3ra-351/24 — anularea actulului administrativ individual
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea actulului administrativ individual
- Temei legal
- recusrul este vadit neintemeiat art. 246 alin. 2 lit. h Codul administrativ
3ra-351/24 — anularea actulului administrativ individual (Curtea Supremă de Justiție, 2024)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de avocatul Anatolie
Barbacar în interesele lui Alexandr Gheorghița,
în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de avocatul Anatolie Barbacar în interesele lui Alexandr
Gheorghița împotriva Inspectoratului General al Poliție, terț Inspectoratul
Național de Securitate Publică, cu privire la anularea actului administrativ
individual, restabilirea în funcția deținută anterior și achitarea salariului
pentru absența forțată de la muncă
împotriva decizie din 23 ianuarie 2024 a Curții de Apel Chișinău
(Dosarul nr. 3ra-351/24
NR. PIGD 2-22067158-01-3ra-19042024)
Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) Cod administrativ.
Dezacordul recurentului cu hotărârea instanței de apel nu constituie un
temei de casare a deciziei contestate.
Au examinat anterior cauza judecătorii: Instanța de fond: V. Ciumac,
Instanța de apel: Gh. Mîra, Gr. Dașchevici, A. Bostan,
20 noiembrie 2024
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților recursul depus de avocatul Anatolie
Barbacar în interesele lui Alexandr Gheorghița
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Oxana Parfeni,
Ion Malanciuc, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 13 mai 2022, avocatul Anatolie Barbacar în interesele lui Alexandr
Gheorghița, a depus o cerere de chemare în judecată împotriva
Inspectoratului General al Poliție, terț Inspectoratul Național de Securitate
Publică, solicitând anularea în tot a actului administrativ individual - Ordinul
Inspectoratului General al Poliției nr. 176 ef. din data de 13 aprilie 2022 „Cu
privire la sancționarea disciplinară a angajatului Poliției din cadrul
Inspectoratului Național de Securitate Publică, agent superior Alexandr
Gheorghița”, ca fiind ilegal în fond, emis cu încălcarea procedurii stabilite,
restabilirea în funcția anterior deținută - subofițer superior al Secției
asigurare ordine publică a Direcției patrulare „Centru” a Inspectoratului
Național de Securitate Publică, agent superior și achitarea salariului pentru
absența forțată de la muncă.
În motivarea acțiunii a invocat că, prin Ordinul Inspectoratului
General al Poliției nr. 176 ef. din data de 13 aprilie 2022 „Cu privire la
sancționarea disciplinară a angajatului Poliției din cadrul Inspectoratului
Național de Securitate Publică, agent superior Alexandr Gheorghița, a fost
sancționat disciplinar cu concedierea din funcția publică cu statut special.
Apreciază ordinul Inspectoratului General al Poliției nr. 176 ef. din 13
aprilie 2022 ca fiind ilegal în fond, emis cu încălcarea procedurii stabilite și
pasibil de anulare.
Potrivit materialelor anchetei de serviciu atestă faptul că procedura
administrativă a fost intentată la data de 24 ianuarie 2022.
Prin încheierea din data de 28 februarie 2022, în partea abaterilor
admise sub aspect disciplinar de către angajatul Alexandr Gheorghița, a fost
propusă sesizarea INSP al IGP al MAI, pentru efectuarea anchetei de serviciu
și întreprinderea acțiunilor ce se impun conform cadrului normativ incident.
Potrivit încheierii privind rezultatul anchetei de serviciu desfășurată în
baza materialului parvenit din Serviciul protecție internă și anticorupție al
Ministerului Afacerilor Interne, înregistrat în secretariatul Inspectoratului
Național de Securitatea Publică cu nr. 2978 din 04 martie 2022, din data de
01 aprilie 2022, atestă faptul că procedura administrativă a fost inițiată la
data de 04 martie 2022.
Menționează că, ancheta de serviciu a fost finalizată la data de 13
aprilie 2022, fapt confirmat prin ordinul nr. 176 ef. din data de 13 aprilie
2022 „Cu privire la sancționarea disciplinară a angajatului Poliției din cadrul
Inspectoratului Național de Securitate Publică, agent superior Alexandr
Gheorghița”.
