3ra-1086/23 — anularea actulului administrativ individual defavorabil
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea actulului administrativ individual defavorabil
- Temei legal
- recusrul este vadit neintemeiat art. 246 alin. 2 lit. h Codul administrativ
3ra-1086/23 — anularea actulului administrativ individual defavorabil (Curtea Supremă de Justiție, 2024)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de avocatul Maria Foltea
în interesele lui Olga Guzun,
în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de avocatul Maria Foltea în interesele lui Olga Guzun
împotriva Inspectoratului General al Poliție, terț Ministerul Afacerilor
Interne cu privire la anularea actului administrativ individual defavorabil și
emiterea actului administrativ individual favorabil
împotriva decizie din 12 septembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău
(Dosarul nr. 3ra-1086/23
NR. PIGD 2-22021447-01-3ra-07112023)
Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) Cod administrativ.
Dezacordul recurentului cu hotărârea instanței de apel nu constituie un
temei de casare a deciziei contestate.
Au examinat anterior cauza judecătorii: Instanța de fond: Gr. Cazacu,
Instanța de apel: Gh. Mîra, I. Dutca, Gr. Dașchevici,
27 noiembrie 2024
Examinând în lipsa părților recursul depus de avocatul Maria Foltea
în interesele lui Olga Guzun
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Ion Malanciuc, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 14 februarie 2022, avocatul Maria Foltea în interesele lui Olga
Guzun, a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului
General al Poliției, solicitând anularea actului administrativ individual
defavorabil nr. 34/2-4301 din 15 decembrie 2021, obligarea emiterii actului
administrativ individual favorabil privind achitarea în beneficiul lui Olga
Guzun a indemnizației lunare în mărime de 1 000 lei pentru perioada
decembrie 2018 - 01 ianuarie 2021, iar în total suma de 25 000 lei, conform
Hotărârii Guvernului RM nr. 650 din 12 iunie 2006 ”privind salarizarea
militarilor, efectivului de trupă și corpului de comandă angajați în serviciul
organelor apărării naționale, securității statului și ordinii publice, precum și
a funcționarilor publici cu statut special din cadrul sistemului administrației
penitenciare” și compensarea cheltuielilor de asistență juridică în mărime de
2000 lei.
În motivarea acțiunii a invocat că, activează din 02 martie 2015 în
cadrul Centrului pentru combaterea traficului de persoane al Inspectoratului
Național de Investigații al IGP al MAI, care a fost fondat la 06 septembrie
2005 ca rezultat al semnării Amendamentului III la scrisoarea de Acord
privitor la controlul drogurilor și aplicarea legilor din 28 august 2001, între
Guvernul Statelor Unite ale Americii și Guvernul Republicii Moldova, fiind
unul dintre proiecte ale acestui Amendament.
Scopul proiectului consta în îmbunătățirea eficienței organelor de
drept ale Republicii Moldova în conducerea urmăririi penale legate de
traficul de persoane și activități criminale legate de trafic, iar printre
responsabilitățile asumate de către Guvernul Republicii Moldova la
semnarea acestui Amendament, a fost și stabilirea unor suplimente speciale
la salariile de bază existente pentru angajații Centrului pentru combaterea
traficului de persoane.
Durata planificată a Proiectului a fost de 2 ani, după care
responsabilitățile pentru întreținerea obiectelor finanțate inițial de către
Guvernul Statelor Unite a fost transferată către oficialii moldoveni.
Reclamanta a menționat că odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 270
din 23 noiembrie 2018 ”privind sistemul unitar de salarizare în sectorul
bugetar” și a Hotărârii de Guvern nr. 1231 din 12 decembrie 2018, pentru
punerea în aplicare a prevederilor Legii nr. 270/2018 ”privind sistemul unitar
de salarizare în sectorul bugetar”, a fost lipsită (ca și alți angajați ai Centrului
pentru combaterea traficului de persoane) de indemnizația lunară în mărime
de 1000 lei, lipsind la acel moment careva mențiuni despre modificări la
textul pct. 61 din Hotărârea Guvernului nr. 494/2007 și/sau a Anexei nr. 14
la HG nr. 650 din 12 iunie 2006, unde se regăsește și pct. 61 în cauză.
