3ra-168/24 — anularea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea actului administrativ
- Temei legal
- aplicarea eronată a cadrului legal incident procedurii de control desfasurate de ANI prin interpretarea gresita a norelor privind repartizarea sesizarii, durata procedurii, aplicabilitatea legii în timp s.a.
3ra-168/24 — anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
D E C I Z I E
cu privire la admiterea recursului declarat de Autoritatea Națională de
Integritate,
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Valentina Derevenciuc împotriva Autorității Naționale de
Integritate, cu privire la anularea actului administrativ individual defavorabil,
împotriva deciziei din 8 noiembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău
(Dosarul nr. 3ra-168/24
NR. PIGD 2-20044660-01-3ra-14022024)
Aplicarea eronată de către instanțele inferioare a cadrului legal incident procedurii de control
desfășurate de ANI, prin interpretarea greșită a normelor privind repartizarea sesizării, durata
procedurii, aplicabilitatea legii în timp și caracterul imperativ al sancțiunii prevăzute de art.
23 alin. (6) din Legea nr. 133/2016.
Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, jud. V. Chisilița,
Curtea de Apel Chișinău, jud. V. Negru, I. Dutca, E. Palanciuc
2 iunie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților recursul depus de Autoritatea Națională de
Integritate
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Ion Malanciuc, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 10 aprilie 2020, Valentina Derevenciuc a înaintat acțiune în
contencios administrativ împotriva Autorității Naționale de Integritate,
solicitând anularea actului de constatare nr. 48/12 din 27 martie 2020.
În motivarea acțiunii, reclamanta a invocat că actul de constatare
nr.48/12 din 27 martie 2020 al Autorității Naționale de Integritate este ilegal,
întrucât conform art.30 alin.(1) din Legea 132/2016, sesizările depuse de
persoanele fizice sau persoanele juridice de drept public sau de drept privat,
precum și cele din oficiu se înregistrează imediat și se repartizează aleatoriu
prin sistemul electronic de distribuire a sesizărilor. Inspectorul nu a indicat în
actul de constatare de la cine a parvenit sesizarea, de la persoană fizică sau
juridică și cum se numește petiționarul, fapt care contravine exigențelor
stabilite de art.28 alin.(1) din Legea 132/2016, așa cum, în temeiul art.33 lit. a)
al Legii 132/2016, persoana supusă controlului averii și al intereselor personale,
de rând cu alte competențe, are dreptul să ia cunoștință de actele și de
materialele dosarului, inclusiv sesizarea depersonalizată, rigori care nu au fost
respectate întocmai în cadrul controlului și care, pe cale de consecință, au adus
atingere intereselor și drepturilor fundamentare ale persoanei supuse
controlului.
Totodată, cu referire la prevederile art.31 alin.(1), art.37 alin.(2) al Legii
132/2016, reclamanta a susținut că de către Autoritatea Națională de Integritate,
au fost încălcate flagrant cerințele legislației în vigoare, fapt prin care actul de
constatare nr.48/12, conține un viciu deosebit de grav. Or, art. 141 alin.(1) Cod
administrativ, prevede expres că, un act administrativ individual este nul, dacă
conține un viciu deosebit de grav si acest lucru este evident în cadrul aprecierii
concludente a tuturor circumstanțelor care se iau în considerare.
Astfel, reieșind din prevederile art. 141 alin.(1) Cod administrativ, actul
de constatare nr.48/12 din 27.03.2020 al Autorității Naționale de Integritate,
conține vicii deosebit de grave și acest lucru este evident - fapt pentru care
urmează a fi constatate ca fiind nule. Or, prin acțiunile și actul administrativ
individual defavorabil contestat - act de constatare nr.48/12 din 27.03.202,
1
colaboratorii Autorității Naționale de Integritate, lui Valentina Derevenciuc, i-
au încălcat flagrant drepturile și interesele.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 15 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Rîșcani, s-a admis acțiunea și s-a anulat actul de de constatare nr.48/12 din 27
martie 2020 emis de Autoritatea Națională de Integritate.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 10 noiembrie 2021, Autoritatea Națională de Integritate a declarat
apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a hotărârii din 6 decembrie
2022, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 8 noiembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins
apelul declarat de Autoritatea Națională de Integritate împotriva hotărârii din
15 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 28 decembrie 2023, Autoritatea Națională de Integritate a declarat
recurs împotriva deciziei din 8 noiembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău.
