3ra-3/24 — Anularea actului administrativ individual defavorabil, obligarea autorității publice la emiterea unui act administrativ individual favorabil și încasarea cheltuielilor de judecată

La data de 29 iunie 2022, avocatul Bogatu Dragoș, acționând în calitate de reprezentant al reclamantului Antoci Alexandr, a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului General al Poliției, solicitând: − anularea deciziei Inspectoratului General al Poliției prin care s-a refuzat angajarea lui Antoci Alexandr în funcție; − obligarea Inspectoratului General al Poliției să emită un act administrativ privind numirea lui Antoci Alexandr în funcția de subofițer superior de sector al Sectorului de Poliție nr. 4 Codreanca din cadrul Inspectoratului de Poliție Strășeni al IGP, conform cererii depuse; − încasarea de la Inspectoratul General al Poliției a tuturor cheltuielilor de judecată suportate de reclamant.

În motivarea cererii, reprezentantul reclamantului a arătat că Antoci Alexandr a depus o cerere adresată factorilor de decizie din cadrul Inspectoratului General al Poliției, prin care a solicitat angajarea în funcția de subofițer superior de sector al Sectorului de Poliție nr. 4 (Codreanca) din cadrul Inspectoratului de Poliție Strășeni al IGP.

Prin scrisoarea din 21 aprilie 2022, Antoci Alexandr a fost informat că Inspectoratul General al Poliției se află în imposibilitatea de a emite actul administrativ privind numirea sa în funcție. În susținerea acestei poziții, conducerea Inspectoratului General al Poliției a indicat că singurul motiv al respingerii cererii de angajare îl constituie cauza penală nr. 2019978051, pornită în temeiul art. 327 alin. (2) din Codul penal, în care reclamantul a avut calitatea de persoană vizată.

A subliniat că, deși conducerea Inspectoratului General al Poliției a recunoscut că acesta a fost scos de sub urmărire penală pe motiv că fapta imputată nu întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni, cererea de angajare a fost respinsă prin raportare la prevederile art. 13 din Legea nr. 320/2012 privind activitatea poliției și statutul polițistului. Potrivit acestui articol, în funcțiile publice cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne pot fi angajate doar persoanele care, printre alte condiții, au o reputație ireproșabilă. Din conținutul scrisorii primite, rezultă că autoritatea a apreciat că reputația lui Antoci Alexandr nu este ireproșabilă din cauza existenței anterior a cauzei penale, motiv pentru care a fost refuzată readmiterea acestuia în cadrul organelor de poliție. 1

Nemulțumit de soluția Inspectoratului General al Poliției, Antoci Alexandr a formulat, la data de 13 mai 2022, o cerere prealabilă în conformitate cu prevederile art. 164 și art. 208 din Codul administrativ. Prin scrisoarea din 6 iunie 2022, Secretarul general al Ministerului Afacerilor Interne, domnul Serghei Diaconu, a respins cererea prealabilă, reiterând același motiv, respectiv existența urmăririi penale care, între timp, fusese deja încetată prin scoaterea reclamantului de sub urmărire penală.

A invocat că decizia adoptată de factorii de decizie ai Inspectoratului General al Poliției cu privire la cererea reclamantului privind angajarea în funcție este neîntemeiată, nelegală și contravine drepturilor sale legale.

Reprezentantul reclamantului a arătat că Antoci Alexandr a fost anterior angajat în cadrul Ministerului Afacerilor Interne, iar având în vedere aptitudinile sale profesionale și principiile personale, nu poate fi pusă la îndoială reputația sa ireproșabilă. În ceea ce privește invocarea existenței unei cauze penale clasate ca motiv pentru afectarea imaginii și reputației acestuia, s-a susținut că un asemenea raționament este vădit neîntemeiat.

Într-adevăr, în anul 2019, Procuratura Anticorupție a desfășurat urmărirea penală în cauza nr. 2019978051, având ca obiect săvârșirea, de către o persoană publică, a infracțiunii prevăzute de art. 327 alin. (2) din Codul penal – folosirea intenționată a situației de serviciu. Cu toate acestea, în urma investigațiilor efectuate, organele de urmărire penală au constatat lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii imputate lui Antoci Alexandr, iar prin ordonanța motivată din 4 iunie 2019, s-a dispus scoaterea acestuia de sub urmărire penală.

