3ra-432/24 — anularea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea actului administrativ
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
3ra-432/24 — anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2024)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de avocatul Vadim
Ciobanu în numele și interesele lui Marian Octavian,
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Marian Octavian împotriva Inspectoratului General al
Poliției cu privire la anularea actului administrativ și compensarea
cheltuielilor de asistență juridică,
împotriva deciziei din 06 martie 2024 a Curții de Apel Chișinău
(Dosarul nr. 3ra-432/24
NR. PIGD 2-22008976-01-3ra-20052024)
Temeiurile recursului nu se încadrează în prevederile art.2451 Cod
administrativ. Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu
constituie un temei de casare a deciziei contestate. Invocarea declarativă a
faptului că decizia instanței de apel se bazează în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor
Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, jud. T. Avasiloaie,
Curtea de Apel Chișinău, jud. V. Sîrbu, A. Braga, V. Negru,
02 octombrie 2024
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de Vadim
Ciobanu în numele și interesele lui Marian Octavian
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Ion Malanciuc, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 21 ianuarie 2022, Marian Octavian s-a adresat cu o acțiune în
contencios administrativ împotriva Inspectoratului General al Poliției, prin
care a solicitat anularea ordinului IGP nr.638ef. din 30 decembrie 2021 „Cu
privire la sancționarea disciplinară a șefului adjunct al Secției urmărire
penală a Inspectoratului de poliție Botanica al Direcției de Poliție a mun.
Chișinău, comisar Octavian Marian”, încasarea cheltuielilor de asistență
juridică în mărime de 5 000 lei.
În motivarea acțiunii a indicat că potrivit ordinului Inspectoratului
General al Poliției nr. 638ef. din 30 decembrie 2021 „Сu privire la
sancționarea disciplinară a șefului adjunct al Secției urmărire penală a
Inspectoratului de poliție Botanica al Direcției de Poliție а mun. Chișinău,
comisar Octavian Marian”, s-a dispus: 1) Pentru încălcarea prevederilor art.
26 alin. (1) lit. e) din Legea 320/2012 cu privire la activitatea Poliției și
statutul polițistului, art. 50 lit. n) din Legea nr. 288/2016 privind funcționarul
public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, art. 9 alin.
(1) din Legea nr. 333/2006 privind statutul ofițerului de urmărire penală, pct.
93 din Instrucțiunile referitoare la organizarea activității de urmărire penală
în cadrul Inspectoratului General al Poliției nr. 138/2013, pct. 7 subpct. 18)
și 19) din Statutul disciplinar al funcționarului public cu statut special din
cadrul Ministerului Afacerilor Interne, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.
409/2017 și pct. 36 lit. c), g) și i) din Instrucțiunea privind comportamentul
angajaților cu statut special din Inspectoratul General al Poliției al MAI,
aprobat prin ordinul șefului Inspectoratului General al Poliției nr. 42/2014,
faptă manifestată prin nesubordonarea pe plan organizatoric conducătorului
instituției în cadrul căreia este constituit organul de urmărire penală,
neexecutarea Ordinului șefului Inspectoratului de poliție Botanica al
Direcției de poliție a mun. Chișinău nr.30/2021 privind aprobarea listei cu
birourile de serviciu și angajații repartizați în aceste birouri în cadrul
Inspectoratului de poliție Botanica al Direcției de poliție a mun. Chișinău din
23 noiembrie 2021, șeful adjunct al Secției urmărire penală a Inspectoratului
de poliție Botanica al Direcției de Poliție a mun. Chișinău, comisar Octavian
1
Marian Anatolie se sancționează disciplinar cu avertisment; 2) Șeful adjunct
al Secției urmărire penală a Inspectoratului de poliție Botanica al Direcției
de Politie a mun. Chișinău, comisar Octavian Marian Anatolie în termen de
trei zile din momentul aducerii la cunosțință a prezentului ordin, se va
conforma cerințelor Ordinului șefului Inspectoratului de poliție Botanica al
Direcției de poliție a mun. Chișinău nr.30/2021 și va prelua în scopul
exercitării atribuțiilor funcționale biroul nr. 14 din sediul subdiviziunii
indicate, cu predarea biroului nr. 23.
Menționează reclamantul că, analizând circumstanțele de fapt și
normele legale în baza căruia a fost emis ordinul Inspectoratului General al
Poliției nr. 638ef. din 30 decembrie 2021 „Cu privire la sancționarea
disciplinară a șefului adjunct al Secției urmărire penală a Inspectoratului de
poliție Botanica al Direcției de Poliție а mun. Chișinău, comisar Octavian
Marian”, constată că ordinul a fost adoptat ilegal și urmează a fi anulat, din
raționamentele indicate infra.
