3ra-410/24 — anularea actului administrativ

3ra-410/24 — anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2025)

Î N C H E I E R E

cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Igor Hlopețchi,

în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de Igor Hlopețchi împotriva Inspectoratului General al

Poliției, terți Consiliul pentru egalitate și Ministerul Afacerilor Interne, cu

privire la anularea actului administrativ defavorabil și obligarea emiterii

actelor administrative individuale favorabile,

împotriva deciziei din 28 februarie 2024 a Curții de Apel Chișinău

(Dosarul nr. 3ra-410/24

NR. PIGD 2-22001856-01-3ra-15052024)

Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) Cod administrativ.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu constituie un temei

de casare a ei.

Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, jud. O. Melniciuc

Curtea de Apel Chișinău, jud. V. Negru, E. Palanciuc, I. Dutca,

5 martie 2025

Textul corespunde originalului

Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de Igor

Hlopețchi

Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:

Stela Procopciuc, Președinte,

Diana Stănilă,

Ion Malanciuc, judecători,

constată următoarele:

ÎN FAPT

judecată împotriva Inspectoratului General al Poliției, terți Consiliul pentru

egalitate, solicitând: anularea ca fiind ilegal pct.1 al ordinului IGP nr. 4ef.

din 03.01.2022 cu privire la încetarea raportului de serviciu a comisarului-

șef, Hlopețchi Igor Pavel, în partea ce ține de încetarea raportului de serviciu

al comisarului-șef Hlopețchi Igor Pavel, șef-adjunct al Inspectoratului de

Poliție Centru al Direcției de Poliție a mun. Chișinău; obligarea

Inspectoratului General al Poliției să emită actul individual favorabil de

restabilire a comisarului-șef Hlopețchi Igor Pavel în funcția de șef-adjunct al

Inspectoratului de Poliție Centru al Direcției de Poliție a mun. Chișinău al

IGP al MAI; obligarea Inspectoratului General al Poliției să emită actul

individual favorabil de achitare din contul Inspectoratului General al Poliției

în beneficiul Iui Igor Hlopețchi a salariului pentru absența forțată de la

serviciu, începând cu data de 03.01.2022 până la pronunțarea hotărârii;

obligarea Inspectoratului General al Poliției să emită actul individual

favorabil de achitare din contul Inspectoratului General al Poliției în

beneficiul lui Igor Hlopețchi a compensației de 50 000 lei cu titlu de

prejudiciu moral cauzat prin concedierea ilegală.

este angajat în organele afacerilor interne ale Republicii Moldova. Ulterior,

prin decizia irevocabilă din 31 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, colonelul

de poliție Igor Hlopețchi a fost repus în funcția deținută anterior de șef-

adjunct al Inspectoratului de Poliție Centru al Direcției de Poliție municipiul

Chișinău al IGP, fiind constatat caracterul ilegal, abuziv și cu iz de hărțuire

prin concedierile repetitive în privința reclamantului.

alin.(1) lit. c) și art. 38 alin. (4) din Legea privind funcționarul public cu

statut special, nr. 288/2016, raportul de serviciu al comisarului-șef Hlopețchi

Igor Pavel a fost încetat în mod repetat.

1

pronunțată o hotărâre nouă, de admitere parțială a acțiunii. Așadar, a fost

obligat Inspectoratul General al Poliției de a emite actul individual favorabil

de repunere a lui Igor Hlopețchi Pavel în funcție de șef-adjunct al

Inspectoratului de Poliție Centru al Direcției de Poliție a mun. Chișinău al

IGP al MAI.

funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor

Interne.

generală de la art. 58 alin. (3) din Codul muncii, care are o funcție

disjunctivă, arătând că dreptul și obligația de a prelungi raportul de serviciu

pe o perioadă nedeterminată în condițiile Codului muncii, subzistă.

și să creeze artificial premise pentru concedierea lui Hlopețchi Igor Pavel, 3

noiembrie 2021 la instigarea cet. Igor Colodrovschi, de către șeful IGP al

MAI a fost emis Ordinul nr. 477 prin care a fost dispus: „se inițiază procesul

de verificare a titularilor funcțiilor de conducere de nivelul A01-A02 din

cadrul Poliției, care cad sub incidența art. 19 alin. (2) și art. 38 alin. (4) al

Legii nr. 288/2016”.

nici în art. 38 alin. (4), adică nu are un contract individual de muncă pe o

perioadă determinată.

