3ra-41/24 — contestarea actului administrativ si obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actului administrativ si obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil
- Temei legal
- interpretarea si aplicarea gresită a normelor legale referitoare la dreptul la indemnizatii, componentele salariului lunar, stabilirea alor drepturi; indemnizatia lunară de 1000 de lei pentru angajatii Centrului pentru combaterea traficului de persoane în baza Hotărârii Guvernului nr. 650 din 2006
3ra-41/24 — contestarea actului administrativ si obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
D E C I Z I E
cu privire la admiterea recursului declarat de avocata Maria Foltea în
interesele Elenei Stanciu,
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Elena Stanciu împotriva Inspectoratului General al Poliției,
terț Ministerul Afacerilor Interne, cu privire la contestarea actelor
administrative și compensarea cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei din 14 noiembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău,
(Dosarul nr. 3ra-41/24
NR. PIGD 2-22021439-01-3ra-12012024)
Interpretarea și aplicarea greșită a normelor legale referitoare la dreptul la indemnizații,
componentele salariului lunar, stabilirea alor drepturi, Art. 74 alin. (1) lit. e) al Legii nr. 100
din 22 decembrie 2017 cu privire la actele normative;
Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, jud. V. Ciumac
Curtea de Apel Chișinău, jud. G. Mîra, G. Dașchevici, A. Bostan,
12 noiembrie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților recursul depus de avocata Maria Foltea
în interesele Elenei Stanciu,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Oxana Parfeni, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 14 februarie 2022, Elena Stanciu a depus acțiune în contencios
administrativ împotriva Inspectoratului General al Poliției, terț Ministerul
Afacerilor Interne, solicitând anularea actului administrativ individual
defavorabil nr. 34/2-4303 emis de către Inspectoratul General al Poliției la 15
decembrie 2021, conform căruia cererea nr. 15622 din 16 noiembrie 2021
depusă de către Elena Stanciu, privind achitarea indemnizației lunare în mărime
de 1 000 de lei pentru perioada decembrie 2018 până la 1 ianuarie 2021, a fost
respinsă ca neîntemeiată, cu obligarea Inspectoratului General al Poliției să
emită un act administrativ favorabil, prin care să fie dispusă achitarea în
beneficiul Elenei Stanciu, a indemnizației lunare în mărime de 1 000 de lei
pentru perioada decembrie 2018 până la 1 ianuarie 2021, ceea ce constituie
25 000 de lei, conform Hotărârii de Guvern nr. 650 din 12 iunie 2006 „privind
salarizarea militarilor, efectivului de trupă și corpului de comandă angajați în
serviciul organelor apărării naționale, securității statului și ordinii publice,
precum și a funcționarilor publici cu statut special din cadrul sistemului
administrației penitenciare” și încasarea din contul pârâtului Inspectoratul
General al Poliției în beneficiul reclamantei Elena Stanciu, a cheltuielilor de
asistență juridică în mărime de 2 000 de lei.
În motivarea acțiunii, Elena Stanciu a invocat că, la data de 16 noiembrie
2021, a înaintat în adresa Inspectoratului General al Poliției cerere privind
achitarea indemnizației lunare în mărime de 1 000 de lei pentru perioada
decembrie 2018 până la 01 ianuarie 2021, în baza prevederilor pct. 61 din Anexa
nr. 14 la Hotărârea Guvernului nr. 650/2006 privind salarizarea militarilor,
efectivului de trupă și corpului de comandă angajați în serviciul organelor
apărării naționale, securității statului și ordinii publice, precum și a
funcționarilor publici cu statut special din cadrul sistemului administrației
penitenciare.
Prin răspunsul nr. 34/2-4303 din 15 decembrie 2021, la cererea nr. 15622
din 16 noiembrie 2021, Inspectoratul General al Poliției a respins cerința
privind achitarea indemnizației lunare în mărime de 1 000 de lei pentru
1
perioada decembrie 2018 până la 1 ianuarie 2021 în baza Hotărârii Guvernului
nr. 650/2006, ca neîntemeiată și care nu poate fi satisfăcută din lipsa temeiurilor
legale. În argumentarea poziției sale, IGP a invocat faptul că, HG nr. 650/2006
a fost emisă în vederea punerii în aplicare a Legii nr. 355/2005 cu privire la
sistemul unic de salarizare în sectorul bugetar, adică clauza de emitere a HG
nr. 650/2006 era, în exclusivitate, Legea nr. 355/2005, iar odată ce Legea
nr. 355/2005 a fost abrogată expres prin adoptarea și intrarea în vigoare a Legii
nr. 270/2018, „ca efect juridic firesc HG nr. 650/2006 a devenit desuetă, chiar
dacă nu a fost abrogată expres” și, prin urmare, nu este necesară abrogarea
expresă a unui act normativ pentru ca acesta să devină inaplicabil, dar e
suficient ca acesta să devină desuet”.