Relevă că, potrivit ordinului contestat, s-a indicat că el ar fi încălcat
prevederile art. 26 alin. (1) lit. e) din Legea 320/2012 cu privire la activitatea
Poliției și statutul polițistului, art. 50 lit. în) din Legea nr. 288/2016 privind
funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor
Interne, art. 9 alin. (1) din Legea nr. 333/2006 privind statutul ofițerului de
urmărire penală, pct. 93 din Instrucțiunile referitoare la organizarea
activității de urmărire penală în cadrul Inspectoratului General al Poliției nr.
138/2013, pct. 7 subpct. 18) și 19) din Statutul disciplinar al funcționarului
public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, aprobat
prin Hotărârea Guvernului nr. 409/2017 și pct. 36 lit. c), g) și i) din
Instrucțiunea privind comportamentul angajaților cu statut special din
Inspectorate General al Poliției al MAI, aprobat prin ordinul șefului
Inspectoratului General al Poliției nr. 42/2014.
Susține că nu a încălcat prevederile legale menționate, respectiv, nu a
comis careva abatere disciplinară și nu putea fi sancționat disciplinar.
Astfel, referitor la prima încălcare disciplinară imputată lui,
manifestată prin – nesubordonarea pe plan organizatoric conducătorului
instituției în cadrul căreia este constituit organul de urmărire penală și anume
neexecutarea Ordinului șefului Inspectoratului de poliție Botanica al
Direcției de poliție a mun. Chișinău nr.30/2021 privind aprobarea listei cu
birourile de serviciu și angajații repartizați în aceste birouri în cadrul
Inspectoratului de poliție Botanica al Direcției de poliție a mun. Chișinău,
explică că ordinul respectiv a fost contestat de către reclamantul Marian
Octavian cu cerere prealabilă și cerere de suspendare a executării actului
administrativ individual, ulterior a fost contestat în instanța de judecată cu
2
cerere de chemare în judecată și cerere de suspendare a executării actului
administrativ individual. Or, potrivit art. 171 alin. (4) din Codul
administrativ, dacă se depune о cerere de suspendare a executării actului
administrativ individual acesta poate fi executat doar după soluționarea
cererii respective.
Reține că odată ce reclamantul a depus cereri de suspendare a
executării ordinului șefului Inspectoratului de poliție Botanica al Direcției de
poliție a mun. Chișinău nr.30/2021 privind aprobarea listei cu birourile de
serviciu și angajații repartizați în aceste birouri în cadrul Inspectoratului de
poliție Botanica al Direcției de poliție a mun. Chișinău, acesta putea fi
executat doar după soluționarea cererilor respective, ori aceste cereri încă nu
au fost soluționate.
Respectiv, consideră că nu avea obligația să execute ordinul șefului
Inspectoratului de poliție Botanica al Direcției de poliție a mun. Chișinău
nr.30/2021 și nu a încălcat prevederile art. 26 alin. (1) lit. e) din Legea
320/2012 cu privire la activitatea Poliției și statutul polițistului, art. 9 alin.
(1) din Legea nr. 333/2006 privind statutul ofițerului de urmărire penală, pct.
93 din Instrucțiunile referitoare la organizarea activității de urmărire penală
în cadrul Inspectoratului General al Poliției nr. 138/2013 și pct. 7 subpct. 19)
din Statutul disciplinar al funcționarului public cu statut special din cadrul
Ministerului Afacerilor Interne, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.
409/2017.
Referitor la a doua încălcare disciplinară imputată lui, realizată prin –
manifestarea unui comportament nepoliticos în cadrul ședințelor operative
din 23 noiembrie 2021, comunică că nici о normă legală nu reglementează
„comportamentul politicos”. Or, art. 50 lit. m) din Legea nr. 288/2016
privind funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului
Afacerilor Interne, indică că, funcționarul public cu statut special are
obligația să fie respectuos, cuviincios și corect în raporturile cu conducătorii,
colegii, subalternii. Iar pct. 7 subpct. 18) din Statutul disciplinar al
funcționarului public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor
Interne, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr, 409/2017, funcționarul este
obligat să fie respectuos, cuviincios și corect în raporturile cu superiorii,
colegii, subalternii.
Respectiv, reclamantul subliniază că nici о normă legală nu-l obligă
pe reclamantul Marian Octavian să aibă un comportament politicos, iar
reclamantului i-a fost imputată о faptă, care de facto nu constituie încălcare
a obligațiilor legale. Cu atât mai mult, reclamantul Marian Octavian în cadrul
ședințelor operative din 23 noiembrie 2021 a avut un comportament
3
respectuos, cuviincios și corect și a acționat într-o manieră de evitare a
escaladării unui conflict iminent.