Astfel atestă faptul că procedura administrativă a durat în perioada 24
ianuarie 2022-13 aprilie 2022, un termen mai mare de 30 de zile.
Indică că, ordinul Inspectoratului General al Poliției nr. 176 ef. Din 13
aprilie 2022 Cu privire la sancționarea disciplinară a angajatului Poliției din
cadrul Inspectoratului Național de Securitate Publică, agent superior
Alexandr Gheorghița” a fost emis în conformitate cu prevederile Codului
administrativ.
Conform pct. 59, 60, 61 al Statului disciplinar al funcționarului public
cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, aprobat prin
Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 409 din 07.06.2017, durata
desfășurării anchetei de serviciu nu va depăși termenul de 30 de zile, fără a
lua în calcul timpul aflării funcționarului în concediul anual de odihnă, în
concediul de studii, concediul medical sau concediul paternal. Termenul
anchetei de serviciu poate fi suspendat în cazul care funcționarul public cu
statut special se află în concediu anual de odihnă, concediu de studii,
concediu medical sau în concediu paternal, precum și în alte cazuri prevăzute
de legislația în vigoare. Termenul de suspendare a anchetei de serviciu în
cazurile descrise la pct.60 nu va depăși 6 luni din data comiterii presupusei
abateri disciplinare, care este termen de prescripție și de tragere la răspundere
disciplinară. Necesitatea și motivele suspendării anchetei de serviciu se
indică într-un raport și se prezintă spre aprobare conducătorului care a dispus
inițierea anchetei de serviciu sau persoanei care îl înlocuiește.
Rezultând din materialele anchetei de serviciu atestă faptul că aceasta
nu a fost suspendată.
Potrivit normelor legale menționate supra, ancheta de serviciu
(procedura administrativă) inițiată la data de 24 ianuarie 2022 urma să fie
finalizată în termen de 30 de zile.
Totodată menționează că, potrivit art. 60 alin. (1), (4), (5) Codul
administrativ, termenul general în care o procedură administrativă trebuie
finalizată este de 30 de zile, dacă legea nu prevede altfel. Din motive
justificate legate de complexitatea obiectului procedurii administrative,
termenul general poate fi prelungit cu cel mult 15 zile. Această prelungire
are efect doar dacă este comunicată în scris participanților la procedura
administrativă în termen de 30 de zile, împreună cu motivele prelungirii. În
mod excepțional, când în procedura administrativă se înregistrează cazuri de
complexitate deosebită care necesită timp pentru prelucrarea documentelor,
autoritatea publică poate stabili un termen mai mare pentru finalizarea
procedurii administrative, care nu va depăși 90 de zile.
Subliniază că termenul procedurii administrative nu a fost prelungit.
Astfel, constată faptul că termenul de finalizare a procedurii a fost omis, iar
actul de constatare nr. 176 ef. din 13 aprilie 2022 a fost emis în afara
termenului legal.
La acest capitol, ce vizează termenul procedurii administrative,
menționează că, din perspectiva jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor
Omului, legea trebuie să fie accesibilă persoanei și să fie previzibilă sub
aspectul consecințelor sale (a se vedea și Hotărârea Amann împotriva
Elveției). În sensul Convenției, o normă juridică trebuie să îndeplinească
două condiții suplimentare: să fie accesibilă oricărei persoane, lucru care se
realizează, de regulă, prin publicare; să fie enunțată cu claritate, astfel încât
orice persoană să poată, în mod rezonabil, să își conformeze conduita
cunoscând consecințele juridice ale faptelor sale.
Această ultimă condiție nu este îndeplinită, spre exemplu, atunci când
norma legală nu prevede cu suficientă claritate condițiile în care autoritățile
statale pot să ia o anumită măsură, precum și mijloacele de verificare a
îndeplinirii condițiilor. în lipsa unor garanții procedurale, simpla existență
fizică a normei legale nu este suficientă pentru a fi calificată drept lege, în
sensul Convenției.
La fel, reține și constatările Curții Constituționale din hotărârea nr. 26
din 10 noiembrie 2020 la acest aspect al clarității și previzibilității legii,...46.
