviciu nr.04-18/1163, înregistrată cu 12.11.2021, a informat vicepreședintele ANI despre faptul că, cererea sa privind prezentarea informațiilor a recepționat-o la 10.11.2021, iar termenul de prezentare a informațiilor a fost 08.11.2021. Totodată, a notificat faptul că cererea respectivă, contravine dispozițiilor interne care reglementează controlul conducerii asupra activității Inspectoratului de Integritate (dispoziția nr.9d din 30.10.2020), nu este efectuată în scopul asistării președintelui ANI și se referă la controale aflate în derulare, precum și la atribuții realizate anterior intrării în vigoare a art.14 alin.(3) din Legea 132/2016, solicitând amânarea prezentării informației solicitate până la clarificarea incertitudinii apărute de către Comisia juridică, numiri și imunități, precum și Direcția juridică a Parlamentului.

A remarcat reclamantul că, prin ordinul nr.272c din 22.11.2021, i s-a acordat concediu pentru perioada 29.11.2021 – 10.12.2021, în scopul pregătirii pentru susținerea tezei de master, iar la data de 30.11.2021, printr- un mesaj electronic parvenit de la adresa ion.nicolaev@ani.md, a recepționat o notificare precum că, în baza sesizării vicepreședintelui ANI din 4 30.11.2021, a fost emisă decizia Colegiului disciplinar din 26.11.2021, pe faptul demarării investigațiilor privind tergiversarea intenționată a examinării dosarelor avute în gestiune. Prin aceeași notificare, dânsul solicită prezentarea listei dosarelor avute în gestiune și informația cu privire la sesizările și petițiile verificate conform anexelor la solicitarea de facto inițială a vicepreședintelui ANI, atașat la acest mesaj regăsindu-se și sesizarea vicepreședintelui ANI nr.01/6751 din 17.11.2021 înaintată Colegiului disciplinar, iar din obiectul acesteia, rezultă că prin nota de serviciu nr.04/11164 din 12.11.2021, dna Alina Munteanu a prezentat atașat informațiile prezentate de inspectori de integritate pe 144 file, pentru a fi sistematizate pe fiecare inspector în parte și numerotate în modul stabilit. Tot aici vicepreședintele ANI, în mod denaturat, a indicat că, inspectorul Serghei Pleșca a prezentat o opinie neargumentată juridic cu privire la refuzul prezentării informațiilor solicitate (de fapt nota nr.0418/1163 din 12.11.2021 este cererea de amânare a prezentării informației). În continuare, autorul sesizării operează cu falsuri precum că reclamantul, refuză vehement să prezinte informații și tergiversarea intenționată a examinării dosarelor.

De asemenea, reclamantul a mai invocat că, luând act de aspectele denaturate din sesizarea vicepreședintelui ANI, înaintată spre examinare Colegiului disciplinar, a realizat că, de facto, are loc fabricarea unei sancțiuni disciplinare arbitrare în privința sa, motivul căruia ar fi, în opinia sa, ipoteza autorului precum că, reclamantul ar fi persoană afiliată președintelui ANI cu care el se află de mai mult timp în conflict deschis. Un alt motiv ar consta în aceea că, anterior, în dosare ce vizau anumite persoane influente, a refuzat să reacționeze la interesul său personal față de mersul acestora. Motivul concret nu-l poate distinge, deoarece cu excepția acestor două cazuri, alte interacțiuni cu vicepreședintele ANI nu au avut loc în genere din anul 2019, până în prezent, din cauza dezinteresului acestuia față de activitatea reclamantului.

Astfel, conștientizând faptul că ancheta inițiată se va finaliza tot arbitrar, la 17.02.2022, în cadrul procedurii disciplinare pendinte, a depus explicațiile pe caz, cu solicitarea de a înceta ancheta de serviciu în privința sa, în esență din motiv că, nu există faptul refuzului de a prezenta informații către vicepreședintele ANI, iar chiar dacă ar fi fost, la acel moment vicepreședintele ANI nu putea face uz de atribuția prevăzută la art.14 alin.(3) din Legea 132/2016, deoarece ANI nu avea Metodologia de efectuare a controalelor actualizată la condițiile Legii 130/07.10.2021 pentru modificarea unor acte normative, și nu avea reglementată procedura de monitorizare/supraveghere a activității inspectorilor de integritate. Astfel, întru monitorizarea activității inspectorilor, înainte de toate urma a fi emisă dispoziția președintelui ANI privind aprobarea procedurii de monitorizare a inspectorilor, deoarece legea nu prevede dreptul vicepreședintelui de a-și crea de sine stătător mecanismul de monitorizare. În lipsa procedurii, monitorizarea inspectorilor nu este previzibilă pentru aceștia, corespunzător, 5 aceștia sânt în imposibilitate de a-și orienta conduita legală în cadrul acestor raporturi. Tot în cadrul procedurii, Colegiului disciplinar i s-a pus la dispoziție răspunsul Comisiei juridice, numiri și imunități a Parlamentului nr.1-15 nr.220 din 14.12.2021, care într-o manieră generalizată a reiterat cadrul legal în vigoare, fără a indica concret, trebuie sau nu inspectorul să ofere acces la datele din dosare aflate în derulare.