De asemenea, s-a subliniat că reclamantul a fost exonerat de răspundere penală în temeiul unei cauze de reabilitare, fiind repus în totalitate în drepturile de care beneficia anterior declanșării procesului penal, fără nicio excepție. Mai mult, organul de urmărire penală a stabilit că fapta nu întrunește elementele unei infracțiuni și că Antoci Alexandr nu poartă nicio vinovăție, ceea ce presupune, în mod necesar, că reputația acestuia nu poate fi afectată de existența anterioară a anchetei penale. Potrivit instituției juridice a reabilitării, se produce efectul de înlăturare a tuturor incapacităților și decăderilor din drepturi, precum și restabilirea deplină a reputației și statutului anterior al persoanei.

În aceste circumstanțe, refuzul Inspectoratului General al Poliției de a admite cererea de angajare a lui Antoci Alexandr, prin raportare la existența cauzei penale clasate, este lipsit de justificare legală și contravine efectelor reabilitării.

A susținut că, prin decizia emisă de Inspectoratul General al Poliției, au fost încălcate flagrant mai multe drepturi fundamentale ale lui Antoci Alexandr, garantate prin Constituție și alte acte normative incidente. De asemenea, prin respingerea cererii de angajare în funcție, reclamantul a fost supus unui tratament discriminatoriu din partea unei autorități publice, fapt interzis expres de art. 6 din 2 Legea nr. 121/2012 privind asigurarea egalității. Potrivit acestor dispoziții, orice formă de discriminare este interzisă, iar promovarea unor politici sau săvârșirea unor acțiuni ori inacțiuni care încalcă principiul egalității în drepturi trebuie prevenite și sancționate de autoritățile publice competente, conform prevederilor legale.

În concluzie, reprezentantul reclamantului a susținut că decizia Inspectoratului General al Poliției de a refuza angajarea lui Antoci Alexandr este vădit neîntemeiată și nelegală, motiv pentru care se impune anularea acesteia, cu repunerea reclamantului în drepturile încălcate și obligarea autorității pârâte la emiterea actului administrativ de numire în funcție, conform cererii formulate.

Din punct de vedere juridic, acțiunea a fost întemeiată în temeiul dispozițiilor art. 209, 211 și 212 din Codul administrativ.

În motivarea soluției sale, instanța de apel a reținut că obiectul prezentului litigiu, astfel cum a fost formulat prin cererea de chemare în judecată și reiterat în 3 calea de atac exercitată, îl constituie dezacordul reclamantului Antoci Alexandr cu decizia Inspectoratului General al Poliției prin care s-a refuzat numirea acestuia în funcția de subofițer superior de sector al Sectorului de Poliție nr. 4 (Codreanca) din cadrul Inspectoratului de Poliție Strășeni, motivat de faptul că nu ar întruni condiția reputației ireproșabile, impusă pentru exercitarea funcțiilor publice cu statut special.

În continuare, instanța de apel a constatat că temeiul invocat de autoritatea pârâtă pentru refuzul angajării reclamantului constă în faptul că, potrivit informațiilor furnizate de Procuratura Generală, la data de 22 februarie 2018 a fost examinată cauza penală nr. 2019978051, pornită pe faptul transmiterii unei fotografii ce conținea descifrarea comenzilor codificate utilizate de forțele de ordine în contextul restabilirii ordinii publice, fapta fiind calificată sub aspectul elementelor infracțiunii prevăzute la art. 327 alin. (2) lit. b¹) din Codul penal. Ulterior, prin ordonanța emisă la data de 3 iunie 2019, în temeiul art. 275 pct. 3), art. 284 alin. (2) pct. 2) și alin. (5), precum și art. 286 din Codul de procedură penală, s-a dispus clasarea cauzei penale, reținându-se că fapta nu întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni și, respectiv, scoaterea de sub urmărire penală a lui Antoci Alexandr.

