3ra-144/24 — privind anularea actului administrativ individual defavorabil, restabilirea în functia detinută, obligarea achitării salariului, repararea prejudiciului moral
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- privind anularea actului administrativ individual defavorabil, restabilirea în functia detinută, obligarea achitării salariului, repararea prejudiciului moral
- Temei legal
- Inadmisibilitatea recursului vădit neîntemeiat. Art.246, alin. 2, lit. h din Codul administrativ
3ra-144/24 — privind anularea actului administrativ individual defavorabil, restabilirea în functia detinută, obligarea achitării salariului, repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursurilor declarate de către Ion Ocrain și
de către avocatul Pavel Zamfir în interesele lui Ion Ocrain,
în cauza de contencios administrativ, intentată la acțiunea depusă de către
Ion Ocrain împotriva Inspectoratului General al Poliției privind anularea
actului administrativ individual defavorabil, restabilirea în funcția deținută,
obligarea achitării salariului, repararea prejudiciului moral,
împotriva deciziei din 01 noiembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău,
(Dosarul nr. 3ra-144/24
PIGD 2-22042938-01-3ra-09022024)
Inadmisibilitatea cererii de recurs. Art. 246, alin. (2), lit. h) din Codul
administrativ.
Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, jud. L. Holovițcaia
Curtea de Apel Chișinău, jud. V. Negru, E. Palanciuc, I. Dutca
19 iunie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților recursurile declarate de către Ion Ocrain și
de către avocatul Pavel Zamfir în interesele lui Ion Ocrain,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Ion Malanciuc,
Diana Stănilă, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
În data de 29 martie 2022 Ion Ocrain a depus acțiune în contencios
administrativ împotriva Inspectoratului General al Poliței privind anularea
actului administrativ individual defavorabil, obligarea restabilirii în funcție,
achitarea drepturilor salariale.
În argumentarea acțiunii, reclamantul a invocat că, în fapt, a fost angajat
în calitate de ofițer superior al serviciului poliției criminale al Biroului căutare
al Inspectoratului de Poliției Centru al Direcției de poliție a mun.Chișinău. În
temeiul raportului șefului Direcției inspectare efectivă nr.14/1770, a fost
dispusă efectuarea anchetei de serviciu în vederea elucidării pretinselor abateri
disciplinare admise de către Ion Ocrain.
În urma acestei anchete ofițerului superior, Ion Ocrain i s-au imputat
încălcări disciplinare din cauza că acesta în data de 18 februarie 2022 se deplasa
cu automobilul de model Skoda Superb, pe traseul M5 km 155, fără a deține
permisul de conducere și totodată s-a stabilit eronat că Ion Ocrain se afla în
stare de ebrietate. Ca răspuns la aceste fapte, conducerea Inspectoratului de
Poliție Centru al DP Chișinău a decis să aplice cea mai dură sancțiune
disciplinară și anume - concedierea. Prin urmare, în data de 02 martie 2022
ofițerului superior Ion Ocrain i s-a comunicat ordinul nr.96, prin care acesta
urma să fie concediat din funcția pe care o deținea.
Reclamantul a susținut dezacordul cu ordinul de concediere,
considerându-l nefondat și fiind mult prea aspru.
În drept, reclamantul a invocat, că concedierea acestuia este una ilegală,
deoarece, constatarea stării de ebrietate a lui Ion Ocrain a fost una eronată, este
contrară prevederilor legislației muncii, nu este aplicabil la prezentul caz, iar
sancțiunea aplicată este una mult prea dură.
Reclamantul a menționat că în conformitate cu raportul de expertiză
judiciară nr.202206P0077 din 01 martie 2022, în sângele lui Ion Ocrain nu au
fost identificate careva urme de alcool. Conformându-se faptul că acesta nu a
fost în stare de ebrietate în momentul conducerii automobilului, contrar
versiunii acuzării. Respectiv, este o chestiune de timp până când Procuratura
Fălești va emite ordonanța de încetare a urmăririi penale în legătură cu existența
faptei.
1
La fel a indicat, că articolul 86 din Codul muncii nu prevede concedierea
pentru fapta săvârșită de către Ion Ocrain, și anume, conducerea automobilului
în afara orelor de muncă, fără permis de conducere.