A susținut reclamantul că, la 21.12.2021, prin scrisoarea de însoțire nr.05/P-1081/21, s-a remis Decizia Colegiului disciplinar din 26.11.2021 privind inițierea anchetei de serviciu în privința sa și Ordinul președintelui ANI nr.31 din 12.09.2019 cu privire la instituirea Colegiului disciplinar al Autorității Naționale de Integritate, cu modificările de ulterioare. La data de 05.01.2022, Autoritatea Națională de Integritate a prezentat răspunsul, potrivit căruia informația acumulată de la inspectorii de integritate se află la vicepreședintele ANI, iar președintele ANI și inspectoratul de integritate nu dispun de această informație. Prin nota vicepreședintelui ANI nr.01/1409 din 31.12.2021, dânsul refuză prezentarea tabelelor, deoarece scopul indicat în cerere ar fi unul nejustificat și contrar legii. După o perioadă de liniște de mai bine de o lună, la 04.02.2022 și 16.02.2022 a recepționat notificări ale Colegiului disciplinar, potrivit cărora, la data de 07.02.2022 și 18.02.2022, vor avea loc ședințe, în care va fi pus în discuție Raportul privind ancheta de serviciu cu luarea deciziei pe marginea acesteia. Conform raportului atașat, grupul de lucru abilitat cu desfășurarea anchetei de serviciu în persoana dnei Mariana Gomea și dnei Mariana Timotin, s-a propus clasarea cauzei inițiate împotriva reclamantului.

Prin urmare, la data de 02.03.2022, a recepționat procesul-verbal nr.1 datat în forma “inițiată la 07.12.2022, finisat la 18.02.2022”, potrivit căruia, ... Cu votul majorității membrilor desemnați, s-a decis adoptarea propunerii de aplicare a sancțiunii disciplinare ”mustrare” inspectorului Pleșca Serghei ... (pg.10/PV).

A relatat că, cu privire la fondul și procedura de emitere a deciziei Colegiului disciplinar din 18.12.2021 (proces-verbal nr.1 din 07.02./18.02.2021) invocă următoarele: Un prim argument în vederea confirmării încălcării procedurii de desfășurare a anchetei de serviciu în privința reclamantului este că, la 26.11.2021, prin procesul-verbal al ședinței Colegiului disciplinar, s-a format grupul de lucru, însă după suspendarea mandatului membrului Ion Nicolaev, grupul de lucru și-a continuat activitatea, fără desemnarea unui alt secretar, iar în condițiile normelor Regulamentului CD, în calitate de secretar trebuia în ultimă instanță să fie un inspector de integritate (a se vedea pct.10 și pct.12), ceea ce la caz nu a fost îndeplinit. Membrul Vitalie Palega, supleant din partea Consiliului de Integritate al ANI, își argumentează votul său prin aceea că, reclamantul nu s-ar fi supus dispozițiilor vicepreședintelui, de unde reiese că și-a depășit atribuțiile de serviciu și ar fi încălcat Codul de etică și conduită a angajaților ANI, fără a descrie faptele concrete săvârșite, circumstanțele și care norme 6 anume ar fi fost ignorate. Pe lângă faptul că, însăși Vitalie Palega a depășit competențele Colegiului disciplinar prin aceea că a constatat din oficiu existența în speță a faptului contravenției “depășirea atribuțiilor de serviciu”, dată în competența CNA, o altă abatere de procedură constă în aceea că, în condițiile Legii, Vitalie Palega nu avea dreptul să participe în calitate de al treilea delegat din partea Consiliului de Integritate, legea indicând clar că, doar 2 reprezentanți ai Consiliului de Integritate, pot participa din partea Consiliului de Integritate la o procedură disciplinară concretă, indiferent de statutul său, permanent sau supleant.

A remarcat reclamantul că, conform prevederilor art.23 alin.(2) lit. e) din Legea cu privire la Autoritatea Națională de Integritate nr.132 din 17.06.2016, Colegiul disciplinar este alcătuit, din doi reprezentanți ai Consiliului de Integritate. Potrivit pct.12 subpct. 22 din Regulamentul de organizare și funcționare al Consiliului de Integritate aprobat prin Hotărârea Consiliului de Integritate nr. 11 din 19.07.2021, Consiliul de Integritate desemnează doi reprezentanți în Colegiul disciplinar al ANI. Principiul legalității configurat la art.21 alin.(1) Cod administrativ, indică că, autoritățile publice și instanțele de judecată competente trebuie să acționeze în conformitate cu legea și alte acte normative. Deci se constată că, remanierile realizate pe parcursul anchetei de serviciu în componența Colegiului disciplinar au fost efectuate ilegal. Astfel, în rezultatul viciului respectiv, decizia pe marginea anchetei de serviciu a fost luată cu participarea a trei membri delegați din partea Consiliului de integritate al ANI, fapt ce contravine prevederilor art.23 alin.(2) din Legea 132/2016 și pct.12 subpct. 22 din Regulamentul de organizare și funcționare al Consiliului de Integritate, aprobat prin Hotărârea Consiliului de Integritate nr.11 din 19.07.2021. Or, membrul supleant al membrilor desemnați de către Consiliul de Integritate nu avea ce căuta la nici o etapă a anchetei de serviciu, dânsul fiind o persoană terță, fără calitate juridică în cadrul anchetei.