Curtea reiterează că atât articolul 23 alin. (2), cât și articolul 54 alin. (2) din
Constituție presupun faptul că orice limitare a drepturilor fundamentale
trebuie să aibă loc, în mod obligatoriu, printr-o lege. Articolul 54 alin. (2)
din Constituție conține formula „prevăzută de lege". Această formulă
presupune existența unor exigențe care se referă la calitatea legii. Legea
trebuie să fie accesibilă pentru persoanele vizate, clară și previzibilă în
privința efectelor sale, adică trebuie să fie formulată cu o suficientă precizie
pentru a le permite persoanelor vizate, dacă este necesar, cu o consiliere
juridică adecvată - să prevadă, în mod rezonabil, consecințele pe care le
presupune o anumită acțiune și să-și conformeze conduita. Expresia
„prevăzută de lege" presupune, inter alia, un caracter previzibil suficient al
termenilor legali pentru a le oferi persoanelor indiciile corespunzătoare cu
privire la circumstanțele și la condițiile în care autoritățile pot recurge la
măsuri care le afectează drepturile garantate de Constituție...].
La caz atestă faptul că ancheta de serviciu (procedura administrativă)
inițiată la data de 24 ianuarie 2022 și a fost finalizată la data de 13 aprilie
2022 cu ordinului 176 ef. Astfel constată că procedura administrativă a durat
cu mult peste termenul legal de 30 zile.
Mai constată faptul că la caz a fost depășit, nejustificat, cu mult
termenul legal de 30 zile de desfășurare a procedurii administrative.
Termenul procedurii administrative nu a fost prelungit în condițiile legii în
conformitate cu prevederile art. 60 și art. 62 Cod administrativ.
Din considerentele expuse conchide că procedura administrativă a fost
desfășurată ilegal, în afara termenului stabilit de lege.
Notează că, legalitatea, ca principiu de bază al statului de drept,
presupune conformitatea normei sau a actului juridic cu normele superioare
care stabilesc condiții de procedură privind editarea normelor juridice.
Comportamentul legal vizează atât activitatea de legiferare a Parlamentului,
cât și stabilirea normelor interne de organizare și funcționare, care au o
conexiune directă cu procesul legiferării.
Importanța principiului legalității presupune ca legea să fie respectată,
această exigență existând nu doar pentru indivizi, dar în mod egal și pentru
autoritățile publice și private. în măsura în care legalitatea vizează actele
agenților publici, exigența este ca aceștia să acționeze în limita atribuțiilor
care le-au fost conferite.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 13 martie 2023 a Judecătoriei Chișinău sediul
Râșcani, s-a respins cererea de chemare în judecată în contencios
administrativ depusă de avocatul Anatolie Barbacar în interesele lui
Alexandr Gheorghița împotriva Inspectoratului General al Poliție, terț
Inspectoratul Național de Securitate Publică, cu privire la anularea actului
administrativ individual și restabilirea în funcția deținută anterior, ca
neîntemeiată.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 11 aprilie 2023, avocatul Anatolie Barbacar în interesele lui
Alexandr Gheorghița a depus apel împotriva hotărârii din 13 martie 2023,
prin care a solicitat admiterea apelului, casarea integrală a hotărârii și
emiterea unei hotărâri noi prin care acțiunea să fie admisă.
La 04 septembrie 2023 avocatul Anatolie Barbacar în interesele lui
Alexandr Gheorghița a depus apel motivat suplimentar.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 23 ianuarie 2024 a Curții de Apel Chișinău, apelul
declarat de Alexandr Gheorghița s-a respins. S-a menținut hotărârea
Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani din 13 martie 2023.
În motivarea soluției, instanța de apel a reținut că, ancheta de serviciu
a fost inițiată la 04 martie 2022 fiind constată existența abaterii disciplinare
prin Încheierea din 01 aprilie 2022, iar actul administrativ a fost emis, în
interiorul termenului legal de 30 zile, la 13 aprilie 2022. Prin urmare, nu au
fost reținute ca întemeiate afirmațiile reclamantului că ar fi fost depășit
termenul de desfășurare a anchetei de serviciu sau de emitere a actului
administrativ.
