3ra-122/24 — anularea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea actului administrativ
- Temei legal
- Recursul este vadit neîntemeiat, art. 246 alin.2 lit.h din Codul administrativ
3ra-122/24 — anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de către
Inspectoratul General al Poliției,
în cauza de contencios administrativ, intentată la acțiunea depusă
de către Alexandru Beșleagă împotriva Inspectoratului General al
Poliției privind anularea actului administrativ individual defavorabil,
obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil, încasarea
penalității de plată a indemnizației, precum și încasarea cheltuielilor
de judecată,
împotriva deciziei din 04 octombrie 2023 a Curții de Apel
Chișinău,
(Dosarul nr. 3ra-122/24
PIGD 2-22023374-01-3ra-31012024)
Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) din Codul
administrativ. Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu
constituie un temei de casare a ei.
Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, jud. G. Cazacu
Curtea de Apel Chișinău, jud. V. Negru, I. Dutca, E. Palanciuc
23 iulie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților recursul declarat de către Inspectoratului
General al Poliției.
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Ion Munteanu,
Diana Stănilă, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
În data de 15 februarie 2022, Alexandru Beșleagă a înaintat acțiune în
contencios administrativ împotriva Inspectoratului General al Poliției, prin
care a solicitat anularea răspunsului nr. 34/2-4323 din 16 decembrie 2021
privind achitarea indemnizației, precum și a răspunsului nr. 34/2-B-176/22
din 19 ianuarie 2022 la cererea prealabilă, cu obligarea emiterii actului
administrativ individual favorabil privind achitarea indemnizației lunare de
1 000 lei, pentru perioada decembrie 2018-01 ianuarie 2021, încasarea
penalității în mărime de 0,3% din suma totală datorată de plată a
indemnizației lunare pentru fiecare zi de întârziere până în ziua achitării
integrale a indemnizației, precum și încasarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii înaintate, reclamantul a relatat că, activează în
organele poliției din 19 iulie 1996, până în prezent, fără întrerupere, fiind
permanent promovat în diferite funcții, în domeniul combaterii traficului de
persoane a activat până în data de 28 decembrie 2021, fiind antrenat anterior
sub egida Ambasadei SUA și a unor ONG-uri de profil, în calitate de
formator al diferitor grupe mixte compuse din angajați ai instituțiilor de
aplicare a legii.
Astfel, Alexandru Beșleagă a susținut că, în data de 17 noiembrie 2021
a depus o cerere în adresa Inspectoratului General al Poliției, prin care a
solicitat achitarea indemnizației lunare în mărime de 1 000 lei pentru
perioada decembrie 2018-01 ianuarie 2021 în baza pct. 61 din Anexa nr. 14
la Hotărârea Guvernului nr. 650 din 12 iunie 2006 privind salarizarea
militarilor, efectivului de trupe și corpul de comandă angajați în serviciul
apărării naționale, securității statului și ordinii publice, precum și
funcționarilor publici cu statut special din cadrul sistemului administrației
penitenciare.
Prin răspunsul Inspectoratului General al Poliției din 16 decembrie
2021 i s-a comunicat faptul că i se respinge cererea cu privire la acordarea
indemnizației lunare în mărime de 1 000 lei lunar.
În acest context, reclamantul a indicat că, în data de 14 ianuarie 2022
a depus cerere prealabilă în adresa Inspectoratului General al Poliției, prin
care a solicitat admiterea cererii, anularea actului administrativ individual,
cu emiterea unui nou act administrativ prin care să fie dispusă achitarea
indemnizației lunare conform hotărârii de Guvern nr. 650 din 12 iunie 2006
în mărime de 1 000 lei lunar, pentru perioada decembrie 2018-01 ianuarie
2021 și 0,2% din suma datorată pentru fiecare zi de întârziere până la ziua
achitării acestei sume a indemnizației.
Prin răspunsul Inspectoratului General al Poliției din 19 ianuarie 2022
s-a respins cererea prealabilă depusă de către Alexandru Beșleagă.