Deși, sancționarea angajaților Ministerului Afacerilor Interne se face,
inclusiv și în baza legii speciale, totuși, nu se poate ignora normele Codului
muncii. Această poziție a fost statuată și de către Curtea Constituțională, astfel
în decizia nr.104 din 7 octombrie 2019 Curtea s-a expus expres că art.2 din
Codul muncii stabilește aplicabilitatea Codului muncii raporturilor de muncă
reglementate prin legi organice și prin alte acte normative. Altfel spus, Codul
muncii reprezintă o lege cadru care poate fi aplicată și raporturilor de muncă în
care o parte este un funcționar public cu statut special din cadrul Ministerului
Afacerilor Interne.
Astfel, în urma celor expuse este evident că la concedierea lui Ion Ocrain
nu s-a ținut cont de normele Codului muncii, acest fapt anulează legalitatea
ordinului de concediere care viza eliberarea din funcție a lui Ion Ocrain.
Ion Ocrain a indicat, că a fost concediat în baza art.38, alin.(1), lit.j) din
Legea nr.288/2016, care stabilește modalitatea încetării raportului de serviciu
al funcționarului public cu statut special și anume angajatul poate fi concediat
pentru comiterea unei încălcări grave. Sintagma de încălcare gravă însă nu este
una definită, reprezentând o normă vagă și incertă care oferă un câmp larg și
arbitrar de interpretare. Totuși exemple de încălcări grave sunt prevăzute, într-
o manieră exhaustivă la art.211 al Codului muncii.
Reclamantul a menționat, că nici una din abaterile prevăzute de art. 211
al Codului muncii nu a fost săvârșită de către acesta. Totodată, fapta presupus
săvârșită de către acesta s-a consumat în afara orelor de muncă, dat fiind faptul
că art. 39 din Legea nr. 288/2016 prevede că durata săptămânii de muncă a
funcționarilor publici cu statut special este de 40 de ore. Astfel, afermația că
Ion Ocrain a încălcat careva obligații de serviciu este una absurdă.
În context a indicat că deși, noțiunea de abatere gravă nu este definită
în Legea 288/2016 și este o noțiune interpretativă, o mai clară panoramă asupra
interpretării acestei sintagme, ne este oferită Curtea Constituțională în decizia
din 07 octombrie 2019, prin care se stabilește că, noțiunea de „încălcarea gravă
a obligațiilor de muncă” din Codul muncii poate fi extrapolată și aplicată la
interpretarea noțiunii de „încălcarea gravă a disciplinei de serviciu”. Lista
prevăzută în articolul 211 din Codul muncii poate constitui un reper obiectiv
care să ajute interpretul să identifice sensul exact al textului contestat.
Astfel, reclamantul a susținut că art.38, alin.(1), lit.j) nu este aplicabil
la prezentul caz, iar decizia de a califica fapta lui Ion Ocrain ca fiind o încălcare
gravă, este una abuzivă. Interpretarea astfel a acestei norme din Legea nr.288
din 2016 este una eronată prin care se aduc daune considerabile, de ordin
psihologic, reputațional și financiar reclamantului.
Ion Ocrain a evidențiat că sancțiunea aplicată este una mult prea dură și
disproporționată. Concedierea reprezintă cea mai aspră dintre toate sancțiunile
și respectiv, cea care urmează a fi aplicată în ultimul rând. Astfel concedierea
2
ca sancțiune urmează a fi aplicată când angajatul manifestă un comportament
ostil, iar angajatorul nu mai are pârghii pentru a-l corecta. Din textul ordinului
de concediere este evident că față de Ion Ocrain nu au fost aplicate alte
sancțiuni, ci din prima s-a recurs la concediere. Acest fapt, în opinia
reclamantului este unul injust.
