3ra-3/24 — Anularea actului administrativ individual defavorabil, obligarea autoritatii publice la emiterea unui act administrativ individual favorabil si incasarea cheltuielilor de judecata
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- Anularea actului administrativ individual defavorabil, obligarea autoritatii publice la emiterea unui act administrativ individual favorabil si incasarea cheltuielilor de judecata
- Temei legal
- Recursul este vadit neintemeiat, in sensul art. 246 alin. 2 lit. h din Codul administrativ
3ra-3/24 — Anularea actului administrativ individual defavorabil, obligarea autoritatii publice la emiterea unui act administrativ individual favorabil si incasarea cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Antoci
Alexandr, reprezentat de avocatul Dragoș Bogatu,
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de
chemare în judecată depusă de Antoci Alexandr către Inspectoratului
General al Poliției privind anularea actului administrativ individual
defavorabil, obligarea emiterii actului administrativ favorabil și
încasarea cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei din 19 septembrie 2023 a Curții de Apel
Chișinău,
(Dosarul nr. 3ra-3/24
PIGD 2-22092668-01-3ra-03012024)
Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) din Codul
administrativ. Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu
constituie un temei de casare a ei.
Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani – jud. I. Barbacaru
Curtea de Apel Chișinău – jud. Gh. Mîra, A. Bostan, Gr. Dașchevici
30 iulie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților recursul depus de Antoci Alexandr, reprezentat
de avocatul Dragoș Bogatu,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Gheorghe Stratulat,
Diana Stănilă, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La data de 29 iunie 2022, avocatul Bogatu Dragoș, acționând în calitate de
reprezentant al reclamantului Antoci Alexandr, a depus cerere de chemare în
judecată împotriva Inspectoratului General al Poliției, solicitând:
− anularea deciziei Inspectoratului General al Poliției prin care s-a refuzat angajarea lui
Antoci Alexandr în funcție;
− obligarea Inspectoratului General al Poliției să emită un act administrativ privind numirea
lui Antoci Alexandr în funcția de subofițer superior de sector al Sectorului de Poliție nr.
4 Codreanca din cadrul Inspectoratului de Poliție Strășeni al IGP, conform cererii depuse;
− încasarea de la Inspectoratul General al Poliției a tuturor cheltuielilor de judecată
suportate de reclamant.
În motivarea cererii, reprezentantul reclamantului a arătat că Antoci
Alexandr a depus o cerere adresată factorilor de decizie din cadrul Inspectoratului
General al Poliției, prin care a solicitat angajarea în funcția de subofițer superior de
sector al Sectorului de Poliție nr. 4 (Codreanca) din cadrul Inspectoratului de Poliție
Strășeni al IGP.
Prin scrisoarea din 21 aprilie 2022, Antoci Alexandr a fost informat că
Inspectoratul General al Poliției se află în imposibilitatea de a emite actul
administrativ privind numirea sa în funcție. În susținerea acestei poziții, conducerea
Inspectoratului General al Poliției a indicat că singurul motiv al respingerii cererii
de angajare îl constituie cauza penală nr. 2019978051, pornită în temeiul art. 327
alin. (2) din Codul penal, în care reclamantul a avut calitatea de persoană vizată.
A subliniat că, deși conducerea Inspectoratului General al Poliției a
recunoscut că acesta a fost scos de sub urmărire penală pe motiv că fapta imputată
nu întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni, cererea de angajare a fost
respinsă prin raportare la prevederile art. 13 din Legea nr. 320/2012 privind
activitatea poliției și statutul polițistului. Potrivit acestui articol, în funcțiile publice
cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne pot fi angajate doar
persoanele care, printre alte condiții, au o reputație ireproșabilă. Din conținutul
scrisorii primite, rezultă că autoritatea a apreciat că reputația lui Antoci Alexandr
nu este ireproșabilă din cauza existenței anterior a cauzei penale, motiv pentru care
a fost refuzată readmiterea acestuia în cadrul organelor de poliție.
1
Nemulțumit de soluția Inspectoratului General al Poliției, Antoci Alexandr a
formulat, la data de 13 mai 2022, o cerere prealabilă în conformitate cu prevederile
art. 164 și art. 208 din Codul administrativ. Prin scrisoarea din 6 iunie 2022,
Secretarul general al Ministerului Afacerilor Interne, domnul Serghei Diaconu, a
respins cererea prealabilă, reiterând același motiv, respectiv existența urmăririi
penale care, între timp, fusese deja încetată prin scoaterea reclamantului de sub
urmărire penală.