Contrar susținerii Direcției Finanțe a IGP, care prin răspunsul nr. 34/5-
539 din 02 octombrie 2019 expediat în adresa Centrului pentru combaterea
traficului de persoane, invocă abrogarea, conform prevederilor art. 30 alin.
(4) din Legea nr. 270/2018, a Legii nr. 355/2005 cu privire la sistemul de
salarizare în sectorul bugetar, reclamanta subliniază că, potrivit pct. 2 din
Hotărârea Guvernului nr. 1231 din 12 decembrie 2018 pentru punerea în
aplicare a prevederilor Legii nr. 270/2018 ”privind sistemul unitar de
salarizare în sectorul bugetar”, care a fost adoptată în vederea realizării și
executării Legii nr. 270 din 23 noiembrie 2018, au fost abrogate unele
hotărâri ale Guvernului, conform anexei nr. 8.
În anexa nr. 8 la Hotărârea Guvernului nr. 1231 din 12 decembrie
2018, sunt indicate 22 de Hotărâri de Guvern care se abrogă, însă Hotărârea
Guvernului nr. 650 din 12 iunie 2016 ”privind salarizarea militarilor,
efectivului de trupă și corpului de comandă angajați în serviciul organelor
apărării naționale, securității statului și ordinii publice, precum și a
funcționarilor publici cu statut special din cadrul sistemului administrației
penitenciare” nu se regăsește.
Hotărârea Guvernului nr. 650 din 12 iunie 2016 a fost abrogată prin
Hotărârea Guvernului nr. 984 din 22 decembrie 2020, care a intrat în vigoare
la 01 ianuarie 2021, în care, potrivit Anexei nr. 2, sunt prevăzute expres lista
hotărârilor Guvernului care se abrogă, și anume: pct. 1) Hotărârea
Guvernului nr. 650/2006 privind salarizarea militarilor, efectivului de trupă
și corpului de comandă angajați în serviciul organelor apărării naționale,
securității statului și ordinii publice, precum și a funcționarilor publici cu
statut special din cadrul sistemului administrației penitenciare, cu
modificările ulterioare.
Mai mult, reclamanta reține că decizia Curții Supreme de Justiție din
05 noiembrie 2021 (dosarul nr. 3ra-561/21, Iurie Podarilov vs IGP),
formează un precedent relevant în speța dată, însă, Inspectoratul General al
Politiei, repetat apreciază eronat desuetudinea Hotărârii Guvernului nr. 650
din 12 iunie 2006 la situația din 2019, inclusiv până la 01 ianuarie 2021, deși
Curtea Supremă de Justiție a menționat expres că Hotărârea Guvernului nr.
650 din 12 iunie 2016 nu a fost abrogată prin Hotărârea Guvernului nr. 1231
din 12 decembrie 2018.
Astfel, reclamanta consideră că i-au fost lezate drepturile și interesele
sale legitime, de către Inspectoratul General al Poliției, prin emiterea unui
act administrativ individual defavorabil potrivit căruia i s-a refuzat achitarea
indemnizației lunare conform Hotărârii de Guvern nr. 650 din 2006, în
mărime de 1000 lei lunar pentru perioada decembrie 2018 – 01 ianuarie
2021, ceea ce constituie 25000 lei.
Prin încheierea din 15 februarie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Râșcani, a fost atras în proces în calitate de terț Ministerul Afacerilor Interne.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 15 martie 2023 a Judecătoriei Chișinău sediul
Râșcani, cererea de chemare în judecată depusă de către avocatul Foltea
Maria în interesul reclamantei Olga Guzun împotriva Inspectoratului
General al Poliției privind anularea răspunsului nr. 34/2-4301 din 15
decembrie 2021, obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil
privind achitarea în beneficiul reclamantei Olga Guzun a indemnizației
lunare în mărime de 1000 lei pentru perioada decembrie 2018 până la 01
ianuarie 2021, iar în total suma de 25000 lei, conform Hotărârii Guvernului
Republicii Moldova privind salarizarea militarilor, efectivului de trupă și
corpului de comandă angajați în serviciul organelor apărării naționale,
securității statului și ordinii publice, precum și a funcționarilor publici cu
statut special din cadrul sistemului administrației penitenciare
nr. 650 din 12 iunie 2006, precum și încasarea cheltuielilor de asistență
juridică în mărime de 2000 lei, s-a respins ca fiind neîntemeiată.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 27 martie 2023, avocatul Foltea Maria în interesul reclamantei Olga
Guzun a depus apel nemotivat împotriva hotărârii din 15 martie 2023, prin
care a solicitat admiterea apelului, casarea integrală a hotărârii și emiterea
unei hotărâri noi prin care acțiunea să fie admisă.