POZIȚIA INSTANȚEI DE FOND
Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani prin încheierea din data de 29
decembrie 2022 a declarat inadmisibilă acțiunea în partea încasării
prejudiciului moral. ( f.d. 108-109)
Prin hotărârea din 29 decembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Rîșcani s-a respins ca neîntemeiată acțiunea în contencios administrativ depusă
de către Ion Ocrain împotriva Inspectoratului General al Poliției privind
anularea ordinului nr.96ef. din 02 martie 2022 cu privire la sancționarea
disciplinară a angajatului Poliției din cadrul Inspectoratului de poliție Centru al
Direcției de poliție a mun. Chișinău, comisar Ion Ocrain, restabilirea lui Ion
Ocrain în funcția deținută de ofițer superior al serviciului poliției criminale al
Biroului căutare al Inspectoratului de Poliție Centru al Direcției de poliție a
mun. Chișinău, obligația achitării salariului pentru perioada absenței forțate de
la locul de muncă a reclamantului Ion Ocrain. (f.d. 110, 115-131)
Hotărârea instanței de fond a fost contestată cu apel, în termen la 30
decembrie 2022, de către Ion Ocrain. (f.d.114)
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Curtea de Apel Chișinău prin decizia din 01 noiembrie 2023 a respins
apelul declarat de Ion Ocrain împotriva hotărârii din 29 decembrie 2022 a
Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani. (f.d. 161,162-178)
Instanța de apel, în temeiul art. 3, alin. (1)-(4), art.5, art. 38, alin.(1),
art.56, art.57, art.59 din Legea nr. 288 din 16 decembrie 2016 privind
funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne,
pct.48, pct.61, pct.64 pct.96 din Hotărârea Guvernului nr.409 din 07 iunie 2017
cu privire la aprobarea Statutului disciplinar al funcționarului public cu statut
special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, a concluzionat că acțiunea
depusă de către Ion Ocrain este neîntemeiată, deoarece în urma desfășurării
anchetei de serviciu s-a constatat că, prin acțiunile sale – conducerea mijlocului
de transport în stare de ebrietate alcoolică, în lipsa permisului de conducere,
comisarul Ion Ocrain a comis o încălcare gravă a atribuțiilor de serviciu, prin
comportamentul său, funcționarul public cu statut special a admis
compromiterea valorilor morale și profesionale, a principiilor și normelor de
conduită, contribuind la denaturarea climatului de încredere a societății în
organele poliției.
3
Curtea de Apel Chișinău, reieșind din circumstanțele stabilite în urma
anchetei de serviciu desfășurate, a reținut ca fiind legal ordinul, or, în
conformitate cu prevederile art.50, lit. a), i) din Legea nr.288 din16 decembrie
2016 Ion Ocrain, era obligat să respecte Constituția și legile Republicii
Moldova, drepturile și libertățile fundamentale ale omului, să fie loial instituției
din care face parte, să aibă un comportament integru în activitatea publică și în
viața personală și să demonstreze respect față de orice persoană.
În același sens, instanța de apel a menționat că, prin prisma prevederilor
pct.7 din Codul de etică și deontologie al funcționarului public cu statut special
din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, aprobat prin Hotărârea Guvernului
nr.629 din 08 august 2017, obligă funcționarul public cu statut special din
cadrul Ministerului Afacerilor Interne, să respecte cerințele normelor unanim
recunoscute de comportament în familie și societate.
La caz, în cadrul desfășurării anchetei de serviciu s-a constatat, că Ion
Ocrain a admis o încălcare gravă a obligațiilor de serviciu, acțiunile acestuia
fiind manifestate prin conducerea mijlocului de transport de model Skoda
Superb, în stare de ebrietate alcoolică, în lipsa permisului de conducere. Mai
mult faptul lipsei permisului de conducere, ne fiind negat de către Ion Ocrain.
Curtea de Apel Chișinău a respins argumentul lui Ion Ocrain precum că
în sângele acestuia nu au fost identificate careva urme de alcool fapt confirmat
prin raportul de expertiză judiciară nr.202206P0077 din 01 martie 2022, din
motiv că raportul de expertiză judiciară din 01 martie 2022 acumulat în cadrul
dosarului penal este suficient pentru scoaterea de sub urmărire penală a lui Ion
Ocrain, însă, pentru constatarea încălcărilor și aplicării sancțiunii disciplinare a
fost îndeajuns conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică,
bazată pe rezultatul alcootestului „Drager” din 18 februarie 2022, care probează
concentrația de alcool în aerul expirat de 1,24 mg/l și procesul-verbal nr.29 din
18 februarie 2022 al examinării medicale de constatare a faptului de consumare
a alcoolului și stării de ebrietate și naturii ei, care confirmă starea de ebrietate
a reclamantului/apelant.
Instanța de apel a apreciat ca fiind justă concluzia instanței de fond cu
privire la relevanța și admisibilitatea probelor, care în mod legal probează
starea de ebrietate alcoolică a lui Ion Ocrain, în care se afla acesta pe data de
18 februarie 2022, când a admis un comportament nedemn pentru orice polițist
– conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate și în lipsa permisului
de conducere.