Colodrovschi Igor, a indicat într-un document oficial date vădit false precum

că Hlopețchi Igor Pavel ar fi refuzat să dea acordul pentru verificarea

conform Legii nr. 271/2008, totodată încadrându-1 eronat în cerințele pct. 1

din Ordinul IGP nr. 477 din 03 noiembrie 2021.

încetarea raportului de serviciu al comisarului-șef Hlopețchi Igor Pavel.

menționat că Hlopețchi Igor Pavel ar fi refuzat să fie supus verificării

conform Legii nr. 271/2008 și că angajatorul este în drept să întrerupă

raportul de serviciu al funcționarului public cu statut special care a acumulat

vechimea în muncă care îi dă dreptul de a-și stabili pensia pe linia MAI.

care s-a dovedit a fi lipsită de șanse reale de succes și ineficientă, fiind

respinsă anticipat.

2

menționând că, în partea ce ține de recuperarea prejudiciului, IGP al MAI nu

a examinat această chestiune într-o procedură separată.

urmează să fie admisă, specificând că, conform jurisprudenței CtEDO,

instanța de apel, potrivit regulilor unui proces echitabil, pornind de la

aprecierea rolului determinant al concluziilor sale, are obligația să examineze

efectiv problemele esențiale care îi sunt supuse aprecierii și să nu se limiteze

doar la însușirea motivelor și concluziilor date de instanța inferioară.

starea de fapt, este cert faptul că, anterior pe același fapt conform art.38

alin.(1) lit. c) din Legea nr. 288/2016, comisarul-șef Hlopețchi Igor Pavel a

fost concediat, iar prin hotărârea irevocabilă a instanței de judecată din

21.10.2021, acesta a fost restabilit în funcție pe o perioadă nedeterminată.

angajații care au acumulat vechimea în muncă care acordă dreptul de a stabili

pensia, urmează să încheie contracte individuale de muncă pe un an

calendaristic până la atingerea vârstei fixate în art. 19.

General al Poliției nu a fost încheiat un contract pe termen determinat, fapt

constatat prin două hotărâri irevocabile ale instanței de judecată (decizia

Curții de Apel Chișinău din 31.05.2018 și decizia Curții de Apel Chișinău

din 21.10.2020).

în concediu medical.

concedierea salariatului în perioada aflării lui în concediu medical, în

concediu de odihnă anual, în concediu de studii, în concediu de maternitate,

în concediu parțial plătit pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani, în

concediu suplimentar neplății pentru îngrijirea copilului în vârstă de la 3 la

4 ani, în perioada îndeplinirii obligațiilor de stat sau obștești, precum și în

perioada detașării, cu excepția cazurilor de lichidare a unității.

indică că, dl Hlopețchi Igor Pavel ar fi avut obligația legală să fie supus

verificării conform ordinului IGP nr. 477ef. din 03.11.2021 și ar fi refuzat să

fie supus verificării, fapt răsturnat prin cumulul de probe administrat.

de a prelungi raportul de muncă sau de a refuza prelungirea.

3

oferă un drept discreționar, dar urmează a fi interpretat sistemic. Conceptul

poate urmează a fi interpretat în conexitate cu norma generală de la art. 58

alin. (3) Codul muncii, care are o funcție disjunctivă, arătând că dreptul și

obligația de a prelungi raportul de serviciu pe o perioadă nedeterminată în

condițiile Codului muncii, subzistă.

respins ca nefondat și pur formal argumentul IGP privind dreptul său

exclusiv discreționar și oportunitatea menținerii în funcție a persoanelor care

au dobândit dreptul de a-și stabili pensia, precum și imposibilitatea obligării

de a emite actul individual favorabil ca pe metodă de a exclude controlul

judecătoresc asupra legalității activității sale.

Cod administrativ, menționând că, Hlopețchi Igor Pavel a beneficiat de un

tratament discriminatoriu prin raportare la alte sute de angajați aflați într-o

situație identică. Or, Inspectoratul General al Poliției nu a prezentat nici o

versiune verosimilă care ar justifica o atare tartare diferențiată a persoanelor

aflate în condiții similare.