La 6 martie 2024, Autoritatea Națională de Integritate a depus recurs
suplimentar, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor și emiterea
unei decizii noi prin care acțiunea să fie respinsă ca neîntemeiată.
ARGUMENTELE RECURSULUI
În motivarea recursurilor, Autoritatea Națională de Integritate a susținut
că hotărârile instanțelor inferioare sunt afectate de o aplicare eronată a normelor
de drept material și de o apreciere superficială a circumstanțelor cauzei, ceea
ce a condus la anularea nejustificată a unui act administrativ legal.
În esență, ANI a arătat că Valentina Derevenciuc, în calitate de primar,
a emis și semnat o serie de acte administrative în beneficiul fiului și soțului său
(dispoziții și contract individual de muncă), acționând cu interes personal și
fără a soluționa conflictul de interese, contrar obligațiilor prevăzute de art. 14
din Legea nr. 133/2016.
Inspectorul de integritate a constatat conflictul de interese consumat și a
aplicat sancțiunea legală de decădere din dreptul de a deține o funcție publică
pe o perioadă de 3 ani, în conformitate cu art. 23 alin. (6) din Legea nr.
133/2016. Sancțiunea a fost impusă exclusiv pentru faptele comise în perioada
2
2018-2019, în cadrul aplicabilității legii în vigoare, fără extindere asupra
faptelor din 2015.
A invocat decizia Curții Constituționale nr. 143 din 16 decembrie 2019,
potrivit căreia interdicția de 3 ani este o consecință previzibilă și imperativă a
conflictului de interese consumat, nefiind necesară individualizarea acesteia.
Prin recursul suplimentar, Autoritatea Națională de Integritate a criticat
concluziile instanțelor privind pretinsa nerespectare a procedurii de repartizare
aleatorie, deși sesizarea a fost repartizată electronic în sistemul e-Integritate, iar
fișa a fost anexată la dosarul administrativ; presupusa încălcare a termenului de
desfășurare a controlului, deși legea specială aplicabilă la acea dată nu prevedea
un termen-limită; greșita aplicare a interdicției retroactive, în condițiile în care
sancțiunea a fost impusă doar pentru faptele din 2018-2019, iar referirea la anul
2015 a fost una contextuală, fără efect juridic.
De asemenea, Autoritatea Națională de Integritate a subliniat că
inspectorul de integritate nu a acționat în baza unui drept discreționar, ci în
limitele unei obligații legale de aplicare a sancțiunii, legea neprevăzând o marjă
de apreciere în acest sens.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
La examinarea prezentului recurs, Completul de judecată a avut în
vedere, atât normele procedurale incidente în calea de atac, cât și dispozițiile
materiale relevante pentru legalitatea actului administrativ contestat. Normele
de drept material sunt redate în forma în vigoare la data comiterii faptelor
reținute în actul de constatare (2018-2019) și la data emiterii acestuia (27 martie
2020.
Art. 244 alin. (1) Cod administrativ:
„Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot
fi contestate cu recurs.”
Art. 245 Cod administrativ:
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la
pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”
Art. 2451 alin. (1) lit. a) Cod administrativ:
„Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată
este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție.”
Art. 193 alin. (3) și (3¹) Cod administrativ:
„Curtea Supremă de Justiție examinează acțiunile în contencios administrativ și
cererile de recurs în complete din 3 judecători.