Prin răspunsul Ministerului Afacerilor Interne din 28 ianuarie 2022, la
fel i s-a respins cererea prealabilă, invocând că, Inspectoratul General al
Poliției corect a respins cererea cu privire la achitarea indemnizației lunare
solicitate, or, prin Hotărârea Guvernului nr. 494 din 04 mai 2007 privind
salarizarea militarilor, efectivului de trupă și corpul de comandă al Centrului
pentru combaterea traficului de persoane al Ministerului Afacerilor Interne,
precum și persoanelor detașate în Centru, li se stabilea o indemnizație lunară
în mărime de 1 000 lei.
În acest context, reclamantul a indicat că, durata planificată a
Proiectului a fost de 2 ani, după care responsabilitățile pentru întreținerea
obiectelor finanțate inițial de Guvernul Statelor Unite a fost transferată către
oficialii moldoveni, iar odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 270 din 23
noiembrie 2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar și a
Hotărârii Guvernului nr. 1231 din 12 decembrie 2018, a fost lipsit de
indemnizația lunară în mărime de 1000 lei, deoarece la acel moment nu
exista nici o pretinsă mențiune cu privire la modificarea textului pct. 61 a
Hotărârii Guvernului nr. 494 din 04 mai 2007 și/sau a Anexei nr. 14 la
Hotărârea Guvernului nr. 650 din 12 iunie 2006 unde se regăsește și pct. 61
menționat supra.
Conform răspunsului Direcției Finanțe a Inspectoratului General al
Poliției nr. 34/5-539 din 02 octombrie 2019, este menționat că hotărârea
Guvernului nr. 650 din 12 iunie 2006 privind salarizarea militarilor,
efectivului de trupă și corpului de comandă angajați în serviciul organelor
apărării naționale, securității statului și ordinii publice, precum și
funcționarilor publici cu statut special din cadrul administrației penitenciare
a fost elaborată în conformitate cu prevederile Legii nr. 355 din 23 decembrie
2005 cu privire la sistemul de salarizare în sectorul bugetar, care a fost
abrogată Legea nr. 270 din 23 noiembrie 2018 privind sistemul unitar de
salarizare în sectorul bugetar.
În dezacord la această argumentare a Direcției Finanțe a
Inspectoratului General al Poliției, reclamantul a menționat că, prin răspuns
se invocă abrogarea Legii nr. 355 din 23 decembrie 2005, prin care
angajaților Centrului pentru combaterea traficului de persoane le-a fost
stabilită și achitată la salariu lunar indemnizația lunară în mărime de 1 000
lei, însă se constată faptul că în anul 2018 conform hotărârii de Guvern
nr.735 din 18 iulie l2018 conținutul hotărârii Guvernului nr. 650 din 12 iunie
2006 a fost completat cu un nou text și anume „precum și funcționarilor
publici cu statut special din cadrul sistemului administrației penitenciare”,
fără a fi excluse sau abrogate prevederile anterioare incluse în această
hotărâre de Guvern, inclusiv fără a fi excluse sau abrogate și prevederile
pct.61.
1
În aceste circumstanțe Alexandru Beșleagă a susținut că, a activat în
perioada menționată pentru care se solicită achitarea indemnizației și anume
pentru perioada decembrie 2018 – 01 ianuarie 2021, în cadrul Centrului
pentru combaterea traficului de persoane al Inspectoratului General al
Poliției al Ministerului Afacerilor Interne. Această indemnizație constituie
prin sine după sensul său un spor ca un drept salarial acordat suplimentar la
salariul de bază în conformitate cu actul normativ menționat supra, inclusiv
achitarea acestei indemnizații, ce constituie obiect al litigiului sau cerinței
sale către Inspectoratul General al Poliției este garantată și de Acorduri
(amendamente) internaționale.