A mai indicat reclamantul că, membrul Mariana Gornea, desemnată de către Consiliul de Integritate al ANI, nu și-a argumentat votul prin nimic, fapt ce contravine prevederilor art.118 alin.(1) Cod administrativ, care stabilește expres că, motivarea este operațiunea administrativă prin care se expun considerentele care justifică emiterea unui act administrativ individual. În motivare se indică temeiurile esențiale de drept și de fapt pe care le-a luat în considerare autoritatea publică pentru decizia sa. Din motivarea deciziilor discreționare trebuie să poată fi recunoscute și punctele de vedere din care autoritatea publică a reieșit la exercitarea dreptului discreționar. La caz, a avut loc acceptarea tacită a acesteia de a-l sancționa disciplinar pe reclamant, acesta fiind un act ilegal, manifestat prin inacțiune, în circumstanțele în care se afla și în situația în care se decidea aplicarea măsurilor de restrângere directă a drepturilor angajatului și de ingerință în viața de familie (accesul la sporul de performanță, riscul eliberării din funcție, etc.). Membrul Mariana Gornea, deținând funcția de procuror și în 7 același timp de membru al Consiliului de Integritate, se afla în situație de incompatibilitate a funcției, ceea ce reprezintă un act conex corupției flagrante, în sensul Legii integrității, în consecință fiind viciată decizia, or, un membru cu probleme de integritate nicidecum nu poate evalua și lua o decizie obiectivă în privința unui inspector de integritate. Conform art.44 alin.(1) Cod administrativ, autoritatea publică se consideră participant la procedura administrativă, iar în ordinea art.24 alin.(2) Cod administrativ, participantul care își exercită drepturile procesuale în mod abuziv și nu își îndeplinește obligațiile procesuale cu bună-credință, răspunde potrivit legii pentru prejudiciile materiale și morale cauzate.

Membrul Mariana Timotin, desemnată din partea Consiliului de Integritate al ANI, își argumentează votul său în forma cea mai desfășurată, constând într-o formulare seacă din punct de vedere juridic, din care nu rezultă ce abatere disciplinară concretă a comis reclamantul, prin ce s-a manifestat această abatere, timpul săvârșirii acesteia, ce legătură au inspectorii vizați în aceeași anchetă cu pretinsa abatere săvârșită și încadrarea juridică a acesteia, nu formal, ci expres care anume atribuție prevăzută în Legea 132/2016 sau în Codului de conduită au fost ignorate de reclamant. După forma cum și-a formulat motivele, se atestă că, acest membru a pornit de la prezumția existenței încălcării și nu a unui observator independent. Această abordare a persistat pe tot parcursul procedurii, ori explicațiile și argumentele pe care le-a adus reclamantul și colegii le interpretau ca intimidare a membrilor Colegiului. Nu este clar, prin ce explicația reclamantului din 17.02.2022, depusă în calitate de participant al procedurii administrative ar putea cel puțin să supere pe cineva, iar faptul că poziția fixată în ea nu este în unison cu cea a unor membri ai Colegiului, nu înseamnă că, aceasta ar trebui tratata drept ofensatoare. O altă ilegalitate reprezintă și faptul că, Mariana Timotin, în calitate de membru al grupului de lucru care a desfășurat nemijlocit investigația, a constatat că, indicația vicepreședintelui ANI de a prezenta informații, inclusiv informații ce vizează dosarele de control aflate în gestiunea inspectorilor de integritate este legală, realizată în vederea exercitării funcției deținute și nu poate fi apreciată ca imixtiune în activitatea inspectorului de integritate (pag.7/PV). Or tot ea, la ședința Consiliului de Integritate din 18.03.2022, în calitate de Președinte al Consiliului de Integritate, la minuta 48:55, susține contrariul și anume: [... dacă nu mă greșesc este în lege... este evident, nici-într-un caz nu se poate de solicitat informație referitor la materialele care se află în examinare...] (a se vedea secvența video). Distincția între aceste două extreme susținute oficial de către acest membru, este că ultima a fost vociferată în fața publicului în format live, iar ședința Colegiului disciplinar este închisă. În atare context se desprinde că, totuși în opinia dnei Mariana Timotin, Legea nu permite solicitarea de date din dosarele aflate în derulare ale inspectorilor de integritate. Astfel, votul acestui membru pentru propunerea de a sancționa reclamantul nu are o susținere juridico-factologică, fiind mai degrabă o 8 doleanță proprie de a sancționa cu orice preț reclamantul pentru că, ultimul a reclamat acțiunile sale Centrului Național Anticorupție.

