3ra-384/24 — contestarea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actului administrativ
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
3ra-384/24 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2024)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Inspectoratul General
al Poliței
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Spiridon Dorin împotriva Inspectoratului General al
Poliței și Ministerului Afacerilor Interne cu privire la anularea actului
administrativ și obligarea emiterii actului administrativ favorabil,
împotriva deciziei din 5 martie 2024 a Curții de Apel Chișinău
(Dosarul nr. 3ra-384/24 )
NR. PIGD 2-22096585-01-3ra-30042024)
Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) din Codul
administrativ. Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu
constituie un temei de casare a deciziei contestate.
Au examinat anterior cauza judecătorii: Instanța de fond: T. Avaliloaie,
Instanța de apel : G. Mîra, G. Dașchevici, A. Bostan
20 noiembrie 2024
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de
Inspectoratul General al Poliței,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Oxana Parfeni,
Ion Malanciuc, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 06 iulie 2022, Spiridon Dorin depus cerere de chemare în judecată
împotriva Inspectoratului General al Poliței și Ministerului Afacerilor
Interne cu privire la anularea refuzului IGP nr.34/68-849 din 11 mai 2022,
refuzului nr.34/62-1021 din 08.06.2022, refuzului MAI nr.44/10-2963 din
21.07.2022, obligarea IGP să emită actul administrativ individual prin care
să includă în vechimea calendaristică perioada de activitate 11.01.2010 -
26.07.2012 ca angajat al CCCEC, în prezent CNA, eliberarea certificatului
în cazul încetării raportului de serviciu în temeiul art.38 alin.(1) lit. c) după
acumularea vechimii în muncă ce permite dreptul la pensie, funcționarului
public cu statut special de a beneficia de o indemnizație unică al cărei
cuantum variază în funcție de vechimea calendaristică în organele apărării
naționale, securității statului și ordinii publice, încasarea cheltuielilor de
judecată.
În motivare, a invocat că în baza ordinului MAI din 18.02.2022 au fost
încetate raporturile de serviciu potrivit art.38 alin.(1) lit. c) din Legea nr.288
din 16.12.2016 privind funcționarul public cu statut special din cadrul
Ministerului Afacerilor Interne și în temeiul dispozițiilor art.38 alin.(1) lit.
c), art.49 alin.(2).
Ca urmare, i-a fost achitată indemnizația unică (în cazul încetării
raportului de serviciu) pentru vechimea calendaristică în organele apărării
naționale, securității statutului și ordinii publice de 24 ani adică o
indemnizație în mărime de 14 salarii lunare a cărei cuantum variază în
funcție de vechime calendaristică în organele apărării naționale, securității
statului și ordinii publice de la 20 la 25 de ani.
Reclamantul a susținut că, potrivit datelor înscrise în certificatul
perfectat și eliberat pe numele său, la data încetării raporturilor de serviciu
din cadrul Inspectoratului General al Politiei al MAI la ziua de 01.03.2022
vechimea calendaristică în serviciu constituia 24 ani 10 luni.
Deci, în cazul său au fost aplicate prevederile art.38 alin.(1) lit. c) din
Legea prenotată fiind stabilită și achitată o indemnizație unică în mărime de
14 salarii lunare, ce corespunde cuantumului prevăzut în art.49 alin.(2) lit. e)
1
din Legea nr.288 din 16.12.2016 privind funcționarul public cu statut special
din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, de la 20 la 25 de ani.
Vechimea calendaristica și mărimea indemnizației stabilite și achitate
cu care nu a fost de acord, considerând drept neîntemeiată pe motiv de
neincludere în calculul vechimii calendaristice a perioadei de la 11.01.2010
la 26.07.2012 ca colaborator al Centrului pentru Combaterea Crimelor
Economice și Corupției, acțiune prin care i-a fost lezat dreptul la stabilirea și
achitarea indemnizației unice în mărime de 16 salarii lunare pentru vechimea
calendaristica a cărei cuantum variază de la 25 la 30 de ani, prevăzut în art.49
alin. alin.(2) și (6) ale Legii nr.288 din 16.12.2016 privind funcționarul
public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne.
La 20.04.2022 în temeiul art. 9 din Codul administrativ a înaintat o
cerere prin care a solicitat aplicarea în privința sa a prevederilor alin. alin.(2),
(6) al art.49 din Legea nr.288 din 16.12.2016 privind funcționarul public cu
statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne în care se
menționează că în cazul încetării raportului de serviciu, în temeiul
dispozițiilor art.38 alin.(1) lit. c) al Legii prenotate după acumularea
vechimii în muncă ce permite dreptul la pensie, funcționarul public cu statut
special beneficiază de o indemnizație unică al cărei cuantum variază în
funcție de vechimea calendaristică în organele apărării naționale, securității
statutului și ordinii publice.