Totodată, reclamantul a susține că, această indemnizație constituie
un supliment, spor, adaos la salariile și venitul de bază a angajaților Centrului
pentru combaterea traficului de persoane, asigurând ca angajații care au un
grad și responsabilități echivalente vor primi o recompensă echivalentă
indiferent de instituția de la care ei au fost detașați la Centrul pentru
combaterea traficului de persoane. Până la intrarea în vigoare a Legii nr. 270
din 23 noiembrie 2018 acest supliment la salariu de bază în valoare de 1 000
lei lunar, se achita mereu angajaților Centrului pentru combaterea traficului
de persoane.
Reclamantul a indicat că, adaosul la salariu sau indemnizația lunară,
la care pretinde și care face obiectul prezentului litigiu, este prevăzută în pct.
61 din Anexa nr. 14 al Hotărârii Guvernului nr. 650 din 12 iunie 2006, potrivit
căruia polițiștilor efectivului de trupă și corpului de comandă al Centrului
pentru combaterea traficului de persoane și polițiștilor Birourilor combaterea
traficului de persoane ale Secțiilor Nord și Sud ale Inspectoratului național
de investigații al Inspectoratului General al Poliției, precum și persoanelor
detașate în Centru li se stabilește o indemnizație lunară în mărime de 1 000
lei.
Prin urmare, Alexandru Beșleagă a susținut că, această solicitare este
motivată și în baza Hotărârii Guvernului nr. 650 din 12 iunie 2006, prin care
în conformitate cu prevederile pct. 22 imperativ este stabilit că alte drepturi
bănești ale militarilor, efectivului de trupă și corpului de comandă angajați
în serviciul organelor apărării naționale, securității statului și ordinii publice,
precum și funcționarilor publici cu statut special din cadrul sistemului
administrației penitenciare se stabilesc în modul și mărimile indicate în
anexa nr. 14.
Astfel, reclamantul a menționat că, aceste prevederi legale au fost în
vigoare și au produs efectele juridice corespunzătoare și după data intrării în
vigoare a Legii nr. 270 din 23 noiembrie 2018 deci, Inspectoratul General al
Poliției, prin actul real răspunsurile sale din răspunsul Inspectoratului
General al Poliției din 16 decembrie 2021 și răspunsul Inspectoratului
General al Poliției din 19 ianuarie 2022, a respins cererile lui Alexandru
Beșleagă, invocând motive neîntemeiate și ilegale în viziunea reclamantului,
prin care a refuzat în achitarea altui spor și drept salarial acordat suplimentar
la salariul de bază indemnizația lunară suplimentară în mărime de 1 000 lei,
prevăzute de Amendamentul (nr. AMAEIE142/2006 din la Scrisoarea de
2
Acord privitor la controlul drogurilor și aplicarea Legilor din 28 august 2001
între Guvernul Statelor Unite ale Americii și Guvernul Republicii Moldova
și Hotărârea Guvernului nr. 650 din 12 iunie 2006.
Cu referire la capătul de cerere privind achitarea a 0,2 % din suma
datorată pentru fiecare zi de întârziere până la ziua achitării Alexandru
Beșleagă a comunicat că, deși în cererea inițială către Inspectoratul General
al Poliției în data de 17 noiembrie 2021 nu a solicitat achitarea penalității de
întârziere, acest fapt nu înseamnă că Alexandru Beșleagă nu este în drept să
solicite acest lucru ulterior în cererea prealabilă și în acțiunea înaintată în
judecată depusă către Inspectoratul General al Poliției având în vedere faptul
refuzului neîntemeiat și ilegal al Inspectoratul General al Poliției de a-i achita
indemnizația lunară solicitată prin cererea inițială în temei legal.
În opinia reclamantului este neîntemeiat argumentul invocat de
Inspectoratul General al Poliției și Ministerul Afacerilor Interne în
răspunsurile sale menționate supra cu referire la prevederile art. 60 alin. (3)
din Codul administrativ, care prevede că în cazul depunerii cererii privind
acordarea despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat prin emiterea unui act
administrativ individual sau normativ ilegal, termenul general începe să
curgă din data în care hotărârea instanței de judecată prin care s-a anulat actul
administrativ ilegal a rămas definitivă.
