3ra-585/24 — contestarea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actului administrativ
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
3ra-585/24 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Casa Națională de
Asigurări Sociale,
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Tărăburcă Oleg împotriva Casei Naționale de Asigurări
Sociale cu privire la anularea actului administrativ și obligarea emiterii actului
administrativ favorabil,
împotriva deciziei din 29 mai 2024 a Curții de Apel Chișinău
(Dosarul nr. 3ra-585/24 )
NR. PIGD 2-22162824-01-3ra-08072024)
Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) din Codul
administrativ. Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu
constituie un temei de casare a deciziei contestate.
Au examinat anterior cauza judecătorii: Instanța de fond: T. Avasiloaie,
Instanța de apel : V. Sîrbu, A. Braga, A. Bostan
15 ianuarie 2025
Copia corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de
Casa Națională de Asigurări Sociale,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Ion Malanciuc, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 08 noiembrie 2022, Tărăburcă Oleg a depus acțiune în contencios
administrativ împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale a Republicii
Moldova cu privire la obligarea emiterii actului administrativ.
În motivarea a indicat, că a fost angajat al organelor afacerilor interne
al Inspectoratului General al Poliției și anume a activat în cadrul Izolatorului
de detenție provizorie al IGP, MAI.
Până în anul 2013, angajator direct era Ministerul Afacerilor Interne
RM, iar după reformele efectuate în anul 2013 - angajați al Inspectoratului
General de Poliție al MAI.
Reclamantul consideră, că activând în funcția respectivă, în paza și
escortarea persoanelor deținute, arestate, precum și cele condamnate, în
cumul, și corelativ cu instituții cu cele de tip penitenciar, nu se iau în
considerare actele normative, ce apără drepturile sale în cadrul activității în
organele afacerilor interne, ce la rândul său influențează și la eliberarea din
serviciu la recalcularea eficientă al vechimii în muncă, ce influențează și poate
influența și asupra pensiei achitate și cuantumului acesteia.
Menționează că, în baza certificatul nr.34/19 2900 din 10 august 2022
eliberat de către Inspectoratul General al Poliției, s-a indicat termenul total de
activitate cu tot cu avantaje de 25 ani, 00 luni, 19 zile, astfel, s-a prezentat la
CTAS Cahul, unde a solicitat stabilirea pensiei conform actului dat.
Prin decizia CTAS, nr. 09/2022/29210 din 7 octombrie 2022, s-a refuzat
calcularea pensiei conform certificatului.
La 12 octombrie 2022, prin poștă, a expediat o cerere prealabilă, prin
care a solicitat anularea decizie.
Prin răspunsul nr. T-2059/22 din 24 octombrie 2022, Casa Națională de
Asigurări Sociale, a refuzat în soluționarea cererii prealabile.
Reclamantul a indicat că, activând în paza și escortarea persoanelor
deținute, arestate, precum și cele condamnate, în cumul, precum și cu corelativ
cu instituții cu cele de tip penitenciar, nu se i-au în considerare actele
normative, ce-i apără drepturile sale în cadrul activității în organele afacerilor
interne, ce la rândul său influențează și la eliberarea din serviciul MAI RM, la
recalcularea eficientă al vechimii în muncă, ce influențează și poate influența
și asupra pensiei achitate și cuantumului acesteia.
1
Astfel, consideră că nu s-au luat și nu se ia în considerare dispozițiile
Hotărârii Guvernului nr. 78 din 21.02.1994, art. 33 al. 2 al Legii cu privire la
sistemul penitenciar nr.1036 din 17 decembrie 1996, în vigoare până la 21
martie 2008.
Reclamantul a susținut că, Casa Națională de Asigurări Sociale urma
să-i calculeze vechimea în muncă cu avantaje, calculându-se 2 luni vechime
în muncă pentru o lună de serviciu pentru perioada efectuării serviciului în
cadrul Izolatorului de Detenție Provizorie, pentru perioada de activitate în el,
din considerentele că pe perioada efectuării serviciului în organele afacerilor
interne și anume în subdiviziunile menționate, dânsul a fost supus riscului
sănătății și vieții având contact direct cu persoanele reținute, inclusiv
contagioase.
Riscul la care sunt supuși colaboratorii de poliție, pe parcursul
serviciului în cadrul Izolatorului Detenție Preventivă a fost reflectat și de
instanțele judiciare prin hotărâri similare adoptate anterior.
Reclamantul solicită obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să
efectueze recalcularea vechimii în muncă, cu includerea în ea a avantajelor
două luni vechime pentru o lună în serviciu, pentru perioada activării sale în
Izolatorul de Detenție Provizorie.