A invocat că decizia adoptată de factorii de decizie ai Inspectoratului General
al Poliției cu privire la cererea reclamantului privind angajarea în funcție este
neîntemeiată, nelegală și contravine drepturilor sale legale.
Reprezentantul reclamantului a arătat că Antoci Alexandr a fost anterior
angajat în cadrul Ministerului Afacerilor Interne, iar având în vedere aptitudinile
sale profesionale și principiile personale, nu poate fi pusă la îndoială reputația sa
ireproșabilă. În ceea ce privește invocarea existenței unei cauze penale clasate ca
motiv pentru afectarea imaginii și reputației acestuia, s-a susținut că un asemenea
raționament este vădit neîntemeiat.
Într-adevăr, în anul 2019, Procuratura Anticorupție a desfășurat urmărirea
penală în cauza nr. 2019978051, având ca obiect săvârșirea, de către o persoană
publică, a infracțiunii prevăzute de art. 327 alin. (2) din Codul penal – folosirea
intenționată a situației de serviciu. Cu toate acestea, în urma investigațiilor
efectuate, organele de urmărire penală au constatat lipsa elementelor constitutive
ale infracțiunii imputate lui Antoci Alexandr, iar prin ordonanța motivată din 4
iunie 2019, s-a dispus scoaterea acestuia de sub urmărire penală.
De asemenea, s-a subliniat că reclamantul a fost exonerat de răspundere
penală în temeiul unei cauze de reabilitare, fiind repus în totalitate în drepturile de
care beneficia anterior declanșării procesului penal, fără nicio excepție. Mai mult,
organul de urmărire penală a stabilit că fapta nu întrunește elementele unei
infracțiuni și că Antoci Alexandr nu poartă nicio vinovăție, ceea ce presupune, în
mod necesar, că reputația acestuia nu poate fi afectată de existența anterioară a
anchetei penale. Potrivit instituției juridice a reabilitării, se produce efectul de
înlăturare a tuturor incapacităților și decăderilor din drepturi, precum și restabilirea
deplină a reputației și statutului anterior al persoanei.
În aceste circumstanțe, refuzul Inspectoratului General al Poliției de a admite
cererea de angajare a lui Antoci Alexandr, prin raportare la existența cauzei penale
clasate, este lipsit de justificare legală și contravine efectelor reabilitării.
A susținut că, prin decizia emisă de Inspectoratul General al Poliției, au fost
încălcate flagrant mai multe drepturi fundamentale ale lui Antoci Alexandr,
garantate prin Constituție și alte acte normative incidente. De asemenea, prin
respingerea cererii de angajare în funcție, reclamantul a fost supus unui tratament
discriminatoriu din partea unei autorități publice, fapt interzis expres de art. 6 din
2
Legea nr. 121/2012 privind asigurarea egalității. Potrivit acestor dispoziții, orice
formă de discriminare este interzisă, iar promovarea unor politici sau săvârșirea
unor acțiuni ori inacțiuni care încalcă principiul egalității în drepturi trebuie
prevenite și sancționate de autoritățile publice competente, conform prevederilor
legale.
În concluzie, reprezentantul reclamantului a susținut că decizia
Inspectoratului General al Poliției de a refuza angajarea lui Antoci Alexandr este
vădit neîntemeiată și nelegală, motiv pentru care se impune anularea acesteia, cu
repunerea reclamantului în drepturile încălcate și obligarea autorității pârâte la
emiterea actului administrativ de numire în funcție, conform cererii formulate.
Din punct de vedere juridic, acțiunea a fost întemeiată în temeiul dispozițiilor
art. 209, 211 și 212 din Codul administrativ.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani din 27 aprilie 2023,
acțiunea de contencios administrativ, înaintată de către avocatul Dragoș Bogatu în
interesele lui Alexandr Antoci împotriva Inspectoratului General al Poliției cu
privire la anularea actului administrativ, obligarea emiterii actului administrativ
favorabil, și încasarea cheltuielilor de judecată, s-a admis parțial. S-a anulat decizia
Inspectoratului General al Poliției exprimată prin răspunsul nr.34/3-1536 din 21
aprilie 2022, precum și decizia exprimată prin răspunsul nr.44/22-2305 din 6 iunie
2022 adoptată în procedura prealabilă. S-a obligat Inspectoratul General al Poliției
de a emite actul administrativ favorabil solicitat de către Alexandr Antoci conform
cererii din 10 martie 2022. În rest, cererea de chemare în judecată s-a respins ca
fiind neîntemeiată.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 3 mai 2023, Inspectoratul General al Poliției, a depus apel nemotivat
împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani din 27 aprilie 2023,
solicitând admiterea cererii de apel, casarea parțială a hotărârii. Iar, la 8 august
2023, Inspectoratul General al Poliției, a prezentat motivarea apelului.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 19 septembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, s-a casat
hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 27 aprilie 2023 și s-a emis o
decizie nouă prin care acțiunea în contencios administrativ înaintată de Alexandr
Antoci împotriva Inspectoratului General al Poliției privind anularea actului
administrativ individual defavorabil, obligarea emiterii actului administrativ
favorabil și încasarea cheltuielilor de judecată, s-a respins ca neîntemeiată.