A menționat reclamantul că, procesul-verbal a ședinței Colegiului disciplinar nr.1 din 18.12.2021, nu conține elementele esențiale de fapt care ar fi trebuit constatate. În cadrul anchetei de serviciu obligatoriu trebuia să se constate: dacă a fost întemeiată solicitarea vicepreședintelui ANI din 01.11.2021 (temei legal, scop legitim, bună-credință, în exercițiul funcției, întru asistarea președintelui, etc); dacă a fost respectată proporționalitatea volumului de informații solicitate în raport cu scopul urmărit; dacă solicitarea informației, corespunde cerințelor Dispoziției nr.9d din 30.10.2020 și Fișei postului inspectorului vizat; dacă a existat de facto un refuz oficial al prezentării informației solicitate; identificarea atribuției sau obligației din cele prevăzute la art.art.19, 20 alin.(2) din Legea 132/2016, care ar face obiectul anchetei; calificarea juridică a faptei constatate ce constituie abatere disciplinară; timpul săvârșirii abaterii disciplinare; dacă putea fi supus anchetei disciplinare inspectorul care a făcut uz de prevederile art.23 din Legea cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public nr.158 din 04.07.2008.

A opinat reclamantul că, nici unul din aceste aspecte nu se identifică în conținutul procesului-verbal al ședinței Colegiului disciplinar nr.1 din 18.12.2021, din care motiv decizia dată poartă un caracter nemotivat. De altfel, această prerogativă este stipulată expres în pct.54 din Regulamentul CD, care stabilește că, la individualizarea sancțiunii disciplinare aplicabile funcționarului public cu statut special, Colegiul disciplinar ține cont de: 1) cauzele care au determinat săvârșirea abaterii disciplinare; 2) împrejurările în care aceasta a fost săvîrșită; 3) gradul de vinovăție; 4) gravitatea și consecințele abaterii disciplinare; 5) conduita funcționarului public cu statut special; 6) existența unor antecedente disciplinare ale funcționarului public cu statut special, care nu au fost stinse în condițiile legii. În dispozitivul procesului-verbal respectiv, s-a propus aplicarea sancțiunii disciplinare - mustrare, inspectorului Pleșca Serghei, prevăzută la pct.7) lit. b) din Regulament, pentru încălcarea art.23 alin.(1) lit. a) - îndeplinirea necorespunzătoare a atribuțiilor de serviciu de serviciu și lit. f) ... sau care încalcă normele de conduită și etică din Legea nr.132/2016 cu privire la Autoritatea Națională de Integritate. Norma prevăzută la art.23 alin.(1) lit. a) din Legea 132/2016 nu stabilește drepturi și obligații inspectorului de integritate, ci caracteristica faptei consumante ce constituie abatere disciplinară. Într-o manieră neclară, a fost indicat precum că, reclamantul ar fi încălcat și teza doi a normei stabilite lit. f), fără a indica concret care normă sau norme de conduită și etică au fost ignorate. Iar, conform prevederilor art.31 din Codul administrativ, operațiunile administrative scrise trebuie să fie motivate. Prin urmare, decizia Colegiului disciplinar nr.1 din 18.12.2021, nu întrunește condițiile ad validatem (nemotivată și neclară). 9

A mai indicat reclamantul că, sesizarea vicepreședintelui ANI privind inițierea procedurii disciplinare este datată cu 17.11.2021, iar decizia Colegiului disciplinar a fost luată la 18.02.2022, în termen de 93 de zile. Conform art.60 alin.(1) alin. (4)-(5) Cod administrativ, termenul general în care o procedură administrativă trebuie finalizată este de 30 de zile, dacă legea nu prevede altfel. Din motive justificate legate de complexitatea obiectului procedurii administrative, termenul general poate fi prelungit cu cel mult 15 zile. Această prelungire are efect doar dacă este comunicată în scris participanților la procedura administrativă în termen de 30 de zile, împreună cu motivele prelungirii, în mod excepțional, când în procedura administrativă se înregistrează cazuri de complexitate deosebită care necesită timp pentru prelucrarea documentelor, autoritatea publică poate stabili un termen mai mare pentru finalizarea procedurii administrative, care nu va depăși 90 de zile.

A menționat că, procedurile disciplinare au loc în două faze: investigarea și emiterea actului. Pentru ambele, legea prevede exigențe specifice și anume: investigarea - se realizează de către Colegiul disciplinar în termen de 14 zile lucrătoare; în cazurile mai complexe, cu acordul președintelui Colegiului disciplinar, desfășurarea anchetei de serviciu poate fi prelungită cu încă cel mult 7 zile lucrătoare (Regulamentul CD); emiterea actului - se realizează de către președintele ANI, în termen de cel mult 6 luni de la data săvârșirii abaterii. Deci legea specială prevede un termen mai mare de 30-90 de zile doar pentru procedura de emitere a actului administrativ, iar pentru procedura investigării se aplică prevederile Regulamentul CD, cu condiția ca acestea să nu depășească termenul general prevăzut la art.60 Cod administrativ. În acest context, invocă prezența unei tergiversări neîntemeiate a desfășurării anchetei de serviciu, fiind încălcat termenul prevăzut de Regulamentul CD și Codul administrativ.