Nefiind de acord cu răspunsul Inspectoratului General al Poliției nr. 34/2-
4303 din 15 decembrie 2021, Elena Stanciu a depus la 28 decembrie 2021,
cerere prealabilă în adresa Inspectoratului General al Poliției, înregistrată cu
nr. S-4972/21 din 28 decembrie 2021, prin care a solicitat anularea integrală a
actului administrativ individual, cu emiterea unui nou act administrativ prin
care să fie dispusă achitarea în beneficiul său a indemnizației lunare conform
Hotărârii de Guvern nr. 650/2006, în mărime de 1 000 de lei lunar pentru
perioada decembrie 2018 până la 01 ianuarie 2021, ceea ce constituie 25 000
de lei.
Prin răspunsul nr. 34/5-S-4972/22 din 10 ianuarie 2022, la cererea
prealabilă nr. S-4972/21 din 28 decembrie 2021, Inspectoratul General al
Poliției a considerat că actul administrativ contestat este legal, corespunde
rigorilor și procedurilor prevăzute în actele normative. În consecință, cererea
prealabilă a fost respinsă ca neîntemeiată. Totodată, dosarul administrativ a fost
transmis către Ministerul Afacerilor Interne, care ca autoritate publică ierarhic
superioară este competent să emită decizia definitivă pe marginea cererii
prealabile.
Prin răspunsul Ministerului Afacerilor Interne nr. 44/22-354 din 25
ianuarie 2022, cererea prealabilă nr. S-4972/21 din 28 decembrie 2021 a fost
respinsă ca neîntemeiată.
La fel, în susținerea poziției sale, reclamanta a făcut referire la
jurisprudența Curții Supreme de Justiție, și anume decizia nr. 3ra-561/21 din 5
noiembrie 2021 emisă în cauza de contencios administrativ intentată la acțiunea
depusă de către Iurie Podarilov împotriva Inspectoratului General al Poliției cu
privire la anularea actului administrativ individual defavorabil și obligarea
emiterii actului administrativ favorabil,.
2
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 16 martie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,
s-a respins acțiunea înaintată de Elena Stanciu împotriva Inspectoratului
General al Poliției, terț Ministerul Afacerilor Interne cu privire la contestarea
actelor administrative și compensarea cheltuielilor de judecată, ca
neîntemeiată.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 27 martie 2023, Elena Stanciu a declarat apel împotriva hotărârii
instanței de fond, solicitând admiterea cererii de apel, casarea integrală a
hotărârii și emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia 14 noiembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău s-a respins
apelul declarat de Elena Stanciu și s-a menținut hotărârea din 16 martie 2023 a
Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.
În motivarea soluției, instanța de apel a conchis că hotărârea instanței de
fond este legală și întemeiată. Or, Hotărârea Guvernului nr. 650/2006 a fost
emisă în scopul executării Legii nr. 355/2005 privind sistemul de salarizare în
sectorul bugetar, iar ca urmare a abrogării acesteia prin Legea nr. 270 din 23
noiembrie 2018, prevederile Hotărârii Guvernului și-au pierdut temeiul juridic,
devenind desuete, chiar în lipsa unei abrogări exprese.
Curtea de Apel Chișinău a remarcat că, odată cu intrarea în vigoare a
Legii nr. 270/2018 și a Hotărârii Guvernului nr. 1231/2018, s-a instituit un nou
cadru normativ privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar, care nu
mai permite acordarea unor indemnizații sau adaosuri salariale care nu sunt
expres prevăzute de această lege sau de actele subsecvente.
Instanța de apel a considerat că, în lipsa unei norme tranzitorii care să
mențină aplicabilitatea punctului 61 din anexa nr. 14 la Hotărârea Guvernului
nr. 650/2006, dreptul reclamantei la indemnizația lunară în mărime de 1 000 de
lei pentru perioada decembrie 2018 – 1 ianuarie 2021 nu mai subzistă.
În ceea ce privește trimiterea făcută de apelantă la decizia Curții Supreme
de Justiție din 5 noiembrie 2021, instanța de apel a reținut că aceasta nu
constituie precedent obligatoriu și nu este incidentă la prezenta cauză, întrucât
contextul factual și normativ diferă, iar hotărârile instanțelor judecătorești nu
au valoare de izvor formal de drept.
3
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 27 decembrie 2023, Elena Stanciu, reprezentată de avocata Maria
Foltea, a depus prin intermediul poștei electronice, cerere de recurs împotriva
deciziei din 14 noiembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea
hotărârilor instanțelor de judecată ierarhic inferioare, cu emiterea unei noi
hotărâri prin care acțiunea să fie admisă.
ARGUMENTELE RECURSULUI
În motivarea recursului, în esență, recurenta a reiterat temeiurile de fapt
și de drept ale acțiunii, suplimentar invocând instanțele ierarhic inferioare au
interpretat și aplicat eronat normele de drept material incidente, în special
pct. 61 din anexa nr. 14 la Hotărârea Guvernului nr. 650/2006, în contextul în
care această hotărâre nu a fost abrogată expres decât prin Hotărârea Guvernului
nr. 984/2020, în vigoare de la 1 ianuarie 2021.