La 22 iunie 2023 avocatul Foltea Maria în interesul reclamantei Olga
Guzun a depus apel motivat prin care a solicitat admiterea apelului, casarea
integrală a hotărârii și emiterea unei hotărâri noi prin care acțiunea să fie
admisă.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 12 septembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, s-a
respins cererea de apel declarată de Olga Guzun prin intermediul avocatului
Foltea Maria cu menținerea hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani
din 15 martie 2023.
În motivarea soluției, instanța de apel a reținut că, odată cu abrogarea
Legii nr. 355 din 23 decembrie 2005 ”cu privire la sistemul de salarizare în
sectorul bugetar”, și Hotărârea Guvernului nr. 650 din 12 iunie 2006 ”privind
salarizarea militarilor, efectivului de trupă și corpului de comandă angajați
în serviciul organelor apărării naționale, securității statului și ordinii publice,
precum și funcționarilor publici cu statut special din cadrul sistemului
administrației penitenciare”, care a fost adoptată în vederea implimentării
Legii nr. 355, a devenit desuetă, inclusiv fiind abrogată clauza juridică în
vederea căreia a fost emisă, respectiv, actul subordonat legii organice
abrogate a devenit și el ineficient, chiar dacă nu a fost menționat expres.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 03 noiembrie 2023 avocatul Foltea Maria în interesele lui Olga
Guzun a depus cerere de recurs împotriva deciziei din 12 septembrie 2023 a
Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat casarea integrală a decizie Curții
de Apel și trimiterea cauzei la rejudecare.
ARGUMENTELE RECURSULUI
În motivarea recursului a susținut că, nu a fost respectată procedura
de citare legală de către instanța de apel, în privința apelantei Olga Guzun și
în privința reprezentantului acesteia, avocatului Maria Foltea.
Menționează că, la 21 septembrie 2023, prin intermediul poștei
electronice - maria.foltea@gmail.com, i-a fost expediată Decizia Curții de
Apel Chișinău din 12 septembrie 2023.
Potrivit Deciziei din 12 septembrie 2023, se indică că „apelanta Olga
Guzun si reprezentantul apelantei, avocatul Maria Flotea, nu s-au prezentat
la ședința de judecată din motive necunoscute, deși procedura de citare legală
a fost respectată”.
Remarcă faptul că în cuprinsul Deciziei din 12 septembrie 2023,
numele reprezentantului apelantei Olga Guzun, a fost indicat greșit - Flotea,
fapt ce a determinat aprecierea vădit eronată a respectării procedurii de citare
legală în privința acesteia.
Astfel, contrar susținerilor instanței de apel, subliniază că nici apelanta
Olga Guzun si nici reprezentantul apelantei, avocatul Maria Foltea, nu au
cunoscut despre ședința de judecată fixată la 12 septembrie 2023, nefiind
informate despre locul, data și ora ședinței, procedura de citare legală nefiind
respectată.
Notează că, în aceiași zi, la 21 septembrie 2023, a depus o cerere în
adresa Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat eliberarea în copie
certificată a dovezii respectării procedurii de citare legală în privința
apelantei Olga Guzun și reprezentantului apelantei, avocatului Maria Foltea.