3
În scopul uniformizării practicii judecătorești, completul din 3 judecători poate decide,
prin vot unanim, ca recursul considerat admisibil să fie examinat de un complet din 5
judecători, iar completul din 5 judecători poate decide, prin vot unanim, ca recursul
considerat admisibil să fie examinat de un complet din 9 judecători.”
Art. 247 Cod administrativ:
„Recursul considerat admisibil se examinează fără înștiințarea și audierea
participanților la proces, cu excepția recursului în care se invocă întemeiat art. 2451 alin.(1)
lit. b) și d). Completul poate decide și în alte cazuri invitarea participanților în ședință pentru
a se pronunța cu privire la recursul considerat admisibil.”
Art. 248 alin. (1) lit. b) Cod administrativ:
„În urma examinării recursului, Curtea Supremă de Justiție adoptă una dintre
următoarele decizii: b) admite recursul, casează integral sau parțial hotărârea și/sau decizia
și adoptă o nouă decizie;”
Art. 194 alin. (2) Cod administrativ:
„În procedura de examinare a cererilor de recurs, hotărârile și deciziile contestate se
examinează din oficiu în privința existenței greșelilor procedurale și aplicării corecte a
dreptului material.”
Art. 225 alin. (1-2) Cod administrativ:
„Instanța de judecată nu este competentă să se pronunțe asupra oportunității unui act
administrativ.
Verificarea exercitării de către autoritatea publică a dreptului discreționar se limitează
la faptul dacă autoritatea publică: a) și-a exercitat dreptul discreționar; b) a luat în considerare
toate faptele relevante; c) a respectat limitele legale ale dreptului discreționar; d) și-a
exercitat dreptul discreționar conform scopului acordat prin lege.”
Art. 1 alin. (1) lit. b) Legea nr. 132/2016 cu privire la Autoritatea
Națională de Integritate:
„Prezenta lege reglementează procedura de control al averilor și al intereselor
personale, privind respectarea regimului juridic al conflictelor de interese, al
incompatibilităților, restricțiilor și limitărilor.”
Art. 5 Legea nr. 132/2016:
„Autoritatea asigură integritatea în exercitarea funcției publice sau funcției de
demnitate publică și prevenirea corupției prin realizarea controlului averii și al intereselor
personale și privind respectarea regimului juridic al conflictelor de interese, al
incompatibilităților, restricțiilor și limitărilor.”
Art. 6 lit. b) Legea nr. 132/2016:
„În vederea realizării misiunii sale, Autoritatea are următoarele funcții: b) exercitarea
controlului privind respectarea regimului juridic al conflictelor de interese, al
incompatibilităților, restricțiilor și limitărilor;”
Art. 37 alin. (1-2) Legea nr. 132/2016:
4
„ După repartizarea aleatorie a sesizării de efectuare a controlului privind respectarea
regimului juridic al conflictelor de interese, al incompatibilităților, restricțiilor și limitărilor,
inspectorul de integritate va dispune începerea controlului.
Prevederile art. 31, art. 32 alin. (3)–(5), art. 33, art. 34 alin. (2), art. 35 și 36 se aplică
în mod corespunzător și în cadrul procedurii de inițiere a controlului și de control privind
respectarea regimului juridic al conflictelor de interese, al incompatibilităților, restricțiilor și
limitărilor.”
Art. 38 alin. (1) lit. a) Legea nr. 132/2016:
„În urma controlului privind respectarea regimului juridic al conflictelor de interese, al
incompatibilităților, restricțiilor și limitărilor, inspectorul de integritate emite un act de
constatare în cazul în care stabilește că: a) persoana supusă controlului nu a declarat și nu a
soluționat conflictul de interese sau a emis/adoptat un act administrativ, sau a încheiat direct
ori prin intermediul unei persoane terțe un act juridic, sau a luat personal o decizie ori a
participat la luarea unei decizii cu încălcarea dispozițiilor legale privind conflictul de
interese;”
Art. 12 alin. (4), (7) și (10) Legea nr. 133/2016 privind declararea averii
și intereselor personale:
„În cazul apariției unui conflict de interese real, subiectul declarării este obligat: b) să
nu rezolve cererea/demersul, să nu emită actul administrativ, să nu încheie, direct sau prin
intermediul unei persoane terțe, actul juridic, să nu ia sau să nu participe la luarea deciziei
în exercitarea mandatului, a funcției publice sau de demnitate publică pînă la soluționarea
conflictului de interese.