Curtea de Apel Chișinău a remarcat că la determinarea sancțiunii
disciplinare aplicate în privința lui Ion Ocrain, Inspectoratul General al Poliției
a examinat întrunirea elementelor definitorii ale răspunderii disciplinare și
reieșind din gravitatea încălcării comise de către ultimul, ținând cont de
circumstanțele și împrejurările specifice situației în care a avut loc încălcarea,
stabilindu-se fără echivoc încălcarea normelor de etică și deontologie de către
Ion Ocrain, angajat al Poliției din cadrul Inspectoratului de Poliție Centru al
4
Direcției de Poliție a mun. Chișinău, în mod legal a dispus sancționarea acestuia
prin concediere din funcția publică cu statut special.
Totodată, instanța de apel a desconsiderat argumentele lui Ion Ocrain
precum că, Legea nr.288/2016 nu definește, care încălcări se consideră a fi
grave, neexistând o clasificare a încălcărilor în ușoare, mai puțin grave, grave,
deosebit de grave sau excepțional de grave și că sancțiunea aplicată în privința
acestuia este dură, or, la caz, sancțiunea a fost aplicată în coraport cu gravitatea
abaterii admise de către Ion Ocrain, fiind una proporțională comportamentul
nedemn manifestat de către Ion Ocrain nefiind compatibil cu statutul de
funcționar public cu statut special, denigrând imaginea și prestigiul organelor
de poliție, Inspectoratul General al Poliției acționând în conformitate cu
normele legale, respectând și limitele dreptului său discreționar.
Curtea de Apel Chișinău nu a reținut nici argumentul apelantului
privind aplicarea la caz a prevederilor legislației muncii, deoarece prevederile
Codului muncii sunt aplicabile funcționarilor publici cu statut special în partea
în care nu sunt reglementate de legea specială, la caz sancțiunea disciplinară
fiind aplicată în conformitate cu prevederile legii speciale aplicabile
funcționarilor publici cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor
Interne.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
Împotriva deciziei instanței de apel au depus recursuri Ion Ocrain și
avocatul Pavel Zamfir în interesele lui Ion Ocrain, prin care au solicitat
admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel cu adoptarea unei noi
decizii privind admiterea cererii de chemare în judecată. (f.d. 186-189, 203-
206,207-213)
În motivarea recursurilor recurenții au reiterat circumstanțele de fapt și
de drept indicate în cererea de chemare în judecată și în cererea de apel, totodată
au indicat dezacordul cu soluția adoptată, din considerentele că instanțele de
judecată incorect au constatat și elucidat circumstanțele importante pentru
soluționarea cauzei, instanța de apel nu a fost compusă potrivit legii precum și
faptul că decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinat pe aprecierea
vădit nerezonabilă a probelor.
În acest sens Ion Ocrain a menționat că instanțele de judecată nu au oferit
nicio o apreciere buletinului de analiză nr.33/34/37-2495/26/02/2022, emis de
IMSP Dispensarul Republican de Narcologie, prin care s-a constatat cu
certitudine că, în proba de sânge prelevată de la Ion Ocrain la data de 18
februarie 2022, ora 09.40, nu au fost găsite urme de alcool, iar o pretinsă
declarație acestuia că ar fi fost în stare de ebrietate nu poate fi reținut ca
argument în vederea respingerii cererii de chemare în judecată.
Totodată, a menționat că instanțele de judecată nu a reținut faptul că
răspunderea delictuală nu poate exista în lipsa unui raport de cauzalitate dintre
fapta presupusă săvârșita și consecințele care au survenit, or gradul de
5
alcoolemie este vital pentru prezentul litigiu deoarece în cazul în care la data
de 18 februarie 2022 în sângele lui Ion Ocrain nu era alcool, nu putea exista
nici răspundere delictuală.
La fel a menționat că doi judecători din completul de judecată al
instanței de apel erau incompatibili de a examina cauza, deoarece au examinat
un recurs împotriva încheierii instanței de fond privind respingerea ordonanței
provizorii.
Atât Ion Ocrain, cât și avocatul acestuia Pavel Zamfir au susținut că
instanța de apel a emis o decizie arbitrară, deoarece nu a analizat argumentele
invocate de către apelant în cererea de apel și nu a luat în considerare probele
prezentate de acesta în susținerea cererii de apel.