În acest sens, reclamantul face referire la prevederile punctului (8) lit.
d) al Hotărârii Guvernului nr. 78 din 21.02.1994, art. 33 alin. (2) din Legea cu
privire la sistemul penitenciar nr. 1036 din 17 decembrie 1996 (în vigoare pînă
la 21.03.2008).
Din esența normelor de drept enunțate rezultă că pentru calcularea
vechimii în munca cu înlesnirile solicitate este necesar ca persoana să
întrunească două condiții, și anume: instituția în care persoana execută
serviciul să fie o subdiviziune indicată în pct. 8 a Hotărârii Guvernului nr. 78
din 21.02.1994 și să-și exercite serviciul nemijlocit în închisori, izolatoare de
urmărire penală (izolatoare de detenție provizorie) și instituțiile destinate
pentru deținerea și tratarea bolnavilor contagioși și bolnavilor psihici.
Respectiv, colaboratorii care efectuează serviciul de pază, escortare și
deținere a persoanelor reținute și arestate în izolatoarele de urmărire penală
(izolatoare de detenție provizorie), în prezent au dreptul la calcularea vechimii
în muncă cu avantaje, calculându-se 2 luni vechime în muncă pentru o lună
de serviciu în ordinea prevăzută de pct. 8 lit. d) din Hotărârea Guvernului nr.
78 din 21 februarie 1994 cu privire la modul de calculare a vechimii în muncă,
stabilirea și plata pensiilor și Indemnizațiilor militarilor, persoanelor din
corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne, colaboratorilor
Centrului pentru Combaterea Crimelor economice și Corupției și a sistemului
penitenciar.
Precizează că, penitenciarele de tip închis, izolatoarele de urmărire
penală (izolatoare de detenție provizorie) și instituțiile destinate pentru
deținerea și tratarea bolnavilor contagioși și bolnavilor psihici sunt entități
care cad sub incidența reglementărilor din pct. 8 al Hotărârii Guvernului nr.
2
78 din 21 februarie 1994. Abordarea reclamantului constă inclusiv în
condițiile în care, în speță, obiectul în cauză, fiind asimilat actul administrativ,
vizează obligarea autorității publice de a emite actul administrativ solicitat, în
vederea valorificării unui drept imprescriptibil recunoscut prin Lege, și anume
un drept fundamental cum în acest caz este dreptul la pensie.
De asemenea, susține că conform art. 10 alin. (3) al Legii privind
pensiile de asigurări sociale de stat nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998, odată
ce dreptul la pensie este imprescriptibil, atât cât persistă acest drept, titularul
are posibilitatea de a iniția acțiune imprescriptibilă în vederea ajustării
avantajelor ce rezultă din acest drept la normele de drept în vigoare și la
situația actuală.
Caracterul imprescriptibil al dreptului la recalcularea vechimii în
muncă se relevă prin aceea că acesta este un drept personal, astfel exercițiu
său nu poate fi limitat în timp și nu este susceptibil de a fi pierdut prin neuz în
așa mod, în conformitate cu prevederile art. 166-167 CPC, Codului
administrativ, Legii privind pensiile de asigurări sociale de stat nr. 156-XIV
din 14 octombrie 1998, pct. 8 a Hotărârii Guvernului nr. 78 din 21 februarie
1994 și să-și exercite serviciul nemijlocit în închisori, izolatoare de urmărire
penală (izolatoare de detenție provizorie) și instituțiile destinate pentru
deținerea și tratarea bolnavilor contcigioși și bolnavilor psihici, art. 33 alin.
(2) din Legea cu privire la sistemul penitenciar nr. 1036 din 17 decembrie
1996 (în vigoare pînă la 21.03.2008).
Reclamantul solicită anularea deciziei Casei Teritoriale Asigurări
Sociale Cahul nr. 09/2022/29210 din 7 octombrie 2022 și răspunsul Casei
Naționale de Asigurări Sociale cu nr. T-2059/22 din 24 octombrie 2022, prin
care lui Tărăburcă Oleg i s-a refuzat în stabilirea pensiei în conformitate cu
certificatul IGP MAI RM, nr. 34/19-2900 din 10 august 2022, ce prevede
vechimea totală în muncă cu tot cu avantaje în termen de 25 ani, 00 luni 19
zile; a obliga Casa Națională de Asigurări Sociale de a emite un act
administrativ individual favorabil lui Tărăburcă Oleg, prin care acestuia să fie
calculată pensia pentru vechimea în muncă în conformitate cu certificatul cu
nr. 34/19-2900 din 10 august 2022, eliberat de IGP MAI RM, ce prevede
vechimea în muncă cu tot avantaje de 25 ani 00 luni 19 zile.