(…) primarii și alți conducători ai organizațiilor publice sînt obligați să informeze
Autoritatea Națională de Integritate imediat, dar nu mai tîrziu de 3 zile de la data constatării,
despre orice situație de conflict de interese real în care se află, în modul stabilit la alin. (5).
Conflictul de interese consumat reprezintă fapta subiectului declarării de rezolvare a
unei cereri/unui demers, de emitere a unui act administrativ, de încheiere directă sau prin
intermediul unei persoane terțe a unui act juridic, de luare sau de participare la luarea unei
decizii în exercitarea mandatului, a funcției publice sau de demnitate publică cu încălcarea
prevederilor alin. (4) și (7).”
Art. 14 alin. (3-4) Legea nr. 133/2016 privind declararea averii și
intereselor personale:
„Până la soluționarea conflictului de interese real, subiectului declarării îi este interzisă
întreprinderea oricărei acțiuni pe cauza dată, cu excepția abținerii.
Subiectul declarării poate soluționa conflictul de interese real în care se află prin
abținerea de la rezolvarea cererii/demersului, de la emiterea/adoptarea actului administrativ,
de la încheierea actului juridic, de la participarea la luarea unei decizii sau luarea
deciziei/votare, informând toate părțile vizate de decizia respectivă în privința măsurilor
luate pentru a proteja corectitudinea procesului de luare a deciziilor.”
Art. 23 alin. (4) și (6) Legea nr. 133/2016:
„Fapta subiectului declarării în privința căruia s-a constatat că acesta a soluționat o
cerere/un demers, a emis sau a adoptat un act administrativ, a încheiat, direct sau prin
intermediul unei persoane terțe, un act juridic, a luat o decizie sau a participat la luarea unei
5
decizii cu încălcarea dispozițiilor legale privind conflictul de interese constituie temei pentru
răspunderea contravențională sau penală și pentru revocarea, destituirea sau, după caz,
încetarea mandatului, a raporturilor de muncă ori de serviciu ale subiectului în cauză.
Subiectul declarării eliberat sau destituit din funcție potrivit prevederilor alin. (3)–(5)
este decăzut din dreptul de a mai exercita o funcție publică sau o funcție de demnitate
publică, cu excepția funcțiilor electorale, pe o perioadă de 3 ani de la data eliberării sau
destituirii din funcția publică ori de demnitate publică respectivă sau din data încetării de
drept a mandatului său. Dacă persoana a ocupat o funcție eligibilă, ea nu mai poate ocupa
aceeași funcție pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului.”