General al Poliției este exprimată prin omisiunea de a lua în considerație

toate faptele relevante. Astfel, au fost neglijate rezultatele evaluărilor

profesionale ale apelantului pentru perioada 2017-2019, care inter alia nu

denotă careva carențe în activitatea profesională a acestuia, ci din contra

relevă faptul că persoanele aflate într-o poziție mai dezavantajată au

beneficiat de un tratament preferențial, precum și încadrarea greșită a dlui

Hlopețchi Igor în pct. 1 al ordinului IGP nr. 447 din 03.11.2021.

reclamantul, este ilegală și încalcă drepturile individuale ale acestuia, ea nu

este nici în interesul comunității, or, încetarea raportului de muncă cu un

colaborator calificat, cu o vechime de 35 de ani, fără ca această persoană să

fie sancționată disciplinar sau să existe alte carențe în activitatea sa

profesională, contravine principiilor profesionalismului, integrității

profesionale și loialității, stabilității în funcția publică, colaborării și

cooperării, imparțialității și nediscriminării, transparenței, obiectivității,

eficienței și responsabilității potrivit art. 5 din Legea nr. 288/2016.

legislația națională, cât și în Rezoluția (77) 31 cu privire la protecția

individului față de actele autorităților administrative, adoptată de Comitetul

de Miniștri al Consiliului Europei la 28.09.1997, care statuează că, actul

4

administrativ este o manifestare juridică unilaterală de voință, cu caracter

normativ sau individual, din partea unei autorități publice în vederea

organizării executării sau executării în concret a legii, actul administrativ

desemnează orice măsuri individuale sau decizii luate în cadrul exercitării

autorității publice, susceptibile de a afecta direct drepturile, libertățile sau

interesele persoanelor fizice sau juridice și care nu este un act îndeplinit în

cadrul exercitării unei funcții judiciare.

echitabil că, instanța de judecată amintește că prin hotărârea din 23.06.1981,

pronunțată în cauza Le Compte, Van Leuven și De Meyere v. Belgia, §51,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că procedurile

disciplinare intră sub incidența articolului 6 § 1 din Convenție în materie de

echitate a procesului și de soluționare a cauzei într-un termen rezonabil, de

către o instanță independentă și imparțială. Totodată, Curtea Europeană a

menționat că, atunci când autoritățile publice învestite cu atribuții de

cercetare a abaterilor disciplinare și de sancționare a acestora nu îndeplinesc

exigențele unei instanțe independente și imparțiale, legislația statului trebuie

să permită accesul la o instanță judecătorească care prezintă toate garanțiile

prevăzute de articolul 6 din Convenție (Frankowicz v. Polonia, 16.12.2008,

cauza De Geouftre de la Pradelle v.Franța (16.12.1992, § 34) faptul că este

necesar ca legislația națională să asigure fiecărei persoane o posibilitate clară

și concretă de a contesta un act ce constituie o ingerință în drepturile sale.

că, pretinsa obligație de a fi supus verificării și pretinsul refuz al comisarului-

șef Igor Hlopețchi, sânt lipsite de consistență și contrare corespondenței

purtate cu IGP al MAI, motive din care, ordinul IGP nr. 4ef. din 03.01.2021,

urmează a fi anulat, ca ilegal în partea contestată.

ajunge la concluzia de a dispune repunerea în toate drepturile reclamantului

în funcția deținută anterior concedierii, de șef-adjunct al Inspectoratului de

Poliție Centru al Direcției de Poliție a mun. Chișinău.

muncii, indică că, Legea instituie Inspectoratului General al Poliției obligația

de plată în beneficiul lui Hlopețchi Igor Pavel a salariului pentru perioada

absenței forțate de la serviciu începând cu 03.01.2021 până la data

pronunțării hotărârii. Consecință de drept a răspunderii angajatorului față de

angajat, conform art.90 Codul muncii, este și repararea prejudiciului moral,

cu determinarea că mărimea reparării prejudiciului moral se determină de

5

către instanța de judecată, ținîndu-se cont de aprecierea dată acțiunilor

angajatorului, dar nu poate fi mai mică decât un salariu mediu lunar al

salariatului.

obligația angajatorului la repararea prejudiciului moral în caz de privare

ilegală de posibilitatea de a munci, care nu poate fi mai mic decât un salariu

mediu lunar al salariatului, urmând ca mărimea compensației să nu fie nici

punitivă, nici vindicativă, scopul acestei compensații nefiind sancționarea

persoanei responsabile.

aprecieri notabile în ceea ce privește proba prejudiciului moral, constatând

că proba faptei ilicite este suficientă, urmând ca prejudiciul și raportul de

cauzalitate să fie prezumate, instanțele urmând să deducă producerea

prejudiciului moral din simpla existență a faptei ilicite de natură să producă

un asemenea prejudiciu și a împrejurărilor în care a fost săvârșită, soluția

fiind determinată de caracterul subiectiv, intern al prejudiciului moral, proba

sa directă fiind practic imposibilă.