A mai notat Curtea de apel Chișinău că, persoanele care exercită o
activitate profesională trebuie să dea dovadă de o prudență mai mare în
cadrul activității lor și este de așteptat ca acestea să-și asume riscurile
inerente activității lor. Din această perspectivă, funcționarii publici cu statut
special din cadrul MAI, IGC, IGP, IGPF etc, trebuie să dea dovadă de o
diligență și dexteritate profesională mai înaltă în raport cu alte persoane ce
nu dețin în competența lor atribuții de securitate, disciplină și ordine publică,
restricțiile impuse unor asemenea funcționari cu statut special poate constitui
o povară pentru cetățenii de rând, iar standardele înalte impuse acestora
urmează a fi respectate necondiționat, indiferent de timp și loc, în exercițiul
funcției sau în afara ei. Conduita etică și integritatea profesională pentru
domeniul public are o importanță cu atât mai mare cu cât statutul funcției
publice este unul special.
A subliniat instanța de apel că, comportamentul reținut în privința
reclamantului/apelant reflectat în ordinul contestat, nu satisface dezideratele
de legalitate, profesionalism, respect, loialitate, intrinseci funcției ocupate de
ultimul. Or, apelantul a omis să îndeplinească corect și conștiincios
atribuțiile de serviciu, să respecte normele și regulile activității profesionale,
a desconsiderat actele normative ce reglementează domeniul activității
prestate și disciplina de serviciu. Reieșind din natura și specificul activității
îndeplinite de acesta, prudența, vigilența, strictețea și rigurozitatea executării
întocmai a prescripțiilor normative erau definitorii și imperative, orice
deviere de la cadrul normativ este susceptibilă să genereze consecințe grave.
Alexandr Gheorghița fiind învestit de lege să combată acțiunile
frauduloase și ilicite, însăși le-a comis. În mod cert un asemenea
comportament este susceptibil să afecteze prestigiul și imaginea Poliției. De
altfel, o asemenea conduită atinge un nivel înalt de gravitate care este
suficient pentru a aplica cea mai dură sancțiune disciplinară – concedierea
din funcția publică cu statut special.
Într-o altă ordine de idei, Completul judiciar a menționat că
răspunderea disciplinară, civilă, contravențională și penală reprezintă forme
ale răspunderii juridice și ele nu se anihilează reciproc, fiecare având
condițiile proprii de inițiere, derulare și finalizare.
A reținut că, în virtutea statutului, funcționarilor publici cu statut
special, le este interzis să abuzeze de calitatea lor oficială și să compromită,
prin activitatea lor privată ori publică, prestigiul funcției sau al instituției din
care fac parte.
Astfel, funcționarul public cu statut special are obligația să aibă un
comportament integru în activitatea publică și în viața personală și să dea
dovadă de demnitate în calitatea sa de funcționar public cu statut special.
Mai mult, funcționarii publici cu statut special din cadrul Ministerului
Afacerilor Interne posedă o pregătire și o cultură juridică specială. În virtutea
acestei pregătiri, Alexandr Gheorghița urma să estimeze care acțiuni trebuiau
a fi calificate drept factori de risc, care prejudiciază organele de drept,
precum și valorile sociale și morale ale profesiei. Or, obligația de a avea un
comportament demn reiese din statutul pe care îl deține și funcția sa, care din
start nu îi permite de a face abuz de aceasta, de admiterea cărorva acțiuni sau
inacțiuni din partea funcționarului public cu statut special.
Așadar a reținut instanța de apel că, decizia de a înceta raporturile de
serviciu prin concediere din funcția publică cu statut special reprezintă o
măsură de precauție ce ține de apărarea interesului public, și anume a
imaginii și prestigiul instituției din care face parte reclamantul/apelant.
A constatat că Inspectoratul General al Poliției a respectat toate
prevederile legale începând cu inițierea, desfășurarea anchetei de serviciu și
respectiv emiterea ordinului de sancționare, iar afirmațiile prezente în
cererea de chemare în judecată invocate ca temei pentru solicitarea de
anulare a actului administrativ sunt apreciate de instanța de apel ca fiind
lipsite de suport factologic, probatoriu și juridic, fiind combătute pe deplin
de probele acumulate în cadrul anchetei de serviciu.