În motivarea soluției sale, instanța de apel a reținut că obiectul prezentului
litigiu, astfel cum a fost formulat prin cererea de chemare în judecată și reiterat în
3
calea de atac exercitată, îl constituie dezacordul reclamantului Antoci Alexandr cu
decizia Inspectoratului General al Poliției prin care s-a refuzat numirea acestuia în
funcția de subofițer superior de sector al Sectorului de Poliție nr. 4 (Codreanca) din
cadrul Inspectoratului de Poliție Strășeni, motivat de faptul că nu ar întruni condiția
reputației ireproșabile, impusă pentru exercitarea funcțiilor publice cu statut
special.
În continuare, instanța de apel a constatat că temeiul invocat de autoritatea
pârâtă pentru refuzul angajării reclamantului constă în faptul că, potrivit
informațiilor furnizate de Procuratura Generală, la data de 22 februarie 2018 a fost
examinată cauza penală nr. 2019978051, pornită pe faptul transmiterii unei
fotografii ce conținea descifrarea comenzilor codificate utilizate de forțele de
ordine în contextul restabilirii ordinii publice, fapta fiind calificată sub aspectul
elementelor infracțiunii prevăzute la art. 327 alin. (2) lit. b¹) din Codul penal.
Ulterior, prin ordonanța emisă la data de 3 iunie 2019, în temeiul art. 275 pct. 3),
art. 284 alin. (2) pct. 2) și alin. (5), precum și art. 286 din Codul de procedură
penală, s-a dispus clasarea cauzei penale, reținându-se că fapta nu întrunește
elementele constitutive ale unei infracțiuni și, respectiv, scoaterea de sub urmărire
penală a lui Antoci Alexandr.
Din analiza probatoriului administrat în cauză, instanța de apel a constatat
că, prin ordonanța procurorului din cadrul Procuraturii Anticorupție, Statnîi
Roman, emisă la data de 4 iunie 2019, în baza prevederilor art. 275 pct. 3), art. 284
alin. (2) pct. 2) și alin. (5), precum și art. 286 din Codul de procedură penală, s-a
dispus:
− scoaterea de sub urmărire penală a cetățeanului Antoci Alexandr în cauza penală
nr.2019978051, întrucât fapta nu întrunește elementele infracțiunii;
− încetarea urmăririi penale și clasarea cauzei penale respective pentru același motiv (f.d.
15–21 dosar).
Din conținutul ordonanței menționate rezultă că, „[…] deși s-a constatat cu
certitudine, în cadrul urmăririi penale, că Antoci Alexandr a remis unei persoane
terțe informații cu caracter restricționat, acțiunile acestuia nu pot fi încadrate în
prevederile art. 327 din Codul penal, întrucât nu întrunesc elementele constitutive
ale infracțiunii. […] Se constată lipsa elementelor obligatorii ale laturii obiective a
infracțiunii de abuz de serviciu – și anume urmările prejudiciabile –, precum și lipsa
laturii subiective – interesul material al făptuitorului.”
În speță, instanța de apel a reținut că soluția procurorului de a dispune
scoaterea de sub urmărire penală a cetățeanului Antoci Alexandr, în temeiul
inexistenței unei infracțiuni, s-a întemeiat pe constatarea lipsei elementelor
constitutive esențiale ale infracțiunii prevăzute la art. 327 din Codul penal,
respectiv: absența unei urmări prejudiciabile, în componenta laturii obiective; și
absența unui interes material, în componenta laturii subiective.
Totodată, se reține că, potrivit constatărilor procurorului, elementul faptic –
actul de conduită incriminat – a fost reținut, în sensul că cetățeanul Antoci Alexandr
4
a transmis unei persoane terțe informații cu caracter restricționat. Cu toate acestea,
întrucât această faptă nu a produs urmări prejudiciabile și nu a fost săvârșită în
scopul obținerii unui folos material, s-a apreciat că nu sunt întrunite condițiile
legale pentru atragerea răspunderii penale, ceea ce a determinat clasarea cauzei
penale și scoaterea persoanei de sub urmărire penală.