Iovtchev împotriva Bulgariei, CtEDO a reținut în esență încălcarea

convenției, după ce a considerat că abordarea formalistă a instanțelor

naționale, care atribuiseră reclamantului obligația de a dovedi existența unui

prejudiciu moral cauzat de fapta ilegală, prin dovezi susceptibile să confirme

manifestări externe ale suferințelor lui fizice sau psihologice, avuseseră ca

rezultat privarea reclamantului de despăgubirea pe care ar fi trebuit să o

obțină.

din funcția deținută și, astfel, a fost privat de posibilitatea de a munci și de a

câștiga legal surse pentru existență, drept ce este apreciat de legislație ca

fiind unul fundamental, instanța urmează să admită pretenția dată,

compensația prejudiciului moral în sumă de 50 000 lei fiind una echitabilă și

proporțională, ce corespunde criteriului stabilit de norma legală de asigurare

a minimului cuantumului prejudiciului moral.

Rîșcani, în calitate de terț, în proces a fost atras Ministerul Afacerilor Interne.

POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE

Rîșcani, s-a admis parțial acțiunea în contencios administrativ înaintată de

Igor Hlopețchi împotriva Inspectoratului General al Poliției, terți Consiliul

6

pentru egalitate și Ministerul Afacerilor Interne, cu privire la anularea actului

administrativ defavorabil, obligarea la emiterea actelor administrative

individuale favorabile, fiind anulat pct. 1 al ordinului Inspectoratului General

al Poliției nr. 4ef. din 03.01.2022 cu privire la încetarea raportului de serviciu

al comisarului-șef Igor Hlopețchi, ca neîntemeiat, Inspectoratul General al

Poliției fiind obligat să emită actul administrativ individual privind

restabilirea dlui Igor Hlopețchi în funcția de șef-adjunct al Inspectoratului de

poliție Centru al Direcției de poliție a mun. Chișinău; s-a obligat

Inspectoratul General al Poliției să emită actul administrativ individual

favorabil privind achitarea dlui Igor Hlopețchi a salariului pentru perioada

privării de dreptul de a munci, începând cu data încetării raportului de

serviciu și până la data restabilirii în funcția deținută anterior; s-a obligat

Inspectoratul General al Poliției, să emită actul administrativ individual

privind acordarea despăgubirilor dlui Igor Hlopețchi, cu titlu de reparare a

prejudiciului moral, în mărimea unui salariu mediu lunar al dlui Igor

Hlopețchi, în rest pretențiile din acțiune, în partea ce ține de obligarea

Inspectoratului General al Poliției, la compensarea prejudiciului moral, în

mărimea ce excede un salariu mediu lunar al dlui Igor Hlopețchi, s-au respins

ca neîntemeiate. Tot odată s-a menționat că, hotărârea judecătorească în

partea emiterii actului administrativ individual privind restabilirea dlui Igor

Hlopețchi în funcția de șef-adjunct al Inspectoratului de poliție Centru al

Direcției de poliție a mun. Chișinău și reparare a prejudiciului material

cauzat prin privarea de dreptul de a munci, în mărimea unui salariu mediul

lunar, conform art. 256 CPC, se execută imediat.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL

apel nemotivată împotriva hotărârii primei instanțe. La 22 aprilie 2022 a

depus motivarea apelului, solicitând casarea integrală a hotărârii, cu

adoptarea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie respinsă.

POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL

hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 25 februarie 2022 și s-a

emis o nouă decizie, prin care s-a respins acțiunea depusă de Igor Hlopețchi

împotriva Inspectoratului General al Poliției, terți Consiliul pentru egalitate

și Ministerul Afacerilor Interne, cu privire la anularea actului administrativ

defavorabil, obligarea la emiterea actelor administrative individuale

favorabile.