Luând drept bază prevederile alin. alin. (2), (6) din art.49 ale Legii
nr.288 din 16.12.2016 privind funcționarul public cu statut special din cadrul
Ministerului Afacerilor Interne comunică că în alin.(2) se menționează
expres ca în vechime calendaristica se include întreaga vechime acumulată
în funcții publice (militare, speciale) în condițiile prezentei legi.
Astfel, în cazul dat fiind aplicabile atât prevederile alin.(2) cat și cele
din alin.(6) art.49 din Legea nr.288 din 16.12.2016 privind funcționarul
public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne în
coroborare cu prevederile art.41 din Legea prenotată.
Reclamantul a invocat că, prin scrisoarea de răspuns cu nr. 34/68-849
din 11.05.2022 expediată de către Inspectoratul General al Politiei prin
intermediul oficiului poștal, reclamantul a fost informat că din lipsa
temeiului legal i se refuză să-i fie inclusă în vechimea calendaristica în
funcții publice, perioada de activitate în cadrul Centrului pentru Combaterea
Crimelor Economice și Corupției fiind vorba de perioada 11.01.2010-
26.07.2012, ce prezumă stabilirea și achitarea indemnizației unice în mărime
de 16 salarii lunare.
Astfel, în scopul verificării legalității actelor administrative
individuale în cazul emiterii unui act individual, conducându-se de
prevederile art. art. 162, 164, 165, 167 din Codul administrativ, la
26.05.2022 a înaintat o cerere prealabila prin care a solicitat realizarea
procedurii de emitere a actului administrativ ( a certificatului) și a include în
vechimea calendaristică perioada de activitate 11.01.2010-26.07.2012 ce
2
constituie vechimea calendaristică ce include întreaga vechime acumulată în
funcții publice (militare, speciale) ca colaborator al Centrului pentru
Combaterea Crimelor Economice și Corupției, în prezent Centrul National
Anticorupție și a-i achita indemnizația unica în mărime de 16 salarii lunare
luând în calcul prevederile art.49 alin.(2) lit. f) și alin.(6) ale Legii nr. 288
din 16.12.2016 privind funcționarul public cu statut special din cadrul
Ministerului Afacerilor Interne.
Prin răspunsul înregistrat cu nr.34/62-1021 din 08.06.2022 expediat
de destinatar la 15.06.2022 și recepționat de el sub semnătura la 16.06.2022
prin intermediul oficiului poștal, a fost informat că cererea prealabilă a fost
înregistrată în cadrul Inspectoratului General al Politiei la 30.05.2022 sub
numărul de înregistrare nr.S-2347/22.
De asemenea, prin răspunsul dat i s-a comunicat că cererea prealabilă
a fost respinsă ca inadmisibilă.
Reclamantul susține că, prevederile art.49 alin.(2) al Legii nr.288 din
16.12.2016 privind funcționarul public cu statut special din cadrul
Ministerului Afacerilor Interne statuează și explică temeiul aplicării
dispozițiilor art.38 alin.(1) lit. c) în cazul funcționarului public cu statut
special și dreptul lui de a beneficia de o indemnizație unică al cărei cuantum
variază în funcție de vechimea calendaristica în organele apărării naționale,
securității statutului și ordinii publice.
Situație în care art.49 alin.(6) al Legii prenotate distinge explicit ce se
include în întreaga vechime acumulată în funcții publice (militare, speciale)
în condițiile prezentei legi.
Prin urmare, prin varianta de interpretare a cazului dat nu este clar
unde legea nu distinge și el nu poate distinge „ubi lex non distinguit, nec nos
distinguere debemus" când e vorba cert de prevederile art.41 lit. a) din Legea
nr. 288 din 16.12.2016 privind funcționarul public cu statut special din cadrul
Ministerului Afacerilor Interne în care e indicat că în vechimea în muncă
care oferă dreptul la concediul de odihnă anual se includ următoarele
perioade: serviciul militar, serviciul special în cadrul organelor afacerilor
interne, al Politiei și Politiei de Frontieră, al Serviciului Vamal (începând cu
20 martie 2005), al Serviciului Protecției Civile, Situațiilor Excepționale, al
Fortelor Armate, al Centrului National Anticorupție, al Serviciului de
Informații și Securitate, al Departamentului Instituțiilor Penitenciare, al
Serviciului de Protecție și Paza de Stat, al Serviciului de Stat de Curieri
Speciali, al Departamentului de Stat al Republicii Moldova pentru
Problemele Militare și al altor formațiuni militare (speciale) create în
conformitate cu legislația Republicii Moldova.