De asemenea, reclamantul invocă că, pentru a atrage un funcționar
public la răspundere disciplinară este necesară întrunirea unor condiții: 1)
persoana trasă la răspundere trebuie să dețină calitatea de funcționar public;
2) respectivul funcționar să fi săvârșit о abatere disciplinară prescrisă de
lege; 3) fapta ilicită să producă un rezultat periculos; 4) să existe о legătură
de cauzalitate între fapta ilicită și rezultatul socialmente periculos.
Răspunderea disciplinară poate fi angajată numai dacă sunt întrunite toate
elementele constitutive ale abaterii, iar absența oricăreia dintre ele face ca
abaterea și, pe cale de consecință, răspunderea să nu poată exista. La caz, în
urma acțiunilor lui Marian Octavian, nu a fost produs careva rezultat
periculos, respectiv acesta nu putea fi atras la răspundere disciplinară.
În speță, contrar celor menționate, prin ordinul contestat, reclamantul
în mod ilegal a fost sancționat disciplinar cu avertisment.
Totodată, remarcă, că componența comisiei de disciplină a fost
constituită contrar prevederilor art. 59 alin. (4) din Legea nr. 158/2008 cu
privire la funcția publică și statutul funcționarului public și pct. 10 din
Regulamentul cu privire la comisia de disciplină, aprobat prin Hotărârea
Guvernului nr. 201 din 11.03.2009.
Or, în speță, comisia de disciplină care a efectuat ancheta de serviciu
în privința lui, nu a fost inclus, în mod obligatoriu, un reprezentant al
organului sindical din cadrul Inspectoratului General al Poliției sau un
reprezentant desemnat prin votul majorității funcționarilor publici din cadrul
Inspectoratului General al Poliției.
La fel, reclamantul consideră că ordinul Inspectoratului General al
Poliției nr. 638ef. din 30 decembrie 2021 ,,Cu privire la sancționarea
disciplinară a șefului adjunct al Secției urmărire penală a Inspectoratului de
poliție Botanica al Direcției de Poliție а mun. Chișinău, comisar Octavian
Marian” este ilegal, deoarece nu a încălcat prevederilor art. 26 alin. (1) lit. e)
din Legea 320/2012 cu privire la activitatea Poliției și statutul polițistului,
art. 50 lit. în) din Legea nr. 288/2016 privind funcționarul public cu statut
special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, art. 9 alin. (1) din Legea
nr. 333/2006 privind statutul ofițerului de urmărire penală, pct. 93 din
Instrucțiunile referitoare la organizarea activității de urmărire penală în
cadrul Inspectoratului General al Poliției nr. 138/2013, pct. 7 subpct. 18) și
19) din Statutul disciplinar al funcționarului public cu statut special din
cadrul Ministerului Afacerilor Interne, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.
409/2017 și pet 36 lit. c), g) și i) din Instrucțiunea privind comportamentul
angajaților cu statut special din Inspectoratul General al Poliției al MAI,
4
aprobat prin ordinul șefului Inspectoratului General al Poliției nr. 42/2014 și
a fost încălcată procedura legală la adoptarea a ordinului indicat, respectiv
se impune necesitatea anulării acestuia.
În același context, menționează că potrivit art. 16 alin. (1) și (2) din
Codul administrativ, autoritatea publică nu este complet liberă în utilizarea
dreptului discreționar. Acțiunea administrativă trebuie să se bazeze ре о
decizie discreționară cuvenită, concluzie ce se desprinde, în special, din
prevederile art. 137 alin. (1) din Codul administrate, potrivit căruia
autoritățile publice „trebuie” să acționeze cu bună-credință în limitele legal
stabilite și cu respectarea scopului pentru care le-a fost atribuit dreptul.
Prin urmare, Inspectoratul General al Poliției era obligat prin lege să
își exercite discreția fără erori discreționare. Or, scopul dreptului discreționar
conform esenței dispoziției art. 16 alin. (1) și 137 alin. (1) din Codul
administrativ, este de a permite autorității să răspundă flexibil la diversele
probleme ce apar în anumite domenii de administrare publică. În acest fel,
autoritatea publică poate adopta decizii individual în cadrul unui cadru legal,
făcând astfel posibilă realizarea unui echilibru între scopul legal abstract și
circumstanțele reale. În special, aceasta oferă loc pentru un test de celeritate
și echitate.