7

nu a constatat și nu a elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru

soluționarea cauzei, fiind aplicată eronat legislația pertinentă ce guvernează

raportul litigios.

ordinul prin care Inspectoratul General al Poliției a dispus încetarea

raportului de serviciu al reclamantului, a fost emis cu respectarea

dispozițiilor legale, în special a art. 9 alin. (5) din Legea nr. 271/2008, care

prevede că un funcționar public care refuză verificarea în condițiile legii

urmează să fie eliberat din funcție. În acest sens, s-a constatat că reclamantul

a fost notificat corespunzător despre obligația de a se supune verificării și

despre consecințele unui eventual refuz. În pofida acestor notificări,

reclamantul nu a întreprins nicio acțiune în sensul conformării la cerințele

legale, ceea ce constituie un refuz implicit, sancționat prin lege cu încetarea

raportului de serviciu.

menționat că decizia de concediere nu a fost una discriminatorie, întrucât

verificarea a fost inițiată pentru un număr semnificativ de funcționari (61 de

persoane) și nu a vizat exclusiv persoana reclamantului. Acesta nu a

prezentat probe care să susțină afirmația că ar fi fost tratat diferit față de alți

angajați aflați în situații similare. În plus, măsura concedierii a fost aplicată

ca urmare a unui comportament obiectiv constatat de către angajator, și

anume refuzul de a coopera în cadrul procedurii de verificare.

principiului proporționalității, instanța de apel a menționat că acest principiu

nu este aplicabil în speță, întrucât legea instituie o obligație imperativă pentru

angajator de a dispune încetarea raportului de serviciu în cazul refuzului

verificării. Inspectoratul General al Poliției nu avea competența de a aprecia

discreționar dacă sancțiunea concedierii este oportună, ci era obligat să o

aplice conform normei legale. Astfel, concluzia primei instanțe privind

disproporționalitatea măsurii nu are fundament juridic.

reclamantul nu a fost concediat în perioada concediului medical, așa cum a

susținut prima instanță. Ordinul IGP a prevăzut expres că încetarea raportului

de serviciu își va produce efectele doar la revenirea din concediu medical,

ceea ce înlătură orice suspiciune privind o încălcare a art. 86 alin. (2) Codul

muncii, care interzice concedierea unui angajat în perioada incapacității

temporare de muncă.

8

contestat a fost motivat în mod corespunzător, conținând toate elementele

prevăzute de art. 120 alin. (1) Cod administrativ, inclusiv temeiurile de fapt

și de drept care au justificat măsura dispusă.

instanță a dispus în mod neîntemeiat această măsură, întrucât nu s-a

demonstrat existența unui prejudiciu moral real. Simplul fapt al încetării

raportului de serviciu în baza unei prevederi legale nu constituie, în sine, o

faptă ilicită care să genereze răspunderea angajatorului pentru prejudicii

morale.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS

deciziei din 28 februarie 2024 a Curții de Apel Chișinău. La 8 iulie 2024,

recurentul a depus cererea de recurs motivată, solicitând admiterea lui,

casarea integrală a deciziei și menținerea hotărârii primei instanțe.

ARGUMENTELE RECURSULUI

pronunțată cu interpretarea greșită a normelor legale aplicabile, în special a

Codului administrativ, a Codului muncii și a Legii nr. 288/2016 privind

funcționarul public cu statut special.

decizia Curții de Apel Chișinău din 21 octombrie 2020, rămasă definitivă, a

stabilit anterior că încetarea raportului său de serviciu a fost ilegală. În aceste

condiții, instanța de apel nu putea reexamina aceleași fapte și temeiuri

juridice pentru a valida o nouă concediere bazată pe aceleași argumente.

apreciere vădit nerezonabilă a probelor, întrucât nu a fost demonstrat faptul

că acesta a refuzat verificarea prevăzută de Legea nr. 271/2008. Dimpotrivă,

probele administrate atestă că Ordinul nr. 477 din 3 noiembrie 2021, care a

stat la baza concedierii sale, nu conținea numele său în anexele autentice. În

aceste condiții, susținerea că ar fi refuzat verificarea este nefondată și

contrazisă de înscrisurile din dosar.