Prin Răspunsul Curții de Apel Chișinău din 03 octombrie 2023, nr. 4-
35/5-2926, a fost expediat extrasul din poșta electronică a grefierului
judecătorului raportor, Rodica Coman, prin care se certifică citarea
participanților la proces, la data de 13 iulie 2023, prin e-mail, pentru ședința
de judecată din 12 septembrie 2023, în urma examinării căruia se constată
indicarea eronată a adresei de e-mail a avocatului Foltea Maria,
reprezentantul apelantei Guzun Olga - maria.flotea@gmail.com. adresa de
e-mail corectă fiind maria.foltea@gmal1.com (confirmarea se anexează).
La data de 13 iulie 2023, adresa de e-mail (de serviciu):
olga.guzun@igp.gov.md, a apelantei Guzun Olga era suspendată în legătură
cu încetarea raportului de serviciu al acesteia, astfel încât citația expediată
nu putea fi recepționată, iar grefiera Rodica Coman urma să primească un
mesaj automat expediat de sistem care confirma acest lucru. În confirmarea
celor invocate, personal a verificat disponibilitatea adresei de e-mail:
olga.guzun@igp.gov.md, mai mult decât atât, din momentul expedierii
apelului motivat în adresa Curții de Apel Chișinău, a verificat de nenumărate
ori informația de pe portalul instanțelor de judecată vizavi de fixarea ședinței
pe dosar, unde nici până în prezent, la 03 noiembrie 2023, nu sunt date - nici
despre ședința de judecată din 12 septembrie 2023 - la rubrica „Agenda
ședințelor”, nici despre decizia adoptată la 12 septembrie 2023 - la rubrica
„Hotărârile instanței” si nici informația referitor la înregistrarea cererii de
apel - la rubrica „Cereri si dosare pendinte”.
În circumstanțele expuse, constată că instanța de apel a examinat
cererea de apel declarată de Olga Guzun prin intermediul avocatului Maria
Foltea împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău sediul Râșcani din 15 martie
2023 cu încălcarea normelor de drept procedural, judecând cauza în absența
apelantei Olga Guzun si reprezentantului apelantei, avocatului Maria Foltea,
în privința cărora nu a fost respectată procedura de citare legală, nefiind citați
corespunzător, și mai mult, pe portalul instanțelor de judecată până în
prezent, 03 noiembrie 2023, nu este publicată nici o informație referitoare la
dosar, la nici una din rubricile „Agenda ședințelor”, „Hotărârile instanței”
sau „Cereri și dosare pendinte”.
Alăturat, remarcă și asupra faptului că în adresa apelantei Olga Guzun,
cât și în adresa reprezentantului apelantei, avocatului Maria Foltea nu a fost
remisă Încheierea Curții de Apel Chișinău privind punerea pe rol a cererii de
apel, și nici referința Inspectoratului General al Politiei înregistrată la 03
august 2023, fiindu-i încălcate drepturile procesuale - de a face cunoștință cu
referința, de a se expune asupra acesteia, de a înainta obiecții, de a înainta
alte cereri si demersuri, ș a., acțiuni prin care recurentei Olga Guzun i-a fost
încălcat dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 din Convenția
Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților
Fundamentale.
Cu referire la ilegalitatea si netemeinicia Deciziei Curții de Apel
Chișinău din 12 septembrie 2023 și Hotărârii Judecătoriei Chișinău sediul
Râșcani din 15 martie 2023 menționează că, la 14 februarie 2022, reclamanta
Olga Guzun a intentat acțiune împotriva Inspectoratului General al Poliției
privind anularea răspunsului nr. 34/2-4301 din 15.12.2021, obligarea
emiterii actului administrativ individual favorabil privind achitarea în
beneficiul reclamantei Olga Guzun a indemnizației lunare în mărime de 1000
lei pentru perioada decembrie 2018 până la 01 ianuarie 2021, iar în total
suma de 25000 lei, conform Hotărârii Guvernului nr. 650 din 12 iunie 2006,
privind salarizarea militarilor, efectivului de trupă și corpului de comandă
angajați în serviciul organelor apărării naționale, securității statului și ordinii
publice, precum și a funcționarilor publici cu statut special din cadrul
sistemului administrației penitenciare, precum și încasarea cheltuielilor de
asistenta juridică în mărime de 2000 lei.