Art. 22 alin. (1) lit. b) Legea nr.199 din 16 iulie 2010 cu privire la statutul
persoanelor cu funcții de demnitate publică:
„Exercitarea mandatului încetează în caz de: stabilire, prin actul de constatare rămas
definitiv, a încheierii directe sau prin intermediul unei persoane terțe a unui act juridic, luării
sau participării la luarea unei decizii fără soluționarea conflictului de interese real în
conformitate cu prevederile legislației privind reglementarea conflictului de interese;”
Art. 5 alin. (4) lit. a1) Legea nr. 768 din 02.02.2000:
„Mandatul primarului încetează înainte de termen în caz de: a1) stabilire, prin actul de
constatare rămas definitiv, a emiterii/adoptării de către acesta a unui act administrativ,
încheierii directe sau prin intermediul unei persoane terțe a unui act juridic, luării sau
participării la luarea unei decizii fără soluționarea conflictului de interese real în
conformitate cu prevederile legislației privind reglementarea conflictului de interese;”
Art. 28 alin. (2) lit. d1 Legea nr. 436 din 28 decembrie 2006 privind
administrația publică locală:
„Mandatul primarului încetează înainte de termen în caz de: stabilire, prin actul de
constatare rămas definitiv, a emiterii/adoptării de către acesta a unui act administrativ,
încheierii directe sau prin intermediul unei persoane terțe a unui act juridic, luării sau
participării la luarea unei decizii fără soluționarea conflictului de interese real în
conformitate cu prevederile legislației privind reglementarea conflictului de interese;”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de depunere a recursului, Completul de judecată
atestă că decizia motivată a fost notificată Autorității Naționale de Integritate,
în mod electronic, la 27 ianuarie 2024. Recursul a fost declarat la 28 decembrie
2023, cu respectarea prevederilor art. 245 din Codul administrativ.
Prin prisma art. 247 din Codul administrativ, Completul de judecată al
Curții Supreme de Justiție a considerat inoportună citarea participanților la
proces pentru a se pronunța cu privire la problemele invocate în recurs,
deoarece argumentele recursului sunt expuse cu suficientă claritate, precum și
intimatul și-a exprimat obiecțiile la acestea prin referința depusă.
În cauza CtEDO Covalenco v. Moldova nr. 72164/14, hotărârea
definitivă din 16 septembrie 2020, Curtea a statuat că este necesar organizarea
6
unei audieri: a) în cazul în care există necesitatea de a evalua dacă
circumstanțele au fost stabilite corect de către autorități (a se vedea Malhous v.
Republica Cehă [MC], nr. 33071/96, § 60, 12 iulie 2001); b) atunci când
circumstanțele cer ca instanța să-și formeze propria impresie referitoare la
justițiabili, prin acordarea dreptului de a explica propria lor situație personală,
în mod direct sau prin intermediul unui reprezentant (a se vedea Goș, pre-citată,
; Miller, precitată, § 34 in fine; și Andersson v. Suedia, nr. 17202/04, § 57,
7 decembrie 2010); c) în cazul în care instanța are nevoie de a obține o
clarificare cu privire la anumite detalii, inter alia prin intermediul unei audieri
(a se vedea Fredin v. Suedia (nr. 2), 23 februarie 1994, § 22, Seria A nr. 283-
A, și Lundevall v. Suedia, nr. 38629/97, § 39, 12 noiembrie 2002).
Din materialele cauzei rezultă că, prin actul de constatare nr. 48/12 din
27 martie 2020, Autoritatea Națională de Integritate a constatat că Valentina
Derevenciuc, în calitate de primar al comunei Zăbriceni, a emis și semnat mai
multe acte administrative și juridice în favoarea fiului și soțului său, fără a
soluționa conflictul de interese real în condițiile legii, consumând astfel un
conflict de interese în sensul art. 12 alin. (10) din Legea nr. 133/2016. Printre
aceste acte se numără dispoziția nr. 49 din 21 decembrie 2018 privind angajarea
fiului, contractul individual de muncă semnat în aceeași zi, precum și
dispozițiile nr. 31 și 33 din 2 septembrie 2019 referitoare la eliberarea din
funcție a soțului și fiului. Pentru aceste acțiuni, ANI a aplicat sancțiunea
prevăzută de art. 23 alin. (6) din aceeași lege - interdicția de a exercita o funcție
publică timp de 3 ani.
Prin acțiunea depusă la 10 aprilie 2020, Valentina Derevenciuc a solicitat
anularea actului de constatare nr. 48/12 din 27 martie 2020, invocând nulitatea
absolută a acestuia în temeiul art. 141 alin. (1) din Codul administrativ.