condițiile în care alți angajați care se aflau în situații identice nu au fost

supuși aceleiași sancțiuni. În susținerea acestui argument, a invocat avizul

Consiliului pentru egalitate din 16 ianuarie 2020, care a constatat că art. 38

alin. (1) lit. c) și art. 38 alin. (4) din Legea nr. 288/2016 creează o

9

discriminare directă în câmpul muncii pentru funcționarii publici care au

acumulat vechimea necesară pentru pensie.

asupra dreptului discreționar al autorității publice este eronată. Deși art. 38

alin. (4) din Legea nr. 288/2016 prevede că angajații care au acumulat

vechimea necesară pentru pensie „pot” încheia contracte individuale pe

perioadă determinată, acest text de lege nu conferă IGP dreptul absolut de a

decide discreționar încetarea raportului de muncă. Instanța de apel nu a

analizat acest aspect în raport cu principiile Codului muncii, care prevăd

stabilitatea în raporturile de muncă și interzic măsuri arbitrare.

medical, cu încălcarea art. 86 alin. (2) din Codul muncii, care interzice

concedierea în această perioadă. Instanța de apel a apreciat în mod greșit că

efectele concedierii s-au produs ulterior încheierii concediului medical,

ignorând faptul că emiterea unui ordin de concediere în perioada concediului

este interzisă, indiferent de momentul aplicării efective a măsurii.

principiile unui proces echitabil, astfel cum sunt acestea consacrate de art. 6

din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) și de jurisprudența

Curții Europene a Drepturilor Omului (CtEDO). Instanța de apel nu a

examinat efectiv toate argumentele recurentului și nu a motivat clar soluția

adoptată, limitându-se la validarea poziției autorității publice, fără o analiză

detaliată a criticilor aduse actului administrativ contestat.

disproporționată, în condițiile în care nu i-a fost propusă nicio altă funcție

vacantă, deși Codul muncii prevede obligația angajatorului de a încerca o

astfel de soluție înainte de încetarea raportului de muncă. Instanța de apel a

omis să analizeze acest aspect, deși în dosar există dovezi că în cadrul

Inspectoratului General al Poliției existau funcții vacante la momentul

concedierii sale.

ARGUMENTELE INTIMAȚILOR

a solicitat declararea recursului drept inadmisibil.

10

LEGISLAȚIA RELEVANTĂ

„(1) Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de

apel pot fi contestate cu recurs.”

„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la

pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”

„(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia

contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin

admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de

Justiție; c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în

proces; d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe

aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus

tardiv; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu

încălcarea competenței jurisdicționale.

(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit. c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă

au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.

(3) Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie

pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit.

d) sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la

rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare

pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost

reclamate de către instanța de judecată contrar prezentului cod.”

”(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de

recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere

irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele

cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții

Supreme de Justiție și se comunică părților.

Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. h) că, recursul se declară inadmisibil

în special când recursul este vădit neîntemeiat.”

MOTIVAREA INSTANȚEI

atestă că decizia motivată a fost notificată recurentului în mod electronic, la

7 mai 2024. Recursul nemotivat a fost declarat anterior, la 29 aprilie 2024,

iar motivarea recursului a fost depusă la 8 iulie 2024, cu respectarea

prevederilor art. 245 din Codul administrativ.

11

admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în

condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele

citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de

recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva

invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material

capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,

hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond

și invocare ex officio a erorilor de drept.

de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare

convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În

consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se

referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea

rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ,

deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțata de către

Curtea de Apel Chișinău și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza

în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu

constituie temei de casare a deciziei recurate.

recursul depus conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în

cererea de chemare în judecată, care au fost analizate de către Curtea de Apel

Chișinău, fiind apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există

aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor

argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în

care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în

sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera

netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 2451 din Codul administrativ.

12

cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de

netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea

recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de

dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din

punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă

argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care

se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea

pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către

Curtea de Apel Chișinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la

examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții

Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala

cu un control efectuat din oficiu.

admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției

legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea

și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios

administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont

pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.

230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care

se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi

mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45).

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în

sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest

sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,

p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire

la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

13

drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a

se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

h) din Codul administrativ,

COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,

Declară ca inadmisibil recursul depus de Igor Hlopețchi.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte Stela Procopciuc

Judecători Diana Stănilă

Ion Malanciuc

14