Mai indică reclamantul că, potrivit art. 31, art. 118 alin. (1) din Codul
administrativ, ordinul contestat nu este motivat, în special reieșind din
poziția și explicațiile oferite de el.
Concomitent, reține о altă eroare discreționară admisă de Inspectoratul
General al Poliției, exprimată prin omisiunea de a lua în considerație toate
faptele relevante.
Astfel, indică reclamantul că au fost neglijate poziția și explicațiile
sale, faptul că Ordinul șefului Inspectoratului de poliție Botanica al Direcției
de poliție a mun. Chișinău nr.30/2021 a fost contestat în modul stabilit și
reclamantul nu este obligat să-l execute.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 29 iunie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Rîșcani, s-a respins acțiunea înaintată de Marian Octavian împotriva
Inspectoratului General al Poliției cu privire la anularea ordinului nr.638ef.
din 30.12.2021 „Cu privire la sancționarea disciplinară a șefului adjunct al
Secției urmărire penală a Inspectoratului de poliție Botanica al Direcției de
Poliție a mun. Chișinău, comisar Octavian Marian”, încasarea cheltuielilor
de asistență juridică în mărime de 5 000 lei.
5
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 04 iulie 2023 Marian Octavian, prin intermediul avocatului
Ciobanu Vadim, a declarat cerere de apel, solicitând admiterea acestuia,
casarea hotărârii, cu emiterea unei noi decizii prin care acțiunea să fie
admisă.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 06 martie 2024 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins
apelul declarat de Marian Octavian și s-a menținut hotărârea din 29 iunie
2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.
În motivarea soluției, instanța de apel a concluzionat că, hotărârea este
legală, fiind adoptată în baza unei aprecieri corecte a probelor și aplicării
juste a normelor legale.
Curtea de apel a reținut că reclamantul Octavian Marian a fost
sancționat disciplinar pentru refuzul de a se subordona pe plan organizatoric
și pentru neexecutarea ordinului de relocare a biroului, conform prevederilor
Legii nr. 320/2012 privind activitatea Poliției și statutul polițistului și altor
acte normative interne aplicabile. Sancțiunea disciplinară a fost emisă
conform procedurilor legale și respectând competențele autorităților
emitente.
Instanța a confirmat că Marian Octavian nu a respectat ordinul șefului
Inspectoratului de Poliție Botanica, care dispunea relocarea în alt birou,
conform necesităților administrative. Refuzul de a executa acest ordin a
constituit o abatere disciplinară gravă, fiind contrară obligațiilor sale de
subordonare și respectare a deciziilor superiorilor.
Marian Octavian a manifestat un comportament nepoliticos în cadrul
ședințelor operative din 17 și 23 noiembrie 2021, ridicând tonul vocii și
părăsind ședința în mod ostentativ, ceea ce a fost confirmat de martorii
prezenți. Acest comportament a fost considerat de instanță ca fiind contrar
normelor de conduită profesională stabilite pentru funcționarii publici cu
statut special.
Instanța a respins argumentul reclamantului conform căruia acesta nu
era obligat să execute ordinul de relocare în birou până la soluționarea cererii
de suspendare. Ordinul contestat de Marian Octavian a fost emis înainte de
depunerea cererii de suspendare, astfel încât acesta era obligat să îl respecte.
Instanța de apel a considerat că hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul
Rîșcani, a fost corectă și legală, fiind adoptată în baza unei aprecieri corecte
6
a probelor și aplicării juste a normelor legale. În consecință, hotărârea primei
instanțe a fost menținută integral.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 10 mai 2024, avocatul Vadim Ciobanu, în numele și interesele lui
Octavian Marian, a declarat recurs împotriva deciziei din 06 martie 2024 a
Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat casarea deciziei instanței de apel
și a hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei decizii noi prin care
acțiunea să fie admisă integral.
ARGUMENTELE RECURSULUI
În motivarea recursului, recurentul și reprezentantul său, în esență,
subliniază nelegalitatea sancțiunii, aplicarea incorectă a dreptului
discreționar și lipsa motivării hotărârilor instanțelor inferioare.
În context, menționează că, pentru a atrage răspunderea disciplinară,
este esențial ca faptele imputate să producă un rezultat periculos. Conform
legislației în vigoare (HG 409/2017), orice sancțiune disciplinară trebuie să
fie justificată de consecințele grave ale faptelor. În speță, nu a fost produs
niciun astfel de rezultat, ceea ce face sancțiunea nelegală.