În esență, reclamanta a argumentat că actul ar fi afectat de vicii deosebit
de grave, întrucât sesizarea care a stat la baza controlului nu ar fi fost repartizată
aleatoriu conform legii, iar inspectorul nu ar fi indicat în act sursa sesizării sau
identitatea petiționarului.
La fel, a invocat că sancțiunea de interdicție pentru 3 ani ar fi fost aplicată
în mod nejustificat și fără o justificare proporțională și că inspectorul ar fi
aplicat în mod retroactiv prevederile Legii nr. 133/2016 pentru fapte din anul
2015, cu încălcarea principiului neretroactivității legii.
Prin hotărârea din 15 octombrie 2021, Judecătoria Chișinău, sediul
Rîșcani, a admis a admis acțiunea Valentinei Derevenciuc și a anulat actul de
constatare nr. 48/12 din 27 martie 2020.
În motivarea hotărârii, instanța de fond a reținut, în primul rând, că actul
de constatare este afectat de o gravă încălcare a principiului neretroactivității
7
legii, întrucât inspectorul de integritate a sancționat reclamanta în temeiul Legii
nr. 133/2016 pentru faptele din anul 2015, respectiv emiterea dispoziției nr.
6/2015 și încheierea contractului individual de muncă în aceeași zi cu fiul său,
acte ce au fost analizate și reținute în actul de constatare. Instanța a considerat
că aceste fapte nu puteau fi sancționate retroactiv, întrucât legea incidentă la
acel moment (Legea nr. 16/2008) nu prevedea sancțiuni similare celor aplicate
ulterior în temeiul noii legi, iar principiul legalității impune aplicarea legii în
vigoare la data faptei.
În continuare, instanța de fond a analizat și actele administrative din anii
2018 și 2019, respectiv dispozițiile privind angajarea și eliberarea din funcție a
membrilor familiei și a reținut că, inspectorul nu a demonstrat că Valentina
Derevenciuc ar fi acționat cu interes personal sau ar fi oferit beneficii
nejustificate acestora. Dimpotrivă, instanța a apreciat că emiterea actelor
menționate s-a făcut în contextul obligațiilor prevăzute de legislația muncii, în
temeiul cererilor persoanelor vizate, fără existența unor probe privind
favorizarea acestora sau afectarea imparțialității primarului.
Totodată, instanța a reținut lipsa dovezii privind repartizarea aleatorie a
sesizării, precum și nerespectarea termenului legal de finalizare a controlului
administrativ, întrucât durata acestuia a depășit 200 de zile, fără să fie justificată
sau prelungită în mod legal.
Pe aceste temeiuri, instanța a considerat că actul de constatare este afectat
de vicii de procedură și de fond, care atrag nulitatea acestuia.
Prin decizia din 8 noiembrie 2023, Curtea de Apel Chișinău a respins
apelul Autorității Naționale de Integritate și a menținut hotărârea Judecătoriei
Chișinău, reținând că actul de constatare este afectat de vicii esențiale de
legalitate. Instanța a reiterat alegațiile primei instanțe că inspectorul a aplicat în
mod nelegal Legea nr. 133/2016 pentru faptele din anul 2015, contrar
principiului neretroactivității, iar în privința actelor din 2018-2019 nu a fost
dovedit caracterul lor părtinitor sau existența unui interes personal.
De asemenea, a considerat că procedura a fost viciată prin lipsa probelor
privind repartizarea aleatorie a sesizării și prin depășirea duratei rezonabile a
controlului, fără justificări legale.
Instanța a mai constatat că sancțiunea aplicată nu a fost însoțită de o
analiză a proporționalității, aspect considerat necesar în raport cu natura
măsurii dispuse.
În dezacord cu soluțiile instanțelor inferioare, recurenta Autoritatea
Națională de Integritate a susținut, în esență, că acestea au interpretat greșit
dispozițiile legale privind repartizarea sesizării, ignorând probele din dosarul
administrativ care confirmă legalitatea acestei proceduri. Totodată, instanțele
8
au aplicat în mod eronat termenul general de 30 de zile prevăzut de Codul
administrativ, fără a ține cont de faptul că, în speță, era incident un cadru
normativ special - Legea nr. 132/2016.