Deopotrivă, recurenta a menționat că, soluțiile instanțelor ierarhic
inferioare contravin jurisprudenței în spețe similare, și anume făcând referire în
acest sens la decizia Curții Supreme de Justiție din 5 noiembrie 2021,
pronunțată în dosarul nr. 3ra-561/21, în care s-a reținut că interpretarea privind
desuetudinea Hotărârii Guvernului nr. 650/2006 este nefondată, iar refuzul de
achitare a indemnizației lunare în cuantum de 1 000 de lei este ilegal.
POZIȚIA INTIMAȚILOR
Curtea Supremă de Justiție a comunicat participanților la proces cererea
de recurs, informându-i despre posibilitatea depunerii unei referințe la recurs.
La 24 ianuarie 2024 Inspectoratul General al Poliției a depus referință
prin care a solicitat respingerea cererii de recurs ca inadmisibilă și neîntemeiată
cu menținerea deciziei contestate.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244 alin. (1) din Codul administrativ:
„(1) Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel
pot fi contestate cu recurs.”
Art. 245 din Codul administrativ:
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la
pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”
Art. 2451 din Codul administrativ:
(1) Recursul este admis dacă:
4
a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței
uniforme a Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;
e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu
încălcarea competenței jurisdicționale.
(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit. c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă au
fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.
(3) Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie
pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1)
lit.d) sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după
trimitere la rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă
anterior la rejudecare pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite
nejustificat sau nu au fost reclamate de către instanța de judecată contrar prezentului
cod.
Art. 193 alin. (3) și (3¹) din Codul administrativ:
„Curtea Supremă de Justiție examinează acțiunile în contencios administrativ și
cererile de recurs în complete din 3 judecători. În scopul uniformizării practicii
judecătorești, completul din 3 judecători poate decide, prin vot unanim, ca recursul
considerat admisibil să fie examinat de un complet din 5 judecători, iar completul din
5 judecători poate decide, prin vot unanim, ca recursul considerat admisibil să fie
examinat de un complet din 9 judecători.”
Art. 247 din Codul administrativ:
„Recursul considerat admisibil se examinează fără înștiințarea și audierea
participanților la proces, cu excepția recursului în care se invocă întemeiat art. 2451
alin.(1) lit. b) și d). Completul poate decide și în alte cazuri invitarea participanților
în ședință pentru a se pronunța cu privire la recursul considerat admisibil.”
Art. 248 alin. (1) lit. b) din Codul administrativ:
„(1) În urma examinării recursului, Curtea Supremă de Justiție adoptă una dintre
următoarele decizii: b) admite recursul, casează integral sau parțial hotărârea și/sau
decizia și adoptă o nouă decizie;”
Art. 194 alin. (2) din Codul administrativ:
„(2) În procedura de examinare a cererilor de recurs, hotărârile și deciziile contestate
se examinează din oficiu în privința existenței greșelilor procedurale și aplicării
corecte a dreptului material.”
Art. 195 din Codul administrativ:
„Procedura acțiunii în contenciosul administrativ se desfășoară conform prevederilor
prezentului cod. Suplimentar se aplică corespunzător prevederile Codului de
procedura civilă, cu excepția art. 169-171.”
5
Art. 82 din Codul de procedură civilă:
„Cheltuielile de judecată se compun din taxa de stat, taxa de timbru și cheltuielile de
judecare a cauzei.”
Art. 90 lit. i) din Codul de procedură civilă:
„Din cheltuielile de judecare a cauzei fac parte: i) cheltuielile de asistență juridică.”
Art. 96 alin. (1) și (11) din Codul de procedură civilă:
„(1) Instanța judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze
părții care a avut câștig de cauză cheltuielile ei de asistență juridică, în măsura în care
acestea au fost reale, necesare și rezonabile.
(11) Cheltuielile menționate la alin. (1) se compensează părții care a avut câștig de
cauză dacă aceasta a fost reprezentată în judecată de un avocat.”
Art. 56 alin. (1) al Legii nr. 100 din 22 decembrie 2017 cu privire la
actele normative:
„(1)Actele normative intră în vigoare peste o lună de la data publicării în Monitorul
Oficial al Republicii Moldova sau la data indicată în textul actului normativ, care nu
poate fi anterioară datei publicării.”
Art. 67 alin. (2) al Legii nr. 100 din 22 decembrie 2017 cu privire la
actele normative:
„(2) Dacă adoptarea unui act normativ presupune abrogarea altor acte normative,
într-un articol sau punct distinct al actului normativ se indică lista actelor normative
care se abrogă, expuse în ordinea publicării acestora. În cazul în care acest lucru nu
este posibil, proiectul actului de abrogare va fi prezentat în termenul indicat în
dispozițiile finale ale actului de bază, dar nu mai tîrziu de 6 luni de la adoptarea,
aprobarea sau emiterea actului de bază.”