Un alt viciu fundamental îl constituie faptul că, contrar pct.59 din Regulamentul CD, propunerea Colegiului disciplinar de aplicare a sancțiunii disciplinare nu a fost adoptată prin votul majorității membrilor desemnați, ci de majoritatea membrilor prezenți. Conform pct.59 din Regulamentul respectiv, toate deciziile Colegiului disciplinar se adoptă cu votul majorității membrilor prezenți, cu excepția propunerii Colegiului disciplinar de aplicare a sancțiunii disciplinare, care se adoptă prin votul majorității membrilor desemnați, iar în virtutea art.23 alin.(2) din Legea cu privire la Autoritatea Națională de Integritate nr.132 din 17.06.2016, (2) Colegiul disciplinar este alcătuit din: a) un reprezentant al subdiviziunii resurse umane din cadrul Autorității; b) un reprezentant al societății civile; c) un reprezentant al mediului academic; d) un reprezentant al serviciului juridic al Autorității; d1) un reprezentant al subdiviziunii cu atribuții de audit din cadrul Autorității; e) doi reprezentanți ai Consiliului de Integritate.

Totodată, conform pct.10 din Regulamentul CD, pentru a asigura funcționalitatea Colegiului disciplinar, Consiliul de integritate și Autoritatea, 10 vor desemna membrii supleanți, cu nominalizarea acestora în actul de constituire a Colegiului disciplinar. Cu titlu de excepție, supleant al reprezentantului Serviciului securitate, audit și control al integrității, poate fi desemnat unul din inspectorii de integritate din cadrul Inspectoratului de Integritate. Deci pentru a propune sancționarea disciplinară a unui inspector de integritate sunt necesare 4 voturi ale membrilor dintre cei nominalizați la art.23 alin.(2) Legea 132/2016, indiferent dacă au fost sau nu desemnați. Combinația de reprezentanți poate fi oricare, doar că în limitele numărului de voturi rezervate de legiuitor. Logica dată se explică prin aceea că, ipotetic, ar putea apărea situația când în Colegiul disciplinar majoritatea de voturi ar deține-o membri ai Consiliului de Integritate, doi permanenți și doi supleanți, ceea ce se reduce la absurd, deoarece în așa fel Colegiul disciplinar este substituit de Consiliul de Integritate. În ordine inversă, ipotetic, ar putea apărea situația când este desemnat doar un membru în Colegiu disciplinar, iar votul lui ar fi suficient pentru adoptarea deciziilor de propunere de sancționare a unui inspector de integritate, deoarece este votul majorității membrilor desemnați.

Reclamantul a susținut că, nu poate fi trecut cu vederea abuzul admis de către membrii Colegiului disciplinar, manifestat prin ignorarea faptului că, potrivit fișei postului reclamantului, nu există raport de subordonare între vicepreședintele ANI și inspectorul de integritate. Conform fișei, inspectorul se subordonează exclusiv președintelui ANI, fară excepții. Or, sintetizând multitudinea de abateri de la normele legale admise de Colegiul disciplinar, atât de comun, cât și în parte, se atestă că, ancheta de serviciu realizată în privința reclamantului este profund viciată, iar din acest motiv activitatea administrativă respectivă nu este compatibilă cu sistemul de drept național. Criticile pe marginea anchetei de serviciu notate în cap. II din prezenta cerere sunt suficiente pentru a concluziona că, actul administrativ contestat a fost emis în baza unei anchete de serviciu desfășurate cu încălcarea gravă a procedurii, ordinul în cauză urmând a fi anulat integral, iar reclamantul repus neîntârziat în drepturi. În plus la aceasta, în motivarea Ordinului nr.60s din 29.03.2022, autorul constată că, reclamantul: a) nu a prezentat informațiile solicitate de către vicepreședintele ANI și, b) nu s-a conformat dispoziției vicepreședintelui ANI, prin care au fost solicitate informații în vederea exercitării de către acesta a unor atribuții.