Prin hotărârea din 07 noiembrie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Rîșcani, s-a admis acțiunea lui Tărăburcă Oleg împotriva Casei Naționale de
Asigurări Sociale a Republicii Moldova cu privire la obligarea emiterii actului
administrativ.
S-a anulat decizia Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Cahul al Casei
Naționale de Asigurări Sociale a RM nr.09/2022/2910 din 07 septembrie 2022
și decizia Casei Naționale de Asigurări Sociale a Republicii Moldova de
soluționare a cererii prealabile nr.T-2059/22 din 24.10.2022.
S-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale a Republicii Moldova,
oficiul teritorial competent să emită o decizie nouă, în temeiul cererii depusă
de Tărăburcă Oleg la data de 06.09.2022 (09/20223039), prin care să-i
3
stabilească lui Tărăburcă Oleg pensia pentru vechime în serviciu, reieșind din
vechimea în muncă de 25 ani 00 luni 19 zile.
Nefiind de acord cu soluția primei instanțe, la 06 decembrie 2023 Casa
Națională de Asigurări Sociale a declarat apel, solicitând admiterea acestuia,
casarea hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 07 noiembrie 2023,
cu emiterea unei noi decizii prin care acțiunea reclamantului să fie respinsă.
Prin decizia din 29 mai 2024 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins
apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale și s-a menținut
hotărârea din 7 noiembrie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.
În motivarea soluției sale instanța de apel a reținut că, Tărăburcă Oleg
potrivit ordinului șefului al Inspectoratului General al Poliției al Ministrului
Afacerilor Interne al Republicii Moldova nr. 417ef. din 26.07.2022, începând
cu data de 16.08.2022 s-a încetat raportul de serviciu al funcționarului public
cu statut special Tărăburcă Oleg, subofițer superior de sector al Sectorului de
Poliție nr.2 (Cișmichioi) al Inspectoratului de Poliție Vulcănești al DP a UTA
Găgăuzia a IGP al MAI, conform art. 38 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 288 din
16.12.2016.
Conform certificatului nr. 34/19 2900 din 10.08.2022 eliberat de
Direcția de Poliție a UTA Găgăuzia, rezultă că vechimea în muncă pentru
perioada 16.10.2013-31.08.2016, 01.09.2016-08.03.2017, în care,
reclamantul Tărăburcă Oleg a activat în cadrul Serviciului detenție și escortă
al Inspectoratului de Poliție Vulcănești al Direcției de Poliție a UTA Găgăuzia
al IGP a MAI, a fost calculată de către Direcția de Poliție a UTA Găgăuzia în
temeiul hotărârii Guvernului nr.78/21.02.1994 și ordinul MAI nr.96 din
20.03.2018.
În baza informațiilor gestionate de către Ministerul Afacerilor Interne,
pentru stabilirea pensiei în conformitate cu art.13 din Legea asigurării cu
pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele
organelor afacerilor interne nr.1544 din 23.06.1993, vechimea în muncă lui
Tărăburcă Oleg cu includerea avantajelor, constituie în total 25 ani 00 luni și
19 zile.
Instanța de apel a reținut că, Tărăburcă Oleg dispune de perioade de
serviciu care urmează a fi luate în calculul vechimii în muncă cu înlesniri
(avantaje) pentru stabilirea pensiei, și anume, perioada cuprinsă între
16.10.2013 până la 31.08.2016 și 01.09.2016 până la 08.03.2017 în interiorul
cărora a reclamantul a activat în cadrul Izolatorului de detenție provizorie al
Secției management operațional a IP Vulcănești al DP a UTA Găgăuzia a IGP
al MAI, perioade care urmează a fi luate în calcul două luni vechime de muncă
pentru o lună de serviciu, întrucât instituția respectivă are menirea deținerii
persoanelor reținute sau arestate și care fac parte din categoria instituțiilor
penitenciare prevăzute la art. 6 alin. (2) al Legii nr. 1036/ 1996 și respectiv
urmează a fi raportată la prevederile pct. 8 al HG nr. 78/1994.
Instanța de apel a notat că, penitenciarele de tip închis, izolatoarele de
urmărire penală (izolatoare de detenție provizorie) și instituțiile destinate
4
pentru deținerea și tratarea bolnavilor contagioși și bolnavilor psihici sunt
entități care cad sub incidența reglementărilor de la pct. 8 al Hotărârii
Guvernului nr. 78 din 21.02.1994.
Astfel, instanța a stabilit ilegalitatea deciziei privind refuzul stabilirii
și achitării pensiei a Casei Naționale de Asigurări Sociale a Republicii
Moldova în conformitate cu Legea nr.1544-XII din 23.06.1993 asigurării cu
pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele
organelor afacerilor interne, în privința lui Tărăburcă Oleg.