Art. 74 alin. (1) lit. e al Legii nr. 100 din 22 decembrie 2017 cu privire
la actele normative:
„(1) Acțiunea actului normativ încetează dacă:
e) actul a devenit desuet;”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de depunere a recursului, Completul de judecată al
Curții Supreme de Justiție atestă că, decizia contestată a fost notificată
recurentei și reprezentantei acesteia, avocatei Maria Foltea, în mod electronic,
la 21 decembrie 2023 (f.d. 234, vol. I). Astfel, în speță, a fost respectat termenul
de atac prevăzut la art. 245 din Codul administrativ, deoarece recursul a fost
depus la 27 decembrie 2023.
Circumstanțele cauzei prezentate de părți și determinate de instanțele de
judecată în fazele procesuale anterioare denotă, în special, următoarele:
6
În baza ordinului IGP nr. 199EF, începând cu 11 mai 2017, Elena Stanciu
activează în cadrul Centrului pentru combaterea traficului de persoane (în
continuare CCTP) al Inspectoratului Național de Investigații al IGP al MAI.
La 16 noiembrie 2021, Elena Stanciu s-a adresat Inspectoratului General
al Poliției cu o cerere privind obligarea emiterii actului administrativ individual
favorabil cu privire la achitarea indemnizației lunare în mărime de 1 000 de lei
lunar, pentru perioada decembrie 2018 până la 1 ianuarie 2021, conform
Hotărârii Guvernului nr. 650/2006 (f.d. 11-12, vol. I).
Prin răspunsul nr. 34/2-4303 din 15 decembrie 2021, Inspectoratul
General al Poliției a respins cererea Elenei Stanciu privind achitarea
indemnizației de 1 000 de lei (f.d. 13, vol. I).
Nefiind de acord cu răspunsul Inspectoratului General al Poliției
nr. 34/2-4303 din 15 decembrie 2021, Elena Stanciu a depus la 28 decembrie
2021 cerere prealabilă în adresa Inspectoratului General al Poliției, înregistrată
cu nr. S-4972/21 din 28 decembrie 2021 (f.d. 14-15, vol. I ).
Prin răspunsul nr. 34/5-S-4972/22 din 10 ianuarie 2022, Inspectoratul
General al Poliției a respins cererea prealabilă ca neîntemeiată. Concomitent,
Inspectoratul General al Poliției a transmis dosarul administrativ cu toate actele
către Ministerul Afacerilor Interne, care este autoritatea publică ierarhic
superioară competentă să emită decizia definitivă pe marginea cererii prealabile
(f.d. 16,vol. I).
Prin răspunsul Ministerului Afacerilor Interne nr. 44/22-354 din 25
ianuarie 2022, cererea prealabilă nr. S-4972/21 depusă de către Elena Stanciu
a fost respinsă, ca neîntemeiată (f.d. 17,vol. I).
Nefiind de acord cu această decizie, Elena Stanciu a contestat-o în
instanța de judecată cu prezenta acțiune în contencios administrativ, solicitând
anularea actului administrativ individual defavorabil nr. 34/2-4303 emis de
către Inspectoratul General al Poliției la 15 decembrie 2021, conform căruia
cererea nr. 15622 din 16 noiembrie 2021 depusă de către Elena Stanciu, privind
achitarea indemnizației lunare în mărime de 1 000 de lei pentru perioada
decembrie 2018 până la 1 ianuarie 2021, a fost respinsă ca neîntemeiată, cu
obligarea Inspectoratului General al Poliției să emită un act administrativ
favorabil, prin care să fie dispusă achitarea în beneficiul Elenei Stanciu, a
indemnizației lunare în mărime de 1 000 de lei pentru perioada decembrie 2018
până la 1 ianuarie 2021, ceea ce constituie 25 000 de lei, conform Hotărârii de
Guvern nr. 650 din 12 iunie 2006 „privind salarizarea militarilor, efectivului de
trupă și corpului de comandă angajați în serviciul organelor apărării naționale,
securității statului și ordinii publice, precum și a funcționarilor publici cu statut
special din cadrul sistemului administrației penitenciare” și încasarea din contul
7
pârâtului Inspectoratul General al Poliției în beneficiul reclamantei Elena
Stanciu, a cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 2 000 de lei.
Fiind învestită cu examinarea cauzei în fond, Judecătoria Chișinău,
sediul Rîșcani, prin hotărârea din 16 martie 2023 a respins-o ca neîntemeiată.
Judecând cauza în ordine de apel, Curtea de Apel Chișinău, prin decizia
din 14 noiembrie 2023, a respins apelul declarat de Elena Stanciu și a menținut
hotărârea din 16 martie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.