A mai relatat că, până la inițierea anchetei de serviciu și nici până în prezent careva dispoziții de la vicepreședintele ANI nu a primit. Mai mult, chiar și să primit o atare dispoziție, ea nicidecum nu putea fi satisfăcută, deoarece în conformitate cu prevederile art.20 alin.(3) din Legea 132 din 17.06.2016, inspectorul de integritate nu solicită și nu primește dispoziții, inclusiv de la președintele sau vicepreședintele Autorității, referitoare la controalele aflate în derulare privind averea și interesele personale, privind respectarea regimului juridic al conflictelor de interese, al incompatibilităților, restricțiilor și limitărilor. Prin urmare, obiectul anchetei 11 de serviciu îl constituia pretinsa neprezentare a informațiilor către vicepreședintele ANI, iar autorul actului administrativ contestat, din oficiu și din motive necunoscute, neavând o atare împuternicire legală, își întemeiază decizia de a sancționa reclamantul și pentru neexecutarea unei dispoziții care nu există și care, chiar să fi existat nu putea fi executată. Tot din oficiu, autorul a completat decizia colegiului disciplinar cu norme suplimentare pe care în opinia sa arbitrară, le-ar fi încălcat reclamantul (art.14 alin.(3) Legea 132/2016, art.5 lit.b) și d) din Legea 199/2010, art.23 alin.(1), art.57 lit.e) și h) din Legea 158/2008, pct.pct.11, 13, 14, 15, 28 subpnct.1) și 12) din Codul de conduită și etică a angajaților ANI).

A subliniat că, nu există faptul abaterii disciplinare, or, neprezentarea informațiilor a fost săvârșită de inspectorul cu atribuții de control, dna Alina Munteanu, care a primit spre executare solicitarea de informații a vicepreședintelui ANI din 01.11.2021, ultima fiind responsabilă de executarea integrală a solicitării respective, fapt confirmat prin rezoluția președintei ANI pe extrasul din Zimbra, aceasta din urmă dispunând de toată informația solicitată de vicepreședinte, conform fișei de post și avea obligația să o sistematizeze în tabele, iar concursul reclamantului era facultativ (în cazul apariției unor neclarități). Dânsa ține registrele actelor/proceselor- verbale de tot felul/repartizează fizic toate cererile și sesizările către inspectori, etc... Prin urmare, fapta imputată nu a fost săvârșită de reclamant, ci de o altă persoană.

Reclamantul a remarcat că, actul administrativ contestat contravine bunelor moravuri, or, de regulă funcționarul public nu poate fi sancționat sau prejudiciat pentru sesizarea cu bună-credință a dubiilor cu privire la legalitatea unei dispoziții. Acest fapt este prevăzut expres la art.23 din Legea cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public nr.158 din 04.07.2008, iar sancționarea disciplinară a reclamantului nu aduce beneficii interesului public și nici interesului ANI, deoarece și în interior, și în afară, se știe că reclamantul este unul dintre inspectorii care investighează complex cazurile avute în gestiune și asupra căruia nu există căi de a influențare a deciziilor pe dosare, iar în rândul practicienilor și societății se știe că, corectitudinea și calitatea activităților pe care le realizează reclamantul au contribuit și contribuie la ridicarea prestigiul ANI. Actul administrativ contestat este de asemenea nul din considerentul că, nu conține elemente obligatorii, precum adresa instanței de judecată la care trebuie înaintată calea de atac și începutul termenul pentru exercitarea căii de atac (de la emitere sau din data luării act de acesta de către reclamant).

De asemenea, reclamantul a mai indicat un argument privind nulitatea actului administrativ contestat, care constă în aceea că, având statut de participant la procedura administrativă inițiată la sesizarea sa, dl Lilian Chișca a emis actul administrativ solicitat însăși de el. Or, procedura administrativă finalizată cu emiterea Ordinului nr.60s din 29.03.2022 a fost demarată la sesizarea vicepreședintelui ANI, dl Lilian Chișcă. La fel, dânsul 12 și-a susținut verbal sesizarea în cadrul ședinței Colegiului disciplinar din 07.02.2022 (pag. 6/PV).

Prin urmare, din conținutul actului administrativ contestat, rezultă că, procedura de semnare a fost realizată de către același Lilian Chișca. Se reține că, potrivit art.49 alin.(1) lit. a) Cod administrativ, într-o procedură administrativă, pentru o autoritate publică nu au dreptul să acționeze persoanele care însăși au statut de participant la procedura administrativă. În conformitate cu prevederile art.141 alin.(2) lit.d) Cod administrativ, un act administrativ individual este, de asemenea, nul dacă la emiterea lui a contribuit o persoană care nu are dreptul să participe în procedură administrativă conform art.49 alin.(1).

A solicitat reclamantul Serghei Pleșca, anularea Ordinului nr.60s din 29.03.2022 cu privire la aplicarea sancțiunii – mustrare, încasarea sumei de 10 000 de lei cu titlu de prejudiciu moral și încasarea sumei de 98 lei cu titlu de prejudiciu material.

Prin încheierea din 13 iunie 2023 a Judecătoriei Chișinău (sediul Râșcani), s-a declarat inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ, înaintată de Serghei Pleșca, în partea reparării prejudiciului moral în sumă de 10 000 de lei și a prejudiciului real în sumă de 98 de lei.

La data de 20.06.2023, în interiorul termenului prevăzut de art.232 alin. (1) Cod administrativ, a declarat apel Autoritatea Națională de Integritate, iar la data de 05.09.2023, a fost depus apel motivat, prin care apelanta a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii.