Avocatul Pavel Zamfir a mai indicat că presupusul delict disciplinar,
manifestat prin conducerea autoturismului în stare de ebrietate imputată lui Ion
Ocrain, nu a fost comisă de către acesta, fapt confirmat prin ordonanță de
clasare a cauzei penale, iar abaterea disciplinară manifestată prin lipsa
permisului de conducere nu poate fi calificată ca gravă, iar sancțiunea aplicată
este disproporțională faptei comise.
În data de 23 februarie 2024 Inspectoratul General al Poliției a depus
referință asupra recursului înaintat de către Ion Ocrain, prin care a solicitat
declararea recursului inadmisibil, deoarece acesta nu se încadrează în
temeiurile prevăzute de art. 2451 din Codul administrativ. (f.d.198-201)
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 245 din Codul administrativ prevede următoarele:
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la
pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”
Art. 2451 din Codul administrativ statuează că:
„Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței
uniforme a Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea
vădit nerezonabilă a probelor;
e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea
competenței jurisdicționale.”
Art. 246 alin. (1) din Codul administrativ:
„Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs.
Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă.
Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele
și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și
se comunică părților.”
6
Art. 246, alin. (2), lit. h) din Codul administrativ prevede că:
„Recursul se declară inadmisibil în special când este vădit neîntemeiat.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de declarare a recursului, completul de judecată al
Curții Supreme de Justiție atestă că, decizia Curții de Apel Chișinău a fost
pronunțată public 01 noiembrie 2023. Conform extrasului din poșta electronică
a Curții de Apel Chișinău, decizia motivată a fost notificată participanților la
proces, prin intermediul poștei electronice, la 05 februarie 2024. (f.d.185)
Recursurile motivate au fost depuse de către Ion Ocrain și de către
avocatul Pavel Zamfir în interesele lui Ion Ocrain, în data de 30 noiembrie 2023
suplinit în data de 27 februarie 2024 și respectiv 15 martie 2024 (f.d.125)
În asemenea circumstanțe completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție consideră că, în speță, calea de atac în ordine de recurs a fost demarată
în interiorul termenului legal.
Din analiza prevederilor legale citate supra, rezultă că admisibilitatea/
inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile Codului
administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe
temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele pre citate oferă un drept
exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o
motivare suficient de serioasă.
În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv
al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor
veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să
răstoarne decizia instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de
Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio
a erorilor de drept.
Completul Curții Supreme de Justiție notează, că pentru a trece testul
de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare
și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea
cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care
trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de
admisibilitate.
Din analiza recursurilor declarate de către Ion Ocrain și de către
avocatul Pavel Zamfir în interesele lui Ion Ocrain, rezultă că recurenții au
menționat dezacordul cu soluția adoptată, invocând temei de admisibilitate a
recursului că decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinat pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă, că motivele
de casare, invocate în recursurile depuse de Ion Ocrain și de către avocatul
7
Pavel Zamfir în interesele lui Ion Ocrain, nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art. 2451, alin. (1), lit. d) din Codul administrativ, or, nu s-a
constatat că decizia contestată ar fi arbitrară.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează, că în
acest sens noțiunea de hotărâre arbitrară ori de apreciere vădit nerezonabilă a
probelor urmează a fi stabilită în coraportul dintre mai multe principii.
Pentru a elucida înțelesul textului „hotărâre arbitrară” din 2451, alin.
(1), lit. d) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție ține cont,
inclusiv, de sensul atribuit acestei noțiuni de Curtea Europeană a Drepturilor
Omului. Astfel, de exemplu, în cauza Bochan v. Ucraina (nr. 2), 5 februarie
2015, § 62, Curtea Europeană a notat că o decizie judecătorească este arbitrară
dacă, în esență, nu are nicio bază juridică în dreptul intern și nu stabilește nicio
legătură între faptele litigiului, legea aplicabilă și rezultatul procedurii. Curtea
Europeană consideră că o asemenea decizie reprezintă o „denegare a dreptății”.
De asemenea, în cauza Balliktaș Bingöllü v. Turcia, 22 iunie 2021, § 75, Curtea
Europeană a notat că se poate considera că printr-o decizie judecătorească a
fost comisă o „eroare vădită” dacă instanța a comis o eroare de drept sau de
fapt pe care nicio instanță rezonabilă nu ar comite-o vreodată și că aceasta este
aptă să perturbe caracterul echitabil al procedurii.