Prin Hotărârea Judecătoriei Chișinău sediul Râșcani din 15 martie
2023, cererea de chemare în judecată în contencios administrativ depusă de
Olga Guzun împotriva Inspectoratului General al Poliției privind anularea
actului administrativ individual defavorabil și obligarea la emiterea actului
administrativ individual favorabil, a fost respinsă.
Prin Decizia Curții de Apel Chișinău din 12 septembrie 2023, s-a
respins cererea de apel declarată de Olga Guzun prin intermediul avocatului
Maria Foltea cu menținerea hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani
din 15 martie 2013.
Menționează că, în motivarea hotărârii/deciziei adoptate, atât instanța
de fond, cât și instanța de apel, invocă faptul că Hotărârea Guvernului nr.
650 din 12.06.2006 a devenit desuetă și nu mai produce efecte juridice din
momentul intrării în vigoare a Legii nr. 270/2018 privind sistemul unitar de
salarizare în sectorul bugetar și a Hotărârii Guvernului nr. 1231 din
12.12.2018 pentru punerea în aplicare a prevederilor Legii nr. 270/2018, în
pofida faptului că, Hotărârea Guvernului nr. 650 din 12 iunie 2006 nu a fost
abrogată în momentul intrării în vigoare a Legii nr. 270/2018 privind
sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar, potrivit pct. 2 din Hotărârea
Guvernului nr. 1231 din 12.12.2018 pentru punerea în aplicare a prevederilor
Legii nr. 270 din 23 noiembrie 2018, adoptată în vederea realizării și
executării Legii nr. 270/2018, au fost abrogate unele hotărâri ale Guvernului,
conform anexei nr. 8. În anexa nr. 8 la Hotărârea Guvernului nr. 1231 din 12
decembrie 2018 sunt indicate 22 de Hotărâri de Guvern care se abrogă, unde
Hotărârea Guvernului nr. 650 din 12 iunie 2006 privind salarizarea
militarilor, efectivului de trupă și corpului de comandă angajați în serviciul
organelor apărării naționale, securității statului și ordinii publice, precum și
a funcționarilor publici cu statut special din cadrul sistemului administrației
penitenciare nu se regăsește.
Mai mult decât atât, Hotărârea Guvernului nr. 650 din 12 iunie 2006 a
fost abrogată prin Hotărârea Guvernului nr. 984 din 22 decembrie 2020, care
a intrat în vigoare la 01 ianuarie 2021, în care potrivit Anexei nr. 2, sunt
prevăzute expres lista hotărârilor Guvernului care se abrogă, și anume, pct.
1) Hotărârea Guvernului nr. 650/2006 privind salarizarea militarilor,
efectivului de trupă și corpului de comandă angajați în serviciul organelor
apărării naționale, securității statului și ordinii publice, precum și a
funcționarilor publici cu statut special din cadrul sistemului administrației
penitenciare, cu modificările ulterioare.
În conformitate cu prevederile art. 56 alin. (1) al Legii cu privire la
actele normative nr. 100 din 22 decembrie 2017, actele normative intră în
vigoare peste o lună de la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii
Moldova sau la data indicată în textul actului normativ, care nu poate fi
anterioară datei publicării.
Alăturat, potrivit art. 67 alin. (2) din Legea cu privire la actele
normative nr. 100 din 22 decembrie 2017, indică că, dacă adoptarea unui act
normativ presupune abrogarea altor acte normative, într-un articol sau punct
distinct al actului normativ se indică lista actelor normative care se abrogă,
expuse în ordinea publicării acestora. În cazul în care acest lucru nu este
posibil, proiectul actului de abrogare va fi prezentat în termenul indicat în
dispozițiile finale ale actului de bază, dar nu mai târziu de 6 luni de la
adoptarea, aprobarea sau emiterea actului de bază.
Administrația Națională a Penitenciarelor, a calculat și a achitat
indemnizația lunară în mărime de 1000 lei, conform Hotărârii Guvernului nr.