În susținerea poziției sale instanța de apel a reținut că, actul administrativ individual defavorabil contestat prin prezenta acțiune – 13 Ordinul nr. 60s din 29.03.2022 cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare dlui Serghei Pleșca, inspector de integritate principal, a fost emis cu respectarea legislației în vigoare, competenței și procedurii, indicația vicepreședintelui Autorității Naționale de Integritate de a prezenta informații, inclusiv informații ce vizează dosarele de control aflate în gestiunea inspectorilor de integritate fiind una legală, realizată în vederea exercitării funcției deținute și nu poate fi apreciată ca intervenție/imixtiune în activitatea inspectorilor de integritate, iar în virtutea art. 5 lit. b) din Legea cu privire la statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică, vicepreședintele Autorității Naționale de Integritate a fost în drept să solicite informația expusă în scrisoarea nr 01/1099 din 02.11.2021, iar inspectorii de integritate erau obligați să o prezinte.

Respectiv, Pleșca Serghei, în postura de inspector de integritate era obligat să se conformeze indicației vicepreședintelui Autorității Naționale de Integritate și să prezinte informația solicitată, or, conform art. 5 lit. b) și d) din Legea nr. 199 din 16.07.2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică, în exercitarea mandatului, persoana cu funcție de demnitate publică are dreptul să obțină în modul stabilit, informația și materialele necesare pentru exercitarea funcției și, după caz, să aibă acces la documentele și la informațiile ce conțin secret de stat și să beneficieze de dreptul la integritate personală, la o atitudine adecvată și respectuoasă din partea subordonaților, altor factori de decizie și a cetățenilor, funcționarul public fiind obligat să se conformeze dispozițiilor (ordinelor, poruncilor, indicațiilor obligatorii spre executare) primite de la conducătorul său direct și de la conducătorul autorității publice în care își exercită funcția publică. Consecvent, reieșind din faptul că, atât președintele, cât și vicepreședintele Autorității fac parte din conducerea Autorității, dispozițiile acestora sânt obligatorii pentru conformare.

Curtea de Apel Chișinău a remarcat că, instanța de fond eronat a stabilit că, actul prin care s-a aplicat sancțiunea disciplinară este lovit de nulitate, or, în conformitate cu prevederile Legii nr.132/2016 și Legii nr.133/2016, trebuie să existe un act de constatare definitiv, care să confirme faptele invocate de reclamant (privind conflictul de interese consumat), un atare act ne fiind prezentat.

Prin urmare, argumentele reclamantului/intimat că, informația solicitată de către vicepreședintele Autorității Naționale de Integritate cum ar fi: informația privind dosarele de control aflate în gestiunea inspectoratului de integritate conform tabelului anexat; informația cu privire la sesizările repartizate prin SIA E-Integritate conform tabelului anexat; lista subiecților care sânt incluși în Registrul interdicțiilor și Lista persoanelor care urmează a fi incluse în Registrul interdicțiilor ca urmare a rămânerii definitive a actelor de constatare; lista actelor de constare adoptate și nepublicate până la moment pe fiecare inspector de integritate separat; lista subiecților în privința cărora au fost emise Procese-verbale de refuz în 14 inițierea controlului, începând cu 01.01.2021, care să conțină motivul refuzului, numele prenumele subiectului și numărul procesului-verbal, constituie o imixtiune în activitatea de control a inspectorilor de integritate urmează a fi apreciate critic, or, acestea nu pot avea un impact asupra derulării controalelor, caracterul și natura informației solicitate nu poate nici într-un fel constitui o imixtiune în activitatea de control și nu poate avea un impact asupra derulării controalelor, ci au ca scop îndeplinirea atribuțiilor vicepreședintelui Autorității, specificate la art.14 alin.(3) din Legea nr.132/2016.

De asemenea instanța de apel a precizat că, însuși din tabelul ce urma a fi completat de către inspector se reține că, s-a solicitat numărul sesizărilor, proceselor-verbale de inițiere a controlului, de refuz al inițierii controlului și sesizări aflate în procedura de verificare prealabilă.

Drept urmare, Colegiul disciplinar la examinarea sesizării nr. 01/6751 din 17.11.2021, a individualizat elocvent sancțiunea disciplinară, în conformitate cu prevederile pct.54 din Regulamentul de organizare și funcționare a Colegiului disciplinar al Autorității Naționale de Integritate, ținând cont de: cauzele care au determinat săvârșirea abaterii disciplinare; împrejurările în care aceasta a fost săvârșită; gradul de vinovăție; gravitatea și consecințele abaterii disciplinare; conduita funcționarului public cu statut special; existența unor antecedente disciplinare ale funcționarului public cu statut special, care nu au fost stinse în condițiile legii.

Instanța de apel a conchis asupra netemeiniciei hotărârii primei instanțe, or, autoritatea la emiterea ordinului contestat a urmat cu exactitate conduita prescrisă de legislația în vigoare, ne fiind stabilite careva temeiuri pentru anularea actului contestat, fiind impusă necesitatea respingerii acțiunii, ca fiind neîntemeiată.