Astfel, Alexandru Beșleagă a invocat că, autoritatea publică a anulat
un act administrativ ilegal, termenul general începe să curgă din data în care
decizia cu privire la anularea actului administrativ ilegal a rămas
incontestabilă. Iar în cazul respectiv Alexandru Beșleagă a revendicat
încălcarea unui drept legitim și din acest motiv depune acțiune în instanța de
contencios administrativ prin care contestă decizia cu privire la cererea
prealabilă în termen de 30 zile de la data comunicării.
Totodată, a atenționat și asupra faptului că există deja un precedent
judiciar și anume cauza Iurie Podarilov către Inspectoratul General al Poliției
cu privire la contestarea actului administrativ individual defavorabil și
obligarea emiterii unui act administrativ, iar această cauză se referă la mai
multe pretenții, inclusiv și la pretenția cu privire la achitarea acestei
indemnizații în temeiul pct. 61 din anexa nr. 14 a Hotărârii Guvernului nr.650
din 12 iunie 2006.
Prin hotărârea din data de 29 iunie 2022 a Judecătoriei Chișinău,
sediul Rîșcani s-a respins ca neîntemeiată acțiunea depusă de către
Alexandru Beșleagă. (f.d. 74,81-85)
Instanța de fond a constatat că la 12 iunie 2006 a fost aprobată
Hotărârea Guvernului nr.650 privind salarizarea militarilor, efectivului de
trupă și corpului de comandă angajați în serviciul apărării naționale,
securității statului și ordinii publice, precum și a funcționarilor publici cu
statut special din cadrul administrației penitenciare, al cărei temei legal în
constituia Legea nr.355 din 23 decembrie 2005 cu privire la sistemul de
salarizare în sectorul bugetar. Potrivit pct. 61 al Anexei nr.14 la Hotărârea
Guvernului nr.650 din 12 iunie 2006 militarilor, efectivului de trupă și
corpului de comandă al Centrului pentru combaterea traficului de persoane
3
al Ministerului Afacerilor Interne, precum și persoanelor detașate în Centru
li se stabilește o indemnizație lunară în mărime de 1 000 lei.
La caz, instanța de fond a reținut lipsa temeiului legal care să permită
achitarea indemnizație lunare în mărime de 1 000 lei în temeiul pct.61 al
anexei nr.14 din Hotărârea Guvernului nr.650 din 12 iunie 2006, or, aceasta
a devenit desuetă odată cu abrogarea Legii nr.355 din 23 decembrie 2005 cu
privire la sistemul de salarizare în sectorul bugetar și nu mai produce efecte
juridice.
În aceste circumstanțe, instanța de fond a menționat că, argumentele
invocate de către Alexandru Beșleagă în suportul acțiunii nu sunt
susceptibile să determine anularea răspunsurilor nr. 34/2-4323 din 16
decembrie 2021 privind achitarea indemnizației și nr. 34/2-B-176/22 din 19
ianuarie 2022, care au fost emise în corespundere cu legea și sunt întemeiate
pe fond. Or, autoritatea publică pârâtă a respectat procedura de emitere a
actelor administrative, iar instanța nu a constatat admiterea a careva abateri
la emiterea actelor administrative, legalitatea acestora nefiind pusă la
îndoială de către instanța de judecată dat fiind faptul că contrariul nu a fost
demonstrat în cadrul procesului de judecată organizat cu respectarea
principiilor contradictorialității și al egalității de tratament ceea ce denotă că
temei de admitere a acțiunii reclamantului nu există.