De asemenea, Autoritatea Națională de Integritate a invocat că soluțiile
instanțelor sunt viciate de o apreciere greșită a principiului neretroactivității,
întrucât actul de constatare nu a vizat fapte anterioare intrării în vigoare a Legii
nr. 133/2016, ci exclusiv acțiuni din perioada 2018-2019.
În sfârșit, recurenta a criticat refuzul instanțelor de a valida aplicarea
sancțiunii prevăzute de art. 23 alin. (6) din Legea nr. 133/2016, în pofida
caracterului său imperativ, confirmat inclusiv de jurisprudența Curții
Constituționale.
Completul de judecată constată că criticile recurentei sunt întemeiate.
Hotărârea Judecătoriei Chișinău și decizia Curții de Apel Chișinău sunt afectate
de erori de drept esențiale, generate de interpretarea incorectă a cadrului legal
incident la momentul controlului și al emiterii actului de constatare.
Prin urmare, recursul declarat de Autoritatea Națională de Integritate este
admisibil și urmează a fi admis, cu casarea integrală a hotărârii primei instanțe
și a deciziei instanței de apel, și pronunțarea unei noi hotărâri prin care acțiunea
să fie respinsă ca neîntemeiată.
Instanțele inferioare au soluționat cauza cu ignorarea normelor legale
aplicabile și a limitelor controlului judecătoresc asupra actelor administrative
cu caracter imperativ. Lipsa unei analize riguroase a probelor administrate de
Autoritatea Națională de Integritate și aplicarea greșită a normelor din Codul
administrativ și Legea nr. 133/2016 au condus la anularea nejustificată a unui
act legal.
Întrucât actul contestat a fost emis în temeiul legii, pentru fapte concrete
și recente, cu respectarea cerințelor de formă și fond, acțiunea reclamantei
urmează a fi respinsă.
Completul de judecată constată că este întemeiat argumentul recurentei
referitor la legalitatea repartizării sesizării. Potrivit art. 30 alin. (1) și art. 28
alin. (1) din Legea nr. 132/2016, sesizările pot fi formulate de persoane fizice
sau juridice și se repartizează aleatoriu prin sistemul electronic.
În cauză, recurenta a susținut că această procedură a fost respectată.
Legea nu prevede obligația includerii detaliilor privind repartizarea sesizării în
cuprinsul actului de constatare, iar omisiunea indicării identității petiționarului
nu constituie o deficiență, întrucât cadrul legal aplicabil nu impune dezvăluirea
acestei informații în actul administrativ emis. Astfel, susținerile instanței de
fond privind pretinsa nelegalitate a inițierii controlului nu pot fi reținute.
9
De asemenea, este fondat motivul privind aplicarea eronată a termenului
de 30 de zile prevăzut de art. 60 din Codul administrativ. Instanțele inferioare
au tratat acest termen ca unul rigid și general aplicabil procedurii desfășurate
de Autoritatea Națională de Integritate, deși în cauză erau incidente
reglementările speciale din Legea nr. 132/2016. Acestea nu stabilesc un termen
unic de finalizare a controlului privind conflictul de interese, ci prevăd etape
succesive (verificare prealabilă, notificare, punct de vedere etc.), fiecare cu
propriile exigențe.
În aceste condiții, durata procedurii nu poate fi apreciată ca excesivă prin
simpla raportare la un termen general de 30 de zile. Controlul administrativ al
Autoritatea Națională de Integritate implică analiza unor situații de fapt
complexe, iar procedura poate fi extinsă în mod justificat în funcție de natura
cazului.
Mai mult, din analiza acțiunii rezultă că reclamanta nici nu a invocat
expres pretinsa încălcare a termenului legal. În aceste condiții, raționamentul
instanței de fond cu privire la această chestiune este nefondat.