A concluzionat instanța de apel că, argumentele expuse de către
Alexandr Gheorghița în cererea de apel sunt lipsite de substanță obiectivă,
iar instanța de fond - reieșind din cumulul probelor administrate, a soluționat
cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, în consecință hotărârea emisă
fiind legală și întemeiată.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 15 aprilie 2024 avocatul Anatolie Barbacar în interesele lui
Alexandr Gheorghița a depus cerere de recurs împotriva deciziei din 23
ianuarie 2024 a Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat casarea integrală
a decizie Curții de Apel, casarea integrală a hotărârii Judecătoriei Chișinău,
sediul Râșcani, pronunțarea unei decizii noi privind anularea în tot a actului
administrativ individual, restabilirea în funcția deținută anterior și achitarea
salariului pentru absența forțată de la muncă.
ARGUMENTELE RECURSULUI
În motivarea recursului a susținut că, decizia Curții de Apel Chișinău
din data de 23 ianuarie 2024 este neîntemeiată, contrară jurisprudenței
uniforme a Curții Supreme de Justiție și pasibilă de casare.
Totodată a indicat că, Ordinul Inspectoratului General al Poliției nr.
176 ef. din data de 13 aprilie 2022 „Cu privire la sancționarea disciplinară a
angajatului Poliției din cadrul Inspectoratului național de securitate publică,
agent superior Alexandr Gheorghița” este ilegal în fond, emis cu încălcarea
procedurii stabilite și pasibil de anulare.
A reținut că, potrivit materialelor anchetei de serviciu se atestă faptul
că procedura administrativă a fost intentată la data de 24 ianuarie 2022.
Prin încheierea din data de 28 februarie 2022, în partea abaterilor
admise sub aspect disciplinar de către angajatul Alexandr Gheorghița, a fost
propusă sesizarea INSP al IGP al MAI, pentru efectuarea anchetei de serviciu
și întreprinderea acțiunilor ce se impun conform cadrului normativ incident.
Potrivit încheierii privind rezultatul anchetei de serviciu desfășurată în
baza materialului parvenit din Serviciul protecție internă și anticorupție al
Ministerului Afacerilor Interne, înregistrat în secretariatul Inspectoratului
național de securitate publică cu nr. 2978 din 04 martie 2022, din data de 01
aprilie 2022, se atestă faptul că procedura administrativă a fost inițiată la data
de 04 martie 2022.
Încheierea privind rezultatul anchetei de serviciu desfășurată în baza
materialului parvenit din Serviciul protecție internă și anticorupție al
Ministerului Afacerilor Interne, înregistrat în secretariatul Inspectoratului
național de securitate publică cu nr. 2978 din 04 martie 2022, din data de 01
aprilie 2022, constituie operațiune administrativă, întocmită în cadrul
procedurii administrative.
Ancheta de serviciu a fost finalizată la data de 13 aprilie 2022, fapt
confirmat prin ordinul nr. 176 ef. din data de 13 aprilie 2022 „Cu privire la
sancționarea disciplinară a angajatului Poliției din cadrul Inspectoratului
național de securitate publică, agent superior Alexandr Gheorghița”.
Astfel atestă faptul că procedura administrativă a durat în perioada 24
ianuarie 2022 - 13 aprilie 2022, un termen mai mare de 30 de zile.
De asemenea notează că, Ordinul Inspectoratului General al Poliției
nr. 176 ef. din data de 13 aprilie 2022 „Cu privire la sancționarea disciplinară
a angajatului Poliției din cadrul Inspectoratului național de securitate
publică, agent superior Alexandr Gheorghița” a fost emis în conformitate cu
prevederile Codului administrativ.
Conform p. 59, 60, 61 al Statului disciplinar al funcționarului public
cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, aprobat prin
Hotărârea Guvernului Republicii Moldova cu privire la aprobarea Statutului
disciplinar al funcționarului public cu statut special din cadrul Ministerului
Afacerilor Interne nr. 409 din 07.06.2017, durata desfășurării anchetei de
serviciu nu va depăși termenul de 30 de zile, fără a lua în calcul timpul aflării
funcționarului în concediul anual de odihnă, în concediul de studii, concediul
medical sau concediul paternal.
Termenul anchetei de serviciu poate fi suspendat în cazul care
funcționarul public cu statut special se află în concediu anual de odihnă,
concediu de studii, concediu medical sau în concediu paternal, precum și în
alte cazuri prevăzute de legislația în vigoare.
Termenul de suspendare a anchetei de serviciu în cazurile descrise la
pct.60 nu va depăși 6 luni din data comiterii presupusei abateri disciplinare,
care este termen de prescripție și de tragere la răspundere disciplinară.