Subsecvent respingerii prezentei de bază, instanța de fond, în baza
art. 94, alin. (1) din Codul de procedură civilă a respins și pretenția cu privire
la încasarea cheltuitelor de judecată, or instanța de judecată obligă partea
care a pierdut procesul să compenseze părții care a avut câștig de cauză
cheltuielile de judecată suportate în cadrul procesului.
Hotărârea instanței de fond a fost contestată cu apel în termen în data
de 12 iulie 2022, de către Alexandru Beșleagă, reprezentat de avocatul
Sergiu Coptu. (f.d.79-80)
Curtea de Apel Chișinău prin decizia din data de 04 octombrie 2023
a casat hotărârea din 29 iunie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediu Rîșcani, a
emis o nouă decizie prin care a admis parțial cererea de chemare în judecată
depusă de către Alexandru Beșleagă, a anulat răspunsul Inspectoratului
General al Poliției nr.34/2-4323 din 16 decembrie 2021 și nr. 34/2-B-176/22
din 19 ianuarie 2022, a obligat Inspectoratul General al Poliției să emită actul
administrativ cu privire la achitarea în beneficiul lui Alexandru Beșleagă a
indemnizației lunare în mărime de 1 000 lei, pentru perioada decembrie 2018
- 01 ianuarie 2021, a încasat de la Inspectoratul General al Poliției în
beneficiul lui Alexandru Beșleagă, cheltuielile pentru acordarea asistenței
juridice în mărime de 1 500 lei. (f.d. 169,170-185)
Instanța de apel, în temeiul prevederilor pct.61 al anexei nr.14 din
Hotărârea Guvernului nr.650 din 12 iunie 2006, raportat la circumstanțele
cauzei, a concluzionat că pretenția lui Alexandru Beșleagă privind anularea
răspunsului Inspectoratului General al Poliției nr.34/2-4323 din 16
decembrie 2021 și nr. 34/2-B-176/22 din 19 ianuarie 2022, cu obligarea
Inspectoratului General al Poliției să emită actul administrativ cu privire la
achitarea indemnizației lunare în mărime de 1 000 lei, este întemeiată,
4
deoarece este greșită concluzia instanței de fond cu privire la desuetudinea
Hotărârii Guvernului nr. 650 din 12 iunie 2006 la situația din 2018.
La acest aspect instanța de apel a menționat că în anexa nr. 8 a Hotărârii
Guvernului nr. 1231 din 12 decembrie 2018 privind punerea în aplicare a
prevederilor Legii nr. 270 din 23 noiembrie 2018 sunt indicate 22 de Hotărâri
de Guvern care se abrogă. Hotărârea Guvernului nr. 650 din 12 iunie 2016
nu se regăsește în lista hotărârilor abrogate prin Hotărârea Guvernului nr.
1231 din 12 decembrie 2018, această hotărâre fiind abrogată ulterior prin
Hotărârea Guvernului nr. 984 din 22 decembrie 2020 cu începere din data de
01 ianuarie 2021.
Astfel, reținând prevederile art. 56, alin. (1), art. 67, alin. (2) din
Legea cu privire la actele normative nr. 100 din 22 decembrie 2017, instanța
de apel a concluzionat că Hotărârea Guvernului nr. 650 din 12 iunie 2016,
nu a fost abrogată prin Hotărârea Guvernului nr. 1231 din 12 decembrie 2018
și este aplicabilă lui Alexandru Beșleagă, pentru perioada decembrie 2018
până la 01 ianuarie 2021. Motiv din care, Inspectoratul General al Poliției
urmează să emită actul administrativ cu privire la achitarea în beneficiul lui
Alexandru Beșleagă a indemnizației lunare în mărime de 1 000 lei, pentru
perioada decembrie 2018 până la 01 ianuarie 2021.