Efectuând controlul judiciar al hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul
Rîșcani și al deciziei Curții de Apel Chișinău, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție constată că instanțele ierarhic inferioare au interpretat și
aplicat în mod eronat normele de drept materiale, iar în consecință au dat o
apreciere nerezonabilă probelor și au emis o soluție nemotivată.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție observă că, prima
instanță și instanța de apel și-au motivat soluțiile prin prisma faptului că, în
speță, nu există temei legal care să permită achitarea indemnizației lunare în
mărime de 1 000 de lei, prevăzută la pct. 61 din anexa nr. 14 la Hotărârea
Guvernului nr. 650/2006, din motiv că Hotărârea Guvernului nr. 650/2006 a
fost abrogată prin Hotărârea Guvernului nr. 984/2020, intrată în vigoare la 1
ianuarie 2021. Totodată, potrivit instanțelor ierarhic inferioare, Hotărârea
Guvernului nr. 650/2006 a devenit desuetă încă din momentul abrogării Legii
nr. 355/2005, în temeiul căreia fusese emisă, astfel încât nu mai produce efecte
juridice. Astfel, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 270/2018 și a Hotărârii
Guvernului nr. 1231/2018, s-a instituit un nou cadru normativ privind sistemul
unitar de salarizare în sectorul bugetar, care nu mai permite acordarea unor
indemnizații sau adaosuri salariale care nu sunt expres prevăzute de această
lege sau de actele subsecvente.
Analizând materialele dosarului în raport cu normele juridice pertinente
speței, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție învederează că,
începând cu 11 mai 2017, Elena Stanciu activează în cadrul Centrului pentru
combaterea traficului de persoane (în continuare CCTP) al Inspectoratului
Național de Investigații al IGP al MAI.
La aspectul dat este relevant că, Centrul pentru combaterea traficului de
persoane al INI al IGP al MAI a fost fondat la 6 septembrie 2005 ca rezultat al
semnării Amendamentului III la scrisoarea de Acord privitor la controlul
drogurilor și aplicarea legilor din 28 august 2001 între Guvernul Statelor Unite
ale Americii și Guvernul Republicii Moldova, fiind unul dintre proiecte ale
acestui Amendament. Scopul proiectului consta în „îmbunătățirea eficienței
organelor de drept ale Republicii Moldova în conducerea urmăririi penale
legate de traficul de persoane și activități criminale legate de trafic”.
8
La fel, este important de menționat că, printre responsabilitățile asumate
de către Guvernul Republicii Moldova la semnarea acestui Amendament a fost
și „stabilirea unor suplimente speciale la salariile de bază existente pentru
angajații CCTP (Capitolul II. pct. 6 din acțiunile ce urmează a fi întreprinse de
Guvernul Republicii Moldova)”.
Conform pct. 22 din Hotărârea Guvernului nr. 650/2006, alte drepturi
bănești ale militarilor, efectivului de trupă și corpului de comandă angajați în
serviciul organelor apărării naționale, securității statului și ordinii publice,
precum și funcționarilor publici cu statut special din cadrul sistemului
administrației penitenciare se stabilesc în modul și mărimile indicate în anexa
nr. 14.
Prin Hotărârea Guvernului nr. 494/2007, Anexa nr. 14 la Hotărârea
Guvernului nr. 650/2006 a fost completată cu un punct nou, 61, cu următorul
cuprins: „Militarilor, efectivului de trupă și corpului de comandă al Centrului
pentru combaterea traficului de persoane al Ministerului Afacerilor Interne,
precum și persoanelor detașate în Centru li se stabilește o indemnizație lunară
în mărime de 1 000 de lei”.
Durata planificată a Proiectului a fost de 2 ani, după care
responsabilitățile pentru întreținerea obiectelor finanțate inițial de către
Guvernul Statelor Unite a fost transferată către oficialii moldoveni. Odată cu
intrarea în vigoare a Legii nr. 270 din 23 noiembrie 2018 privind sistemul unitar
de salarizare în sectorul bugetar și a Hotărârii Guvernului nr. 1231 din 12
decembrie 2018 pentru punerea în aplicare a prevederilor Legii nr. 270/2018
privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar, Elena Stanciu a fost
lipsită (ca și alți angajați ai CCTP) de indemnizația lunară în mărime de 1 000
de lei, despre care s-a menționat anterior, lipsind la acel moment careva
mențiuni despre modificări la textul pct. 61 din Hotărârea Guvernului
nr. 494/2007 și/sau a Anexei nr. 14 la Hotărârea Guvernului nr. 650/2006, unde
se regăsește și pct.61 în cauză.
Conform răspunsului Direcției Finanțe a IGP nr. 34/5-539 din 2
octombrie 2019, parvenit la solicitarea CCTP din 2 septembrie 2019, Hotărârea
Guvernului nr. 650/2006 a fost elaborată în conformitate cu prevederile Legii
nr. 355/2005 cu privire la sistemul de salarizare în sectorul bugetar, care a fost
abrogată prin art. 30 alin. (4) din Legea nr. 270/2018 privind sistemul unitar de
salarizare în sectorul bugetar.
Însă, poziția Direcției Finanțe a IGP, expuse în răspunsul nr. 34/5-539
din 2 octombrie 2019, potrivit cărora Legea nr. 355/2005, în temeiul căreia a
fost elaborată Hotărârea Guvernului nr. 650/2006 (prin care angajaților CCTP
le-a fost stabilită și achitată o indemnizație lunară de 1 000 de lei), ar fi fost
9
abrogată conform art. 30 alin. (4) din Legea nr. 270/2018, este neîntemeiată și
contrară prevederilor legale.