Reține că, în acest context e vorba și de anexa nr.6 la Legea nr.270
din 23.11.2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar unde
Grupul ocupațional este intitulat „Ordine publică și securitate a statului" în
care sunt indicate funcțiile cu statut special din domeniul ordinii publice și
securității statului (D3). Grup, în care se regăsește Ministerul Afacerilor
3
Interne, Centrul National Anticorupție, Serviciul Prevenirea și Combaterea
Spălării Banilor, Serviciul de Informații și Securitate, Serviciul de Protecție
și Paza de Stat, Sistemul administrației penitenciare Administrația Națională
a Penitenciarelor.
Un alt argument prezentat este că angajaților din Grupul ocupațional
intitulat „Ordine publica și securitate a statului” din care face parte
Ministerul Afacerilor Interne, Centrul National Anticorupție, Serviciul
Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor, Serviciul de Informații și
Securitate, Serviciul de Protecție și Paza de Stat, Sistemul administrației
penitenciare Administrația Națională a Penitenciarelor, la toți pensia li se
stabilește în conformitate cu Legea asigurării cu pensii a militarilor și a
persoanelor din corpul de comanda și din trupele organelor afacerilor interne
nr.1544-XII din 23.06.1993.
Prin urmare, la cele invocate, precum că Centrul pentru Combaterea
Crimelor Economice și Corupției, în prezent Centrul National Anticorupție
nu face parte din organele apărării naționale, securității statului și ordinii
publice, reclamantul expune argumentele din prevederile art.3 din Legea
securității statului, nr.618 din 31.10.1995, în care e stipulat că securitatea
statului se asigură prin stabilirea și aplicarea de către stat a unui sistem de
măsuri cu caracter economic, politic, juridic, militar, orientat spre
descoperirea, prevenirea și contracararea la timp a amenințărilor la adresa
securității statului.
Subliniază că, un alt argument ar fi și prevederile art.4 din Legea
nr.618 din 31.10.1995 securității statului în coroborare cu Legea nr.112 din
22.05.2008 pentru aprobarea Concepției securității naționale a Republicii
Moldova care stabilește ca corupția e un fenomen care subminează
securitatea statului.
Mai mult, fenomenul corupției afectează grav securitatea economică
a statului lezează drepturile omului, subminează structurile statale și
realizarea progresului social. Direcțiile principale ale activității de asigurare
a securității statului potrivit art.5 lit. b) din Legea nr.618 din 31.10.1995
securității statutului sunt stabilirea și aplicarea unui sistem de măsuri cu
caracter economic, politic, juridic, militar, orientate spre descoperirea,
prevenirea și contracararea la timp a amenințărilor la adresa securității
statului. Principii și valori aplicate atât de către Ministerul Afacerilor Interne
de care se conduce și Centrul National Anticorupție.
Reclamantul consideră că, potrivit articolelor 1, 2, 12 ale Legii
nr.1104 din 06.06.2002 cu privire la Centrul National Anticorupție, menirea
acestui organ specializat este în prevenirea și combaterea corupției, iar
colaboratorii sunt funcționari publici cu statut special, ținând cont de
argumentele expuse precum și potrivit anexei nr.6 la Legea nr.270 din
23.11.2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar, în care
este indicat grupul ocupațional care cuprinde funcții cu statut special din
domeniul ordinii publice și securității statului.
4
Prin refuzul de a perfecta și elibera un certificat în care să se includă
în calculul vechimii calendaristice perioada de activitate 11.01.2010-
26.07.2012 ca colaborator al Centrului pentru Combaterea Crimelor
Economice și Corupției, în prezent Centrul National Anticorupție constituie
un drept vătămat prin care autoritatea exclude din vechimea calendaristica a
funcționarului public întreaga vechime acumulată în funcții publice
(militare, speciale) în baza prevederilor art.49 alin.(2) lit. f) și alin.(6) al
Legii nr. 288 din 16.12.2016 privind funcționarul public cu statut special din
cadrul Ministerului Afacerilor Interne care cuprinde marja de la 25 la 30 de
ani ce acorda un drept la indemnizație unica în mărime de 16 salarii lunare.
Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 23 februarie
2023, a fost admisă parțial acțiunea în contencios administrativ depusă de
reclamantul Spiridon Dorin.