În legătură cu acest aspect, instanța de apel a precizat că ordonanța
procurorului din cadrul Procuraturii Anticorupție, Statnîi Roman, din data de 4
iunie 2019, nu a fost contestată de reclamantul Antoci Alexandr în termenul și în
condițiile prevăzute de lege, ceea ce denotă că această ordonanță a fost acceptată
de către acesta, devenind definitivă.
În aceste condiții, instanța de judecată este chemată să analizeze dacă fapta
reținută în sarcina reclamantului – constând în transmiterea unor informații cu
caracter restricționat (mai exact, comenzile codificate destinate utilizării în cazul
intervenției autorităților în contextul unor dezordini în masă) – comisă de către un
polițist, funcționar public cu statut special, constituie o acțiune care afectează
reputația acestuia în sensul art. 13 din Legea nr. 320/2012 privind activitatea
poliției și statutul polițistului, și, prin urmare, justifică în mod obiectiv calificarea
sa ca persoană ce nu întrunește condiția unei reputații ireproșabile.
Din această perspectivă, având în vedere statutul funcției publice la care
aspiră reclamantul și luând în considerare exigențele ridicate privind reputația
persoanelor care candidează pentru funcții în cadrul poliției, instanța de apel a
reținut că Antoci Alexandr nu întrunește condiția imperativă a reputației
ireproșabile, prevăzută la art. 13 lit. h) din Legea nr. 288 din 16 decembrie 2016
privind funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor
Interne.
Instanța de apel a apreciat ca fiind legale și întemeiate susținerile
Inspectoratului General al Poliției, potrivit cărora nu se impune stabilirea unei
definiții exprese a sintagmei „reputație ireproșabilă”, întrucât această noțiune
reflectă percepția publică asupra persoanei – modul în care o persoană, căreia nu i
se poate reproșa nicio conduită contrară normelor de integritate, este evaluată de
societate. Prin urmare, prerogativa de a aprecia dacă o persoană întrunește această
condiție la momentul numirii într-o funcție publică cu statut special revine
angajatorului, care, în limitele competenței sale, evaluează discreționar caracterul
ireproșabil al reputației candidatului.
Din această perspectivă, instanța de apel a reținut că, la momentul emiterii
actelor administrative individuale contestate, atât Inspectoratul General al Poliției,
cât și Ministerul Afacerilor Interne și-au exercitat dreptul discreționar cu
respectarea limitelor stabilite de lege, având în vedere faptele relevante. Întrucât
dreptul discreționar al autorității publice presupune posibilitatea de a alege între
mai multe soluții legale care corespund scopului urmărit de normele incidente,
Inspectoratul General al Poliției, deși a luat act de faptul că Antoci Alexandr a fost
5
scos de sub urmărire penală pe motivul inexistenței elementelor constitutive ale
infracțiunii, a apreciat că acesta nu întrunește condiția reputației ireproșabile.
Sub acest aspect, instanța de apel a considerat că nu există nicio îndoială
asupra faptului că exercitarea funcției de polițist sau accesul în cadrul acesteia
presupune, în mod esențial, deținerea unei reputații ireproșabile și îndeplinirea unor
cerințe stricte privind integritatea, moralitatea și probitatea profesională, menite să
asigure și să consolideze încrederea publică în activitatea organelor de poliție.
Întrucât încrederea cetățenilor în corectitudinea și profesionalismul polițiștilor
constituie un element fundamental al „capitalului social”, aceasta fundamentează
legitimitatea și buna funcționare democratică a instituțiilor polițienești.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 26 decembrie 2023, Antoci Alexandr, reprezentat de avocatul Dragoș
Bogatu a declarat recurs împotriva deciziei din 19 septembrie 2023 a Curții de Apel
Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanței de
apel și menținerea hotărârii primei instanțe.
ARGUMENTELE RECURSULUI
Recurentul Antoci Alexandr, reprezentat de avocatul Dragoș Bogatu
contestă decizia instanței de apel, susținând că aceasta este arbitrară, nelegală și
rezultă dintr-o apreciere vădit nerezonabilă a probelor, precum și din aplicarea
eronată a normelor de drept material. Se susține că instanța de apel nu a aplicat
legea care trebuia să fie aplicată, ignorând efectele juridice ale ordonanței de
scoatere de sub urmărire penală emisă în favoarea reclamantului.