În privința pretinsei aplicări retroactive a Legii nr. 133/2016, Completul
constată că instanțele au reținut greșit acest aspect. Actul de constatare a vizat
exclusiv faptele comise în anii 2018-2019, adică sub incidența legii în vigoare.
Singura mențiune a unei fapte din 2015 are caracter ilustrativ. Sancțiunea a fost
aplicată doar pentru actele emise ulterior intrării în vigoare a legii, prin urmare,
principiul neretroactivității nu este incident în cauză.
Completul consideră întemeiată și critica privind sancțiunea aplicată.
Potrivit art. 23 alin. (6) din Legea nr. 133/2016, interdicția de a exercita o
funcție publică are caracter imperativ și nu lasă marjă de apreciere
inspectorului. Această interpretare a fost consfințită prin Decizia Curții
Constituționale nr. 143 din 16 decembrie 2019, care a confirmat că măsura este
clară, previzibilă și proporțională.
De asemenea, Curtea Supremă de Justiție a reiterat acest raționament și
în decizia sa din 21 mai 2025 în cauza Crucerescu vs. Autoritatea Națională de
Integritate (dosar nr. 3ra-116/24), unde a constatat că exigențele de motivare
suplimentară sau individualizare nu erau aplicabile actelor emise anterior
modificărilor legislative din 2021. Prin urmare, instanțele de fond și de apel au
aplicat în mod eronat un test de proporționalitate neprevăzut de lege.
În lipsa unor vicii de legalitate privind fondul, temeiul sau procedura de
emitere a actului contestat, instanțele de fond și apel nu aveau bază legală
pentru anulare. Acțiunea reclamantei este vădit lipsită de suport juridic, astfel
cum rezultă din analiza efectuată.
10
Completul de judecată constată că actul de constatare nr. 48/12 din 27
martie 2020 a fost emis cu respectarea dispozițiilor legale aplicabile, fără
încălcarea principiilor de legalitate, transparență sau proporționalitate.
Procedura a fost declanșată în mod legal, cu respectarea normelor privind
sesizarea, repartizarea aleatorie și derularea etapelor controlului administrativ.
În ceea ce privește existența interesului personal, Completul reține că din
analiza actelor indicate în cuprinsul actului de constatare, dispozițiile nr. 49 din
21 decembrie 2018 și nr. 31 și 33 din 2 septembrie 2019, precum și contractul
individual de muncă, rezultă că primarul a emis și semnat acte juridice și
administrative în favoarea fiului și soțului său, fără a declara sau soluționa
conflictul de interese. Relația de rudenie cu beneficiarii acestor acte, coroborată
cu exercitarea atribuțiilor legale de angajare și eliberare din funcție, confirmă
existența unui interes personal de natură să afecteze imparțialitatea subiectului
evaluării și, implicit, consumarea unui conflict de interese real, în sensul art. 12
alin. (10) din Legea nr. 133/2016.
Pentru aceste motive, având în vedere cele constatate, recursul declarat
de Autoritatea Națională de Integritate urmează a fi admis, cu casarea integrală
a hotărârii din 15 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani și a
deciziei din 8 noiembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, și pronunțarea unei
noi hotărâri de respingere a acțiunii ca neîntemeiată.
Din aceste motive, în conformitate cu art. 248 alin. (1) lit. b) din Codul
administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Admite recursul declarat de Autoritatea Națională de Integritate.
Casează decizia din 8 noiembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău și
hotărârea din 15 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, și
emite o decizie nouă, prin care:
Se respinge cererea de chemare în judecată depusă de Valentina
Derevenciuc împotriva Autorității Naționale de Integritate cu privire la
anularea actului de constatare nr. 48/12 din 27 martie 2020, ca fiind
neîntemeiată.
Decizia este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Ion Malanciuc
11