S-a anulat refuzul Inspectoratului General al Poliței nr.34/68-849 din
11.05.2022, refuzul Inspectoratului General al Poliței nr.34/62-1021 din
08.06.2022, refuzul Ministerului Afacerilor Interne nr.44/10-2963 din
21.07.2022 cu obligarea Inspectoratului General al Poliței să emită actul
administrativ individual prin care să includă în vechimea calendaristică
perioada de activitate 11.01.2010 - 26.07.2012 4 ca angajat al Centrului
pentru Combaterea Crimelor Economice și Corupției, în prezent Centrul
Național Anticorupție cu eliberarea certificatului.
În rest cererea de chemare în judecată, s-a respins ca neîntemeiată.
Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 02 martie 2023,
Inspectoratului General al Poliței a declarat apel împotriva hotărârii din 23
februarie 2023.a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, solicitând casarea
hotărârii, cu emiterea unei noi decizii prin care acțiunea reclamantului să fie
respinsă.
Prin decizia din 5 martie 2024 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins
apelul declarat de Inspectoratului General al Poliței și s-a menținut hotărârea
din 5 martie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.
În motivarea soluției sale instanța de apel a reținut că, în vechimea
calendaristică în serviciu a lui Spiridon Dorin, la data concedierii (1 martie
2022) din cadrul Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor
Interne, ultimul nu a luat în considerație perioada 11 ianuarie 2010 - 26 iulie
2012, când Spiridon Dorin a activat în cadrul Centrului pentru Combaterea
Crimelor Economice și Corupție, actualmente Centrul Național
Anticorupție, pe motiv că această instituție nu face parte din organele apărării
naționale, securității statului și ordinii publice.
Instanța de apel a stabilit că, Centrul Național Anticorupție face parte
din organele apărării naționale, securității statului și ordinii publice, reieșind
din conținutul Legii asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din
corpul de comanda și din trupele organelor afacerilor interne nr.1544-XII din
23.06.1993 care reglementează modul de stabilire a pensiei pentru toți
angajații din Grupul ocupațional intitulat „Ordine publică și securitate a
5
statului” din care face parte Ministerul Afacerilor Interne, Centrul National
Anticorupție, Serviciul Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor, Serviciul
de Informații și Securitate, Serviciul de Protecție și Paza de Stat, Sistemul
administrației penitenciare Administrația Națională a Penitenciarelor.
Instanța a notat, faptul că, Centrul pentru Combaterea Crimelor
Economice și Corupției, în prezent Centrul National Anticorupție face parte
din organele apărării naționale, securității statului și ordinii publice, rezultă
și din prevederile art.3 din Legea nr.618 din 31.10.1995 securității statului
în care e stipulat ca securitatea statului se asigură prin stabilirea și aplicarea
de către stat a unui sistem de măsuri cu caracter economic, politic, juridic,
militar, orientat spre descoperirea, prevenirea și contracararea la timp a
amenințărilor la adresa securității statului și din prevederile art.4 din Legea
nr.618 din 31.10.1995 securității statului în coroborare cu Legea nr.112 din
22.05.2008 pentru aprobarea Concepției securității naționale a Republicii
Moldova care stabilește ca corupția e un fenomen care subminează
securitatea statului.
Curtea de apel a stabilit că, instanța de fond just a statuat că, vechimea
în muncă a intimatului în cadrul Centrului pentru Combaterea Crimelor
Economice și Corupției, în prezent Centrul National Anticorupție urmează a
fi luată în considerație la calcularea și achitarea indemnizației unice, pentru
vechimea calendaristică în organele apărării naționale, securității statului și
ordinii publice.
În speță, a fost calculată și achitată indemnizația unică pentru
vechimea calendaristică în organele apărării naționale, securității statului și
ordinii publice, în mărime de 14 salarii lunare, conform certificatului
perfectat și eliberat pe numele intimatului, la data încetării raporturilor de
serviciu din cadrul Inspectoratului General al Politiei al MAI la ziua de
01.03.2022, potrivit căruia vechimea calendaristică în serviciu constituia 24
ani 10 luni, dar nu 27 (douăzeci și șapte) ani, 4 (patru) luni și 15
(cincisprezece) zile, în acest calcul nefiind inclus perioada de activitate a
intimatului- 11.01.2010-26.07.2012 ca colaborator al Centrului pentru
Combaterea Crimelor Economice și Corupției, în prezent Centrul National
Anticorupție.
La 15 martie 2024, prin intermediul poștei electronice,
Inspectoratului General al Politiei a depus recurs nemotivat, iar la 8 mai 2024
a depus recursul motivat împotriva deciziei din 5 martie 2024 a Curții de
Apel Chișinău, prin care a solicitat casarea deciziei instanței de apel și a
hotărârii instanței de fond, cu pronunțarea unei decizii noi de respingere a
acțiunii.