Or, potrivit pct. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 1231/2018 „pentru
punerea în aplicare a prevederilor Legii nr. 270/2018 privind sistemul unitar de
salarizare în sectorul bugetar, adoptată în scopul executării Legii nr. 270/2018,
au fost abrogate doar acele hotărâri ale Guvernului enumerate expres în anexa
nr. 8 la respectiva hotărâre.
Din analiza anexei nr. 8 la Hotărârea Guvernului nr. 1231 din 12
decembrie 2018 pentru punerea în aplicare a prevederilor Legii nr. 270/2018
rezultă că sunt indicate 22 de hotărâri ale Guvernului care se abrogă. Hotărârea
Guvernului nr. 650/2006 nu se regăsește printre actele enumerate în această
anexă.
Ulterior, Hotărârea Guvernului nr. 650/2006 a fost abrogată expres prin
Hotărârea Guvernului nr. 984 din 22 decembrie 2020, care a intrat în vigoare
la 1 ianuarie 2021. Potrivit anexei nr. 2 la această hotărâre, la pct. 1 este
prevăzută expres abrogarea Hotărârii Guvernului nr. 650/2006.
În consecință, deși conform prevederilor Legii nr. 270/2018 și ale
Hotărârii Guvernului nr. 1231/2018 pentru punerea în aplicare a acesteia,
începând cu luna decembrie 2018, angajații CCTP nu mai pot beneficia de
sporuri, indemnizații sau alte drepturi salariale suplimentare, dreptul la
indemnizația lunară de 1 000 de lei a continuat să subziste până la data de 1
ianuarie 2021, când Hotărârea Guvernului nr. 650/2006 a fost abrogată în mod
expres.
Instanța de recurs constată că, în speță, adaosul salarial pretins de Elena
Stanciu, care face obiectul prezentului litigiu, este prevăzut la pct. 61 din anexa
nr. 14 la Hotărârea Guvernului nr. 650/2006. Potrivit acestei prevederi,
polițiștilor efectivului de trupă și corpului de comandă ai Centrului pentru
combaterea traficului de persoane, ai Birourilor pentru combaterea traficului de
persoane ale Secțiilor Nord și Sud ale Inspectoratului Național de Investigații
al Inspectoratului General al Poliției, precum și persoanelor detașate în Centru,
li se stabilește o indemnizație lunară în mărime de 1 000 de lei.
Reieșind din aceste deziderate, instanța de recurs apreciază ca
neîntemeiată concluzia că Hotărârea Guvernului nr. 650/2006 ar fi devenit
desuetă, odată cu abrogarea Legii nr. 355/2005, prin Legea nr. 270/2018 și că,
în executarea noii legi, au fost adoptate Hotărârea Guvernului nr. 1231/2018 și
Legea nr. 288/2016.
Or, această concluzie este eronată, întrucât Hotărârea Guvernului
nr. 1231/2018, la anexa nr. 8, prevede expres lista actelor normative abrogate,
10
iar Hotărârea Guvernului nr. 650/2006 nu figurează printre acestea. În
consecință, Hotărârea Guvernului nr. 650/2006 a continuat să producă efecte
juridice până la data de 1 ianuarie 2021, când a fost abrogată expres prin
Hotărârea Guvernului nr. 984/2020 (pct. 1 din anexa nr. 2), în vigoare de la 1
ianuarie 2021.
În conformitate cu art. 56 alin. (1) din Legea nr. 100/2017 privind actele
normative, un act normativ intră în vigoare la o lună de la publicarea sa în
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, sau la data indicată expres în textul
actului, care nu poate fi anterioară publicării. Totodată, potrivit art. 67 alin. (2)
din aceeași lege, dacă adoptarea unui act normativ presupune abrogarea altor
acte normative, aceasta trebuie menționată expres într-un articol sau punct
distinct al actului normativ, cu indicarea clară a listelor actelor normative
abrogate, ordonate cronologic. În situația în care acest lucru nu este posibil,
proiectul de abrogare urmează să fie prezentat în termenul prevăzut în
dispozițiile finale ale actului de bază, dar nu mai târziu de 6 luni de la adoptarea
acestuia.
Din interpretarea art. 74 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 100/2017, care
stabilește că acțiunea unui act normativ încetează dacă acesta a devenit desuet,
rezultă că desuetudinea operează numai ca urmare a unei neaplicări îndelungate
și generalizate sau a adoptării unei reglementări noi, incompatibile în mod
evident cu cea veche.
Mai mult ca atât, caracterul desuet nu poate fi invocat, în condițiile în
care, de la intrarea în vigoare a Legii nr. 270/2018 (1 decembrie 2018),
Hotărârea Guvernului nr. 650/2006 a fost modificată de două ori: prin
Hotărârea Guvernului nr. 690 din 27 decembrie 2019, în vigoare de la 31
decembrie 2019, și prin Hotărârea Guvernului nr. 517 din 15 iunie 2020, în
vigoare de la 14 august 2020.