Din analiza probatoriului administrat în cauză, instanța de apel a constatat că, prin ordonanța procurorului din cadrul Procuraturii Anticorupție, Statnîi Roman, emisă la data de 4 iunie 2019, în baza prevederilor art. 275 pct. 3), art. 284 alin. (2) pct. 2) și alin. (5), precum și art. 286 din Codul de procedură penală, s-a dispus: − scoaterea de sub urmărire penală a cetățeanului Antoci Alexandr în cauza penală nr.2019978051, întrucât fapta nu întrunește elementele infracțiunii; − încetarea urmăririi penale și clasarea cauzei penale respective pentru același motiv (f.d. 15–21 dosar).

Din conținutul ordonanței menționate rezultă că, „[…] deși s-a constatat cu certitudine, în cadrul urmăririi penale, că Antoci Alexandr a remis unei persoane terțe informații cu caracter restricționat, acțiunile acestuia nu pot fi încadrate în prevederile art. 327 din Codul penal, întrucât nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii. […] Se constată lipsa elementelor obligatorii ale laturii obiective a infracțiunii de abuz de serviciu – și anume urmările prejudiciabile –, precum și lipsa laturii subiective – interesul material al făptuitorului.”

În speță, instanța de apel a reținut că soluția procurorului de a dispune scoaterea de sub urmărire penală a cetățeanului Antoci Alexandr, în temeiul inexistenței unei infracțiuni, s-a întemeiat pe constatarea lipsei elementelor constitutive esențiale ale infracțiunii prevăzute la art. 327 din Codul penal, respectiv: absența unei urmări prejudiciabile, în componenta laturii obiective; și absența unui interes material, în componenta laturii subiective.

Totodată, se reține că, potrivit constatărilor procurorului, elementul faptic – actul de conduită incriminat – a fost reținut, în sensul că cetățeanul Antoci Alexandr 4 a transmis unei persoane terțe informații cu caracter restricționat. Cu toate acestea, întrucât această faptă nu a produs urmări prejudiciabile și nu a fost săvârșită în scopul obținerii unui folos material, s-a apreciat că nu sunt întrunite condițiile legale pentru atragerea răspunderii penale, ceea ce a determinat clasarea cauzei penale și scoaterea persoanei de sub urmărire penală.

În legătură cu acest aspect, instanța de apel a precizat că ordonanța procurorului din cadrul Procuraturii Anticorupție, Statnîi Roman, din data de 4 iunie 2019, nu a fost contestată de reclamantul Antoci Alexandr în termenul și în condițiile prevăzute de lege, ceea ce denotă că această ordonanță a fost acceptată de către acesta, devenind definitivă.

În aceste condiții, instanța de judecată este chemată să analizeze dacă fapta reținută în sarcina reclamantului – constând în transmiterea unor informații cu caracter restricționat (mai exact, comenzile codificate destinate utilizării în cazul intervenției autorităților în contextul unor dezordini în masă) – comisă de către un polițist, funcționar public cu statut special, constituie o acțiune care afectează reputația acestuia în sensul art. 13 din Legea nr. 320/2012 privind activitatea poliției și statutul polițistului, și, prin urmare, justifică în mod obiectiv calificarea sa ca persoană ce nu întrunește condiția unei reputații ireproșabile.

Din această perspectivă, având în vedere statutul funcției publice la care aspiră reclamantul și luând în considerare exigențele ridicate privind reputația persoanelor care candidează pentru funcții în cadrul poliției, instanța de apel a reținut că Antoci Alexandr nu întrunește condiția imperativă a reputației ireproșabile, prevăzută la art. 13 lit. h) din Legea nr. 288 din 16 decembrie 2016 privind funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne.

Instanța de apel a apreciat ca fiind legale și întemeiate susținerile Inspectoratului General al Poliției, potrivit cărora nu se impune stabilirea unei definiții exprese a sintagmei „reputație ireproșabilă”, întrucât această noțiune reflectă percepția publică asupra persoanei – modul în care o persoană, căreia nu i se poate reproșa nicio conduită contrară normelor de integritate, este evaluată de societate. Prin urmare, prerogativa de a aprecia dacă o persoană întrunește această condiție la momentul numirii într-o funcție publică cu statut special revine angajatorului, care, în limitele competenței sale, evaluează discreționar caracterul ireproșabil al reputației candidatului.