În motivarea recursului a susținut că, instanța de apel a apreciat în
mod nerezonabil probele administrate la materialele cauzei, evitând să dea
apreciere tuturor probelor administrate în coraport cu circumstanțele cauzei
și respectiv a pretențiilor înaintate de către intimat.
6
Instanțele investite cu judecarea fondului, nu au elucidat aspectele
care au determinat recurentul Inspectoratul General al Poliției de a calcula
perioada efectivă de activitate a intimatului Spiridon Dorin care necesită a fi
luată în considerare la calcularea indemnizației unice de 24 (douăzeci și
patru) ani, 10 (zece) luni și 00 (zero) zile. Anume această perioadă a stat la
baza calculării și achitării indemnizației unice față de intimat.
Instanțele ierarhic inferioare au ajuns la o concluzie eronată, care a
dus la emiterea unui act judecătoresc nemotivat și neîntemeiat.
Inspectoratul General al Poliției a notat că, potrivit art.49 al Legii nr.
288/2016 cu privire la funcționarul public cu statut special din cadrul
Ministerului Afacerilor Interne, cuantumul indemnizației unice variază în
funcție de vechimea calendaristică în organele apărării naționale, securității
statului și ordinii publice. Altfel spus, vechimea în muncă ce permite
acordarea indemnizației unice începe să curgă din momentul în care
funcționarul public cu statut special deține o funcție în organele apărării
naționale, securității statului și ordinii publice.
Prin referința depusă la 19 septembrie 2024, Ministerul Afacerilor
Interne a invocat că, susține cererea de recurs depusă de Inspectoratul
General al Poliției și a pledat pentru admiterea recursului
La data de 5 iunie 2027, Spiridon Dorin a depus o opinie asupra
recursului invocând că susține acțiunea sa, iar motivele de recurs sunt
formale și astfel a pledat pentru inadmisibilitatea recursului.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244 alin. (1) Cod administrativ prevede următoarele:
„(1) Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de
apel pot fi contestate cu recurs.”
Art. 245 Cod administrativ relevă că:
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la
pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”
Art. 2451 din Codul administrativ prevede că:
(1) Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței
uniforme a Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;
e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu
încălcarea competenței jurisdicționale.
(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit. c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă
au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.
7
(3) Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie
pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit.d)
sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la
rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare
pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost
reclamate de către instanța de judecată contrar prezentului cod.
Art. 246 alin. (1) și (2) Codul administrativ prevede că:
(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de
recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere
irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele
cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții
Supreme de Justiție și se comunică părților.
Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. h) că, recursul se declară inadmisibil
în special când recursul este vădit neîntemeiat.
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de depunere a recursului, Completul de judecată
al Curții Supreme de Justiție atestă că decizia motivată a instanței de apel a
fost notificată recurentului la data de 25 aprilie 2024, prin intermediul poștei
electronice, fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică anexat la
dosar (f.d.170).
Cererea de recurs a fost depusă la data de 8 mai 2024. Astfel,
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, consideră că recursul
este depus cu respectarea prevederilor art. 245 din Codul administrativ.
Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/
inadmisibilitatea recursului, în special, urmează să însușească în condițiile
Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate
veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele pre citate
oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care
nu prezintă o motivare suficient de serioasă.
În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul
nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva
invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material
capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,
hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond
și invocare ex officio a erorilor de drept.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul
de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În
consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se
referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea
rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
8
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs de
Inspectoratul General al Poliței, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la
art. 2451 din Codul administrativ, deoarece se referă la dezacordul
recurentului cu soluția pronunțata de către Curtea de Apel Chișinău și nu
relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept
material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de
casare a deciziei recurate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că
recursul depus de Inspectoratul General al Poliței, conține obiecții de fapt și
de drept similare celor expuse în cererea de chemare în judecată, care au fost
analizate de către Curtea de Apel Chișinău, fiind apreciate în mod
corespunzător. În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului
recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea
cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al
Convenției.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în
sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera
netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute
la art. 2451 din Codul administrativ.
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale
cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de
netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea
recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de
dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din
punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci
implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă
argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care
se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea
pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către
Curtea de Apel Chișinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la
examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala
cu un control efectuat din oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției
legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea
și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios
administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont
pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de
ordin legal fundamental.
9
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder
împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.
230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,
întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care
se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo
împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi
mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva
Franței, pct. 45).
Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor
în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale
procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în
sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest
sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,
p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire
la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de
drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a
se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin.(2) lit. h)
din Codul administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de Inspectoratul General al Poliței.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Oxana Parfeni
Ion Malanciuc
10