Deci, este lipsită de logică juridică și neîntemeiată argumentarea potrivit
căreia Hotărârea Guvernului nr. 650/2006 și-ar fi pierdut automat efectul prin
intrarea în vigoare a Legii nr. 270/2018, atât timp cât actul normativ a continuat
să fie modificat și aplicat efectiv, or, faptele date confirmă continuitatea
aplicabilității sale și dreptul la indemnizația aferentă.
Prin urmare, cererea reclamantei în partea ce vizează acordarea
indemnizației lunare de 1 000 de lei prevăzute de pct. 61 din anexa nr. 14 la
Hotărârea Guvernului nr. 650/2006 este întemeiată pentru perioada decembrie
2018 – 1 ianuarie 2021, întrucât actul normativ a fost în vigoare și aplicabil
până la data abrogării sale exprese, iar neacordarea dreptului salarial în această
perioadă nu are suport legal.
11
La capitolul dat, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
reține ca pertinente și concluziile sale din decizia sa din 5 noiembrie 2021
adoptată în cauza nr. 3ra-561/21 (Iurie Podarilov împotriva Inspectoratului
General al Poliției), în care s-a apreciat ca fiind greșită concluzia cu privire la
desuetudinea Hotărârii Guvernului nr. 650/2006 la situația din 2019.
În acea cauză, instanța supremă a reținut că Hotărârea Guvernului
nr. 1231/2018, adoptată pentru punerea în aplicare a prevederilor Legii
nr. 270/2018, conține în anexa nr. 8 lista hotărârilor de Guvern abrogate, iar
Hotărârea Guvernului nr. 650/2006 nu figurează în lista hotărârilor abrogate
prin acest act normativ.
De asemenea, în acea cauză, Curtea Supremă de Justiție a notat că
Hotărârea Guvernului nr. 650/2006 a fost abrogată ulterior, prin Hotărârea
Guvernului nr. 984/2020, cu începere de la 1 ianuarie 2021, ceea ce confirmă
că aceasta a continuat să producă efecte juridice până la data abrogării.
În această ordine de idei, instanța de recurs reiterează că desuetudinea
unui act normativ nu poate fi prezumată, în lipsa unei abrogări exprese, în
conformitate cu dispozițiile art. 67 și art. 74 alin. (1) lit. e) din Legea
nr. 100/2017.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă că, între Legea
nr. 355/2005 și Legea nr. 270/2018 nu a fost instituit un regim tranzitoriu clar
și exhaustiv. Totodată, Hotărârea Guvernului nr. 1231/2018, emisă în aplicarea
Legii nr. 270/2018, nu a prevăzut abrogarea expresă a Hotărârii Guvernului
nr. 650/2006, aceasta fiind abrogată ulterior prin Hotărârea Guvernului
nr. 984/2020, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2021.
În aceste condiții, pct. 61 din anexa nr. 14 la Hotărârea Guvernului
nr. 650/2006, care prevede acordarea indemnizației lunare în mărime de 1 000
de lei, a continuat să producă efecte juridice pentru perioada decembrie 2018 –
1 ianuarie 2021, în lipsa unei abrogări exprese.
În opinia Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție,
interpretarea instanței de apel, potrivit căreia pct. 61 din anexa nr. 14 la
Hotărârea Guvernului nr. 650/2006 ar fi încetat să producă efecte juridice, prin
simpla intrare în vigoare a Legii nr. 270/2018, contravine principiului
securității juridice și constituie o aplicare greșită a normei de drept material.
Instanța de recurs învederează că, în temeiul principiului legalității și
ierarhiei actelor normative, un act normativ inferior nu poate fi considerat
implicit abrogat prin simpla adoptare a unui act normativ superior, dacă nu
există o dispoziție expresă de abrogare sau o incompatibilitate evidentă între
reglementări.
12
La caz, dispozițiile Hotărârii Guvernului nr. 650/2006 privind
indemnizația lunară de 1 000 de lei nu contravin normelor Legii nr. 270/2018,
întrucât aceasta din urmă reglementează principiile generale și structura
sistemului unitar de salarizare, iar nu drepturile salariale specifice anumitor
categorii de personal.
Prin urmare, Hotărârea Guvernului nr. 650/2006 a rămas aplicabilă până
la data de 1 ianuarie 2021, inclusiv în ceea ce privește acordarea indemnizației
lunare respective, care avea caracter de drept patrimonial, garantat recurentei
prin acte normative în vigoare.
A admite contrariul, și anume că acest drept ar fi încetat de drept prin
intrarea în vigoare a Legii nr. 270/2018, ar echivala cu o abrogare tacită,
interzisă de cadrul normativ al Republicii Moldova, și ar genera insecuritate
juridică în privința drepturilor salariale deja recunoscute și aplicate anterior.
În plus, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că,
potrivit jurisprudenței constituționale, drepturile patrimoniale dobândite,
printre care sunt și drepturile salariale, nu pot fi retrase sau diminuate retroactiv,
iar interpretarea dispozițiilor legale trebuie să fie una favorabilă persoanei în
materia drepturilor patrimoniale dobândite în temeiul legii.