Cu referire la pretenția privind încasarea penalității în mărime de
0,3% din suma totală datorată de plata indemnizației lunare pentru fiecare zi
de întârziere până în ziua achitării integrale a indemnizației, instanța de apel,
în temeiul art.330, alin.(2) din Codului muncii, a menționat că în cazul dat
nu s-a stabilit vina angajatorului, ci dezacordul plății, considerând că,
Alexandru Beșleagă nu poate pretinde la indemnizația lunare în mărime de
1 000 lei pentru perioada respectivă în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 650
din 12 iunie 2006 odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 270 din 23
noiembrie 2018, dând o interpretare incorectă actelor normative.
Totodată, instanța de apel, în baza art. 94, alin. (1), art. 96, alin.(1)
din Codul de procedură civilă, a admis parțial pretenția lui Alexandru
Beșleagă, privind compensarea cheltuielilor de judecată și a dispus încasarea
cheltuielilor pentru acordarea asistenței juridice în mărime de 1 500 lei,
apreciindu-le în acest cuantum reale, necesare și rezonabile și ținând cont de
faptul că acțiunea a fost admisă parțial.
Împotriva deciziei instanței de apel a depus recurs, Inspectoratul
General al Poliției, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei
instanței de apel cu pronunțarea unei noi decizii privind respingerea acțiunii
depusă de către Alexandru Beșleagă. (f.d.188,106-112)
În motivarea recursului Inspectoratul General al Poliției a menționat
că, decizia contestată este arbitrară sau se bazează în mod determinat pe
aprecierea vădită nerezonabilă a probelor în raport cu circumstanțele cauzei.
Autoritatea publică recurentă a susținut că instanța de apel în mod
eronat a ajuns la concluzia că argumentul Inspectoratului General al Poliției
precum că acțiunea Hotărârii Guvernului nr.650 din 12 iunie 2006 a încetat
în temeiul art.74 a Legii nr. 100 din 22 decembrie 2017 cu privire la actele
normative, devenind desuet. În acest sens a menționat că, Hotărârea
5
Guvernului nr.650 din 12 iunie 2006 a devenit desuetă, chiar dacă nu a fost
abrogată expres. Așa cum rezultă din textul art.17 al Legii nr.270 din 23
noiembrie 2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar,
sporurile personalului din unitățile bugetare se stabilesc în modul prevăzut
de Guvern.
Inspectoratul General al Poliției a susținut că începând cu
1 decembrie 2018 au intrat în vigoare Legea nr.270 din 23 noiembrie 2018
privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar, iar pentru punerea
în aplicare a prevederilor legii nominalizate, a fost emisă Hotărârea
Guvernului nr. 1231 din 12 decembrie 2018, deci, Alexandru Beșleagă nu
mai poate să beneficieze de alte sporuri și drepturi salariale acordate
suplimentar la salariul de bază în mărime de 1 000 lei, de care se beneficia
până la intrarea în vigoare a Legii nr.270 din 23 noiembrie 2018.
Totodată, a indicat că instanța de apel, nu a luat în considerare faptul
că Legea nr.270 din 23 noiembrie 2018, este unicul act normativ care
prevede modul de remunerare a salariaților din sectorul bugetar. Anume
acest act normativ este cel care determină mărimea și componentele
salariului lunar. Astfel, în conformitate cu prevederile art. 10, alin. (l), lit. a)
și b), salariul lunar al personalului din unitățile bugetare pentru activitatea
desfășurată pe durata normală a timpului de lucru stabilită de lege este
constituit din: partea fixă, compusă din (salariul de bază; sporul lunar pentru
gradul profesional; sporul lunar pentru deținerea titlului științific și/sau
științificodidactic; sporul lunar pentru deținerea titlului onorific) și partea
variabilă, care cuprinde: (sporul pentru performanță; sporuri cu caracter
specific).
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244 alin. (1) din Codul administrativ:
„Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel
pot fi contestate cu recurs.”
Art. 245 din Codul administrativ:
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la
pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”
Art. 2451 alin. (1) din Codul administrativ:
„Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia
contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin
admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de
Justiție; c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în
proces; d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus
tardiv; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu
încălcarea competenței jurisdicționale.