Prin urmare, aplicabilitatea Hotărârii Guvernului nr. 78 din 21.02.1994
și ordinului MAI nr. 96 din 20.03.2018, este deja determinată de angajator,
care doar urma să fie reținută de către autoritatea pârâtă și, respectiv, efectuate
acțiunile corespunzătoare de calculare a vechimii în muncă în privința lui
Tărăburcă Oleg și stabilirea pensiei acestuia.
La 01 iulie 2024, prin intermediul poștei electronice, Casa Națională
de Asigurări Sociale a depus recurs împotriva deciziei din 29 mai 2024 a Curții
de Apel Chișinău, prin care a solicitat casarea deciziei instanței de apel și a
hotărârii instanței de fond, cu pronunțarea unei decizii noi de respingere a
acțiunii.
În motivarea recursului a susținut că, soluția instanței de apel este
eronată.
În opinia recurentului, activitatea lui Tărăburcă Oleg, nu se încadrează
în art.8 pct. d) al hotărârii Guvernului nr.78/1994.
Instanța de apel a interpretat în mod eronat normele de drept material
pertinente speței, fapt ce a succedat emiterea unei soluții greșite și
neîntemeiate.
Activitatea intimatului, nu poate fi raportată la prevederile pct.8 a
Hotărârii Guvernului nr.78/1994 precum invocă intimatul, deoarece acesta a
activat în cadru serviciului de gardă al izolatorului de detenție provizorie,
activitate ce nu urmează a fi calculată cu avantaje.
Perioadele de activitate civilă unde lipsește plata contribuțiilor de
asigurări sociale de stat obligatorii, nu se includ în calculul vechimii în muncă.
În opinia recurentului decizia instanței de apel este nemotivată, ca
urmare a neelucidării tuturor circumstanțelor importante speței și aplicarea
eronată a normelor relevante speței.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244 alin. (1) Cod administrativ prevede următoarele:
„(1) Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel
pot fi contestate cu recurs.”
Art. 245 Cod administrativ relevă că:
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la
pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”
5
Art. 2451 din Codul administrativ prevede că:
”(1) Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței
uniforme a Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;
e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu
încălcarea competenței jurisdicționale.
(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit. c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă au
fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.
(3) Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie
pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit.d)
sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la
rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare
pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost
reclamate de către instanța de judecată contrar prezentului cod.”
Art. 246 alin. (1) și (2) Codul administrativ prevede că:
”(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de
recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere
irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele
cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții
Supreme de Justiție și se comunică părților.
Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. h) că, recursul se declară inadmisibil
în special când recursul este vădit neîntemeiat.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de depunere a recursului, Completul de judecată
al Curții Supreme de Justiție atestă că decizia motivată a instanței de apel a
fost notificată recurentului la data de 20 iunie 2024, prin intermediul poștei
electronice, fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică anexat la
dosar (f.d.86).
Cererea de recurs a fost depusă la 01 iulie 2024. Astfel, că recursul este
depus cu respectarea prevederilor art. 245 din Codul administrativ.
Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/
inadmisibilitatea recursului, în special, urmează să însușească în condițiile
Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil
bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele pre citate oferă un
drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu
prezintă o motivare suficient de serioasă.
În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv
al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării
unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile
6
să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile
Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare
ex officio a erorilor de drept.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de
admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare
și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea
cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care
trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de
admisibilitate.
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs de
Casa Națională de Asigurări Sociale, nu se încadrează în temeiurile prevăzute
la art. 2451 din Codul administrativ, deoarece se referă la dezacordul
recurentului cu soluția pronunțata de către Curtea de Apel Chișinău și nu
relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept
material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de
casare a deciziei recurate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că
recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale, conține obiecții de fapt
și de drept similare celor expuse în cererea de chemare în judecată, care au
fost analizate de către Curtea de Apel Chișinău, fiind apreciate în mod
corespunzător. În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului
recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea
cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al
Convenției.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în
sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera
netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la
art. 2451 din Codul administrativ.
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei,
fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe
care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând
nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel,
ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții,
instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci
implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă
argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care
se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea
pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către
Curtea de Apel Chișinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la
examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții
7
Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu
un control efectuat din oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției
legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea
și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios
administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont
pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de
ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder
împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230].
Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât
prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură
în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei,
pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât
pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).
Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor
în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale
procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în
sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest
sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.
141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la
admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept,
și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea
Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin.(2) lit. h)
din Codul administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de Casa Națională de Asigurări
Sociale.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Ion Malanciuc
8