650 din 12 iunie 2006 (pct. 64 din Anexa nr. 14), în perioada decembrie 2018
– 01 ianuarie 2021, adică după intrarea în vigoare a Legii nr. 270/2018.
Prin Răspunsul nr. 4/4-F-915 din 08 aprilie 2022, urmare a examinării
solicitării nr. F- 915 din 01 aprilie 2022, Administrația Națională a
Penitenciarelor informează că indemnizația lunară în mărime de 1000 (una
mie) lei a fost acordată funcționarilor publici cu statut special din cadrul
Detașamentului cu destinație specială „Pantera”, conform art. 64 din anexa
nr. 14 din Hotărârea Guvernului nr. 650/2006 privind salarizarea militarilor,
efectivului de trupă și corpului de comandă angajați în serviciul organelor
apărării naționale, securității statului și ordinii publice, precum și
funcționarilor publici cu statut special din cadrul sistemului administrației
penitenciare.
Relevă că, în susținerea acțiunii intentate de Guzun Olga a fost invocat
cu titlu de precedent relevant Decizia Curții Supreme de Justiție din 05
noiembrie 2021, dosar nr. 3ra-561/21, în cauza de contencios administrativ
la acțiunea depusă de către Iurie Podarilov împotriva Inspectoratului General
al Poliției.
Indică că, instanța de apel a considerat „irelevante argumentele
apelantei cu referire la decizia Curții Supreme de Justiție, deoarece,
circumstanțele descrise în speța examinată de instanța ierarhic superioară
sunt unele complexe și nu pot fi familiarizate cu circumstanțele din cazul
supus examinării în cazul de față, mai mult ca atât că instanțele de judecată,
examinează fiecare caz în parte aplicând sau nu normele legale relevante
unei sau altei spețe. Iar în circumstanțele când practica judecătorească nu
este recunoscută drept izvor de drept, deciziile și hotărârile instanțelor de
judecată nu pot fi apreciate ca normă general obligatorie.
Consideră susținerile instanței de apel vizavi de irelevanța deciziei
Curții Supreme de Justiție drept neîntemeiate, care denotă aprecierea vădit
nerezonabilă a probelor, or Decizia Curții Supreme de Justiție din 05
noiembrie 2021 a fost invocată exclusiv sub aspectul desuetudinii Hotărârii
Guvernului nr. 650 din 12 iunie 2006, fiind expuse alegațiile instanței de
recurs relevante speței examinate, privind concluzia greșită a Curții de Apel
Chișinău cu privire la desuetudinea Hotărârii Guvernului nr. 650 din 12 iunie
2006, ca fiind rezultată din interpretarea normelor de drept material,
menționând expres faptul că Hotărârea Guvernului nr. 650 din 12 iunie 2006
nu a fost abrogată prin Hotărârea Guvernului nr. 1231 din 12 decembrie 2018
și este aplicabilă lui Iurie Podarilov la situația din 19 decembrie 2019, când
acesta a demisionat din funcții”.
Totodată, analizând susținerile instanței de apel prin prisma
temeiurilor de recurs stabilite de Codul administrativ la art. 2451 alin. (1) lit.
a), b) (art.2451 introdus prin LP246 din 31.07.23, MO318-321/18.08.23
art.570; în vigoare 01.09.23) vizavi de faptul că practica judecătorească nu
este recunoscută drept izvor de drept, iar deciziile și hotărârile instanțelor de
judecată nu pot fi apreciate ca normă general obligatorie, totuși conchide că
este inadmisibilă interpretarea legii contrar jurisprudenței uniforme a Curții
Supreme de Justiție, mai mult, în condițiile în care, prin decizia adoptată de
către instanța de apel se schimbă jurisprudența Curții Supreme de Justiție.
În aceiași ordine de idei, în contextul alegațiilor instanței de apel
relevate supra, face trimitere la deciziile emise de Curtea de Apel Chișinău
pe cazuri identice, cu același obiect și împotriva aceluiași pârât, prin care au
fost admise acțiunile reclamanților împotriva Inspectoratului General al
Poliției, și anume: Decizia Curții de Apel Chișinău din 04 octombrie 2023,
Decizia Curții de Apel Chișinău din 04 octombrie 2023, Decizia Curții de
Apel Chișinău din 11 octombrie 2023.