Recurentul subliniază că scoaterea de sub urmărire penală reprezintă un
temei de reabilitare, în sensul art. 284 alin. (1) din Codul de procedură penală, ceea
ce presupune repunerea sa în toate drepturile de care beneficia anterior și
imposibilitatea afectării reputației sale prin menționarea unei anchete penale
finalizate cu neînceperea sau încetarea urmăririi penale. În acest context, consideră
lipsită de logică și temei poziția instanței de apel, care face trimitere la existența
unei fapte materiale, fără a ține cont de faptul că aceasta nu întrunește condițiile
pentru atragerea răspunderii penale.
În final, se arată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică,
judecând cauza sub toate aspectele relevante și aplicând corect dispozițiile legale.
În schimb, instanța de apel a făcut o aplicare greșită a legii și a valorificat într-un
mod abuziv dreptul discreționar al autorității publice.
POZIȚIA INTIMATULUI
Prin referința depusă la data de 15 ianuarie 2024 Inspectoratul General al
Poliției a solicitat declararea recursului inadmisibil.
6
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244 alin. (1) din Codul administrativ:
„Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi
contestate cu recurs.”
Art. 245 din Codul administrativ:
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la
pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”
Art. 2451 alin. (1) din Codul administrativ:
„Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este
contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se
schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) hotărârea sau decizia
vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; d) hotărârea sau decizia este arbitrară
sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; e) a fost admis
neîntemeiat un apel introdus tardiv; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a
fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.
Art. 246 alin. (1) și (2) lit. h) din Codul administrativ:
„Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă
recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă. Încheierea
privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul
inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se comunică
părților.
Recursul se declară inadmisibil în special când: recursul este vădit neîntemeiat.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de depunere a recursului, Completul de judecată al
Curții Supreme de Justiție atestă că decizia motivată a instanței de apel a fost
notificată avocatului Dragoș Bogatu la data de 18 noiembrie 2023, prin intermediul
poștei electronice, fapt ce se confirmă prin extrasul anexat la dosar (f.d. 106).
Cererea de recurs a fost depusă la data de 26 decembrie 2023, respectând
termenul legal prevăzut. Prin urmare, recursul a fost formulat în conformitate cu
prevederile art. 245 din Codul administrativ.
Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea sau
inadmisibilitatea recursului, în special, urmează să însușească, în condițiile Codului
administrativ, exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil, bazat pe
temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele pre citate oferă un drept exclusiv
al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare
suficient de serioasă.
În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului,
dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și
esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile
instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă
instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.
7
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de
admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și
întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii
de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le
întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs de Antoci
Alexandr, reprezentat de avocatul Dragoș Bogatu, nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ, deoarece se referă la dezacordul
recurentului cu soluția pronunțată de Curtea de Apel Chișinău și nu relevă
interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau
procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit
nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul
depus, conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cererea de
chemare în judecată, care au fost analizate de către Curtea de Apel Chișinău, fiind
apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există aparența unei încălcări a
dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea
cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul
arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia
hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul
administrativ.
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind
necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se
bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar
exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea
tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat
o hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică
determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă argumentare
a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste
critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări
și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău, nu
echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unui asemenea pretins
argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui
autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază că
admisibilitatea recursului trebuie analizată în contextul rolului și funcției legale
atribuite instanței judecătorești supreme, care constau, în principal, în asigurarea
aplicării și interpretării unitare a legii în soluționarea cauzelor de contencios
administrativ. În acest sens, orice cerere de recurs trebuie să fie motivată în
8
concordanță cu aceste principii fundamentale, pentru a trece filtrul de admisibilitate
și a avea succes.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de
acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (a se vedea
hotărârile CtEDO Golder c. Regatul Unit, 1975, §38; Stanev c. Bulgariei [MC],
2012, §230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,
întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se
bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (a se vedea hotărârea
CtEDO Luordo c. Italiei, 2003, §85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs
pot fi mai stricte decât pentru un apel (a se vedea hotărârea CtEDO Levages
Prestations Services c. Franței, 1996, §45).
Curtea de la Strasbourg a mai reiterat că modul de aplicare a art. 6 din CEDO
procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de specificul acestor
proceduri, urmând a se ține cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept
național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea
hotărârea CtEDO Botten c. Norvegiei, 1996, §39). La fel, conform jurisprudenței
CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care
implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele
articolului 6 § 1 (a se vedea hotărârea CtEDO Helmers c. Suediei, 1991, §31, 36).
Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin. (2) lit. h) din
Codul administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de Antoci Alexandr, reprezentat de avocatul
Dragoș Bogatu.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte, judecător Stela Procopciuc
Judecători Gheorghe Stratulat
Diana Stănilă
9