Astfel, analizând circumstanțele de fapt ale speței în raport cu normele legale instanța de apel a concluzionat asupra netemeiniciei soluției instanței de fond cu privire la nulitatea Ordinului privind aplicarea sancțiunii disciplinare față de Pleșca Serghei, argumentele expuse în acțiunea depusă, purtând un caracter declarativ, fiind combătute prin înscrisurile cauzei și normele legale aplicabile speței, astfel încât toate circumstanțe luate în cumul, confirmă temeinicia și legalitatea ordinului Autorității Naționale de Integritate nr.60s din 29.03.2022 ”Cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare” dlui Serghei Pleșca, inspector de integritate principal, or, conform art. 93 alin.(1) Cod administrativ, fiecare participant probează faptele pe care își întemeiază pretenția.

A concluzionat Curtea de Apel Chișinău că, instanța de fond eronat a apreciat circumstanțele de fapt și probele administrate și eronat a interpretat normele de drept material care reglementează obiectul acțiunii în contencios administrativ, fapt ce a dus la casarea hotărârii instanței de fond și emiterii unei noi decizii, prin care acțiunea depusă de Serghei Pleșca împotriva 15 Autorității Naționale de Integritate privind contestarea actului administrativ individual defavorabil, să fi respinsă integral, ca neîntemeiată.

În motivarea recursului a invocat precum că cererea de apel în privința acțiunii în constatare nu a fost examinată, fapt ce rezultă din conținutul dispozitivului, unde nu se regăsește nimic despre acțiunea în constatare. Până a fi examinată cauza în al doilea grad de jurisdicție, recurentul urma a beneficia de o examinare a acțiunii în contestare de către o instanță de fond. Confuzia legată de lipsa prevederilor legale care să permită trimiterea la rejudecare a cauzei administrative nu-i este imputabilă, ori în egală măsură cu alți justițiabili are dreptul la toate gradele de jurisdicție pentru fiecare pretenție.

Consideră recurentul neconstituțională interdicția de a trimite la rejudecare cauza administrativă în împrejurările cazului individual. De fapt instanța de apel a pronunțat ilegal o hotărâre ca instanță de fond în privința acțiunii în contestare cu toate că trebuia să emită o decizie ca instanță de apel în privința acțiunii în constatare. Astfel, instanța de apel nu era competentă să se expună asupra pretenției lăsate fără examinare în instanța de fond, fără a se expune asupra pretenției privind nulitatea actului administrativ.

A menționat că, în cadrul examinării apelului, Completul a eșuat să- și onoreze obligația de a asculta explicațiile nu doar a recurentului ANI, ci și a intimatului și aceasta se confirmă prin înregistrarea audio a procesului. Această încălcare a avut ca efect încălcarea principiului contradictorialității, fapt ce denotă caracterul inechitabil al procesului și că în cazul dat justiției.

A mai invocat recurentul că, pentru a propune sancționarea disciplinară a unui inspector de integritate sunt necesare 4 voturi ale membrilor dintre cei nominalizați la art. 23 alin. (2) Legea 132/2016. Combinația de reprezentanți poate fi oricare, doar că în limitele numărului de voturi rezervate de legiuitor fiecărei entități cu drept de desemnare. Principiul legalității configurat la art. 21 alin. (1) Cod administrativ, indică că autoritățile publice și instanțele de judecată competente trebuie să acționeze în conformitate cu legea și alte acte normative. Contrar acestui principiu, decizia pe marginea anchetei de serviciu a fost luată cu participarea a trei membri din partea Consiliului de integritate al ANI, în circumstanțe în care lit. e) a art. 23 alin. (2) din Legea cu privire la Autoritatea Națională de Integritate nr. 132 din 17 iunie 2016, stabilește un număr de două voturi pentru reprezentanții Consiliului. 16

Art. 245 Cod administrativ relevă că: „Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”

Art. 2451 din Codul administrativ prevede că: (1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. (2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel. (3) Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit.d) sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost reclamate de către instanța de judecată contrar prezentului cod.

Art. 246 alin. (1) și (2) Codul administrativ prevede că: (1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se comunică părților. Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. h) că, recursul se declară inadmisibil în special când recursul este vădit neîntemeiat.”

La data de 26 iunie 2024 Autoritatea Națională de Integritate a depus referință la cererea de recurs depusă de Pleșca Sergiu, prin care a solicitat respingerea cererii de recurs, ca fiind neîntemeiată.

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului, în special, urmează să însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele pre citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs de Pleșca Serghei, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțata de către Curtea de Apel Chișinău și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul depus de Pleșca Serghei, conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cererea de chemare în judecată, care au fost analizate de către Curtea de Apel Chișinău, fiind apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de 18 netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin. (2) lit. h) din Codul administrativ, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară ca inadmisibil recursul depus de Pleșca Serghei. 19 Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Ion Malanciuc 20