Totodată, potrivit art.71, alin.(4) din Legea nr.100/2017 cu privire la
actele normative, la interpretarea actului normativ se ține cont de nota de
fundamentare, care a însoțit proiectul actului normativ respectiv și de alte
documente care permit identificarea voinței autorității publice care a adoptat, a
aprobat sau a emis actul normativ.
Noțiunea de „hotărâre arbitrară” este definită prin raportare la
jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și la explicațiile din nota
informativă a Legii nr. 246/2023. O hotărâre este considerată arbitrară atunci
când nu are nicio bază juridică în dreptul intern, nu stabilește legătura între
faptele cauzei, legea aplicabilă și soluția adoptată sau este rezultatul unei erori
de fapt ori de drept pe care nicio instanță rezonabilă nu ar comite-o. De
asemenea, intră în această categorie hotărârile pronunțate cu bună știință
contrar legii, în special în cazul normelor imperative care nu oferă judecătorului
marjă de apreciere. Arbitrarietatea presupune o încălcare evidentă și gravă a
legalității, iar nu o simplă eroare de judecată. În astfel de cazuri, hotărârea
reprezintă o denegare a justiției și afectează fundamental echitatea procedurii
Din textul recursului nu constată în mod univoc vreun argument care ar
justifica constatarea că hotărârile contestate ar fi emise contrar normelor
imperative aplicabile speței, precum și nici instanța de recurs nu a stabilit din
textele hotărârilor contestate, raportate la circumstanțele cauzei.
Subsidiar, sintagma „bazată pe aprecierea vădit nerezonabilă a
probelor” se referă la aprecierea probatoriului. Pentru admiterea unui recurs în
baza acestei sintagme este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor
condiții: a) hotărârea să se bazeze pe o aprecierea eronată a probelor; b)
8
aprecierea să fie vădit nerezonabilă; c) hotărârea contestată se bazează în mod
determinant pe această apreciere.
Prin urmare, nu orice eroare în aprecierea probelor poate duce la
admiterea recursului în temeiul 2451, alin. (1), lit. d) din Codul administrativ
adică să fie evidentă pentru un profesionist și să nu poată fi explicată rațional.
De asemenea, această eroare trebuie să fie determinantă pentru soluția din
hotărârea contestată. Îi revine recurentului obligația să convingă instanța de
recurs că aceste elemente sunt întrunite.
La caz, decizia Curții de Apel Chișinău nu poate fi considerată arbitrară,
întrucât a fost adoptată în baza probelor administrate în dosar și a unei
interpretări conforme a normelor juridice aplicabile, deci recurenții au invocat
în mod declarativ caracterul arbitrar al deciziei, însă nu a prezentat argumente
concrete sau probe care să susțină această afirmație.
În context completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată
că argumentele invocate în cererile de recurs nu se încadrează în limitele
stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei
contestate, or, motivele invocate în cererea de recurs sunt similare celor
invocate în cadrul judecării anterioare a cauzei, asupra cărora instanța de apel
s-a pronunțat corespunzător cu respectarea prevederilor legale.
Cu referire la argumentul recurentului precum că doi judecători din
completul de judecată al instanței de apel erau incompatibili de a examina
cauza, deoarece au examinat un recurs împotriva încheierii instanței de fond
privind respingerea ordonanței provizorii, completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție evidențiază că Curtea de Apel Chișinău prin decizia din 20
iunie 2022 în ordine de recurs a examinat un indecent de procedură și
nicidecum nu s-a expus asupra fondului cauzei.
În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului lui Ion
Ocrain la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în
prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 §1 al Convenției.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale
a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și
interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios
administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont
pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de
ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder
împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230].
Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât
prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură
în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei,
pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât
pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea
9
a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor
ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor
respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept
național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.
Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel,
conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de
atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt,
pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09
octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
În circumstanțele menționate, completul de judecată al Curții Supreme
de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibile recursurile declarate de
către Ion Ocrain și de către avocatul Pavel Zamfir în interesele lui Ion Ocrain.
Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 230 și 246, alin. (2), lit. h)
din Codul administrativ
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibile recursurile declarate de către Ion Ocrain și de către
avocatul Pavel Zamfir în interesele lui Ion Ocrain.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Ion Malanciuc
Diana Stănilă
10