Reieșind din cele relevate supra, constat că interpretarea legii din
Decizia Curții de Apel Chișinău din 12 septembrie 2023 este contrară
jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție, mai mult, schimbă
jurisprudența Curții Supreme de Justiție.
În baza celor expuse, consideră că, atât Decizia Curții de Apel
Chișinău din 12 septembrie 2023, cât și Hotărârea Judecătoriei Chișinău
sediul Râșcani din 15 martie 2023 este arbitrară, bazându-se pe aprecierea
vădit nerezonabilă a probelor, astfel încât instanțele de judecată nu au
elucidat pe deplin toate circumstanțele cauzei, nu au apreciat obiectiv și sub
toate aspectele probele administrate la dosar, adoptând o decizie/hotărâre
ilegală și neîntemeiată, aplicând și interpretând eronat normele legale, mai
mult, contrar jurisprudenței Curții Supreme de Justiție.
POZIȚIA INTIMATULUI
Prin referința depusă la 13 noiembrie 2024, Ministerul Afacerilor
Interne a solicitat respingerea recursului ca fiind neîntemeiat.
Prin referința depusă la 21 noiembrie 2023, Inspectoratul General al
Poliției a solicitat respingerea cererii de recurs ca fiind inadmisibil.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244 alin. (1) Cod administrativ prevede următoarele:
„(1) Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de
apel pot fi contestate cu recurs.”
Art. 245 Cod administrativ relevă că:
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la
pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”
Art. 2451 din Codul administrativ prevede că:
”(1) Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței
uniforme a Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;
e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu
încălcarea competenței jurisdicționale.
(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă
au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.
(3) Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie
pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit.d)
sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la
rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare
pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost
reclamate de către instanța de judecată contrar prezentului cod.”
Art. 246 alin. (1) și (2) din Codul administrativ:
”(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de
recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere
irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele
cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții
Supreme de Justiție și se comunică părților.
Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. h) că, ”recursul se declară
inadmisibil în special când recursul este vădit neîntemeiat.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de depunere a recursului, Completul de judecată
al Curții Supreme de Justiție atestă că decizia motivată a instanței de apel a
fost notificată recurentului la data de 21 septembrie 2024, prin intermediul
poștei electronice, fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică
anexat la dosar (f.d.187).
Cererea de recurs a fost depusă la data de 03 noiembrie 2024. Astfel,
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, consideră că recursul
este depus cu respectarea prevederilor art. 245 din Codul administrativ.
Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/
inadmisibilitatea recursului, în special, urmează să însușească în condițiile
Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate
veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele pre citate
oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care
nu prezintă o motivare suficient de serioasă.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că
sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de
inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de
recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de
serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat
din examinarea cererii în completul de 5 judecători.
În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul
nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva
invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material
capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,
hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond
și invocare ex officio a erorilor de drept.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul
de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În
consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se
referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea
rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs nu
se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ,
deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțata de către
Curtea de Apel Chișinău și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea
eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza
în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu
constituie temei de casare a deciziei recurate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că
recursul depus de avocatul Maria Foltea în interesele lui Olga Guzun, conține
obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cererea de chemare în
judecată, care au fost analizate de către Curtea de Apel Chișinău, fiind
apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există aparența unei
încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu
privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat
de art. 6 § 1 al Convenției.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în
sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera
netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute
la art. 2451 din Codul administrativ.
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale
cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de
netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea
recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de
dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din
punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci
implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă
argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care
se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea
pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către
Curtea de Apel Chișinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la
examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala
cu un control efectuat din oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției
legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea
și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios
administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont
pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de
ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder
împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.
230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,
întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care
se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo
împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi
mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva
Franței, pct. 45).
Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor
în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale
procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în
sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest
sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,
p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire
la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de
drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a
se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin.(2) lit.h)
din Codul administrativ, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de avocatul Maria Foltea în interesele
lui Olga Guzun.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Ion Malanciuc