Art. 246 alin. (1) și (2) lit. h) din Codul administrativ:
6
„Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de
recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere
irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele
cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții
Supreme de Justiție și se comunică părților.
Recursul se declară inadmisibil în special când: recursul este vădit neîntemeiat.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de declarare a recursului, completul de judecată
al Curții Supreme de Justiție atestă că, hotărârea Curții de Apel Chișinău a
fost pronunțată public la 04 octombrie 2023. Conform extrasului din poșta
electronică a Curții de Apel Chișinău, hotărârea motivată a fost notificată
participanților la proces la 23 ianuarie 2024. (f.d.135)
Recursul motivat a fost depus de către Inspectoratul General al
Poliției la 13 februarie 2024.
În asemenea circumstanțe completul de judecată al Curții Supreme
de Justiție consideră că, în speță, calea de atac în ordine de recurs a fost
demarată în interiorul termenului legal.
Cu referire la temeiurile recursului instanța de recurs subliniază că
din analiza prevederilor art. 2451 – 246 din Codul administrativ, rezultă că
admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, urmează să
însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui
control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.
Astfel, normele pre citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a
filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.
În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul
nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva
invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material
capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,
hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond
și invocare ex officio a erorilor de drept.
Pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să
conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate
mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele
expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în
vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că
motivele de casare, invocate în recursul depus de către Inspectoratul General
al Poliției nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 alin. (1) lit. d)
din Codul administrativ, deoarece instanța de apel a suspus analizei depline
situația de caz, a analizat-o cu suficientă precizie, s-a expus asupra tuturor
argumentelor invocate de către apelant și de către autoritatea publică intimată
și le-a analizat inclusiv prin prisma competenței autorității publice recurente,
primind o motivare convingătoare, ceea ce exclude caracterul arbitrar al
deciziei, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
7
Completul de judecată constată că argumentul recurentului privind
pretinsa desuetudine a Hotărârii Guvernului nr. 650 din 12 iunie 2006 nu este
relevant și nu poate influența admisibilitatea recursului. Se reține că actul
normativ invocat a fost abrogat la data de 1 ianuarie 2021, prin Hotărârea
Guvernului nr. 984 din 22 decembrie 2020 „cu privire la modificarea și
abrogarea unor hotărâri ale Guvernului”. Totodată, până la data abrogării,
Hotărârea Guvernului nr. 650/2006 a fost supusă mai multor modificări
succesive, inclusiv prin acte normative adoptate la 14 ianuarie 2019, 31
decembrie 2019 și 14 august 2020.
Totodată, instanța de recurs menționează că recursul depus de
Inspectoratul General al Poliției, conține obiecții de fapt și de drept similare
celor expuse în acțiune, care au fost analizate minuțios de către Curtea de
Apel Chișinău, fiind apreciate în mod corespunzător.
În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului autorității
publice recurente la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea
cauzei în instanța de apel, în modul în care este garantat de art. 6 §1 al
Convenției.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în
sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera
netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute
la art. 2451 din Codul administrativ. Nu este suficientă simpla expunere a
circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu
indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și
dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea
nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea
tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a
pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Recursul nu se poate limita la o simplă
indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții
de Apel Chișinău și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept,
precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici.
Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei
interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de
Apel Chișinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la
examinarea unui asemenea pretins argument, completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala
cu un control efectuat din oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției
legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea
și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios
administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont
pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de
ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că
dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise
8
[Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC),
pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui
recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea
statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere
(Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui
recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services
împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a
articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de
caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de
totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor
ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19
februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței
CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile
care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme
cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie
1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
În circumstanțele menționate, completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul
depus Inspectoratul General al Poliției.
Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 230 și art. 246 alin. (2)
lit. h) din Codul administrativ
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de către Inspectoratul General al
Poliției.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Ion Munteanu
Diana Stănilă
9