Recurentul argumentează că, odată depusă o cerere de suspendare a
actului administrativ, acesta nu poate fi executat până la soluționarea cererii
respective. Ordinul contestat a fost emis fără a aștepta soluționarea cererii de
suspendare, încălcând art. 171 alin. (4) Cod administrativ. Această eroare
procedurală reprezintă un viciu major care invalidează sancțiunea.
Inspectoratul General al Poliției nu și-a exercitat dreptul discreționar
în mod corespunzător, ignorând faptele relevante și aplicând sancțiunea în
mod arbitrar. Conform art. 16 Cod administrativ, dreptul discreționar trebuie
utilizat în conformitate cu scopul legii și fără erori evidente. În acest caz,
decizia a fost luată fără a ține cont de explicațiile și poziția reclamantului.
Un alt argument central este că nu există nicio normă juridică specifică
care să reglementeze comportamentul „politicos” în cadrul relațiilor de
serviciu. Recurentul susține că legislația în vigoare (inclusiv Legea nr.
288/2016) impune doar respectul și cuviința în raporturile cu superiorii și
colegii, fără a detalia ce ar constitui un comportament nepoliticos. Prin
urmare, sancționarea sa pe acest temei este nefondată.
Marian Octavian subliniază că procedura disciplinară a fost viciată
încă de la început, întrucât comisia care a decis sancționarea sa nu a fost
constituită în conformitate cu normele prevăzute de lege. Aceasta reprezintă
7
o încălcare a art. 15 alin. (1) din Legea nr. 158/2008, care reglementează
componența comisiilor disciplinare, invalidând astfel sancțiunea aplicată.
Un ultim punct esențial al recursului se referă la faptul că instanțele
inferioare nu au oferit o motivare completă și clară a deciziilor. Hotărârea
primei instanțe și cea de apel au preluat fără analiză temeinică argumentele
părții adverse, fără a răspunde tuturor argumentelor și solicitărilor
reclamantului. Această lipsă de motivare contravine art. 6 din Convenția
Europeană a Drepturilor Omului, care garantează dreptul la o judecată
echitabilă.
POZIȚIA INTIMATULUI
Prin referința depusă la 30 mai 2024, Inspectoratul General al Poliției,
a solicitat declararea recursului inadmisibil sau respingerea acestuia.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244 alin. (1) Cod administrativ prevede următoarele:
„(1) Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot
fi contestate cu recurs.”
Art. 245 Cod administrativ relevă că:
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la
pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”
Art. 2451 din Codul administrativ prevede că:
(1) Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței
uniforme a Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;
e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu
încălcarea competenței jurisdicționale.
(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă
au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.
8
(3) Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie
pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit.d)
sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la
rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare
pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost
reclamate de către instanța de judecată contrar prezentului cod.
Art. 246 alin. (1) și (2) Codul administrativ prevede că:
(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de
recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere
irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele
cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții
Supreme de Justiție și se comunică părților.
Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. a1) că, recursul se declară
inadmisibil în special când recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.245¹.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de depunere a recursului, se atestă că decizia
motivată a instanței de apel a fost notificată participanților la proces, prin
intermediul poștei electronice (f.d.154), la 14 martie 2024. Cererea de recurs
a fost depusă la data de 10 mai 2024. Astfel, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție, consideră că recursul este depus cu respectarea
prevederilor art. 245 din Codul administrativ.
Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că
admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului, în special, urmează să
însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui
control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.
Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra
cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul
nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva
invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material
capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,
hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond
și invocare ex officio a erorilor de drept.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul
de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În
consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se
referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea
rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
9
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu
se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ,
deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțata de către
Curtea de Apel Chișinău și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea
eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza
în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu
constituie temei de casare a deciziei recurate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că
recursul depus, conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în
cererea de chemare în judecată, care au fost analizate de către Curtea de Apel
Chișinău, fiind apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există
aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor
argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în
care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în
sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera
netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute
la art. 2451 din Codul administrativ.
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale
cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de
netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea
recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de
dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din
punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci
implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă
argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care
se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea
pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către
Curtea de Apel Chișinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la
examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala
cu un control efectuat din oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției
legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea
și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios
administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont
10
pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de
ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder
împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.
230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,
întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care
se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo
împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi
mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva
Franței, pct. 45).
Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor
în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale
procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în
sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest
sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,
p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire
la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de
drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a
se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin.(2) lit.a1)
din Codul administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară ca inadmisibil recursul depus de avocatul Vadim Ciobanu în
numele și interesele lui Octavian Marian.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Ion Malanciuc
11