Din această perspectivă, instanța de apel a reținut că, la momentul emiterii actelor administrative individuale contestate, atât Inspectoratul General al Poliției, cât și Ministerul Afacerilor Interne și-au exercitat dreptul discreționar cu respectarea limitelor stabilite de lege, având în vedere faptele relevante. Întrucât dreptul discreționar al autorității publice presupune posibilitatea de a alege între mai multe soluții legale care corespund scopului urmărit de normele incidente, Inspectoratul General al Poliției, deși a luat act de faptul că Antoci Alexandr a fost 5 scos de sub urmărire penală pe motivul inexistenței elementelor constitutive ale infracțiunii, a apreciat că acesta nu întrunește condiția reputației ireproșabile.

Sub acest aspect, instanța de apel a considerat că nu există nicio îndoială asupra faptului că exercitarea funcției de polițist sau accesul în cadrul acesteia presupune, în mod esențial, deținerea unei reputații ireproșabile și îndeplinirea unor cerințe stricte privind integritatea, moralitatea și probitatea profesională, menite să asigure și să consolideze încrederea publică în activitatea organelor de poliție. Întrucât încrederea cetățenilor în corectitudinea și profesionalismul polițiștilor constituie un element fundamental al „capitalului social”, aceasta fundamentează legitimitatea și buna funcționare democratică a instituțiilor polițienești.

Recurentul subliniază că scoaterea de sub urmărire penală reprezintă un temei de reabilitare, în sensul art. 284 alin. (1) din Codul de procedură penală, ceea ce presupune repunerea sa în toate drepturile de care beneficia anterior și imposibilitatea afectării reputației sale prin menționarea unei anchete penale finalizate cu neînceperea sau încetarea urmăririi penale. În acest context, consideră lipsită de logică și temei poziția instanței de apel, care face trimitere la existența unei fapte materiale, fără a ține cont de faptul că aceasta nu întrunește condițiile pentru atragerea răspunderii penale.

În final, se arată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, judecând cauza sub toate aspectele relevante și aplicând corect dispozițiile legale. În schimb, instanța de apel a făcut o aplicare greșită a legii și a valorificat într-un mod abuziv dreptul discreționar al autorității publice.

Art. 245 din Codul administrativ: „Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”

Art. 2451 alin. (1) din Codul administrativ: „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Art. 246 alin. (1) și (2) lit. h) din Codul administrativ: „Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se comunică părților. Recursul se declară inadmisibil în special când: recursul este vădit neîntemeiat.”

Cererea de recurs a fost depusă la data de 26 decembrie 2023, respectând termenul legal prevăzut. Prin urmare, recursul a fost formulat în conformitate cu prevederile art. 245 din Codul administrativ.

Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea sau inadmisibilitatea recursului, în special, urmează să însușească, în condițiile Codului administrativ, exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil, bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele pre citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept. 7

Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs de Antoci Alexandr, reprezentat de avocatul Dragoș Bogatu, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de Curtea de Apel Chișinău și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul depus, conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cererea de chemare în judecată, care au fost analizate de către Curtea de Apel Chișinău, fiind apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unui asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază că admisibilitatea recursului trebuie analizată în contextul rolului și funcției legale atribuite instanței judecătorești supreme, care constau, în principal, în asigurarea aplicării și interpretării unitare a legii în soluționarea cauzelor de contencios administrativ. În acest sens, orice cerere de recurs trebuie să fie motivată în 8 concordanță cu aceste principii fundamentale, pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (a se vedea hotărârile CtEDO Golder c. Regatul Unit, 1975, §38; Stanev c. Bulgariei [MC], 2012, §230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (a se vedea hotărârea CtEDO Luordo c. Italiei, 2003, §85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (a se vedea hotărârea CtEDO Levages Prestations Services c. Franței, 1996, §45).

Curtea de la Strasbourg a mai reiterat că modul de aplicare a art. 6 din CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de specificul acestor proceduri, urmând a se ține cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea hotărârea CtEDO Botten c. Norvegiei, 1996, §39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea hotărârea CtEDO Helmers c. Suediei, 1991, §31, 36).

Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin. (2) lit. h) din Codul administrativ, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de Antoci Alexandr, reprezentat de avocatul Dragoș Bogatu. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Gheorghe Stratulat Diana Stănilă 9