Necesitatea și motivele suspendării anchetei de serviciu se indică într-
un raport și se prezintă spre aprobare conducătorului care a dispus inițierea
anchetei de serviciu sau persoanei care îl înlocuiește.
Rezultând din materialele anchetei de serviciu atestă faptul că aceasta
nu a fost suspendată.
Reține că, potrivit normelor legale menționate supra, ancheta de
serviciu (procedura administrativă) inițiată la data de 24 ianuarie 2022 urma
să fie finalizată în termen de 30 de zile.
Potrivit art. 60 alin. (1), (4), (5) Codul administrativ, termenul general
în care o procedură administrativă trebuie finalizată este de 30 de zile, dacă
legea nu prevede altfel.
Din motive justificate legate de complexitatea obiectului procedurii
administrative, termenul general poate fi prelungit cu cel mult 15 zile.
Această prelungire are efect doar dacă este comunicată în scris participanților
la procedura administrativă în termen de 30 de zile, împreună cu motivele
prelungirii.
În mod excepțional, când în procedura administrativă se înregistrează
cazuri de complexitate deosebită care necesită timp pentru prelucrarea
documentelor, autoritatea publică poate stabili un termen mai mare pentru
finalizarea procedurii administrative, care nu va depăși 90 de zile.
Indică că, termenul procedurii administrative nu a fost prelungit.
Astfel, constată faptul că termenul de finalizare a procedurii a fost
omis, iar actul de constatare nr. 176 ef. din 13 aprilie 2022 a fost emis în
afara termenului legal.
Mai menționează că, în elementul formal se include respectarea
competenței, dispozițiilor referitor la procedură și cerințele de formă a
actului administrativ, implică respectarea prevederilor art. 60 Codul
administrativ, care reglementează termenele în procedura administrativă.
La caz, enunță faptul că autoritățile publice trebuie să acționeze în
conformitate cu legea și alte acte normative, fapt care nu s-a întâmplat în
această speță, or, la caz sunt aplicabile dispozițiile art. 60 Codul
administrativ.
Constată faptul că termenul de finalizare a procedurii a fost omis, iar
ordinul nr. 176 ef. din data de 13 aprilie 2022 „Cu privire la sancționarea
disciplinară a angajatului Poliției din cadrul Inspectoratului național de
securitate publică, agent superior Alexandr Gheorghița” a fost emis în afara
termenului legal.
Atestă că decizia Curții de Apel Chișinău din data de 23 ianuarie 2024
este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție.
Menționează că din perspectiva jurisprudenței Curții Europene a
Drepturilor Omului, legea trebuie să fie accesibilă persoanei și să fie
previzibilă sub aspectul consecințelor sale. În sensul Convenției, o normă
juridică trebuie să îndeplinească două condiții suplimentare: să fie accesibilă
oricărei persoane, lucru care se realizează, de regulă, prin publicare; să fie
enunțată cu claritate, astfel încât orice persoană să poată, în mod rezonabil,
să își conformeze conduita cunoscând consecințele juridice ale faptelor sale.
Această ultimă condiție nu este îndeplinită, spre exemplu, atunci când
norma legală nu prevede cu suficientă claritate condițiile în care autoritățile
statale pot să ia o anumită măsură, precum și mijloacele de verificare a
îndeplinirii condițiilor. În lipsa unor garanții procedurale, simpla existență
fizică a normei legale nu este suficientă pentru a fi calificată drept lege, în
sensul Convenției.
La fel, se reține și constatările Curții Constituționale din hotărârea nr.
26 din 10 noiembrie 2020.
La caz atestă faptul că ancheta de serviciu (procedura administrativă)
inițiată la data de 24 ianuarie 2022 și a fost finalizată la data de 13 aprilie
2022 cu ordinului 176 ef. Astfel constată că procedura administrativă a durat
cu mult peste termenul legal de 30 zile.
Mai constată faptul că a fost depășit, nejustificat, cu mult termenul
legal de 30 zile de desfășurare a procedurii administrative.
Termenul procedurii administrative nu a fost prelungit în condițiile
legii în conformitate cu prevederile art. 60 și art. 62 Cod administrativ.