Din această perspectivă, raționamentul instanței de apel, potrivit căruia
dreptul la indemnizația lunară de 1 000 de lei ar fi fost stins prin intrarea în
vigoare a Legii nr. 270/2018, nu este compatibil nici cu principiul protecției
încrederii legitime, consacrat inter alia și de jurisprudența Curții Europene a
Drepturilor Omului (a se vedea, mutatis mutandis, cauzele Kopecký c.
Slovaciei, 2004, și Stretch c. Regatului Unit, 2003).
În consecință, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
conchide că, pentru perioada decembrie 2018 – 1 ianuarie 2021, reclamanta
avea dreptul legal la plata indemnizației lunare prevăzute de pct. 61 din anexa
nr. 14 la Hotărârea Guvernului nr. 650/2006, iar refuzul autorității angajatoare
de a o achita constituie o aplicare eronată a legislației în vigoare.
Totodată, întrucât s-a constatat că acțiunea reclamantei Elena Stanciu
este întemeiată și urmează a fi admisă, instanța de recurs reține că, în temeiul
art. 195 din Codul administrativ, coroborat cu art. 82, art. 90 lit. i) și art. 96
alin. (1) și (11) din Codul de procedură civilă, pârâtul Inspectoratul General al
Poliției urmează să fie obligat la compensarea cheltuielilor de asistență juridică
suportate de reclamantă în legătură cu prezentul litigiu.
Din materialele cauzei rezultă că, în cadrul prezentului litigiu de
contencios administrativ, pe tot parcursul procesului, reclamanta Elena Stanciu
a fost reprezentată de avocata Maria Foltea, în baza mandatului de avocat
13
stagiar seria MAS nr. 070332, eliberat la 08 februarie 2022 și a mandatului de
avocat seria MA nr. 1982659, eliberat la 08 februarie 2023, în baza contractului
de asistență juridică nr. 3/11 din 08 februarie 2022. Avocata a întocmit și depus
cererea de chemare în judecată (f.d. 5-25 recto-verso, vol. I), cererea de apel
nemotivată (f.d. 147-148, vol. I), cererea de apel motivată (f.d. 188-191 recto-
verso, vol. I), precum și cererea de recurs (f.d. 1-5 recto-verso, vol. II).
Potrivit bonului de plată seria GL nr. 334311 din 10 februarie 2022,
reclamanta Elena Stanciu a achitat Biroului Asociat de Avocați, sect. Rîșcani,
avocatului Maria Foltea, onorariul de 2 000 de lei, pentru asistența juridică
acordată în baza contractului de asistență juridică nr. 3/11 din 08 februarie
2022.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că
cheltuielile de asistență juridică suportate de către reclamanta Elena Stanciu au
fost necesare și sunt rezonabile, reieșind din complexitatea litigiului, volumul
de acțiuni întreprinse de avocată și miza pentru reclamantă. Acestea au fost
efectuate pentru exercitarea dreptului la apărare și garantarea accesului efectiv
la justiție, inclusiv pentru redactarea și depunerea cererilor de chemare în
judecată, cererilor de apel și cererii de recurs. Astfel, la caz, cheltuielile de
asistență juridică îndeplinesc criteriile de necesitate, proporționalitate,
rezonabilitate și au fost real suportate de reclamantă.
În această consecvență, instanța de recurs constată că hotărârile
pronunțate de instanțele ierarhic inferioare sunt eronate, urmând a fi anulate în
temeiul art. 248 alin. (1) lit. b) din Codul administrativ, cu adoptarea unei
decizii noi de admitere a acțiunii.
Din aceste motive, având în vedere greșelile comise de instanța de apel,
care au dus la o interpretare și aplicare incorectă a prevederilor legale, în
conformitate cu art. 248 alin. (1) lit. b) și alin. (3) din Codul administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Admite recursul depus de Elena Stanciu, reprezentată de avocata Maria
Foltea.
Casează integral decizia din 14 noiembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău și
hotărârea din 16 martie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, adoptate
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în judecată
depusă de Elena Stanciu împotriva Inspectoratului General al Poliției, terț
Ministerul Afacerilor Interne, cu privire la contestarea actelor administrative și
compensarea cheltuielilor de judecată, și emite o decizie nouă, prin care:
14
Admite cererea de chemare în judecată depusă de Elena Stanciu împotriva
Inspectoratului General al Poliției, terț Ministerul Afacerilor Interne, cu privire
la contestarea actelor administrative și compensarea cheltuielilor de judecată,
cu obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil.
Anulează răspunsul nr. 34/2-4303 emis de către Inspectoratul General al
Poliției la 15 decembrie 2021.
Obligă Inspectoratului General al Poliției să emită actul administrativ cu
privire la achitarea în beneficiul Elenei Stanciu a indemnizației lunare în
mărime de 1 000 de lei pentru perioada decembrie 2018 până la 1 ianuarie 2021.
Încasează din contul Inspectoratului General al Poliției în beneficiul Elenei
Stanciu suma de 2 000 de lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică.
Decizia este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Oxana Parfeni
15