Din considerentele expuse conchide că procedura administrativă a fost
desfășurată ilegal, în afara termenului stabilit de lege.
Comunică că legalitatea, ca principiu de bază al statului de drept,
presupune conformitatea normei sau a actului juridic cu normele superioare
care stabilesc condiții de procedură privind editarea normelor juridice.
Comportamentul legal vizează atât activitatea de legiferare a Parlamentului,
cât și stabilirea normelor interne de organizare și funcționare, care au o
conexiune directă cu procesul legiferării.
Importanța principiului legalității presupune ca legea să fie respectată,
această exigență existând nu doar pentru indivizi, dar în mod egal și pentru
autoritățile publice și private. În măsura în care legalitatea vizează actele
agenților publici, exigența este ca aceștia să acționeze în limita atribuțiilor
care le-au fost conferite.
Relevă și faptul că examinarea cauzei în ordine de apel a avut loc în
absența apelantului și reprezentantului acestuia.
Pentru ședința din data de 23 ianuarie 2024 am depus cerere de
amânare, aceasta fiind recepționată de Curtea de Apel Chișinău la data de 23
ianuarie 2024 ora 07:21 min. Corespunzător, raționamentul Curții de Apel
Chișinău precum că nu a fost depusă cerere de examinare a cauzei în lipsa
apelantului sau cerere de amânare nu este relevant prezentei cauze.
POZIȚIA INTIMATULUI
Prin referința depusă la 17 mai 2024, Inspectoratul Național de
Securitate Publică a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil.
Prin referința depusă la 15 iulie 2024, Inspectoratul General al Poliției
a solicitat declararea cererii de recurs ca inadmisibil.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244 alin. (1) Cod administrativ prevede următoarele:
„(1) Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de
apel pot fi contestate cu recurs.”
Art. 245 Cod administrativ relevă că:
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la
pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”
Art. 2451 din Codul administrativ prevede că:
(1) Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței
uniforme a Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;
e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu
încălcarea competenței jurisdicționale.
(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă
au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.
(3) Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie
pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit.d)
sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la
rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare
pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost
reclamate de către instanța de judecată contrar prezentului cod.
Art. 246 alin. (1) și (2) din Codul administrativ:
(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de
recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere
irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele
cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții
Supreme de Justiție și se comunică părților.
Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. h) că, ”recursul se declară
inadmisibil în special când recursul este vădit neîntemeiat.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de depunere a recursului, Completul de judecată
al Curții Supreme de Justiție atestă că decizia motivată a instanței de apel a
fost notificată recurentului la data de 16 februarie 2024, prin intermediul
poștei electronice, fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică
anexat la dosar (f.d.136).
Cererea de recurs a fost depusă la data de 15 aprilie 2024. Astfel,
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, consideră că recursul
este depus cu respectarea prevederilor art. 245 din Codul administrativ.
Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/
inadmisibilitatea recursului, în special, urmează să însușească în condițiile
Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate
veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele pre citate
oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care
nu prezintă o motivare suficient de serioasă.
În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul
nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva
invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material
capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,
hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond
și invocare ex officio a erorilor de drept.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul
de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În
consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se
referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea
rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs nu
se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ,
deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțata de către
Curtea de Apel Chișinău și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea
eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza
în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu
constituie temei de casare a deciziei recurate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că
recursul depus de avocatul Anatolie Barbacar în interesele lui Alexandr
Gheorghița, conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în
cererea de chemare în judecată, care au fost analizate de către Curtea de Apel
Chișinău, fiind apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există
aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor
argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în
care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în
sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera
netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute
la art. 2451 din Codul administrativ.
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale
cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de
netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea
recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de
dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din
punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci
implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă
argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care
se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea
pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către
Curtea de Apel Chișinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la
examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala
cu un control efectuat din oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției
legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea
și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios
administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont
pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de
ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder
împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.
230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,
întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care
se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo
împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi
mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva
Franței, pct. 45).
Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor
în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale
procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în
sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest
sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,
p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire
la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de
drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a
se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin.(2) lit.h)
din Codul administrativ, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de avocatul Anatolie Barbacar în
interesele lui Alexandr Gheorghița.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Oxana Parfeni
Ion Malanciuc